Spete pretentii comerciale. Decizia 515/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.515
Ședința Publică de la 07.12.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Pănescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Scheaua
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelantul pârât G, împotriva sentinței comerciale nr.4208 din 16.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant G și intimata pârâtă BANK SA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 30.11.2009 fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 7.12.2009.
CURTEA
Asupra apelului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 4208/16.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul G împotriva pârâtului G și împotriva pârâtei Bank și a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 100.000 Euro în lei la data plății. A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 6.728,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul G împotriva pârâtei Bank
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a arătat că la data de 15.02.2006, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâtul G, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 100.000 Euro, precum și la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii s-a arătat că reclamantul a încheiat la data de 30.12.2005 contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 233/01.02.2006 în baza căruia a obținut, în calitate de vânzător, suma de 150.000 euro. Suma a fost transferată în contul reclamantului deschis la Bank și, din cauza unor probleme de sănătate, reclamantul a acordat pârâtului dreptul de a semna în numele său, prin trecerea acestuia pe fișa cu specimene de semnătură aferentă contului deschis la bancă. În cursul lunii februarie 2006, fără a avea nici un ordin din partea reclamantului, pârâtul a dispus în interesul său exclusiv de suma de 100.000 euro pe care a transferat-o în contul său deschis la aceeași bancă. Reclamantul a susținut că pârâtul și-a depășit mandatul, deoarece nu putea să dispună de sumele aflate în contul curent al său, decât în interesul acestuia și pentru acesta. În drept a invocat prevederile art. 1308, art. 1536, art. 1537 și art. 1540.civ.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția insuficientei timbrări, excepție la care a renunțat la data de 08.05.2006, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. A arătat că el nu a ordonat băncii să transfere vreo sumă de bani din contul său în cel al reclamantului, ci că reclamantul a înțeles să îl gratifice sau să îl răsplătească pentru eforturile făcute în găsirea unui cumpărător la un preț foarte bun pentru teren și că a ordonat băncii să vireze suma reclamată în contul pârâtului, ceea ce nu poate fi interpretată ca o depășire a atribuțiilor mandatului său.
La data de 27.03.2006, reclamantul și-a modificat acțiunea, chemând în judecată și pe pârâta Bank - Agenția, solicitând obligarea acesteia în solidar cu pârâtul inițial la plata sumei de 100.000 euro. A susținut că actele puse la dispoziție de către bancă indică faptul că operațiunea s-a realizat la ordinul băncii, printr-un act intern al acesteia și nu în urma unei solicitări exprimate de o terță persoană. Reclamantul a precizat cuantumul pretențiilor sale la suma de 346.780 lei.
Prin întâmpinare, pârâta Bank a invocat excepția necompetenței materiale a judecătoriei și excepția prematurității cererii și, pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. A arătat că litigiul are caracter comercial și că se impune soluționarea acestuia de către secția comercială a Tribunalului București, precum și că, dat fiind caracterul comercial al litigiului, era obligatorie îndeplinirea procedurii prealabile a concilierii, ceea ce reclamantul nu a întreprins.
Prin sentința civilă nr. 3297/08.05.206 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 Baf ost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția Comercială, reținând că, potrivit art. 3 pct. 11 Cod comercial, raportul obligațional dedus judecății rezultă dintr-o operațiune bancară, care este o faptă de comerț obiectivă, consecința fiind că și raportul dintre reclamant și primul pârât, necomercianți, este supus legii comerciale.
În urma punerii în discuția părților a excepțiilor prematurității invocată de pârâta Bank și a prematurității cererii introduse de reclamant împotriva pârâtului G, prin sentința comercială nr. 5660/26.06.2006, tribunalul a admis excepția prematurității cererii introduse de reclamant împotriva pârâtei Bank și excepția prematurității cererii introduse de reclamantul G împotriva pârâtului G și a respins ca prematur formulate cererile formulate de reclamant împotriva pârâților. De asemenea, reclamantul a fost obligat la plata către pârâtul Gas umei de 7007,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Instanța a reținut că reclamantul a săvârșit o faptă de comerț obiectivă, încheind un contract de cont curent. Prin urmare raportului juridic dintre reclamant și bancă îi sunt aplicabile regulile speciale de drept comercial, iar nu cele de drept civil, deci și prevederile art. 7201.pr.civ. referitoare la procedura concilierii prealabile. Totodată, pârâtul Gaf ost împuternicit de către reclamant cu puteri depline să încheie acte juridice în temeiul contractului de cont curent pe care reclamantul mandant îl încheiase cu banca. Aceasta face ca acestui raport juridic dintre mandant (reclamantul) și mandatar (pârâtul G ) să i se aplice regulile de drept comercial, inclusiv în ceea ce privește obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile a concilierii.
