Spete pretentii comerciale. Decizia 545/2008. Curtea de Apel Bucuresti

CURTEA DE APEL B - SECTIA a V-a COMERCIALA

DOSAR NR-

DECIZIA COMERCIALĂ NR.545

Sedința publică de la 10 decembrie 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Ana Maria State Ungureanu

JUDECĂTOR 2: Decebal Taragan

GREFIER - - -

Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel, formulată de apelantul pârât MUNICIPIUL R DE VEDE prin primar, împotriva sentinței comerciale nr.291/30.06.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - COM SRL.

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 03.12.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 10.12.2008, când a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA:

Prin adresa înregistrată pe rolul acestei instanțe la 4.09.2008, Tribunalul Teleormana înaintat spre competentă soluționare declarația de apel formulată de apelanta pârâtă Municipiul de Vede în contradictoriu cu intimata reclamantă - COM SRL, împotriva sentinței comerciale nr. 291 din 30.06.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă.

La data de 10.11.2008 prin serviciul registratură al acestei instanțe s-au depus în motivele de apel formulate de apelanta pârâtă Municipiul de Vede împotriva sentinței comerciale nr. 291 din 30.06.2008.

Prin sentința sus menționată, instanța de fond, a admis în parte acțiunea-reclamantei " " SRL, împotriva pârâtului Municipiul de Vede, și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 155.200 lei, reprezentând c/val investiții (lucrări) spațiul comercial " T", precum și suma de 4931 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

În baza Hotărârii Consiliului Local al municipiului de Vede nr. 82 din 20 decembrie 2000 și a procesului verbal de adjudecare al licitației din 25 ianuarie 2001, Municipiul de Vede în calitate de locator a încheiat cu reclamanta " Com "SRL în calitate de locator contractul de închiriere nr. 3001 din 2 februarie 2001 (7 - 9 dosar Judecătoria de Vede), având ca obiect închirierea ui T și teatrul de situate în Parc din de Vede pe o perioadă de 4 ani, cu începere de la data procesului verbal de primire - predare încheiat la data de 9 februarie 2001 ( 17 - 18).

În capitolul XII - clauze speciale, art. 15 părțile au convenit că se "interzice locatarului (chiriașului), să realizeze construcții cu caracter definitiv sau care nu pot fi ridicate la expirarea contractului de închiriere.

excepție lucrările și amenajările pentru care locatarul va obține acordul scris "sub forma unui act adițional la acest contract al locatarului".

De asemeni în ultimul aliniat al aceluiași articol s-a stipulat că "la încetarea contractului locatarul va acorda despăgubiri locatorului pentru investițiile cu caracter definitiv realizate cu acordul său și care sunt necesare bunei desfășurări a activității obiectivelor ce au făcut obiectul contractului".

Urmare clauzei contractuale susmenționate, reclamanta a solicitat prin cererea înregistrată sub nr. 5250 din 27 februarie 2002 ( 41) acordul pentru efectuarea lucrărilor necesare pentru buna funcționare a obiectivului " ".

Prin adresa nr. 13829 din 20 iunie 2002 ( f 69) pârâta și-a dat acordul pentru relizarea investitiilor mentionate în cele două cereri formulate de reclamantă.

Expertiza tehnică efectuată de expert specialitatea construcții civile ( f 47 - 54 ) și pentru care părțile nu au formulat obiecțiuni, a evaluat lucrările de construcții pentru care reclamanta a avut acordul pârâtei, și anume: îmbunătățiri la bazinul mare de înot, trotuare din de beton, refăcut panourile din plasa de sârmă, forat puțuri de apă și construit grup sanitar cu 2 cabine, lucrări în valoare de 155.200 lei.

Susținerile pârâtei că investițiile efectuate de reclamantă le putea face numai cu acordul scris al locatorului,sub forma unui act adițional la contractul de închiriere, este nefondată, deoarece a existat acordul locatorului.

În ce privește încheierea actului adițional nu se poate reține culpa reclamantei, această obligație îi revenea pârâtei care nu a încheiat act adițional ci și-a exprimat acordul scris.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta - pârâtă MUNICIPIUL R DE VEDE solicitând schimbarea în tot a sentinței întrucât este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

-În mod eronat s-a reținut că pârâta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, instanța refuzând să acorde un termen pentru a lua cunoștință de raportul de expertiză.

Apelanta mai susține că, instanta de fond a retinut de asemenea ca reclamanta a avut acordul in scris al paratului pentru a efectua aceste lucrări.

