Spete pretentii comerciale. Decizia 540/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1189/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 540
Ședința publică de la 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
JUDECĂTOR 2: Viorica Trestianu
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr. 4241 din data de 16.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Curtea având în vedere că apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242. constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 4241 din 16.03.2009 judecătorul fondului din cadrul Tribunalului București Secția a VI-a Comercială admis în parte cererea precizată formulată de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva pârâtului și a obligat pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 1.056.615,82 lei (RON) cu titlu de despăgubiri, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare acțiuni nr. BZ 24/14.08.2000, Fondul proprietății de Stat a înstrăinat pârâtului 5.185.115 acțiuni nominative cu o valoare nominală de 2.132 lei fiecare, în sumă totală de 11.054.665,18 mii lei, reprezentând 56,4742 % din capitalul social al SC NEHOIU SA. Prețul total a fost stabilit la suma de 5.703.626.500 lei, suma de 1.-.300 lei, constituind avans, achitat de pârât. De asemenea, acesta a achitat și prim din contract, neachitând celelalte două rate. Conform pactului comisoriu inserat în contract, reclamanta a notificat pârâtului rezilierea de drept a contractului.
Se reține că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului, în conformitate cu clauzele contractuale și dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 25/2002, la plata sumelor de 761.670,73 lei, daune interese pentru rezilierea contractului, respectiv dobânzi și penalități aferente ratelor scadente neachitate; 7.724.773,20 lei, daune interes constând în diminuarea valorii activelor societății; ulterior, reclamanta a precizat acțiunea în sensul că înțelege să solicite și obligarea pârâtului la plata sumei de 1.000.000 lei, reprezentând contravaloarea investițiilor nerealizate.
Se reține, totodată, că în cuprinsul contractului nu au fost stabilite clauze pentru evaluarea prejudiciului suferit de vânzător la data desființării contractului din culpa pârâtului, pentru neexecutarea obligației de plată a prețului, contractul stipulând doar despăgubiri pentru plata cu întârziere a ratelor scadente; cum reclamanta a înțeles să se prevaleze de pactul comisoriu și a reziliat contractul, nu sunt aplicabile în speță dispozițiile referitoare la despăgubirea în cazul plății cu întârziere. În consecință, cadrul legal aplicabil este reprezentat de Ordonanța Guvernului nr. 25/2002 care permite autorității implicate în privatizare să solicite daune interese la desființarea contractului.
În raport de cele constatate, judecătorul la apreciat că reclamanta a suferit un prejudiciu prin neplata celor două rate scadente, care au determinat și desființarea contractului, admițând acest capăt de cerere și acordând suma astfel cum a fost stabilită în raportul de expertiză efectuat în cauză.
Judecătorul a apreciat ca nefondat capătul de cerere privind acordarea daunelor interese constând în diminuarea valorii activelor societății, reținând că prin contract pârâtul nu și-a asumat obligația de menținere a acestei valori, reclamanta neprobând modalitatea concretă în care a fost prejudiciată. Au fost înlăturate susținerile reclamantei privind înregistrarea fictivă în evidențele societății a unor sume nedatorate, ca neavând suport probator.
A fost apreciată, de asemenea, ca neîntemeiată solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata sumei de 1.000.000 le, reprezentând investiții nerealizate, reținând că prejudiciul constând în valoarea acestor investiții nerealizate se poate produce doar în patrimoniul societății privatizate, iar nu în cel al reclamantei. Se mai reține că potrivit clauzelor contractuale, vânzătorul nu răspunde pentru daunele la care societatea ar putea fi obligată, după semnarea contractului în cazul nerespectării angajamentului privind programul de investiții. Deci, s-a apreciat că numai societatea privatizată este cea care necesita investițiile și căreia îi putea fi angajată răspunderea față de terți.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței în sensul obligării intimatului pârât și la plata sumelor reprezentând valoarea diminuării activelor și nerealizarea investițiilor.
În motivare, apelanta a arătat că în mod greșit a apreciat judecătorul fondului ca neîntemeiată cererea de acordare a valorii cu care au fost diminuate activele, în condițiile în care raportul de expertiză a evidențiat o asemenea scădere, menționând că în acest mod este îngreunată activitatea de privatizare a societății. În ce privește suma constând în valoarea investițiilor nerealizate, apreciază că în mod greșit nu au fost acordate, precizând că în măsura în care ar fi fost realizate s-ar fi putut atinge scopul privatizării, respectiv, rentabilizarea activității societății, fiind evitată astfel starea de insolvență.