Apelul declarat de către reclamant împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia comercială nr. - pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială, sentința fiind desființată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Instanța de apel a reținut că acțiunea a căpătat caracter comercial numai prin precizarea formulată de către reclamant, precizare prin care a solicitat obligarea în solidar a pârâtului G, chemat inițial în judecată, cu pârâta Bank la plata sumei de 100.000 euro. Este adevărat că la data promovării acțiunii nu era îndeplinită procedura concilierii prealabile, dar, în cauză, la data respectivă, nu erau aplicabile dispozițiile art. 7201.pr.civ. acțiunea fiind între două persoane fizice tată și fiu. Pârâții nu pot susține că nu au avut cunoștință de valoarea și natura pretențiilor formulate de reclamant atâta timp cât înainte de înregistrarea acțiunii la instanța competentă - Tribunalul București - între părți au avut loc întâlniri, au primit copia cererii de chemare în judecată și copia actelor anexate acesteia. În cauză nu au fost îndeplinite toate condițiile care țin de convocare potrivit art. 7201.pr.civ. însă nerespectarea acestora nu poate atrage sancțiunea prematurității acțiunii atâta timp cât pârâții au știut de pretențiile reclamantului.
Recursul declarat de pârâți împotriva acestei decizii a Curții de APEL BUCUREȘTIa fost respins ca nefondat prin decizia nr. 2253/20.06.2008/ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Înalta Curtea reținut că la data promovării acțiunii aceasta nu avea caracter comercial, astfel că îndeplinirea procedurii prealabile nu era necesară. Pe de altă parte, nerespectarea prevederilor art. 7201.pr.civ. nu atrage automat respingerea acțiunii, ci numai dacă partea dovedește o vătămare în sensul dispozițiilor art. 105 alin. 2.pr.civ. În situația în care s-ar respinge acțiunea reclamantului ca prematur formulată, aceasta ar duce la încălcarea dreptului de acces la justiție garantat de Constituția României și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Rejudecând cauza, Tribunalul Bucureștia reținut că la data de 01.02.2006 între G, G, și G, în calitate de vânzători, și și Internațional, în calitate de cumpărători, a intervenit contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 233, având ca obiect terenul în suprafață de 29.272. situat în com., sat. S, județul Prețul vânzării a fost stabilit la suma de 1.811.913 lei, din care suma de 164.056,50 lei fusese primită de cumpărători la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3167/14.12.2005 de și.
S-a arătat că la data de 30.12.2005, reclamantul Gaf ormulat la Bank - Sucursala Boc erere de înscriere cont client - persoane fizice, cerere care, împreună cu Condițiile generale de derulare a afacerilor, cu Regulile generale de operare pe contul curent și cu Cererea de deschidere cont curent are valoare de contract de cont curent și urma să reglementeze raporturile dintre reclamant și bancă. La aceeași dată, reclamantul a formulat și o cerere de deschidere cont curent în euro - persoane fizice prin care a împuternicit cu puteri depline asupra contului curent pe pârâtul G și pe G.
La data de 03.02.2006, contul curent al reclamantului a fost debitat cu suma de 100.000 euro, în timp ce contul curent al pârâtului Gaf ost creditat cu aceeași sumă în baza notei de contabilitate din data de 03.02.2006 și semnată de pârâtul G. La data de 20.02.2006, pârâtul Gae xtras din contul său curent suma de 20.000 euro pentru "cheltuieli personale", iar la data de 24.02.2006 pârâtul a extras din contul său curent suma de 79.890 euro, de asemenea pentru "cheltuieli personale".
Tribunalul a reținut, privitor la cererea formulată împotriva pârâtului G, că potrivit art. 1541.civ. mandatarul este ținut să dea socoteală mandantului despre modul de îndeplinire a mandatului, iar în cazul în care mandatarul a primit o sumă de bani în executarea mandatului, aceasta din urmă va fi deținută, cu titlu precar, de către mandatar pentru mandant.
S-a considerat că, în cauză, reclamantul care a deschis un cont curent la Bank a dat împuternicire deplină pe contul curent pârâtului G. Pârâtul a intrat, în calitatea sa de mandatar, în detenția sumei de 100.000 euro, sumă pe care are însă obligația de aop reda mandantului, deoarece nu are nici un drept propriu asupra acestei sume.
