Spete pretentii comerciale. Decizia 55/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 55/A-
Ședința publică din 28 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de pârâta 2000, cu sediul în Pitești, Calea B, -, județul A, împotriva sentinței nr. 132/C din 13 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta C, cu sediul în C,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru apelanta-pârâtă și consilier juridic pentru intimata-reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 7.906,03 lei, achitată conform ordinului de plată nr. 901/25.03.2008 și timbru judiciar de 6 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentanta apelantei depune la dosar copia ordinului de plată parțială a debitului, purtând nr. 592/23.05.2008.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, învederează instanței că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul asupra apelului.
În raport de această împrejurare, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta apelantei-pârâte solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat. Solicită ca instanța să țină cont de faptul că pârâta a recunoscut integral debitul de la primul termen de judecată în fața instanței de fond și că debitul a fost achitat în mod parțial.
Reprezentantul intimatei-reclamante solicită respingerea apelului, menținerea deciziei instanței de fond și obligarea pârâtei la plata debitului rămas neachitat și a cheltuielilor de judecată rezultate din achitarea taxei de timbru, precizând că plata sumelor achitate de pârât s-a făcut după pronunțarea sentinței de către instanța de fond. Solicită ca instanța să țină seama de dispozițiile art. 296 Cod pr. civ.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată la data de 28.11.2007, reclamanta C, cu sediul în C, a chemat în judecată pe pârâta 2000, cu sediul în Pitești, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.262.618,13 lei, reprezentând contravaloarea energiei electrice furnizate și tranzacționate pe și neachitată.
Având în vedere faptul că pârâta nu a achitat facturi de energie electrică emise cu mult timp în urmă, reclamanta a mai solicitat ca instanța să dispună ca la data plății efective suma să fie actualizată.
Prin aceeași cerere, reclamanta a mai solicitat ca pârâta să fie obligată și la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa de timbru de 15.812,06 lei și timbru judiciar de 5 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în conformitate cu prevederile Ordinului nr.36 din 31.08.2005 privind cadrul de funcționare al pieței de energie electrică, Legii 318/2003 a energiei electrice, a Convenției de participare la pentru Ziua Următoare înregistrată la cu nr.5839/23.06.2005, precum și a Ordinului nr.25/2004 al ANRE și Codului Comercial al Pieței de Energie Electrică, a livrat pârâtei energie electrică, ce a fost facturată fără să existe refuzuri de plată din partea debitoarei, dar și fără ca aceasta să procedeze la achitarea lor.
A mai arătat reclamanta că pârâta a fost convocată la conciliere directă, iar prin adresa nr.857/29.06.2007, a recunoscut debitul și a solicitat o eșalonare a plății, începând cu luna ianuarie 2008 și până la 21.01.2010.
Reclamanta nu a fost însă de acord cu eșalonarea, notificând acest lucru pârâtei cu adresa nr.1742/05.07.2007.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.969 și art.998 și urm. Cod civil, precum și pe prevederile actelor normative invocate.
Legal citată, pârâta 2000 Pitești a formulat întâmpinare (50), solicitând să se respingă acțiunea, cu motivarea că cererea ce face obiectul cauzei deduse judecății nu cuprinde toate elementele obligatorii prevăzute de dispozițiile art.112 proc.civilă, nefiind precizate datele cu privire la conturile bancare ale reclamantei și pârâtei și nici înscrisurile pe care reclamanta își întemeiază pretențiile, deși exista obligația legală de a depune în copie certificată, în vederea comunicării, un set complet de pe actele aflate la dosar.
Prin întâmpinare pârâta a mai invocat dispozițiile art.113 teza 1.proc.civ. solicitând instanței să dispună ca reclamanta să-i comunice înscrisurile la care face referire în cererea introductivă, în caz contrar respingându-se acțiunea sau urmând a se face aplicarea dispozițiilor art.155 ind.1 proc.civ. privind suspendarea judecății.
Reclamanta, la rândul său, a formulat răspuns la întâmpinare (53), la care a atașat și câte un exemplar din înscrisurile depuse în susținerea cererii (54-95).
Pârâta nu a completat apărarea formulată, nici nu s-a prezentat la termenele fixate, solicitând judecarea în lipsă.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Prin sentința nr.132/C din 13 februarie 2008, Tribunalul Comercial Argeșa admis cererea reclamantei SC C SA și a obligat-o pe pârâta SC 2000 SA Pitești să-i plătească acesteia suma de 1.262.618,13 lei, reprezentând contravaloare energie electrică, suma urmând să fie actualizată la data plății cu indicele de inflație. Prin aceiași sentință, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 15.812 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, în calitate de furnizor pe de energie electrică, în perioada aprilie 2006 - decembrie 2006, reclamanta Cal ivrat pârâtei 2000, energie electrică facturată cu facturile depuse în copie la dosar (6-40), facturi totalizând valoarea de 1.262.618,13 lei, așa cum rezultă din centralizatorul aflat la filele 4-5 din dosar.
Pârâta nu a achitat însă suma datorată, motiv pentru care la data de 22.06.2007 a fost invitată să se prezinte la sediul reclamantei pentru procedura concilierii directe prealabile impuse de dispozițiile art.720 ind.1 proc.civilă (41-42), fără însă să dea curs acestei invitații, trimițând, în schimb, reclamantei un înscris intitulat "Acord de plată eșalonată" înregistrat sub nr.857/29.06.2007.
