Spete pretentii comerciale. Decizia 545/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V-a COMERCIALA
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.545
Sedința publică de la 07 mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dana Arjoca
JUDECĂTOR 2: Decebal Taragan
JUDECĂTOR 3: Minodora Condoiu
GREFIER - - -
Pe rol judecarea cererii de recurs, formulată de recurenta reclamantă - - împotriva sentinței comerciale nr.1700/06.02.2008 pronunțată de Tribunalul B Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANTELOR și MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR ȘI.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta reclamantă prin avocat cu împuternicire avocațială colectivă la fila 2 dosar, intimatul pârât Ministerul Finantelor prin consilier juridic care depune delegație la dosar și intimatul Ministerul rii prin consilier juridic care depune delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează Curții, că s-a depus la dosar, transmisă prin fax astăzi, întâmpinare formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor, într-un singur exemplar.
Recurenta reclamantă prin apărător, depune la dosar dovada achitării taxei de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar mobil de 0,15 lei, acestea fiind anulate de
Intimatul pârât prin consilier juridic, înmânează părților copii ale întâmpinării depusă la dosar într-un singur exemplar.
Intimatul pârât Ministerul rii, prin consilier juridic depune la dosar întâmpinare cu exemplare pe care le comunică celorlalte părți.
Recurenta reclamantă prin apărător, nu solicită termen pentru a lua cunoștință de întâmpinări.
Părțile prin reprezentanți, învederează că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată dezbaterile închise, în baza art.150 pr.civ. și acordă cuvântul recurentei.
Recurenta reclamantă prin apărător, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului B Secția comercială. oral, concluziile scrise depuse la dosar.
Intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond.
Intimatul Ministerul rii prin consilier juridic, solicită respingerea recursului și menținerea dispozițiilor sentinței pronunțată de instanța de fond.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VI-a Comercială la data de 26.10.2007 sub nr-, reclamanta - - a chemat în judecată pârâtele Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul rii, Lucrărilor Publice și Locuințelor solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 670.777,6 RON reprezentând contravaloarea ajutorului de stat, rambursat către Consiliul Concurenței din culpa pârâtelor, la plata sumei de 55.239 RON reprezentând penalități de întârziere calculate la suma principală, la plata dobânzii legale corespunzătoare sumei de 670.777,6 RON de la data rambursării și până la plata ei efectivă de către pârâte, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința comercială nr.1700 din 6.02.2008, tribunalul a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - Secția contencios Administrativ.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, reclamanta solicită prin prezenta cerere obligarea pârâtelor la plata prejudiciului cauzat de pârâte prin săvârșirea unei fapte ilicite constând în acordarea unui ajutor de stat prevăzut de art.5 din Legea nr.332/29.o6.2001, fără a notifica în prealabil Consiliul Concurenței, cerință impusă de dispozițiile art.5 din Legea nr.143/1999 care la acea dată prevedea: "orice intenție de a acorda un ajutor de stat nou (.. ) va fi notificată de către furnizorul ajutorului Consiliului Concurenței, cu excepția cazului în care este altfel prevăzut în prezenta lege sau în regulamentele de aplicare a acesteia".
Prin urmare, instanța a urmărit să stabilească dacă pârâtele, autorități ale administrației publice, au săvârșit o faptă ilicită în exercitarea atribuției de acordare a ajutorului de stat reclamantei, prin încălcarea obligațiilor prevăzute de dispozițiile Legii nr.332/2001 și ale Legii nr.143/1999. Dispozițiile acelor acte normative stabilesc atribuțiile ce revin autorităților administrative în procedura de acordare a ajutorului de stat și, totodată, subliniază în mod expres natura administrativă a acestei proceduri. Astfel, conform art.17 din Legea nr.143/1999 în forma inițială, acordarea ajutorului de stat de către instituția abilitată în acest sens reprezintă un act administrativ, aceeași prevedere fiind conținută în varianta modificată a legii; art.18 alin.4 prevede că acțiunile pentru recuperarea ajutorului ilegal și interzis se judecă după procedura de contencios, iar art.20 din Legea nr.332/29.06.2001 prevede că litigiile dintre investitori și autoritățile române cu privire la drepturile și obligațiile prevăzute în prezenta lege se soluționează de instanța de contencios administrativ potrivit procedurii stabilite de legea contenciosului administrativ.
Raportul juridic dedus judecății este deci un raport juridic administrativ, fiind lipsită de relevanță juridică împrejurarea că reclamanta, persoană care se pretinde vătămată prin fapta ilicită a pârâților autorități administrative, este comerciant.
Susținerea reclamantei conform căreia "cele două pârâte nu sunt chemate în calitatea acestora de emitenți ai unor acte administrative, astfel încât competența de soluționare să aparțină instanței de contencios administrativ", precum și susținerea potrivit căreia este inadmisibilă acțiunea directă în despăgubiri împotriva autorității administrative fără solicitarea prealabilă de anulare a actului administrativ emis, sunt neîntemeiate, întrucât, în conformitate cu art.1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, instanța de contencios administrativ poate fi sesizată și de persoana care se consideră vătămată într-un drept al său "prin nesoluționarea unei cereri", art.2 alin.2 din același act normativ asimilând actelor administrative unilaterale și "refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim sau faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal", în speță existând refuzul pârâtelor de soluționare favorabilă a cererii reclamantei privind plata contravalorii ajutorului de stat.
Pentru aceste considerente, în temeiul articolului 158 Cod procedură civilă și articolului 3 pct.1 Cod procedură civilă, Tribunalul a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București Secția de Contencios Administrativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - -, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială sub nr-.
În motivarea recursului, se arată că mod greșit instanța de fond, Secția Comercială a Tribunalului București, a declinat cauza spre soluționare Curții de Apel București, Secția Contencios Administrativ, făcând o aplicare greșită a dispozițiilor procedurale, generale și speciale, privind competența.
Dacă instanța a avut în vedere dispozițiile art. 3 pct. 1 proc. civ. și dispozițiile articolului 20 alin.1 din Legea nr.332/2001 privind promovarea investițiilor directe cu impact semnificativ în economie, acestea nu înlătură competența Tribunalului București, Secția Comercială în soluționarea prezentei cauze.
Din interpretarea articolului 10 din Legea nr. 554/2004, rezultă că secțiile de contencios administrativ ale Curții de Apel București judecă în primă instanță numai cererile având ca obiect acte emise de autorități centrale și acțiuni incidentale în pretenții ca urmare a anulării actelor administrative, iar nu o pretenție directă împotriva unei autorități, fără a se solicita în prealabil și anularea vreunui act administrativ.
În acest sens, se au în vedere pe de o parte, dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale", iar pe de altă parte referințele jurisprudențiale în acest sens.
În cauză, obiectul acțiunii introductive nu îl reprezintă anularea unui act administrativ emis de vreuna din cele două pârâte, ci îl reprezintă nerespectarea unei obligații legale prevăzute de Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat.
Cele două intimate-pârâte nu au fost chemate în judecată în calitatea acestora de emitenți ai unor acte administrative, ci în calitatea acestora de (succesori) furnizori de ajutor de stat. Cum ajutorul de stat de care recurenta a beneficiat a îmbrăcat forma unor deduceri fiscale, prin permisiunea ca pe declarațiile fiscale de la sfârșitul anului să se poată trece drept cheltuieli deductibile valoarea investițiile efectuate, sumele cu care societatea a fost exonerată au fost suportate din patrimoniul celor două intimate-pârâte. Aceasta este implicația celor două autorități în acordarea ajutorului de stat către recurentă, în procedura acordării ajutorului de stat nefiind emis nici un act administrativ în regim de autoritate publică, ce ar fi dat naștere la drepturi și obligații în sarcina societății. Dreptul societății la ajutorul de stat acordat s-a născut din lege, iar nu prin act administrativ.
În egală măsură, dispozițiile art. 20 din Legea nr. 332/2001 nu își găsesc aplicare în cauză, câtă vreme acțiunea introductivă este o acțiune în răspundere delictuală pentru nerespectarea unei obligații legale ce nu se regăsește în prezenta lege, ci în legislația de drept comun privind ajutorul de stat, respectiv obligația prevăzută de art. 6 alin. 1 din Legea nr. 143/1999.
Dacă art. 20 alin. 1 din Legea nr. 332/2001 a înțeles să deroge de la prevederile de drept comun privind competența, atunci această derogare trebuie interpretată restrictiv și anume avându-se în vedere numai "drepturi și obligații prevăzute de prezenta lege". Or, obligația legală a cărei nesocotire se invocă nu este reglementată de prezenta lege, ci de Legea nr. 143/1999 ce reprezintă dreptul comun în materia ajutorului de stat.
Obiectul cererii de chemare în judecată nu îl reprezintă rambursarea ajutorului de stat, astfel că nu este esențială analiza caracterului acestei forme de activitate, ca fiind un fapt de comerț sau nu. Temeiul acestei acțiuni nu îl reprezintă de asemenea vreun raport de natură comercială între societate și cele două pârâte, iar înțelegerea pârâtei în sensul că numai un raport de natură comercială poate atrage competența secției comerciale, este eronată.
Temeiul cererii de chemare în judecată îl reprezintă răspunderea delictuală, născută pentru nerespectarea unei obligații legale reglementate de Legea nr.143/1999, de notificare a ajutorului de stat, iar titularul acțiunii introductive/reclamantul este un comerciant. Obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă prejudiciul suferit de societate ca urmare a faptei ilicite a celor două pârâte privind lipsa notificării ajutorului de stat. Evident, ca în orice acțiune în pretenții, prejudiciul trebuie evaluat, calculat, de multe ori cuantumul acestuia corespunzând valorii obiectului pierdut.
În cauză, prejudiciul pe care recurenta l-a suferit este tocmai suma de care a beneficiat sub forma ajutorului de stat, sumă ce a trebuit rambursată ca urmare a unei inactivități a celor două pârâte.
Cele două pârâte nu sunt chemate în judecată în calitatea acestora de emitenți ai unor acte administrative, astfel încât competența de soluționare să aparțină instanțelor de contencios administrativ. Chiar și în această ipoteză, nu s-ar fi putut adresa cu acțiune directă în despăgubiri în fața instanței de contencios administrativ, fiind admis că este inadmisibilă acțiunea directă în despăgubiri împotriva autorității fără solicitarea prealabilă de anulare a actului administrativ emis.
Cele două pârâte sunt chemate în judecată în calitatea acestora de subiecte de obligații legale, nerespectate, de natură să atragă răspunderea acestora pentru fapta ilicită. Competența pentru soluționarea unei acțiuni împotriva autorității publice, alta decât cea pentru anularea unui act emis de aceasta, este de competența de drept comun a instanțelor.
intimatei-pârâte Ministerul Economiei și Finanțelor la dispozițiile art. 3 din Codul comercial pentru a releva așa-zisa necomercialitate a ajutorului de stat nu fac valoare în condițiile existenței art. 4 și art. 56 din Codul comercial.
Astfel, se consideră a fi fapte de comerț toate "contractele și obligațiunile" pe care le încheie ori și le asumă un comerciant în îndeplinirea comerțului său, art. 4 com. instituind o prezumție de comercialitate a acestora. Având în vedere natura recurentei de societate comercială, subiect de drepturi și obligații comerciale, de faptul că investiția care a beneficiat de ajutorul de stat este intrinsecă obiectului de activitate al societății, că ajutorul de stat acordat a dus la "îmbunătățirea producției fizice și a productivității muncii cu 20%, îmbunătățirea calității țevilor, reducerea costurilor de conversie, producția de țevi speciale", rezultă caracterul pur comercial al "operațiunii" de care societatea a beneficiat.
Potrivit teoriei comercialității, "pot fi părți într-un raport juridic comercial doi comercianți sau un comerciant și un necomerciant, fiecare putând avea, la rândul său, statutul de persoană fizică sau de persoană juridică. - Raportului juridic comercial bilateral, precum și celui unilateral, li se vor aplica legea comercială".
Față de faptul că recurenta este o societate comercială ce a beneficiat de deduceri fiscale în cadrul activității sale comerciale și având în vedere dispozițiile art. 56 Cod comercial, competența de soluționare a prezentei cauze aparține secției comerciale a Tribunalului București.
În drept, se invocă dispozițiile articolului 158 alin. 3 și articolului 3041Cod procedură civilă.
Intimatele au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, văzând și dispozițiile articolului 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta invocă în motivarea acțiunii sale faptul că a beneficiat, conform articolului 5 din Legea nr.332/2001, de o deducere fiscală care a îmbrăcat forma unui ajutor de stat, în accepțiunea dată acestuia de articolul 2 din Legea nr.143/1999.
Chiar dacă obligația legală invocată a nu fi fost respectată de către pârâte nu se regăsește în Legea nr.332/2001, articolul 20 din această lege este pe deplin aplicabil fiind vorba de un litigiu "cu privire la drepturile prevăzute de lege", drepturi legate și de Legea nr.143/1999.
Așa cum a reținut și instanța de fond, atât Legea nr.332/2001 cât și Legea nr.143/1999 prevăd în mod expres natura administrativă a procedurilor pe care le reglementează, astfel că nu are relevanță aspectul arătat de recurentă la punctul 1 al recursului, acela că acțiunea nu are ca obiect anularea unui act administrativ și nici nu a fost precedată de o asemenea cerere, condiții impuse de Legea nr.554/2004.
Cum însăși recurenta precizează, temeiul acestei acțiuni nu îl reprezintă un raport de natură comercială motiv pentru care legea comercială nu este aplicabilă nici chiar în considerarea articolelor 4 și 56 Cod comercial, din moment ce legile speciale invocate consacră expres caracterul administrativ al raporturilor reglementate.
Față de cele arătate, conform articolului 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta reclamantă - - împotriva sentinței comerciale nr.1700/06.02.2008 pronunțată de Tribunalul B Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANTELOR și MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR ȘI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 7 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
Ex.2
Președinte:Dana ArjocaJudecători:Dana Arjoca, Decebal Taragan, Minodora Condoiu
