Spete pretentii comerciale. Decizia 549/2008. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR-

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ

DECIZIA COMERCIALĂ NR.549

Ședința Publică de la 24.11.2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Cristina Scheaua

JUDECĂTOR 2: Alina Sekely Popa

GREFIER - - -

.

Pe rol fiind, soluționarea cererii de apel, formulată de apelanta SC SRL, împotriva sentinței comerciale nr.5741 din 21.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII M 0198.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanta, reprezentată de avocat dl. și intimata, prin consilier juridic dna..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:

Părțile prezente, având pe rând cuvântul, au arătat că nu mai au alte cereri de formulat și probe de administrat.

Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul în apel.

Apelanta solicită admiterea apelului, schimbarea, în tot, a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată, având în vedere motivele de apel invocate și atașate în scris, la dosar.

Intimata solicită respingerea apelului, ca nefondat, menținerea hotărârii de fond, ca fiind legală și temeinică.

CURTEA

Asupra apelului de față, deliberând reține următoarele:

Prin cererea, înregistrată sub nr.10770/2004 pe rolul Tribunalului București reclamanta SERVICIUL ROMÂN de INFORMAȚII - UM 0461 Bac hemat în judecată SC SRL solicitând obligarea pârâtei al plata sumei de 1.008.151.018 lei reprezentând contravaloare chirie pentru perioada aprilie 2002 - 15.07.2004, penalități de întârziere, contravaloare consum utilități:

În motivarea cererii s-a învederat că în derularea raporturilor contractuale, au intervenit disfuncționalității ca urmare a neîndeplinirii de către locatar a obligațiilor asumate prin contractul de închiriere.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a arătat că este de acord cu admiterea în parte a acțiunii, recunoscând datorată suma de 109.786.753 chirie și penalități aferente; cu privire la pretențiile nerecunoscute, refuzul la plată s-a întemeiat pe excepția de neexecutare, susținându-se că reclamanta nu și-a îndeplinit întocmai obligațiile asumate prin contract precum și raportat la investițiile efectuate de către pârâta.

Prin sentința comercială nr.3697/19.09.2005, pronunțată în dosar nr.10770/2004 Tribunalul Bucureștia admis acțiunea; a obligat pârâta la plata sumei de 1.008.151.018 contravaloare chirie lunară și penalități de întârziere.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut cele cuprinse în convenția părților, concluziile raportului de expertiză efectuată precum și celelalte probatorii administrate în cauză;, faptul că pârâta prin întâmpinare a recunoscut în parte pretențiile reclamantei, cu privire la chiria datorată și penalitățile de întârziere aferente.

Refuzul la plată a contra valorii utilităților a fost apreciat ca neîntemeiat, nefiind imputabile reclamantei disfuncționalitățile apărute în furnizarea acestora.

Reclamanta a formulat, ulterior pronunțării sentinței cerere de completare a dispozitivului sentințe în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 1.319.346.213 lei, ca urmare a omologării raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză.

Prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu din 28.10.2005, Tribunalul Bucureștia respins cererea întemeiată pe dispozițiile art.281 indice 1 pr.civ. apreciind că cele învederate de reclamantă prin cererea de completare nu reprezintă omisiune sau greșeală de calcul în sensul prevăzut de legiuitor prin dispozițiile invocate.

Împotriva sentinței și a încheierii de ședință de la 28.10.2005 a formulat apel reclamanta solicitând modificarea acestora,în sensul obligării pârâtei intimate la plata debitului actualizat, așa cum rezultă din cele reținute prin raportul de expertiză contabilă.

Prin decizia comercială nr.345/13.06.2006, pronunțată în dosar nr-Curtea de APEL BUCUREȘTIa respins, ca nefondate apelurile.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, raportat la clauzele contractului părților că pentru executarea cu întârziere s-au prevăzut exclusiv penalități de întârziere, în mod corect instanța de fond neacordând indexarea sumei solicitate.

Prin decizia nr.1983/23.05.2007, pronunțată în dosar - ICCJ a admis recursul; a casat decizia recurată și sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceluiași Tribunal.