Tribunalul a arătat că nu reține susținerea pârâtului G în sensul că reclamantul, tatăl său, a înțeles să îl gratifice pentru eforturile pe care le-a depus pentru a găsi un cumpărător dispus să ofere un preț foarte bun pentru terenul înstrăinat și că, în executarea acestei intenții de gratificare, reclamantul ar fi dat ordin băncii să alimenteze contul curent al fiului său, iar transferul sumei în contul curent al pârâtului ar fi avut loc în baza acestui ordin și nu în baza notei de contabilitate din data de 03.02.2006, care are valoarea unui simplu document intern al băncii. Astfel, s-a expus că, prin răspunsul la întrebarea nr. 4 din interogatoriul propus de pârâta Bank, pârâtul Gar ecunoscut că, "în scopul realizării transferului a semnat nota de contabilitate din data de 03.02.2006" care confirmă transferul banilor din contul reclamantului în cel al pârâtului. De asemenea, prin răspunsul dat la termenul din data de 23.02.2009 la întrebarea nr. 10 din interogatoriul propus de reclamant, pârâtul a recunoscut că semnătura aplicată pe nota de contabilitate îi aparține. Instanța a apreciat că semnătura de pe nota de contabilitate este aceeași cu cea oferită drept specimen la data de 30.12.2005. Totodată, s-a menționat că pârâtul nu a prezentat un ordin pe care reclamantul să-l fi dat băncii în sensul dispunerii alimentării contului curent al fiului său cu suma de 100.000 euro. De asemenea, pârâtul nu a prezentat un ordin pe care reclamantul să îl fi dat băncii și prin care să fi dispus alimentarea contului curent al fiului său cu suma de 100.000 euro și nici nu a putut prezenta un contract de donație în formă autentică care să fi concretizat susținerea potrivit căreia reclamantul ar fi intenționat să-l gratifice pe fiul său.
Considerând că pârâtul, în calitate de mandatar, este obligat să restituie reclamantului mandant toate sumele de bani în detenția cărora a intrat în executarea mandatului, tribunalul a admis cererea și a obligat pe pârâtul G la plata către reclamant sumei de 100.000 euro, în lei la data plății, precum și, în baza art. 274.pr.civ. la plata sumei de 6.728,8 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Față de cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâtei Bank, tribunalul a reținut că potrivit art. 3 pct. 11 Cod comercial, legea consideră ca fapte de comerț obiective operațiunile de bancă și schimb. În raport de prevederile art. 4 și art. 56.com. s-a apreciat că reclamantul a săvârșit o faptă de comerț obiectivă, încheind cu Bank un contract de cont curent. Raporturile dintre bancă și reclamant sunt, prin urmare, raporturi comerciale de natură contractuală. S-a mai arătat că la termenul din data de 27.10.2008 reclamantul a precizat că acțiunea îndreptată împotriva pârâtei Bank este de natură civilă delictuală, fiind întemeiată pe prevederile art. 998 și art. 1003.civ. Instanța a arătat că între reclamant și Bank a intervenit un contract de cont curent, astfel că răspunderea contractuală este cea în baza căreia pârâta ar putea fi trasă la răspundere, iar nu astfel cum a solicitat reclamantul, răspunderea civilă delictuală. Apreciind că modelul juridic propus de reclamant în ceea ce privește răspunderea civilă a pârâtei Bank este eronat, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea formulată împotriva acestei pârâte.
Împotriva sentinței comerciale nr. 4208/16.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a formulat apel în termen legal apelantul pârât G. Acesta a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând faptul că instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra aspectului privind modalitatea în care s-a efectuat transferul sumei de bani din contul reclamantului în contul său, respectiv printr-o notă contabilă. Intimatul-reclamant și-a exprimat dorința de a-i apelantului-pârât o sumă de bani ce reprezenta parțial contravaloarea unui teren vândut, iar sub acest aspect, soluția de respingere a probei testimoniale de către instanța de fond este greșită.
Apelantul a susținut că, în vederea materializării intenției de a-i o parte din banii obținuți în urma vânzării terenului, tatăl său a ordonat băncii să îi transfere suma de 100.000 euro. La data de 03.02.2006, în urma solicitării făcute de ofițerul său de cont, apelantul s-a prezentat la bancă unde i s-a cerut să semneze o notă de contabilitate. Ulterior, în urma deteriorării relațiilor cu tatăl său, acesta s-a răzgândit și faptul că ar fi ordonat băncii să efectueze acest transfer bancar. Apelantul a arătat că banca ascunde ordinul de plată în baza căruia a fost efectuat transferul bancar și că acesta nu s-ar fi putut realiza în baza unei simple note de contabilitate.