Ceea ce a retinut instanta de fond ca fiind acordul locatorului este Adresa nr. 13829/20.06.2002, semnata de Primar si de Seful Serviciului Economic. Or, art. 15 din Contractul de închiriere nr. 3001/09.02.2001, prevede ca: "Se interzice locatarului sa realizeze constructii cu caracter definitiv sau care nu pot fii ridicate la expirarea contractului de inchiriere. 2: fac exceptie lucrarile si amenajarile pentru care locatorul obtine acordul scris, sub forma unui act aditional, la acest contract, al locatorului." Nu intamplator, clauza contractuala impunea cerinta unui act aditional in asemenea situatii.

Mai mult decat atat, contractul de inchiriere a fost semnat in baza unui caiet de sarcini, a unui-proces - verbal de adjudecare a bunului, ca urmare a desfasurarii unei proceduri de licitatie ( care a avut loc la data de 25.01.2001), dar si in baza Hotararii Consiliului Local R de Vede nr. 82/20.12.2000. Prin urmare, Primarul nu avea prerogativa de a modifica acest contract de inchiriere.

În ceea ce privește lucrările efectuate de reclamantă, apelanta pârâtp susține în esență că, in momentul in care reclamanta a decis efectuarea unor lucrari de asemenea anvergura, era obligata sa prezinte Consiliului Local un proiect, in care sa detalieze lucrările, scopul pentru care intentiona sa le execute, plusul de valoare adus bunului inchiriat ca urmare a executarii acestora. In acest mod, consiliul local decidea in deplina cunostinta de cauza si, in situatia in care era de acord cu proiectul, emitea o hotarare de consiliu local, in care dispunea incheierea unui act aditional la contractul de inchiriere, unde urma sa fie detaliate toate aceste aspecte, stabilindu-se totodata si modalitatea in care contravaloarea investitiei urma sa fie sau nu restituita la momentul incetarii contractului de inchiriere.

Investitiile efectuate reprezinta in fapt lucrari si amenajari, pe care locatarul le putea face numai daca avea acordul scris al locatorului, sub forma unui act aditional la contractul de inchiriere, conditie pe care nu o realizeaza, daca interpretam motivarea in fapt a cererii de chemare in judecata. Subliniem faptul ca, pentru a realiza acest tip de constructii reclamantul era obligat sa aiba in prealabil acordul scris al Municipiului, sub forma unui act aditional la Contractul de inchiriere. Or, din corespondenta sa purtata cu Primaria rezulta ca mai intai a efectuat aceste constructii si imbunatatiri, dupa care a solicitat acordul in scris.

Curtea analizând actele și lucrările dosarului reține următoarea situație de fapt:

Între apelanta - pârâtă Municipiul de Vede în calitate de locator și intimata reclamantă - COM SRL în calitate de locatar s-a încheiat, în baza Hotărârii Consiliului Local nr.82/20.12.2000 și procesului verbal de adjudecare din 25.01.2001, contractul de închiriere nr.3001/9.02.2001 având ca obiect închirierea ui T și de situate în Parc din Municipiul de Vede.

Reclamanta - COM SRL solicită prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâtei Municipiului R de Vede la plata sumei de 184.204 lei reprezentând contravaloarea investițiilor cu caracter definitiv -realizate cu acordul locatorului, necesare bunei desfășurări a activității obiectivului.

Pârâta Municipiul de Vede susține că pentru lucrările efectuate la obiectivul stabilit prin contract reclamantanua avut acordul său în calitate de locator. Mai mult, conform articolului 15 alineat 2 din contract acest acord trebuia să îmbrace forma unui act adițional.

Reclamanta susține că prin adresele nr. 8805/2001 și 5250/2002 (nu 2001 cum greșit a menționat reclamanta) și 13829/2002 a obținut acordul scris al locatoarei;

În cauză în fond s-au administrat probe cu interogatorii, martori și expertiză tehnică construcție.

Curtea constată următoarele față de probele administrate în cauză, inclusiv înscrisurile la care face referire reclamanta în cererea de chemare în judecată.

Conform articolului 15 alineat 2 din contractul de închiriere 3001/0.02.2001 pentru lucrările cu caracter definitiv și pentru alte amenajări pentru obiectivul luat în locație era necesar acordul scris al locatorului sub forma unui act adițional la contract.

Se constată că nu s-a încheiat un asemenea act adițional.

Conform caietului de sarcini privind încheierea unei licitații publice a zonei de agrement T și Teatrul de din Municipiul de Vede, cel care câștigă în urma licitației contractul de închiriere avea o serie de obligații pentru a efectua anumite categorii de lucrări (conform articolului 4.2. din caietul de sarcini).

Referitor la acordul pârâtei se susține că acesta a fost obținut conform adreselor nr. 8805/2001, 5250/2001, 13829/20.06.2002.

Adresele 8805/2001 și 5250/2002 aflate la filele 41-42 dosar Judecătoria Roșiori d Vede nu cuprind nici un acord al primăriei Municipiului de Vede cu privire la lucrările cu caracter definitiv ce conțin rezoluții în vederea analizării celor solicitate.

Adresa nr. 13829/20.06.2002 /fila 69 dosar judecătorie) reprezintă un acord pentru efectuarea de lucrări necesare și utile exploatării obiectivului, valoarea urmând să se stabilească printr-un raport de evaluare.

Această adresă însă nu ține loc de act adițional care urma să se încheie în condițiile articolului 15 alineat 2 din contractul de închiriere nr. 3001/9.02.2001.

Chiar în cuprinsul adresei se face referire la dispozițiile articolului 15 alineatele 2 și 3 din contract de unde rezultă că urma a fi avută în vedere încheierea unui act adițional la contract.

La 15.05.2006 s-a întocmit un raport de evaluare în care s-a precizat natura lucrărilor și amenajărilor necesare efectuate de locatar în baza contractului de închiriere.

În cursul judecății s-a efectuat un raport de expertiză tehnică construcții care a evaluat contravaloarea îmbunătățirilor aduse ca fiind de 155.200 lei.

În anexele la acest raport de expertiză s-au precizat are au fost lucrările efectuate (ex. desfacere pardoseală, trotuare din de beton, refacere panouri, constituire și forare puțuri, construire grup sanitar) însă la efectuarea acestui raport de expertiză, nu s-au prezentat nici un fel de documente, facturi, alte dovezi din care să rezulte contravaloarea certă a lucrărilor efectuate, astfel încât nu se poate știi cum a determinat expertul aceste valori.

Mai mult se constată față de natura lucrărilor reținute ca efectuate în raportul de expertiză că acestea sunt de fapt acele lucrări care erau necesare și obligatorii de efectuat conform articolului 4.2. din caietul de sarcini întocmit pentru licitația publică a obiectivului.

Întrucât instanța de fond nu a permis pârâtei să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză nu se poate știi dacă aceste lucrări sunt cele care erau obligatorii conform caietului de sarcini sau sunt dintre acelea pentru care era necesară încheierea unui act adițional la contract.

Din modul în care sunt descrise lucrările în raportul de expertiză rezultă, la o primă vedere că sunt lucrări necesare desfășurării normale a obiectivului, obligatorii conform caietului de sarcini.

Mai mult chiar dacă s-ar aprecia că asemenea lucrări sunt amenajări cu caracter definitiv în sensul articolului 15 alineat 1 din contract, oricum nu s-a încheiat între părți un act adițional conform articolului 15 alineat 2 din contract.

Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că în cauză nu s-a făcut dovada cu privire la natura acestor îmbunătățiri în sensul că acestea au natura unor amenajări definitive în sensul articolului 15 din contract, mai mult nu există nici un act adițional la contract nu de închiriere conform articolului 15 alineat 2 din contract, valoarea pretențiilor solicitate ca fiind contravaloarea investițiilor executate nu a fost cert determinată, reclamanta nereprezentând nici în instanță, nici cu ocazia efectuării expertizei, facturi sau decont cu cheltuielile efectuate.

În cauză nu se aplică principiul îmbogățirii fără justă cauză cum greșit reține instanța de fond; ci mai degrabă ne aflăm în prezenta unei plăți nedatorate.

Dar acestea fac parte din categoria faptelor juridice ca izvoare de obligații, ori noi ne aflăm, în situația existenței sau inexistenței unei obligații care ar rezulta dintr-un act juridic respectiv din contractul de închiriere.

Fără a face teoria izvoarelor obligațiilor (din acte juridice sau fapte juridice), Curtea constată că pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate și pentru aceste considerente va admite apelul, va modifica în tot sentința apelată în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea.

Văzând și dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de apelanta pârâtă apelantul pârât MUNICIPIUL R DE VEDE prin primar, cu sediul în de Vede,-, Județ T, împotriva sentinței comerciale nr.291/30.06.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - COM SRL, cu sediul în de Vede,-, Județ

Modifică în tot sentința apelată în sensul că:

Respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată către apelantă.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi 10.12.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

- - - -

-

GREFIER

-

Red.Jud.

Tehnored.

4 ex.

8.01.2008

Tribunalul Teleorman

Judecător fond:

Președinte:Ana Maria State Ungureanu
Judecători:Ana Maria State Ungureanu, Decebal Taragan

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 545/2008. Curtea de Apel Bucuresti