Instanța supremă a reținut că instanțele inferioare au omis a se pronunța asupra tuturor capetelor de cerere, respectiv asupra cererii având ca obiect actualizarea debitului cu indicele de inflație.

În fond după casare, pricina a fost înregistrată sub nr-, pe rolul Tribunalului București.

Reclamanta a precizat acțiunea prin cererea înregistrată la data de 97.04.2008.

Prin sentința comercială nr.5741/21.04.2008, Tribunalul Bucureștia admis în parte cererea precizată și completată, formulată de către reclamantă; a obligat pârâta la plata sumei de 160.892,66 lei chirie aferentă perioadei aprilie 2002 - iunie 2007, actualizată cu indicele de inflație până la 30.06.2007; 6.465,2 lei contravaloare energie electrică actualizată cu indicele de inflație la 30.06.2007; 3.797,57 lei contravaloare apă și 8.452,37 lei chirie teren cultivat cu furaje,actualizate cu indicele de inflație la 30 06 2007; a obligat pârâta la plata sumei de 80.276,14 lei penalități de întârziere și la plata debitului principal actualizat cu rata inflației la data plății, cu cheltuieli de judecată.

Instanța a reținut cu privire la capătul de cerere având ca obiect plata chiriei incidența dispozițiilor 1429 civ. precum și prevederile contractelor, așa cum au fost modificate prin actele adiționale.

Au fost înlăturate apărările pârâtei întemeiate pe excepția de neexecutare raportat la neîndeplinirea de către reclamantă a propriilor obligații privind asigurarea utilităților și a efectuării reparațiilor necesare, instanța apreciind că prin recunoașterea debitului principal și a faptului că nu s-a procedat la notificarea locatorului cu privire la efectuarea lucrărilor de reparații pârâta a înțeles să renunțe la beneficiul excepției susmenționate.

Cu privire la capătul de cerere având ca obiect penalitățile de întârziere, instanța a reținut clauzele convenite de părți prin contracte, faptul că dispozițiile art.4 din Legea nr.469/2002 nu sunt incidente, convenția părților fiind încheiată anterior intrării în vigoare a legii disciplinei contractuale.

Instanța a apreciat neîntemeiată cererea privind actualizarea sumei datorate cu titlul de penalități în raport cu indicele de inflație, apreciind că astfel s-ar ajunge la o dublă reparație, penalitățile reprezentând o modalitate de evaluare a prejudiciului nesusceptibilă a fi modificată prin intermediul instanței, cu atât mai mult cu cât instanța a încuviințat actualizarea debitului principal raportat la rata inflației, până la data achitării integrale a acestuia.

Împotriva sentinței a formulat apel pârâta SC SA solicitând schimbarea în tot sau în parte acesteia susținând, în esență, că în mod greșit Tribunalul, a reținut că locatorul datorează sumele solicitate cu titlul de preț al folosinței imobilului închiriat.

În motivarea apelului au fost reluate apărările formulate în primă instanță întemeiate pe excepție de neexecutare, ca urmare a neîndeplinirii de către reclamantă a propriilor obligații constând asigurarea utilităților și efectuarea reparațiilor; nu au fost deduse cheltuielile efectuate de către pârâtă cu întreținerea și îmbunătățirea spațiului închiriat.

Prin întâmpinarea formulată al 13.10.2008, intimata a solicita respingerea apelului ca nefundat, susținându-se în esență că apărările pârâtei nu sunt susținute probatoriu și nu au drept consecință exonerarea de plata contravalorii chiriei și a utilităților.

Analizând actele și lucrările dosarului, în limitele motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele:

Cu privire la obligațiile locatorului decurgând din principiul potrivit căruia trebuie să asigure locatarului folosința lucrului în tot timpul locațiunii, principiu consacrat prin art.1429 pct.2 civ. și art.1421 alin2 civ.

A rezultat că refuzul la plata debitelor datorate cu titlul contravaloare utilități, cele datorate cu titlul de chirie și penalități aferente nefiind contestate, s-a întemeiat pe excepția de neexecutare, susținându-se că atâta vreme cât locatorul nu și-a îndeplinit propriile obligații privind efectuarea reparațiilor socotite necesare, exceptate fiind reparațiile locative care prin uz sunt în sarcina locatarului sumele solicitate nu sunt datorate.

