Spete pretentii comerciale. Decizia 511/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 511/2008
Ședința publică din data de 27 FEBRUARIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Simona Szabo
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare declarată de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva deciziei civile nr. 496/02.03.2007, pronunțată de Curtea de APEL CLUJ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul a fost repus pe rol după suspendare și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct. 2.proc.civ.
Curtea de apel, după deliberare, apreciază că la dosar există suficiente probe, cauza se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Constată că prin contestația înregistrată la data de 20.08.2007 sub nr-, contestatoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, în contradictoriu cu intimatul, a solicitat instanței, întemeiat pe disp. art. 318 alin. 1.pr.civ. anularea deciziei nr. 496/02.03.2007 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ, sub aspectul respingerii ca prescrise a pretențiilor; modificarea în parte a deciziei arătate în sensul admiterii recursului și obligării intimatului-pârât la plata dobânzilor și penalităților aferente ratelor 1 - 3 din preț.
În susținerea celor solicitate, contestatoarea arată că prin acțiunea promovată pe rolul Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu intimatul a solicitat instanței a fi obligat acesta din urmă la plata sumei de 126.739.800 ROL reprezentând daune interese datorate, în conformitate cu nr.OG 25/2002, urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiat între părți reprezentând dobânzi și penalități.
Atunci, arată contestatoarea, a solicitat obligarea intimatului la restituirea sumelor încasate cu titlu de dividende, în perioada de valabilitate a contractului nr. CJ/6/24.03.2000 precum și la restituirea altor prejudicii cauzate pentru nerespectare obligații contractuale ce urmau a fi stabilite prin expertiză conform art. 21 din nr.OG 25/2002.
În susținerea acestui demers, arată contestatoarea, a relevat existența contractului, clauzele și faptul că urmare a desființării contractului este îndreptățită la daune.
Soluționând cauza, arată contestatoarea, tribunalul a respins acțiunea ca tardivă, însă hotărârea fiind recurată prin decizia nr. 469/02.03.2007 s-a admis în parte recursul, hotărârea fiind casată parțial în privința dobânzilor și penalităților aferente ratei nr. 4 din preț, dividende și a altor daune interese și trimisă cauza spre rejudecare sub aceste aspecte judecătoriei; au fost menținute dispozițiile sentinței privind respingerea ca prescrise a dobânzilor și penalităților aferente ratelor 1 - 3 din preț.
Așadar, arată contestatoarea, cauza a fost trimisă spre rejudecare Judecătoriei Năsăud unde a fost înregistrată cu nr-, însă necompetența materială a acesteia fiind evidentă, cauza a fost trimisă spre competență Tribunalului Bistrița N conform sentinței civile nr. 660/21.06.2007.
În consecință, arată contestatoarea, la acest moment înțelege ca în raport cu prev. art. 318 alin. 1.pr.civ. să conteste sub aspectul respingerii ca prescrise a pretențiilor, decizia nr. 469/2007 Curții de APEL CLUJ, întrucât dezlegarea dată litigiului este rezultatul unei evidente greșeli materiale.
În dezvoltarea acestui din urmă aspect, susține contestatoarea, că motivarea instanței de recurs este vădit nelegală, iar menținerea în continuare a hotărârii contestate prejudiciază bugetul. Această hotărâre, susține contestatoarea, este criticabilă sub diferite aspecte, unul dintre acestea fiind necompetența materială a Judecătoriei Năsăud care este deja soluționată în sensul celor criticate de instituție, iar altul al confundării anumitor elemente importante și date materiale, în condițiile în care nu s-a ținut cont de disp. nr.OG 25/2002 - aplicându-le trunchiat -, a interpretării greșite a momentului intervenirii dreptului de a-l acționa în instanță pe intimat, moment ce coincide cu data notificării comunicate cu privire la desființarea contractului în speță din 15.05.2002.
Mai relevă contestatoarea că și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau din contractul încheiat și având în vedere că intimatul nu și-a îndeplinit obligațiile, a procedat la notificare, nefăcând aplicarea pactului comisoriu imediat scadenței celei de a doua rate neachitate, fiindcă interesul nu era desființarea contractului de privatizare și ca atare prin notificare a acordat un termen în vederea îndeplinirii obligației până la data de 15.05.2002, cu mențiunea că dacă nu se vor achita rate, dobânzi, penalități, se va proceda la aplicarea pactului. În aceste condiții, concluzionează contestatoarea numai a fost în măsură să aprecieze dacă pactul acționează sau nu precum și momentul de la care operează, statuând că momentul desființării curge de la data de 15.05.2002 și nu de la data de 24.03.2001, cum eronat s-a reținut de instanțe.
În ce privește incidența disp. nr.OG 25/2002, arată contestatoarea, că instanța a apreciat nejustificat în afara prevederilor legale că și din prisma acestui act normativ, acțiunea sa este lipsită de relevanță întrucât contrar acestui punct de vedere, pe cale de excepție, exista cazuri în care în cuprinsul actului normativ este prevăzută retroactivitatea și, în plus, nr.OG 25/2002 este pe deplin aplicabilă, dat fiind faptul că nu se face raportarea la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare pe acțiuni, data de referință fiind data desființării contractului la solicitarea creditorului.
Concluzionând, contestatoarea relevă că actul normativ arătat este pe deplin aplicabil în litigiu, iar respingerea ca prescrisă a ratelor 1 - 3 la contract este nelegală.
Analizând contestația în anulare, Curtea reține următoarele:
Potrivit prev. art. 318.pr.civ. pot constitui obiect al contestației în anulare specială numai hotărârile instanței de recurs. Contestația în anulare specială poate fi exercitată atunci când dezlegarea dată prin hotărârile instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale.
Legea are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate, greșeli pe care instanța le-a comis fie prin confundare unor elemente importante, fie prin confundarea unor date materiale. Pentru a putea constitui fundament al promovării acestei căi extraordinare de atac de retractare, eroarea trebuie să fie evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecății, greșeli de fapt involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de interpretare a dispozițiilor legale, de apreciere a probelor, de rezolvare a unor incidente procedurale. Or, contestatoarea tocmai aceste greșeli de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale de apreciere invocă, motive ce nu pot fi valorificate în cadrul contestației în anulare.
Așadar, constatând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile normei mai sus arătate, Curtea va respinge contestația în anulare formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULU B împotriva sentinței civile nr. 496 din 02 martie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./24.03.2008.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Simona Szabo
