Spete pretentii comerciale. Decizia 536/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1419/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.536
Ședința publică de la 7.12.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
Grefier - -
**************
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta - TURISM SRL, în contradictoriu cu intimata - 2 SRL, împotriva sentinței comerciale nr.4149/13.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la data de 30.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 7.12.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față:
Prin sentința comercială nr. 4149/13.03.2009 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta pârâtă - 2C SRL în contradictoriu cu pârâta - reclamantă - TURISM SRL și a obligat pârâta - reclamantă la plata către reclamanta - pârâtă a sumei de 112.039,58 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor executate precum și la plata sumei de 112.039,58 lei cu titlu de penalități de întârziere.
A respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă - TURISM SRL.
A compensat în parte cheltuielile de judecată și a obligat pârâta - reclamantă la plata către reclamanta - pârâtă a sumei de5427 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că între reclamanta -,2C " SRL în calitate de antreprenor și Turism în calitate de beneficiar s-a încheiat contractul de antrepriză nr. 148.1/14.01.2006 prin care antreprenorul s-a obligat să efectueze lucrările de modernizare la Complexul hotelier, prețul contractului fiind de 100.000 Euro plus TVA, conform ofertei anexate și graficului de eșalonare a execuției lucrărilor fizic și valoric ce fac parte din contract.
Prin adresa nr.294/12.06.2006 pârâta reclamantă a comunicat reclamantei pârâte rezilierea contractului de antrepriză, reziliere acceptată de aceasta, la data de 13.06.2006 fiind încheiat un proces verbal cu privire la stadiul fizic al lucrărilor executate de reclamanta-pârâtă până la data de 12.06.2006.
Prin art. 7 din contractul de antrepriză părțile au stabilit ca decontarea lucrărilor să se facă prin emiterea de către antreprenor a situațiilor de lucrări și a facturii, ce urmau a fi verificate, confirmate și plătite de către beneficiar în termen de 7 zile calendaristice de la primirea acestora.
Părțile au stabilit prin art. 3 din contract ca termenul de execuție și predarea integrală a construcțiilor și lucrărilor contractate să fie de trei luni, cu începere de la data semnării contractului de către ambele părți, predarea documentației de execuție și autorizației de construire, predarea frontului de lucru și plata avansului pentru lucrare.
Din raportul de expertiză tehnică în construcții efectuat în cauză, instanța de fond a reținut că lucrările efectuate de reclamanta pârâtă și conținute în situațiile de lucrări pe lunile ianuarie-februarie-martie-aprilie au fost însușite de beneficiar și decontate.
Cât privește lucrările executate de reclamanta pârâtă în luna mai, instanța de fond a reținut că acestea nu au fost decontate de pârâta reclamantă, deși dirigintele de șantier a fost de acord cu cantitățile de lucrări cuprinse în situația de lucrări, devizele de lucrări fiind corect întocmite.
Pentru lucrările executate de reclamanta pârâtă în luna mai, au fost emise de către aceasta factura fiscală nr. -/05.06.2006- aferentă lucrărilor la clădirea anexă și factura fiscală nr. -/07.06.2006 pentru lucrările executate la hotel, în valoare totală de 137.974,45 lei, facturi ce nu au fost acceptate la plată de către parata reclamanta; fiind restituire reclamantei - pârâte.
Pentru aceste lucrări reclamanta -pârâtă a emis factura proforma nr.3/30.06.2009 în valoare de 18. 914,30 lei.
Aceste lucrări executate de reclamantă pentru care au fost emise facturile menționate se regăsesc în procesul verbal "Stadiul fizic-lucrări executate până la data de 12.06.2006 inclusiv, a mai arătat instanța de fond.
Pentru determinare valorii lucrărilor executate de reclamanta-pârâtă în luna iunie 2006, pârâta-reclamantă a solicitat unei firme specializate efectuarea unei expertize extrajudiciare, care a stabilit că valoarea lucrărilor executate de antreprenor în luna iunie este de 19.113,45 Euro, valoare ce a fost recunoscută de către pârâta-reclamantă, a apreciat instanța de fond, prin adresa nr.776/ 17.07.2006.
A mai reținut instanța de fond că din corespondența purtată între părți (notificarea de plată nr. 80/25.07.2006) reiese că reclamanta-pârâtă a fost de acord cu valoarea lucrărilor executate în luna iunie 2006 stabilită de expertiza extrajudiciară la suma de 19485,85 euro.
A apreciat instanța de fond că, potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, lucrările executate de reclamanta-pârâtă în luna mai și iunie, după scăderea sumele achitate de pârâta, cu titlu de avans și negocierile de preț acceptate de părți, reclamanta poate pretinde suma de 112.039,581ei (31831,20 euro în echivalent).
Instanța de fond a înlăturat susținerile pârâtei privind nerespectarea de către reclamantă a termenului de execuție de trei luni prevăzut în contract, considerând că nu sunt întrunite condițiile art. 3 din contract, respectiv, deși reclamanta a început lucrările în luna ianuarie 2006, nu au putut fi executate decât lucrări ce nu necesitau eliberarea unei autorizații de construire, adică lucrări interioare care nu afectau structura de rezistență și lucrări exterioare cu condiția păstrării formei, dimensiunilor, elementelor și a culorii fațadei, după cum rezultă din raportul de expertiză tehnică în construcții.
În legătură cu lucrările executate anterior datei eliberării autorizației de construire, instanța de fond a reținut susținerile reclamantei în sensul că aceasta a efectuat lucrări privind evacuarea și depozitarea mobilierului, decopertare pardoseli și pereți, dezafectare obiecte sanitare și electrice, curățarea spațiilor, și doar după obținerea de către pârâtă a autorizației de construire, la data de 02.05.2006, reclamanta a putut să abordeze și celelalte lucrări vizând remodelarea, modernizare și extinderea hotelului cu un corp S + P, fapt ce a condus la întârzierea executării lucrărilor.
A apreciat instanța de fond că acest răspuns al reclamantei la interogatoriu (întrebarea nr.3 din interogatoriul formulat de pârâtă) se coroborează cu raportul de expertiză depus la dosar, respectiv situațiile de lucrări și cu raportul de expertiză tehnică în constituții (obiectivul 3).
Tot din raportul de expertiză tehnică a mai reținut instanța de fond că întârzietile față de graficul de execuție s-au datorat în primul rând lipsei unui coordonator tehnic din partea beneficiarului care să cunoască proiectul și să țină legătura între proiectant, beneficiar și subantreprenori, fapt ce a dus la neasigurarea fronturilor de lucru pentru reclamanta - pârâtă.
Acest fapt mai rezultă, a arătat instanța de fond, și din procesul-verbal depus la fila 213 vol. I dosar ce evidențiază faptul că proiectantul și subantreprenorii, de comun acord, au stabilit termenul final al lucrărilor de construcții pentru Complexul hotelier ca fiind data de 1.09.2006, precum și din numeroasele adrese prin care reclamanta pârâtă a învederat beneficiarului greutățile cu care s-a confruntat în asigurarea frontului de lucru determinate de lipsa detaliilor de execuție, deficiențele de colaborare între antreprenori, dificultăți în aprovizionarea cu materiale și echipamente și lipsa unui coordonator tehnic din partea beneficiarului.
Prin urmare, a apreciat instanța de fond nu poate fi reținută culpa reclamantei pârâte pentru întârzierile înregistrate în executarea lucrărilor față de graficul de execuție stabilit.
Cât privește calitatea lucrărilor executate de reclamantă, a reținut instanța de fond, din raportul de expertiză tehnică în construcții rezultă că o mare parte din defectele de execuție nu aparțin reclamantei, aceasta respectând doar proiectul de execuție, iar majoritatea lucrărilor deficiente ce au fost consemnate în raportul de expertiză extrajudiciară efectuat de la cererea pârâtei-reclamante privesc detalii de execuție întocmite de proiectant, detalii ce au fost respectate de către executant, sau lucrări în curs de execuție nefinalizate.
Așa fiind, instanța de fond a apreciat că pârâta datorează reclamatei contravaloarea lucrărilor executate de aceasta în lunile mai și iunie 2006 la Complexul hotelier în sumă de 112.039,58 lei și penalități de întârziere calculate potrivit articolului 10 litera e din contractul de antrepriză nr. 148.1/14.01.2006, de 0,15% pe zi de întârziere și articolul 4 alineat 3 din Legea nr.469/2002, la suma de 112.039,58 lei, instanța de fond arătând că nu pot fi reținute sumele calculate de către expertul contabil cu titlu de penalități de întârziere, deoarece acesta a avut în vedere doar contravaloarea lucrărilor executate de reclamantă în luna mai la hotel, nu și la clădirea anexă, și nici contravaloarea lucrărilor executate în luna iunie 2006.
Cererea reconvențională a fost respinsă ca neîntemeiată, instanța de fond apreciind că nu poate fi reținută culpa reclamatei pârâte în ceea ce privește întârzierea în darea în exploatare a obiectivului Complex hotelier (), câtă vreme nu s-a reținut că lucrările au fost întârziate din culpa reclamantei pârâte.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta - TURISM SRL, apelul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială nr- din 16.06.2009.
În dezvoltarea motivelor de apel, pârâta a criticat hotărârea apelată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta pârâtă a arătat că instanța de fond a preluat trunchiat diferite aspecte din probatoriul administrat, denaturând conținutul acestora.
Astfel, deși instanța de fond nu și-a motivat hotărârea prin raportare la dispozițiile articolului 7 din contractul de antrepriză, prin care părțile au stabilit ca decontarea lucrărilor să se facă prin emiterea de către antreprenor a situațiilor de lucrări și a FISCALE, care vot fi verificate, confirmate și plătite de către beneficiar, a apreciat totuși că facturile nr. -/5.06.2006 și nr. -/7.06.2006 au fost emise pentru că beneficiarul, prin dirigintele de șantier, a fost de acord cu cantitățile de lucrări cuprinse în situația de lucrări pentru luna mai.
Referitor la lucrărilor executate în luna iunie 2006, instanța de fond a reținut doar că s-a emis o factura proforma nr. 3/30.06.2006, deși din raportul de expertiză tehnică rezultă că pentru luna iunie nu există situație de lucrări semnate de beneficiar, iar din raportul de expertiză contabilă rezultă că factura proforma nu reprezintă document justificativ pentru efectuarea de plăți, nici pentru înregistrarea în contabilitate a creanțelor, respectiv a datoriilor.
Pe lângă faptul că instanța de fond a ignorat că în ceea ce privește lucrările aferente lunii iunie nu sunt îndeplinite cerințele articolului 7 din contractul de antrepriză, a mai argumentat, în disprețul probelor administrate, că valoarea acelorași lucrări, în cuantum de 19.113,45 Euro, a fost recunoscută de către apelanta - pârâtă prin adresa nr.776/17.07.2006.
În realitate, a arătat apelanta pârâtă, prin adresa menționată suma de 19.112,75 Euro nu se referea doar la luna iunie, ci la perioada 1.05.-12.06.2006, deci și la lucrările efectuate în luna mai, dar suma era contestată ca nefiind datorată, întrucât pârâta apelantă achitase diverse sume cu titlu de avans, aspecte care au fost confirmate și de raportul de expertiză contabilă care, în pagina 7 reliefat faptul că avansul de 18.941,60 euro, facturat cu factura fiscală nr. -/16.05.2006 și încasat de intimata reclamantă cu OP nr. 615/18.05.2006 nu a fost dedus din facturile fiscale emise de reclamantă și nici suma de 3.033,32 lei din factura proforma nr.4
Ca atare, a susținut apelanta pârâtă, probatoriul a fost analizat superficial de către instanța de fond.
Potrivit raportului de expertiză contabilă, a mai arătat apelanta, suma maximă ce i se putea acorda intimatei reclamantei reprezentând contravaloarea lucrării pentru luna mai era de 58.140,51 lei + 7005,64 lei penalități, iar pentru suma aferentă lunii iunie, de 53.899,07 lei, nefiind emisă însă factura fiscală ci doar factura proforma.
Din această sumă maximă, de 58.140,51 lei, plus penalități de 7005,64 lei, a mai arătat apelanta, trebuia scăzut avansul de 79.833,95 lei (echivalentul a 18.941,60 Euro), achitat de beneficiar, precum și suma de 3.033,32 lei din factura proforma nr.4, astfel încât intimata reclamantă este cea care înregistrează un sold restant de 17.721,12 lei.
A mai susținut apelanta pârâtă că în mod nelegal instanța de fond nu a avut în vedere cuantumul penalităților de întârziere calculat prin raportul de expertiză contabilă, de 7005,64 lei, motivând că aceste penalități nu au fost calculate și în raport de lucrările executate în luna iunie 2006, întrucât, arată apelanta, pentru luna iunie 2006 nu se putea calcula penalități, nefiind emisă factura fiscală, ci doar proforma, astfel încât nu exista dată scadentă.
O altă critică adusă prin motivele de apel hotărârii apelate vizează faptul că instanța de fond nu a luat în considerare susținerile pârâtei apelante cu privire la calitatea lucrărilor executate de către intimata reclamantă.
Astfel, realizarea defectuoasă a lucrărilor ce au făcut obiectul contractului de antrepriză este demonstrată de informarea transmisă de către dirigintele de șantier, - MB CO 2000 SRL, la data de 1.06.2006, deficiențele fiind confirmate și de raportul de evaluare al lucrărilor executate, întocmai de - SRL, care a stabilit că lucrările nu au fost executate corect în totalitate.
De asemenea, și în raportul de expertiză tehnică, deși se menționează că procentul de realizare a lucrărilor de către intimată este de 96,88%, ulterior, la același obiectiv al expertizei, se arată că lucrările au fost finalizate de CS ART STRADE SA- în valoare de 37.038,79 Euro și de - în valoare de 11.099,96 Euro, aducă aproximativ 50.000 euro în total, ceea ce reprezintă J din valoarea lucrărilor ce au făcut obiectul contractului de antrepriză încheiat cu intimata reclamantă.
Se poate concluziona, a susținut apelanta pârâtă, că procentul de realizare a lucrărilor de către intimată este de aproximativ 30%, față de costurile totale pe care apelanta le-a suportat în plus în final, iar întârzierile în executarea lucrărilor apar ca evidente câtă vreme raportul de expertiză contabilă a arătat că prejudiciul suportat pentru darea în exploatare a complexului cu întârziere este de 515.974 lei.
În drept, articolele 280, 282 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimata reclamantă - 2C SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond.
Intimata a arătat că factura fiscală nr. -/5.06.2007 reprezintă contravaloare "situație de plată amenajare clădire anexă", cu privire la lucrările efectiv realizate, iar factura fiscală nr. -7.06.2006 reprezintă contravaloare "situație de plată mai 2006", cu privire la valoarea lucrărilor efectiv realizate, confirmate prin situații de lucrări însușite de beneficiar și expertiza comandată de aceasta la SRL.
au fost scăzute la calcul, a susținut intimata, și nu au făcut obiectul facturilor menționate, aspecte menționate de către intimată prin adresa acesteia nr. 139/18.07.2007.
Cât privește factura proforma din 31.05.2006, aceasta reprezintă contravaloarea situației de plată iunie 2006, lucrările efectuate în luna iunie fiind însușite de beneficiar, și corectată cu diferența de avans.
A mai susținut intimata că articolul 7 din contractul de antrepriză menționează doar că decontarea lucrărilor executate se face pe baza situațiilor de lucrări ce sunt semnate și ștampilate de confirmare de către dirigintele desemnat și a facturii, fără a stipula dacă este vorba de o factură fiscală sau proforma.
De altfel, susține intimata, a comunicat acesteia adresa nr. 788/24.07.2006 prin care recunoaște lucrările efectuate în luna iunie și valoarea acestora, defalcat față de luna mai 206.
A mai arătat intimata că ceilalți subcontractori nu au refăcut lucrările executate de acesta ci doar le-au continuat sau dezvoltat, calitatea lucrărilor executate de către intimată fiind conformă proiectului de execuție.
Nu au fost solicitate probe noi în apel.
Părțile au depus concluzii scrise.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor articolului 295 alineat 1 Cod procedură civilă, constată apelul fondat pentru următoarele considerente:
Conform prevederilor articolului 7 din contractul de antrepriză nr. 148.1/14.01.2006 încheiat între părți, antreprenorul trebuia, pentru a încasa contravaloarea lucrărilor executate, să emită situațiile de lucrări și factura care urmau a fi verificate, confirmate și plătite de beneficiat în 7 zile de la primirea acestora.
Situațiile de lucrări se întocmesc de către antreprenor conform articolului 7 alineat 2 din contract.
Deși instanța de fond a reținut că situațiile de lucrări aferente lucrărilor efectuate în luna mai au fost aprobate de beneficiar, în raportul de expertiză tehnică construcții se menționează că situația de lucrări pe luna mai efectuate la clădirea anexă a fost însușită de beneficiar la data de 1.05.2006, iar factura fiscală nr. - aferentă situației de lucrări a fost emisă la data de 5.06.2006, fapt ce denotă că situația de lucrări a fost emisă anterior efectuării lucrărilor și fără a se ține seama de prevederile articolului 7 alineat 2 din contract.
De altfel, deși expertul tehnic a menționat că beneficiarul și-a însușit situația de lucrări la 1.05.2006, la filele 73-75 vol.II dosar, reprezentând anexe la raportul de expertiză tehnică construcții, se regăsesc situațiile de lucrări pe luna mai pentru clădirea anexă, iar acestea nu sunt însușite de către beneficiar, nefiind confirmate, semnate și ștampilate.
În ceea ce privește lucrările efectuate în luna iunie și pentru care s-a emis factura proforma, expertiza contabilă efectuată în cauză a concluzionat în sensul că "factura proforma nu reprezintă un document justificativ pentru efectuarea de plăți și nici pentru înregistrarea în contabilitate a creanțelor, respectiv datoriilor" (fila 143 vol.II dosar ).
Rezultă că, potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă, creanța pretinsă de către intimata reclamantă ca reprezentând contravaloare lucrări efectuate în luna iunie 2006, nefiind înregistrată în contabilitate nu este exigibilă, astfel încât nu poate fi achitată și nici nu se pot calcula penalități de întârziere, reclamanta neînregistrând în propria-i contabilitate facturile proforma emise (fila 142 vol.II).
Tot raportul de expertiză contabilă a stabilit faptul că lucrările la clădirea anexă, nefiind prevăzute în contractul nr. 148.1/2006 (fila 140 vol.II) reprezintă un motiv pentru care nu se pot calcula penalități contractuale.
Aceste aspecte nu au fost reținute și analizate de către instanța de fond.
De asemenea, în mod eronat instanța de fond a reținut că pârâta apelantă a recunoscut prin adresa nr. 776/17.07.2006 valoarea lucrărilor executate de antreprenor, în sensul că ar datora această sumă.
În realitate, prin adresa nr. 776/17.07.2006 (fila 178 vol.I) pârâta apelantă nu a recunoscut faptul că valoarea lucrărilor executate de antreprenor în luna iunie este de 19.113,45 Euro, cum greșit a reținut instanța de fond, ci faptul că "pentru lucrările efectuate de - 2C SRL în perioada 1.05.-12.06.2006, din suma de 31.460,7 Euro fără TVA, se recunoaște suma de 19.112,75 Euro fără TVA".