Prin probatoriile administrate pârâta nu a dovedit temeinicia refuzului la plată.

, potrivit înscrisurilor administrate și-a îndeplinit obligația predării bunului într-o stare corespunzătoare destinației avută în vedere la încheierea contractului de locațiune cu respectarea art.1421 alin.1 civ.

În ceea ce privește obligația efectuării reparațiilor de către locator, aceasta presupune realizarea acelor reparații necesare menținerii bunului în stare de a servi la întrebuințarea pentru care a fost închiriat, constând în reparații capitale, reparații impuse ca urmare a degradării cauzate prin uzul normal al lucrului sau din cauze fortuite, ca urmare a viciilor de construcție.

nu este obligat a efectua acele reparații apreciate de legiuitor mici, care din momentul predării lucrului închiriat cad în sarcina locatarului.

Din probatoriul administrat a rezultat că pârâta folosea bunurile închiriate anterior preluării în patrimoniu de către reclamantă, în temeiul contractelor de închiriere încheiate cu B Băneasa, contractele de închiriere fiind preluate de către Ministerul Agriculturii, Alimentației și al Pădurilor,reclamanta succedând în drepturi la 13.04.2000, prin preluarea în patrimoniu a bunurilor ce fac obiectul prezentului litigiu.

Prin întâmpinarea formulată în primă instanță s-a susținut că lucrările de reparații efectuate atât la imobilele închiriate, pentru conservarea și refacerea structurii de rezistență cât și la drumul de acces s-au ridicat la valoarea de 65.000 lei, faptul că reclamanta nu a asigurat furnizarea apei și canalizării, ceea ce a împiedicat pârâta să desfășoare activități ce nu au fost avut în vedere la data încheierii contractelor de locațiune.

Așa cum s-a reținut și în primă instanță, pârâta nu a făcut dovada notificării locatorului cu privire la necesitatea efectuării de reparații capitale, ca urmare a producerii unor deteriorării ce împiedică folosirea bunului corespunzător destinației avută în vedere la încheierea contractului, deteriorări ivite ulterior încheierii contractului.

În ceea ce privește pretinsele cheltuieli efectuate cu întreținerea și îmbunătățirea spațiului închiriat.

Dacă locatarul efectuează lucrări de construcții sau plantații, altele decât cele impuse de lege sau permise de către locator prin convenția părților, intră sub incidența dispozițiilor art.494 civ. locatarul fiind considerat de rea credință, pentru că doar detentor precar, s-a comportat ca proprietar.

Prin contractul nr.102/1997 părțile nu au convenit cu privire la efectuarea de îmbunătățiri la imobilele închiriate, ceea ce presupune că locatarul nu este îndreptățit a efectua decât reparații locative; din interpretarea art.10 din contractul 148/1997 rezultă că lucrările de modificare și amenajare a spațiului închiriat nu pot fi efectuate decât cu acceptul locatorului.

Din probatoriul administrat nu a rezultat că locatarul a obținut acceptul reclamantei cu privire la efectuarea de îmbunătățiri și nici nu s-a probat realizarea acestora.

În consecință, reține că pârâta a recunoscut debitul constând în chirie și penalități aferente; creanța pretinsă cu titlul de contravaloare utilități a fost determinată prin expertiză judiciară, refuzul la plată întemeiat pe excepțiile sus amintite fiind neîntemeiat.

În consecință, în temeiul art.296 pr.civ. apreciind temeinică și legală sentința atacată va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECID E:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta SC SRL cu sediul ales la Cabinet Avocat " " - B,-,.5,.22, sector 5 și cu sediul în B,-,.2,.3, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.5741 din 21.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII M 0198 cu sediul în B,-, sector 1.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 24.11.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.Jud.

5 ex.

Fond - Tribunalul București - Secția VI- Comercială

Președinte:

Președinte:Cristina Scheaua
Judecători:Cristina Scheaua, Alina Sekely Popa

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 549/2008. Curtea de Apel Bucuresti