Spete pretentii comerciale. Decizia 514/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 753/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.514
Ședința publică de la 30.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
Grefier - -
*************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, în contradictoriu cu intimata SC SA, împotriva sentinței comerciale nr.13913/16.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata prin consilier juridic cu delegație la dosar, lipsind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții faptul că intimata a depus la dosar o completare la întâmpinare.
Intimata prin consilier juridic depune originalul completării la întâmpinare.
Curtea lasă cauza la ordine.
La a doua strigare a cauzei, nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe apel.
Intimata prin consilier juridic învederează că renunță la excepția tardivității, solicitând respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, apelul este inadmisibil pentru că nu a fost emis actul adițional, iar în lipsa actului adițional nu se pot stabili dobânzile și penalitățile, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față:
Prin sentința comercială nr. 13913/16.12.2008 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că obiectul acțiunii are un capăt de cerere principal care constă în plata sumei de 8.695.644,45 lei rate din împrumut, dobândă și penalități de întârziere precum și cererea accesorie de plată a dobânzilor și penalităților până la achitarea debitului principal.
Pretenția reclamantei izvorăște din convenția 1455/19.03.2003 dintre părți în baza căruia reclamanta a împrumutat pârâta cu suma de 3.736.258 lei pentru plata consumului de energie electrică și gaze, sumă ce urma să fie restituită în 5 ani în 48 de rate cu un termen de grație de 1 an.
Prin nota din 9 octombrie 2004 reclamanta a aprobat conversia în acțiuni a împrumutului acordat pârâtei în baza OUG nr.8/2003 precum și scutirea în procent de 100% a celorlalte 46 de rate, ceea ce atrage stingerea datoriei și inexistența creanței cu titlu de împrumut izvorâtă din contractul menționat.
În această situație, a mai arătat instanța de fond, reclamanta este titulara unui număr de - acțiuni la societatea pârâtă ca efect al conversiei, astfel încât creanța pretinsă este inexistentă, fapt atestat și de către adresa nr.13318/2007 emisă de prin care reclamanta precizează modalitatea tehnică de conversie a creanței în acțiuni.
Pe cale de consecință și capătul accesoriu este nefondat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta apelul fiind înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială sub nr- din 26.03.2009.
Apelanta reclamantă a criticat prin motivele de apel hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, instanța de fond apreciind în mod eronat că datoria este strânsă și reținând în mod greșit ca edificatoare adresa nr. 13318/2007.
Apelanta a susținut că în aplicarea articolului 43 alineat 1 din OUG nr.26/2004 intimata a beneficiat de conversie în acțiuni a primelor 2 rate din împrumut în sumă de 155.677,46 lei cu dobânzi și penalități calculate până la data realizării conversiei (în sumă de 325.279,24 lei).
Intimata ar fi trebuit să beneficieze, a arătat apelanta, și de scutirea celorlalte 46 de rate împrumut (în sumă de 3.569.581,30 lei) și a dobânzii și penalităților aferente (în sumă de 5.922.929,21 lei), potrivit articolului 32 alineat 1 din OUG nr.26/2004, aceasta neîntâmplându-se însă datorită faptului că scutirile la plată nu se puteau acorda decât în limita ajutorului de stat autorizat de către Consiliului Concurenței, fapt comunicat de către cu adresa nr. 13318/22.10.2007.
A susținut apelanta că prin conversie s-a realizat doar stingerea unei părți din creanță iar în baza articolului 32 din OUG nr.26/2004 s-a putut acorda doar scutirea parțială a creanței, până la concurența ajutorului de stat autorizat de Consiliul Concurenței, urmând ca diferența nescutită să fie achitată de intimată în 90 de zile de la data conversiei.
În drept, articolului 982 și următoarele. Cod procedură civilă.
Intimata pârâtă SC SA a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, susținând că apelanta este în culpă pentru că nu a emis actul adițional la Ordinul Comun pentru creanțe proprii nr.48/14.04.2004 astfel încât nu pot fi calculate penalități și dobânzi după împlinirea termenului de 90 de zile asupra unor sume care nu sunt cunoscute.