Apelanta nu a administrat probe noi.
Intimatul a fost citat atât la adresa de domiciliul, cât și la domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură, respectiv la sediul cabinetului de avocatură care a asigurat reprezentarea pârâtului în primul ciclu procesual. Apărătorul a comunicat că a încetat colaborarea cu intimatul, astfel încât nu mai poate asigura reprezentarea acestuia.
În consecință, intimatul a fost citat, potrivit art. 95.pr.civ, prin afișarea citației la ușa instanței.
Analizându-se actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, se apreciază că apelul nu este fondat.
Nu poate fi reținută critica apelantei referitoare la necesitatea acordării daunelor interese constând în diminuarea valorii activelor societății. Se reține că pe parcursul judecării cauzei în fond apelanta a invocat drept temei al acestei pretenții un anumit circuit infracțional creat de intimat în vederea diminuării valorii activelor societății, depunând ca dovadă rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Or, simpla redactare a rechizitoriului nu este suficientă pentru dovedirea unei diminuări a activelor societății, apelanta nefăcând dovezi cu privire la condamnarea definitivă și irevocabilă a pârâtului pentru faptele reținute în acel rechizitoriu. Totodată, se reține că prin chiar rechizitoriul invocat de apelantă, se indică partea civilă care ar putea avea pretenții de la intimat, respectiv societatea, prin lichidator judiciar. Deci, se constată că în mod corect a apreciat judecătorul fondului cu privire la nedovedirea de către apelantă a prejudiciului suferit ca urmare a acelui circuit comercial fictiv creat de intimat.
Se mai reține că apelanta invocă în apel faptul că prin raportul de expertiză s-a constatat o diminuare a valorii activelor. Dar, apelanta nu a precizat în nici un moment în cursul primei judecăți a cauzei că înțelege să-și precizeze acțiunea în sensul solicitării sumei constând în diminuarea activelor societății pentru alte motive, singurul motiv invocat fiind acela al circuitului comercial fictiv. Totodată, se apreciază ca nefiind concludente concluziile expertului cu privire la acest aspect, el făcând afirmații generice cu privire la lipsa unor terenuri ori a unor mijlocare de transport, fără să identifice aceste bunuri, sau să arate în ce modalitate au ieșit din patrimoniul societății.
În ce privește critica referitoare la neacordarea contravalorii investițiilor nerealizate, se reține că judecătorul fondului a făcut o corectă apreciere, stabilind că singura prejudiciată de neefectuarea acestor investiții este societatea privatizată, apelanta inserând în contractul încheiat cu pârâtul o clauză de exonerare de răspundere față de terți pentru situația nerealizări acestor investiții. În consecință, se apreciază că apelanta nu a dovedit prejudiciul efectiv suferit ca urmare a neefectuării investițiilor asumate contractual de intimat.
Se rețin, totodată, criticile contradictorii ale apelantei, care, în ce privește diminuarea valorii activelor susține că astfel a fost îngreunat procesul de privatizare al societății, în timp ce în cazul investițiilor nerealizate, susține că prin efectuarea investițiilor s-ar fi evitat intrarea societății în insolvență. Din actele dosarului rezultă că societatea privatizată SC NEHOIU SA a intrat în procedura de insolvență în cursul anului 2004, la începutul anului 2005 fiind desemnat lichidatorul judiciar. Se reține, de asemenea, și pasivitatea de care a dat dovadă apelanta, care a notificat desființarea contractului la nivelul anului 2004 (ratele scadente neachitate fiind datorate în anii 2002 și 2003), când era deja declanșată procedura de insolvență împotriva societății privatizate, precum și lipsa de reacție timp îndelungat, cererea de daune fiind formulată abia în anul 2006.
Pentru toate considerentele reținute și constatându-se că sentința pronunțată de judecătorul fondului este legală și temeinică, în baza art. 296.pr.civ. apelul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACSTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, sector 1,--11 în contradictoriu cu intimatul, cu domiciliu necunoscut, citat prin afișare la ușa instanței, împotriva sentinței comerciale nr. 4241 din 16.03.2009 pronunțată de judecătorul din cadrul Tribunalului București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. RP/4ex.
22.12.2009.
Jud. fond
Tribunalul București Secția a VI-a Comercială:
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa, Viorica Trestianu