Prin acest înscris, semnat de reprezentanții săi legali și ștampilat cu ștampila societății (43), pârâta recunoștea faptul că datorează creditorului suma de 1.262.618,13 lei, reprezentând contravaloarea energiei electrice tranzacționată pe pe parcursului anului 2006, însă propunea o eșalonare a plății acestei sume pe o perioadă de doi ani, între 31.01.2008 - 31.01.2010.
Pârâta nu a semnat însă acordul propus, înțelegând ca pe calea acțiunii de față să recupereze suma ce i se datorează.
În drept, potrivit dispozițiilor art.46 Cod com. facturile acceptate la plată fac dovada obligațiilor comerciale dintre părți.
În plus, instanța a reținut din conținutul înscrisului intitulat "Acord de plată eșalonată" (43), înscris semnat de reprezentanții legali ai pârâtei și ștampilat cu ștampila societății comerciale pârâte, că aceasta nu a contestat nici o sumă din cele înscrise pe facturile anexate cererii introductive.
Prima instanță a mai reținut că, apărarea construită de pârâtă în prezentul litigiu nu are în vedere decât aspecte de ordin procedural legate de necomunicarea înscrisurilor depuse în dovedirea cererii introductive, cerință îndeplinită de reclamantă în timpul judecății, iar instanța a acordat două termene și a amânat pronunțarea pentru a da posibilitate pârâtei să formuleze apărări cu privire la fondul cauzei și să justifice faptul neplății contravalorii energiei electrice primită potrivit facturilor.
Instanța a înlăturat, astfel, apărarea pârâtei potrivit căreia nu are cunoștință de facturile depuse în susținerea cererii introductive, reținând că înscrisul intitulat "Acord de plată eșalonată" înregistrat sub nr.857/29.06.2007 (43) face dovada faptului contrar, anume acela că pârâta are cunoștință de întârzierea în plata facturilor și că nu a invocat nici un motiv care să justifice un eventual refuz de plată a contravalorii acestora.
De asemenea, instanța a înlăturat și susținerea pârâtei în sensul că se impune măsura suspendării judecății pentru că reclamanta nu a menționat în cuprinsul cererii introductive contul bancar, întrucât și această lipsă este suplinită de faptul că numărul de cont este înscris pe toate facturile ce însoțesc cererea de chemare în judecată (6-40), iar pârâta nu a motivat faptul neplății facturilor prin necunoașterea contului în care sumele datorate ar fi trebuit să fie virate.
Concluzionând asupra celor arătate, instanța a admia cererea reclamantei C și a dispus obligarea pârâtei 2000 la plata sumei de 1.262.618,13 lei cu titlu de contravaloare energie electrică.
Cât privește capătul de cerere privind actualizarea sumei datorate la data plății efective, acesta a fost admis, cu următoarea motivare:
Potrivit dispozițiilor art.1084 Cod civil, creditorul este îndreptățit a pretinde repararea pierderii suferite, deci atât prețul datorat cât și beneficiul de care a fost lipsit.
Totodată, potrivit dispozițiilor art.970 Cod civil, convențiile obligă nu numai la ceea ce este expres prevăzut în ele, dar și la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației după natura sa.
Cum nu se poate ignora producerea unei pagube reale, pârâta datorează prețul produsului primit actualizat cu indicele de inflație, potrivit datelor statistice, la data când va efectua plata.
În raport de soluția pronunțată, în baza dispozițiilor art.274 proc.civilă, instanța a dispus obligarea pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului de față, în sumă de 15.812 lei, conform dovezilor de plată aflate la dosar (3).
Împotriva sentinței tribunalului, în termen legal, a declarat apel pârâta SC 2000 SA Pitești, întemeiat pe disp.art.282-296 Cod pr.civilă.
În motivarea apelului, în temeiul art. 298 Cod pr.civilă, pârâta arată că, deși s-a aflat în dificultăți financiare majore la data concilierii prealabile, a achitat parțial facturile invocate de reclamantă, după cum rezultă din copiile ordinelor de plată emise pentru stingerea obligațiilor pecuniare față de reclamantă.
Apelul pârâtei este fondat.
Din ordinele de plată, depuse în copie la 115,120 și 126 din dosar, rezultă că pârâta a achitat reclamantei parțial debitul, la datele de 25 martie, 7 aprilie și respectiv 23 mai 2008, în sumă de 252.405,75 lei, rămânând de achitat suma de 1.010.212,38 lei.
Apelanta - pârâtă nu a contestat existența debitului, ci a susținut că s-a aflat în dificultăți financiare majore, motiv pentru care nu a achitat facturile restante.
Față de aceste considerente, urmează ca în baza art.296 Cod pr.civilă, să se admită apelul pârâtei și să se schimbe în parte sentința atacată, în sensul că se va menține obligația de plată a apelantei pentru suma de 1.010.212,38 lei, menținându-se în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de pârâta 2000, cu sediul în Pitești, Calea B, -, județul A, împotriva sentinței nr. 132/C din 13 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta C, cu sediul în C,-, județul
Schimbă în parte sentința de mai sus, în sensul că menține obligația apelantei - pârâte pentru plata sumei de 1.010.212,38 lei.
Menține în rest sentința.
Definitivă
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Red.
TC/4 ex. Grefier,
10.06.2008
jud fond.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Gina Achim