Intimata a depus înscrisuri în probațiune.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor articolului 295 alineat 1 Cod procedură civilă, constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit adresei nr. 13318/octombrie 2007, necontestată de către apelantă (fila 23 dosar ), primele două rate din împrumutul acordat de intimatei prin convenția nr. /1455/19.03.2003, au devenit scadente la 19.03.2004 și 19.04.2004, după trecerea termenului de grație de 1 an acordat prin convenția alineat 3 (fila 4 dosar ).
Prin alineat 3 al Convenției se specifică expres că " acordă termen de grație 1 an de la data semnării convenției, atât pentru rata de capital, cât și pentru dobândă", situație în care apelanta nu mai poate solicita "dobândă aferentă perioadei de grație" în sumă de 582.364,02 lei pentru perioada menționată creanța nefiind exigibilă, neajunsă la scadență.
De asemenea, deși apelanta susține că instanța de fond a interpretat greșit adresa nr. 13318/2007, considerând că datoria intimatei nu mai există, aceasta fiind scutită de plata ratelor aferente împrumutului, prin motivele de apel nu face altceva decât să confere justețea concluziilor instanței de fond.
Astfel, apelanta a arătat că intimata a beneficiat de măsuri de sprijin financiar autorizate de Consiliul Concurenței prin Decizia nr. 233/8.12.2006, în sensul că intimata a fost scutită de plata celor 46 rate neachitate pentru care era obligată să întocmească Adițional la Ordinul Comun nr. 48/14.04.2004/AP. și nr. 5591 din 13.04.2004/, obligație pe care însă apelanta nu a îndeplinit-o, deși de la data emiterii deciziei nr. 233/8.12.2005 de către Consiliul Concurenței au trecut patru ani.
În această situație, apelanta invocând propria culpă în neîntrunirea actului adițional la Ordinul Comun /, solicită obligarea intimatei la plata în continuare a penalităților de întârziere și a dobânzii calculate până la încheierea actului adițional privind scutirea SC SA de plata sumei prevăzută în Decizia nr. 233/2005 a Consiliului Concurenței (fila 45 dosar ), fapt ce se constituie într-un abuz de drept, prin folosirea cu rea credință a unor drepturi procedurale în sensul dispozițiilor articolului 723 Cod procedură civilă.
În mod temeinic și legal instanța de fond a constatat, pe baza analizei probatoriului, că intimata nu datorează apelantei reclamante nici un debit, atâta timp cât a fost scutită de restituirea integrală a celor 46 de rate din împrumut, în timp ce primele două rate au fost convertite în acțiuni de către apelanta care a fost reînscrisă în Registrul Comerțului în calitate de acționar al societății intimate.
Pe de altă parte, deși pretinde sume foarte mari de bani cu titlu de penalități de întârziere și dobândă calculate până la 2.09.2008, apelanta nu a arătat de unde provin aceste penalități și daune, cum au fost calculate, la ce debit principal au fost aplicate (accesoriile cărui debit principal se pretind a fi) și de ce continuă să le calculeze în absența unei convenții, atâta timp cât intimata a fost scutită de plata împrumutului acordat de în temeiul prevederilor OUG nr.8/2003 și HG 238/2003.
Se reține faptul că, deși apelanta avea cunoștință despre decizia nr. 233/2005 a Consiliului Concurenței în temeiul căpria a fost aprobată și Nota Colegiului Director din 9.10.2007 și întocmită adresa nr. 13318/2007, a pretins totuși prin cererea introductivă plata ratelor din împrumut restante și scadente până la 31.12.2007, ceea ce denotă ori o rea credință din partea acesteia și folosirea abuzivă a drepturilor procesuale, după cum a menționat, ori necunoaștere impardonabilă a situației de fapt.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile articolelor 294-296 Cod procedură civilă respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11 sector 1, în contradictoriu cu intimata SC SA, cu sediul în O,-, Județ B, împotriva sentinței comerciale nr.13913/16.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 20.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu
