Spete pretentii comerciale. Decizia 54/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 797/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 54
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Teodora Bucur
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor formulate de apelantele - S SRL și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr.4634/14.11.2005 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr.8531/2004 în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 07 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 14 ianuarie 2010, 21 ianuarie 2010 și 28 ianuarie 2010, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelurilor comerciale de față;
Prin cererea înregistrată sub nr.2538 F din 13 aprilie 2004 pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantele ASOCIAȚIA, cu sediul în, Județul P și - -, cu sediul în același oraș (devenită prin fuziune prin absorbție - S SRL, cu sediul în orașul, Județul P) au chemat în judecată AUTORITATEA PENTRU PRIVATIZARE ȘI ADMINISTRAREA PARTICIPAȚIILOR STATULUI (în prezent AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, numită în continuare ) și au solicitat ca pârâta să fie obligată la plata sumelor de 1.114.270 mii lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul suferit de - - în urma restituirii în natură către foștii proprietari a "P "- în valoare de 186.645 mii lei, a " "- în valoare de 200.904 mii lei, a "" - în valoare de 667.828 mii lei și a - în valoare de 58.893 mii lei.
În motivarea cererii s-a arătat că - - fost înființată prin nr.HG 1041/1991, iar Asociația a fost înființată în anul 1995 în baza legii nr.77/1994, preluând de la. (devenit inițial și mai apoi ) și de la. III Transilvania pachetele de acțiuni ale - - prin contractul vânzare-cumpărare de acțiuni nr.465 din 27 mai 1996 și prin contractul de schimb nr. C 162 din 14 iunie 1995.
Reclamantele au arătat că, în conformitate cu contractul de privatizare și cu anexele acestui contract, cele patru imobile pentru care se solicită despăgubiri au intrat în patrimoniul - -, însă au fost revendicate de foștii proprietari și restituite acestora în conformitate cu sentința civilă nr. 2014 din 13 mai 1998 Tribunalului Prahova - executată silit la 16 iulie 2003, sentința civilă nr.809 din 24 iunie 1999 Tribunalului Prahova - executată silit la 9 noiembrie 2001, sentința civilă nr.99 din 31 martie 2000 Tribunalului Prahova - executată silit la 13 februarie 2003 și cu sentința civilă nr.1077 din 16 mai 2000 Tribunalului Prahova - executată silit la 11 aprilie 2001.
Au susținut că, prin restituirea celor patru imobile, societatea a fost grav prejudiciată, astfel că se impune acoperirea prejudiciului de la instituția publică implicată în privatizare, respectiv de la pârâtă, în conformitate cu dispozițiile articolului 324alin. 1- 3 din legea nr. 99/1999, norme speciale care vin în completarea normei generale, respectiv a articolului 1337 Cod civil, care instituie obligația de garanție pentru evicțiune.
Au arătat și că au convocat-o pe pârâtă la conciliere directă prealabilă, în condițiile articolului 7201Cod procedură civilă, dar că pârâta a respins la data concilierii - 19 ianuarie 2004 - pretențiile reclamantelor în integralitatea lor.
În ce privește prejudiciul, reclamantele au arătat că acesta constă în valoarea de circulație a imobilelor retrocedate.
Cererea este întemeiată în drept și pe dispozițiile articolului 3 lit. g și ale articolului 4.3 din legea nr.99/1999, pe dispozițiile legii nr.10/2001, pe dispozițiile articolelor 969, 970, 998, 999, 1336, 1337, 1352, 1355, coroborate cu dispozițiile articolului 1344 Cod civil, precum și pe dispozițiile articolelor 109, 112 și 113 Cod procedură civilă.
La 10 mai 2004, pârâta a depus întâmpinare, expediată prin fax (filele 40 - 46 ale dosarului Tribunalului Prahova, exemplar devenit quasi-iligibil), iar la 13 mai 2004 s-a atașat la dosar originalul acestei întâmpinări, în care s-au invocat excepția necompetenței teritoriale, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei ASOCIAȚIA în raport de prevederile articolului 324alin. 1 din legea nr.99/1999, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de prevederile articolului 3228din legea nr.99/1999 și de temeiul juridic al acțiunii - articolul 324din același act normativ, ca și în raport de termenul general de prescripție de trei ani. Au fost formulate apărări și pe fondul acțiunii, pârâta susținând că prejudiciul trebuie determinat prin raportare la valoarea contabilă a patrimoniului, astfel cum s-a regăsit aceasta în dosarul de privatizare al - -.
Sub acest aspect, a invocat prevederile OUG nr. 88/1997, ale legii nr.99/1999 și ale HG nr.450/1999, care dispuneau ca dosarul de prezentare al societății comerciale întocmit în vederea privatizării să cuprindă situația patrimonială determinată pe baza datelor cuprinse în bilanțul contabil al anului precedent și în ultima balanță de verificare, așadar la valoarea contabilă a elementelor patrimoniale.
Pârâta a susținut - în legătură cu întinderea obligațiilor sale de reparare a prejudiciului - că, atâta vreme cât prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni a vândut acțiuni reprezentând doar 51 % din valoarea capitalului subscris, nu poate fi ținută la repararea prejudiciului în proporție de 100 %. Sub acest aspect, a invocat prevederile legii nr. 31/1990, anume prevederile articolului 3 pct. 3 care dispun că asociații răspund numai până la concurența capitalului social subscris.
A apreciat inoperante în speță dispozițiile articolelor 1336 și 1337 Cod civil, întrucât prin contractul de vânzare-cumpărare a înstrăinat acțiuni și nu active, astfel că nu poate fi ținută a răspunde în caz de evicțiune pentru retrocedarea activelor.
A solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.27 mai 2004, Tribunalul Prahova - Secția Comercială a declinat competența de soluționare cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția Comercială. Sentința a rămas irevocabilă prin respingerea recursului declarat de reclamante, prin decizia nr. 929 din 22 noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești - Secția Comercială și de contencios Administrativ.
Cauza a fost înregistrată sub nr. 8531/2004 la 24 iunie 2004 pe rolul Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială.
La 17 ianuarie 2005 fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei ASOCIAȚIA, cu motivarea că dispozițiile legii nr.99/1999 conferă calitatea procesuală activă în acțiunea în despăgubiri numai societății privatizate, cererea fiind formulată în temeiul articolului 324din acest act, normativ, nu în temeiul articolului 29 din legea nr. 137/2002.
La 21 martie 2005 a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru despăgubirile aferente imobilelor "" și "", tribunalul apreciind că termenul de prescripție nu este cel de trei luni, prevăzut de legea nr. 99/1999, întrucât nu se valorifică un drept rezultat din procesul de privatizare, ci termenul general de prescripție de trei ani, prevăzut de dispozițiile Decretului nr.167/1958. A reținut că începutul prescripției coincide cu data când bunurile au ieșit efectiv din posesia reclamantei și că nu operat, în condițiile articolului 13 din Decretul nr. 167/1958, suspendarea cursului prescripției pe perioada cât s- derulat procedura concilierii prealabile.
Prin sentința comercială nr. 4634 din 14 noiembrie 2005, Tribunalul București - Secția a V-a Comercială a respins acțiunea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA pentru lipsa calității procesuale active. A admis în parte acțiunea reclamantei - - și a obligat-o pe pârâtă să îi plătească acestei reclamante 3.813.845.365 lei vechi pentru prejudiciul cauzat prin restituirea imobilelor "P " și "Cămin ". A respins cererea de despăgubiri pentru imobilele "" și "", constând prescris dreptul material la acțiune. A obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei - - cheltuieli de judecată în sumă de 88.250.453 lei vechi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că au fost îndeplinite în speță condițiile aplicării dispozițiilor articolului 344din OUG nr.88/1997, modificată prin legea nr.99/1999, în sensul că reclamanta - - este o societate comercială în al cărei patrimoniul au figurat imobilele terenuri P și Cămin, iar aceste imobile au fost restituite foștilor proprietari.
A reținut incidența dispozițiilor legii nr.137/2002 în raport de data încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni (7 mai 1996) și a apreciat că răspunderea pârâtei pentru repararea prejudiciului cauzat reclamanților prin retrocedarea imobilelor este atrasă în conformitate cu dispozițiile articolului 30 alin.3 din legea nr.137/2002 și cu dispozițiile articolului 324din OUG nr.88/1997, aprobată prin legea nr.44/998 și modificată prin legea nr.99/1999.
Cât privește cuantumul despăgubirii datorate de pârâtă ca instituție publică implicată în privatizare, prima instanță a apreciat că acesta trebuie determinat în funcție de valoarea de circulație a imobilelor, întrucât trebuie asigurată repararea integrală a unui prejudiciu efectiv, în acest sens fiind și dispozițiile articolului 324alin. 5 din OUG nr. 88/1997. Sub acest aspect, a înlăturat apărarea pârâtei întemeiată pe dispozițiile articolului 3 din legea nr.31/1990, reținând că pârâta asigură repararea prejudiciului în calitate de instituție a statului implicată în privatizare, nu în calitate de acționar.
A înlăturat și apărarea pârâtei întemeiată pe situația patrimonială prezentată în dosarul de privatizare, prin raportare la prevederile articolului 324alin. 1, care fac referire la repararea prejudiciului suferit de societățile privatizate sau în curs de privatizare, ca și prin raportare la dispozițiile articolului 324alin. 6 (care prevăd că statul român garantează îndeplinirea obligațiilor prevăzute de articolul 324) și prin raportare la dispozițiile articolului 30 alin. 3 din legea nr. 37/2002.
În ce privește cele două imobile rămase în discuție, respectiv " P " și Căminul, a apreciat că despăgubirile vizează valoarea de circulație a terenurilor de 480 mp și de 455 mp, valoare care se ridică la 3.813.845.365 ROL, neputându-se acorda și contravaloarea construcției "P " (147.000 Euro) câtă vreme reclamanta nu face pentru aceasta dovada unui prejudiciu cert, respectiv a titlului în baza căruia a deținut construcția.
A făcut aplicarea dispozițiilor articolului 274 Cod procedură civilă.
Prin decizia comercială nr. 193 din 18 aprilie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI- a Comercială a admis apelurile declarate de reclamanta - - și de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, a schimbat în parte sentința atacată și a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 6.075,73 lei reprezentând echivalentul prejudiciului cauzat prin restituirea imobilelor P (teren și construcție) și Cămin. A menținut în rest dispozițiile sentinței atacate și a compensat cheltuielile de judecată.
Prin decizia nr.536 din 14 februarie 2008, pronunțată în dosarul cu același număr unic, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială a admis recursul declarat de - -, a casat decizia comercială nr. 193 din 18 aprilie 2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI- a Comercială și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. A respins ca nefondat recursul declarat de împotriva aceleiași decizii.
Instanța de recurs a reținut că dreptul la acțiune în despăgubiri pentru "" nu este prescris în raport de data predării efective a imobilului - 16 iulie 2003 - și de data promovării acțiunii - 13 aprilie 2004.
A reținut că instanța de fond și cea de apel au apreciat în mod legal și temeinic în ce privește prescripția dreptului la acțiune pentru despăgubirile aferente " ".
A reținut, de asemenea, că instanța de apel, deși a suplimentat în apel expertiza, a acordat fără temei legal valoarea de inventar neactualizată nici măcar în raport de rata inflației, calculată la momentul predării efective a bunurilor.
Instanța de recurs a făcut aplicarea dispozițiilor articolului 312, raportat la articolul 304 pct. 9 și 7 Cod procedură civilă, trimițând cauza spre rejudecare cu indicația ca, prin suplimentarea probatoriului, să se stabilească cuantumul corect al despăgubirii cuvenite reclamantei pentru cele trei imobile, mai puțin "", în raport de valoarea de inventar, actualizată.
Apelurile au fost înregistrate sub nr- la 22 aprilie 2008 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a V- a Comercială.
Urmând dispozițiile instanței de casare, Curtea a dispus, în rejudecare, efectuarea unei noi expertize contabile cu obiectivul stabilit la termenul din 9 octombrie 2008 Așa cum rezultă din încheierea de ședință de la termenul respectiv ( fila 25 a dosarului), Curtea a respins cererea apărătorului reclamantei - S SRL de efectuare a unei expertize topometrice și de evaluare bunuri mobile, care să vizeze reevaluarea imobilizărilor corporale.
Sub aspect, Curtea apreciază cănecesitatea reevaluării imobilizărilor corporale pe calea unei expertize judiciare nu a constituit o problemă de drept dezlegată de instanța de casare,care să se impună instanței de rejudecare în condițiile articolului 315 alin. 1 Cod procedură civilă. Instanța de casare nu a făcut, cu privire la operațiunea de reevaluare a imobilizărilor corporale, decât o trimitere la o referire aparținând expertului numit de instanței de apel în primul ciclu procesual.
Or, pentru ca instanța de apel d e rejudecare să poată aprecia că această problemă a reevaluării imobilizărilor corporale constituie o problemă de drept dezlegată, era imperios necesar ca aceasta să apară în considerentele deciziei de casare ca tratată distinct de problema actualizării valorii de inventar a bunurilor.
Cele două operațiuni nu au în comun decât impactul asupra valorilor evidențiate în contabilitate. Dar acestea se derulează după reguli diferite și au un regim juridic și consecințe complet diferite. Curtea a reținut în considerentele încheierii de la 9 octombrie 2008 care sunt actele normative care reglementează regimul reevaluării imobilelor corporale. A reținut, de asemenea, că aceste acte normative conferă societăților comerciale facultatea, nu obligația de a proceda la reevaluare și a constatat că în cauză este o împrejurare necontestată lipsa reevaluărilor cu privire la imobilele retrocedate.
De asemenea, Curtea a reținut că reevaluarea nu poate fi realizată pe calea unei expertize judiciare, întrucât aceasta trebuie realizată după o anumită procedură, de cătreevaluatori(care, conform dispozițiilor articolului 1 din normele prevăzute în anexa la HG nr. 1553/ 2003, diferiți de experții judiciari), iar rezultatele evaluării trebuie supuse aprobării în adunarea generală și trebuie reflectate în contabilitatea societății. Sub acest din urmă aspect, Curtea a reținut și că, dacă ar proceda la reevaluare pe calea unei expertize judiciare, ar depăși limitele puterii judecătorești, întrucât s-ar substitui voinței adunării generale a societăți.
În ce priveșteactualizarea valorii de inventara bunurilor pentru a căror retrocedare se solicită despăgubiri, Curtea a apreciat că aceasta reprezintă o evidentă problemă de drept dezlegată, fiind de altfel și scopul pentru care, în casarea cu trimitere, s-a impus suplimentarea probatorului. Operațiunea de actualizare a reprezentat aducerea la zi a unor valori reflectate în contabilitatea apelantei-reclamante în raport de anumite date de referință ( indicate la solicitarea expertului la termenul din 11 decembrie 2008) și de indicii prețurilor de comun comunicați de Institutul Național de Statistică ( fila 79 a dosarului).
Obiecțiunile apelantei - reclamante la raportul de expertiză au fost respinse întrucât tindeau, în realitate, să repună în discuție problema reevaluării imobilizărilor corporale, problemă asupra căreia Curtea s-a pronunțat la termenul din 9 octombrie 2008.
Apelanta - pârâtă nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
În aceste condiții, față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, de dispozițiile obligatorii ale deciziei de casare și de prevederile articolului 315 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază apelurile ca întemeiate și le va admite în limitele și pentru următoarele considerente:
Se constată că în apeluri nu s-a contestat modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a intimatei - reclamante ASOCIAȚIA, iar în temeiul principiului de drept tantum devolutum quantum appellatum acest aspect a căzut în puterea lucrului judecat.
În ce privește modul de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune, se constată că acesta a formulat obiectulapelului formulat de -S SRL,care s- îndreptat atât împotriva încheierii de la 21 martie 2005, cât și împotriva hotărârii de fond. Problema prescripției dreptului la acțiune este dezlegată prin decizia de casare, în care instanța de recurs a reținut că nu s-a împlinit termenul de prescripție pentru despăgubirile aferente imobilului " ", dar este împlinit termenul de prescripție pentru cele aferente imobilului "", motiv pentru care, reținând greșita stabilire a situației de fapt și a aplicării dispozițiilor articolului 1 și 3 din decretul nr. 167/1958, în temeiul articolelor295 - 296 Cod procedură civilă va fi admis apelul declarat de reclamanta - S SRL, vor fi schimbate în parte încheierea de la 21 martie 2005 și sentința comercială nr. 4634 din 14 noiembrie 2005, în sensul că va fi admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune doar pentru despăgubirile aferente " ", cu consecința respingerii ca prescrisă a acțiunii pentru aceste despăgubiri.
În ce privește fondul cauzei, așadar sentința comercială nr. 4634 din 14 noiembrie 2005 a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială, Curtea constată că aceasta a făcut obiectul criticilor ambelor părți litigante.
Apelanta - reclamantă a contestat hotărârea sub aspectul neacordării despăgubirilor, în cazul imobilului " P ", și pentru construcția de pe teren, susținând că această clădire figurează în patrimoniul său de la înființare și îi aparține conform dispozițiilor articolului 20 din legea nr. 15/1990. A invocat sub acest aspect chiar sentința civilă nr. 99/2000 prin care a căzut în pretenții, fiind obligată să restituie imobilul constituit din teren și cădire.
Curtea constată că instanța de apel, în primul ciclu procesual, a obligat-o pe pârâta la despăgubiri pentru acest imobil, specificând expres în dispozitivul deciziei că imobilul se compune din teren și construcție. Recursul declarat de împotriva deciziei comerciale nr. 193 din 18 aprilie 2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI- a Comercială nu vizează acest aspect, ci doar modul în care s-a soluționat problema prescripției dreptului la acțiune. Așadar, apelanta - pârâtă nu a contestat că datorează despăgubiri și pentru construcția aferentă terenului imobilului " P ", nefăcând o astfel de discuție nici în rejudecarea apelurilor, când a arătat că nu are obiecțiuni la raportul de expertiză în care expertul a prezentat valoarea actualizată a acestui imobil prin includerea și a valorii actualizate a construcției ( fila 80).
Văzând poziția apelantei pârâte, precum și dispozițiile articolului 20 alin. 2 din legea nr.15/1990, coroborate cu împrejurarea că această clădire figurează în evidențele apelantei - reclamante, Curtea apreciază ca întemeiată critica apelantei - reclamante formulată împotriva sentinței primei instanțe, motiv pentru care apelul declarat de această parte va fi admis și sub acest aspect.
În ce priveșteapelul declarat de apelanta pârâtă, Curtea îl apreciază ca întemeiat. Prin decizia de casare, instanța de recurs a stabilit dincolo de orice îndoială că obligația de reparare a prejudiciului suferit de societate din al cărei patrimoniu au fost retrocedate imobilele se limitează la valoarea de inventar actualizată a trei din cele patru imobile, sub acest aspect hotărârea primei instanțe fiind criticabilă pentru greșita stabilire a situație de fapt și pentru aplicarea eronată a principiului reparării integrale a prejudiciului. Ca urmare, în temeiul articolelor 295-296, va fi admis și apelul declarat de apelanta pârâtă
Curtea constată că această apelantă nu a mai reluat în apel susținerile referitoare la faptul că obligația sa de reparare a prejudiciului trebuie să fie proporțională cotei de 51 % din capitalul social, aferentă acțiunilor înstrăinate. Așadar, a căzut în puterea lucrului judecat și obligația pârâtei, ca instituție publică implicată în privatizare, de a suporta repararea întregului prejudiciu cauzat societății evinse de o parte din active.
În ce privește întrunirea, în speță, a tuturor condițiilor de atragere a răspunderii pârâtei pentru prejudiciul suferit de reclamantă în urma retrocedării, Curtea constată că această problem este dezlegată de instanța de recurs,care a trimis cauza spre rejudecare doar pentru stabilirea cuantumului corect al despăgubirilorcuvenite reclamanților pentru cele trei imobile, mai puțin " ", în raport de valoarea de inventar, actualizată.
Pe cale de consecință, față de argumentele ce preced, Curtea va admite apelurile în temeiul articolelor 295-296 Cod procedură civilă și va schimba în parte hotărârile atacate ( încheierea de la 21 martie 2009 și sentința comercială nr.4634/14.11.2005).
În temeiul articolelor 1,3 și 7 alin. 1 din decretul nr. 167/1958, Curtea va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru despăgubirile aferente " ", cu consecința respingerii ca prescrisă a cererii cu acest obiect.
În temeiul articolului 324din OUG nr. 88/ 1997, raportat la articolul 30 alin. ultim din legea nr. 137/2002, Curtea va admite în parte cererea reclamantei - S SRL și, omologând raportul de expertiză întocmit de expert, o va obliga pe pârâtă la despăgubiri în sumă de 15.491,25 RON pentru "", de 4.247,09 RON pentru "P " și de 6.614, 57 RON pentru Căminul "".
În conformitate cu dispozițiilor articolului 274 Cod procedură civilă, Curtea o va obliga pe pârâtă să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în fond constând în taxă de timbru și timbru judiciar la nivelul pretențiilor admise. Curtea nu va acorda reclamantei cheltuielile de judecată constând în onorariu de expert, întrucât obiectivul expertizei l- constituit valoarea de circulație a imobilelor, valoare care nu a fost apreciată ca justificată de instanța de recurs.
Curtea va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Având în vedere că ambele apeluri au fost admise, în temeiul articolului 298, raportat la articolul 276 Cod procedură civilă, Curtea va compensa parțial cheltuielile de judecată efectuate de părți în apel (cele două cicluri procesuale) și în recurs, urmând ca, după compensarea parțială, apelanta - pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI să fie obligată a plăti apelantei - reclamante S cheltuielile de judecată efectuate de aceasta din urmă în calea de atac a recursului, cale de atac în care a căzut în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile formulate de apelantele - S SRL cu sediul în,-, Județ P și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B, sector 1,--11, împotriva încheierii de la 21 martie 2005 și a sentinței comerciale nr.4634/14.11.2005 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr.8531/2004 în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA cu sediul în,-, Județ
Schimbă în parte hotărârile atacate, în sensul că admite excepția prescripției dreptului material la acțiune doar pentru despăgubirile aferente.
Admite în parte cererea reclamantei S și obligă pe pârâtă să plătească reclamantei despăgubiri în sumă de 15491,25 RON pentru "", 4247,09 RON pentru "P " și 6614,57 RON pentru Căminul "".
Respinge ca prescrisă cererea de despăgubiri pentru "".
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei 1670,12 lei cheltuieli de judecată în fond.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Compensează parțial cheltuielile de judecată efectuate de părți în apel și recurs și, după compensare, obligă pe AVAS să plătească - SRL 7117 lei cheltuieli de judecată afectate în recurs.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile libere de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
-
GREFIER
- -
Red. Jud.
Tehnored. /5 ex.
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Teodora Bucur