Cât privește factura fiscală nr. -/7.06.2006 în valoare de 109.242,37 lei aferentă situației de lucrări pentru luna mai la obiectivul hotel, pârâta apelantă nu a acceptat-o la plată deoarece, după cum am arătat, pe lângă situațiile de lucrări, potrivit articolului 7 alineat 2 din contract, factura trebuia să fie însoțită și de alte documente, fapt ce a fost relevat de către beneficiar prin adresa nr. 751/7.07.2006 (fila 180 vol.I).
Și prin adresa nr. 788/24.07.2006, menționată de intimata reclamantă prin întâmpinare, pârâta apelantă nu recunoaște că ar avea vreun debit restant față de intimată, menționând doar un "rest de 14.845,96 Euro".
Nici cele reținute de către instanța de fond în sensul că din raportul de expertiză contabilă ar rezulta că pentru lucrările executate de reclamanta intimată în luna mai și iunie, după deducerea avansurilor achitate și a negocierilor de preț, ar rezulta o sumă datorată de 112.039,58 lei, nu sunt corecte, deoarece raportul de expertiză contabilă precizează expres că "Așa cum rezultă din anexa nr.2 la raport,nu a fost dedus (închis) de reclamanta pârâtă, prin facturile fiscale emise de aceasta, avansul de 79.833,95 lei - echivalent a 18.941,60 euro, care a fost facturat cu factura fiscală -/16.05.2006 și a fost încasat cu OP nr. 615/18.05.2006"(fila 144 vol.II, fila 148 vol.II).
Cât privește cele reținute de către instanța de fond în sensul că intimata reclamantă nu ar avea nici o culpă în întârzierea lucrărilor față de graficul de execuție stabilit, întârzierile înregistrate datorându-se lipsei autorizației de construcție, lipsei unui coordonator tehnic care să cunoască proiectul și să țină legătura între proiectant, beneficiar și suabntreprenori, fapt ce ar fi dus la neasigurarea fronturilor de lucru pentru intimata reclamantă, și aceste rețineri sunt eronate.
Astfel, graficul de execuție a lucrărilor a fost întocmit de către constructor (antreprenor), potrivit obligației ce-i revenea conform articolului 9, iar frontul de lucru i-a fost asigurat de către beneficiar încă din ianuarie 2006, potrivit răspunsului dat la interogatoriu, intimata fiind primul constructor care a intrat în șantier (întrebarea nr.9 fila 84 vol.II), astfel încât, potrivit propriilor afirmații, lucrările au fost executate în procent de peste 90%, ceilalți contractanți nefăcând altceva decât să completeze unele lucrări.
Prezenta unui coordonator tehnic care să țină legătura cu proiectul antreprenorului și subantreprenorii săi nu era nici necesară și nici prevăzută prin contract ca fiind o obligație a beneficiarului.
Dimpotrivă, potrivit obligațiilor asumate de către intimata reclamantă în articolului 9 litera j din contract, acesteia îi revenea obligația "să fie răspunzător față de beneficiar pentru respectarea de către contractanții de specialitate (subantreprenorii săi) a prevederilor și obligațiilor legale privind execuția lucrărilor de specialitate"(fila 85 vol.I).
Așadar, antreprenorului îi revenea, de fapt, obligația contractuală de a crea fronturile de lucru, de a coordona lucrările, angajând subantreprenori de specialitate și răspunzând în fața beneficiarului pentru neexecutarea lucrărilor conform graficului convenit și în condițiile calitative prevăzute în contract.
În acest sens, în procesul - verbal încheiat în ședința de comandament din data de 26.05.2006 (filele 213-214 vol.I), semnat de către antreprenor, subantreprenori și proiectant, s-a menționat ca termen final al lucrărilor de construcții și instalații aferente cazării și extinderii, data de 1.09.2006, "inclusiv subsol + parter", și s-a reținut că termenul este determinat, printre altele, și de"fazele tehnologice de execuție, care condiționează predarea fronturilor de lucru între firme".