Apelantul consideră că nu se poate reține culpa acestuia atâta timp cât nu a ordonat băncii și nu a semnat vreun ordin de plată pentru transferul sumei de 100.000 euro, prima instanță neapreciind corect probele sub acest aspect.
Analizând apelul prin prisma motivelor de apel expuse de apelant, se constată că nu este fondat.
Astfel, susținerile apelantului sunt în sensul că înscrierea sa ca și împuternicit, în cadrul contractului de cont curent al cărui titular este intimatul-reclamant, nu are semnificația unui contract de mandat, așa cum a reținut prima instanță, ci reprezintă o donație indirectă efectuată de acesta în folosul său.
Așa cum rezultă din cererea tip de înscriere client - persoane fizice emisă de Bank, deschiderea și funcționarea contului curent la această bancă este reglementată de Condițiile Generale de Derulare a Afacerilor și de Regulile generale de operare pe contul curent.
Conform Condițiilor Generale de Derulare a Afacerilor, "asupra sumelor aflate în conturile deschise (curente și de depozit) în evidența Băncii, pot dispune liber, cu respectarea normelor în vigoare, următoarele persoane: titularul contului, peroanele împuternicite de către titular, numai pe timpul vieții titularului, și moștenitorii titularului, care dovedesc cu certificat de moștenitor sau cu hotărâre judecătorească această calitate".
Regulile generale de operare pe contul curent prevăd că: ". clientului vor putea dispune operațiuni în contul curent, conform mandatului acordat de către acesta. Acordarea acestui mandat duce fără echivoc la concluzia că . au toți și fiecare separat dreptul deplin de a dispune în interesul și pentru contul clientului".
Se deduce că împuternicirea acordată de titularul contului deschis la bancă unei persoane fizice de a efectua operațiuni în acel cont este prezumată ca având natura juridică a unui contract de mandat.
Această prezumție este însă numai una relativă, deoarece împuternicirea poate reprezenta și o altă operațiune juridică, cum ar fi: efectuarea unei plăți, o donație indirectă.
Potrivit art. 1169.civ. apelantul, care susține că împuternicirea de operare pe contul curent al cărui titular este intimatul reprezintă o donație indirectă, trebuie să facă și dovada naturii juridice a împuternicirii și să răstoarne prezumția că aceasta are natura juridică a unui contract de mandat.
În cauză, apelantul nu a făcut o asemenea dovadă cu nici un mijloc de probă, proba testimonială pentru dovedirea naturii actului juridic fiind apreciată de instanță ca inadmisibilă în raport de dispozițiile art. 1191.civ.
Deși a arătat că intenția de gratificare ar rezulta din faptul că intimatul-reclamant a ordonat băncii să transfere suma de 100.000 euro din contul său în contul apelantului, acesta din urmă nu a probat existența acestei dispoziții. Nu poate fi reținută susținerea apelantului în sensul că ordinul de plată prin care reclamantul ar fi dispus transferul sumei de bani în contul lui ar fi ascuns de către bancă, având în vedere cele expuse de către Bank în întâmpinarea depusă la dosar referitor la faptul că acest transfer nu a avut loc în baza unui ordin de plată, ci a unei note contabile.
Nu este întemeiată afirmația apelantului în sensul că prima instanță nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra modalității în care s-a efectuat transferul sumei de bani din contul reclamantului în contul său, respectiv prin nota de contabilitate. A fost analizat acest înscris ce poartă semnătura apelantului și instanța a concluzionat în mod întemeiat că operațiunea de transfer a sumei de bani a fost efectuată la solicitarea și cu consimțământul apelantului-pârât.
Se constată că este întemeiată reținerea primei instanțe potrivit căreia clauza de împuternicire dată de către intimatul-reclamant apelantului-pârât cu privire la sumele de bani depuse în cont are natura juridică a unui contract de mandat și că, în temeiul art. 1541.civ. sumele încasate de mandatar aparțin tot mandantului titular de cont, astfel încât mandatarul are obligația de a da socoteală și de a remite sumele încasate în puterea mandatului.
Pentru aceste considerente, se apreciază că apelul nu este fondat, și, în baza art. 296.pr.civ. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul pârât G, împotriva sentinței comerciale nr.4208 din 16.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant G și intimata pârâtă BANK SA.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 07.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /2 ex./07.01.2010
Jud. fond:
Președinte:Alina PănescuJudecători:Alina Pănescu, Cristina Scheaua