Așadar, condiționarea antreprenorului de punerea la dispoziție a frontului de lucru de către beneficiar este o falsă problemă, greutatea provenind de la lipsa coordonării fazelor tehnologice de execuție între subantreprenori, acesta fiind factorul care condiționează predarea fronturilor de lucru, iar coordonarea și a acestei activități îi revenea antreprenorului, respectiv intimații reclamanți.
Chiar în raportul de expertiză tehnică se menționează expres că lucrările ce nu necesitau obținerea autorizației de construire au putut fi demarate imediat după semnarea contractului ianuarie 2006, pentru aceste lucrări "frontul de lucru a fost însăși situația existentă" (fila 32 vol.II), iar pentru lucrările de construcții care necesitau autorizație de construire, raportul de expertiză tehnică construcție face trimitere la procesul verbal încheiat în ședința de comandament din 26.05.2006 care a fost prezentat anterior.
În fine, tot eronată este și concluzia instanței de fond în ceea ce privește aprecierea că deficiențele calitative de execuție nu aparțin reclamantei intimate, aceasta respectând doar proiectul de execuție, raportul de expertiză tehnică făcând mențiune și despre refacerea unor lucrări de către noul constructor, în timp de expertiza întocmită de către SRL și însușită de către intimata - reclamantă, excepție ce a fost efectuată la momentul încetării lucrărilor de către antreprenor, menționează o serie de deficiențe la lucrările executate de către constructor (filele 57-61 vol.II), apreciind că din suma pretinsă, de 37.438,2 Euro fără TVA, acestuia i s-ar cuveni, cel mult 17.337,4 Euro.
Așa fiind, se constată de către C că intimata reclamantă nu a respectat graficul de execuție a lucrărilor, modificând în mod unilateral contractul de antrepriză, fără a solicita încheierea unui act adițional la contract, în sensul dispozițiilor articolului 4 din contractul de antrepriză, culpa sa constând în cele arătate mai sus, intimata nerespectând nici propriul grafic de execuție întocmit la 11.04.2006 (fila 264) prin care finalizarea lucrărilor era prevăzută în cursul lunii iunie 2006, principalul obiectiv rămas de executat fiind refacerea fațadei complexului; după cum nu a respectat nici dispozițiile articolului 7 din contract, referitor la decontarea lucrărilor, fără a deduce avansurile achitate de către pârâta reclamantă, și a prezenta toate documentele, inclusiv cele care atestă calitatea lucrărilor efectuate, după cum nu a înregistrat în propria-i contabilitate toate facturilor emise (vezi factura proforma, fapt recunoscut și prin răspunsul al interogatoriu).
De asemenea, lucrările efectuate nu corespund în totalitate cerințelor de calitate solicitate și stabilite prin contract, aspect relevat atât prin expertizele efectuate, cât și prin procesele - verbale de constatare (13.06.2006, 17.06.2006, 1.06.2006), astfel încât după rezilierea contractului din culpa intimatei reclamante, la 12.06.2006, lucrările au fost continuate de alți doi antreprenori, costurile suportate de beneficiar fiind de aproximativ 59.000 Euro, fapt atestat de către expertiza tehnică efectuată în cauză, sumă reprezentând mai mult de J din valoarea contractului încheiat de către apelantă cu intimata.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile articolului 296 Cod procedură civilă admite apelul.
Schimbă în parte sentința comercială nr. 4149 din 13.03.2009 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială în sensul că respinge acțiunea precizată formulată de reclamanta - pârâtă - 2C SRL ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței comerciale atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta - TURISM SRL, cu sediul în B,-,. 1 sector 1, în contradictoriu cu intimata - 2 SRL, cu sediul în B,-,. 49,. 3,. 43 sector 4 și ales în B, din 13, nr. 85,. 8.. 1,. 53 sector 5, împotriva sentinței comerciale nr.4149/13.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-
Schimbă în parte sentința comercială apelată în sensul că respinge acțiunea reclamantei pârâte - 2C SRL ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței comerciale atacate.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 7.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
5 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu
