Spete pretentii comerciale. Decizia 57/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr. 57/2008
Ședința publică din data de 18.03. 2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Adriana Iluț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta - DE CERCETARE ȘI PROIECTARE TEHNOLOGICĂ - împotriva sentinței comerciale nr. 3456 din 11 septembrie 2007 și împotriva încheierii din data de 16.01.2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - -, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă pentru apelantă avocat, iar pentru intimată, avocat .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Pentru timbrarea apelului s-a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 1765 lei, așa cum rezultă din Ordinele de plată nr. 252 și 253./11.01.2008 (fila 8, 9)
S-a prezentat referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul apelantei depune la dosar certificat de grefă pentru a dovedi că dosarul Judecătoriei Cluj N nr- este suspendat și certificat constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj privind obiectul de activitate al intimatei, urmând ca relevanța acestuia să o sublinieze cu ocazia cuvântului în fond. Declară că nu are de alte cereri.
Reprezentantul intimatei, arată că nu are cereri în probațiune și nici excepții de invocat.
Instanța în urma deliberării apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază că apelul se află în stare de judecată, închide faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii pe fondul apelului.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului cu consecința anulării hotărârii primei instanțe ca fiind netemeinică și nelegală și respingerea cererii reclamantei. Susține motivele apelului, precizând cu privire la evacuare, că hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 242. civ. întrucât cererea făcea obiectul unui dosar suspendat cf. art. 244.1. civ. împotriva căreia partea interesată putea formula recurs, însă, la data de 16.01.2007, Tribunalul Comercial Cluja dispus conexarea și a dispus judecata, deși dosarul era suspendat până la soluționarea disputei privind proprietatea. Consideră sub acest aspect, că hotărârea este anulabilă. Cu privire la obligarea la repararea prejudiciului arată că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, nu există faptă ilicită, societatea are detenția precară asupra imobilului în temeiul Ordonanței nr. 338/2004 a Judecătoriei Cluj N care permite folosința spațiului până la tranșarea problemei proprietății. Arată că Ordonanța nu a fost atacată și consideră că aceasta reprezintă un titlu valabil, nu există un prejudiciu cert dovedit de reclamantă, aceasta având opțiunea de a folosi spațiul pentru activitatea proprie însă din activitate nu obținea venituri iar obiectul de activitate nu permitea închirierea spațiului. În măsura în care instanța va aprecia că sunt întemeiate motivele de anulare a hotărârii, apreciază că soluția legală este cea a menținerii suspendării până la soluționarea irevocabilă a chestiunii proprietății. Solicită cheltuieli de judeactă, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.
Reprezentantul intimatei-reclamante solicită respingerea apelului declarat de pârâtă, urmând a urmări pe cale separată plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la critica părții adverse în legătură cu anularea sentinței cu consecințele de respingere a acțiunii și argumentele de anulare, arată că acestea nu sunt dublate de motivele de apel, precizând că prin susținerile orale, reprezentantul apelantei s-a dezis de cererea de apel solicitând anularea hotărârii și suspendarea, iar când argumentează nulitatea, nu înțelege de ce hotărârea trebuie anulată în întregime, întrucât viciile se referă la evacuare, cauză în care nulitatea este parțială. Mai arată că, cauza a fost repusă pe rol și s-a judecat, ceea ce contează însă este dacă putea fi judecată printr-o stipulație formală sau lipsa acestei stipulații face să fie nulă hotărârea. Prin procedura încălcată trebuia să fie cauzat un prejudiciu, ori în speță, nu poate fi vorba de așa ceva. Cu privire la ordonanța invocată ca și titlu valabil, atrage atenția cu privire la părțile litigante. Mai arată că trebuie stabilit cu privire la motivul nulității pretins, dacă instanța putea continua judecata, dacă motivul suspendării subzista. Nu există o formulă de repunere pe rol, dosarul a fost repus pe rol de Tribunalul Cluj, a fost declinat la Tribunalul Comercial, unde nu s-a solicitat suspendarea, dosarul s-a judecat, dar în opinia sa, nu s-a procedat greșit. Cu privire la răspunderea delictuală, apelanta critică soluția sub aspectul fondului și nu din punct de vedere procedural. S-au cerut daune, chiria fiind considerată un criteriu de stabilire a prejudiciului; consideră că nu trebuie să existe un act constitutiv care să prevadă ca obiectul de activitate să fie închirierea spațiului.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr.3456 din 11 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, s-a admis acțiunea formulată de către reclamanta - -, împotriva pârâtei - DE CERCETARE ȘI PROIECTARE TEHNOLOGICĂ - și în consecință:
S-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul în suprafață construită de 1.758 mp - hală de producție - pulberi metalice, imobil înscris în CF nr.- C-N sub nr.top.16382/9.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 109.318,5 lei cu titlu de despăgubiri pentru perioada 16 mai 2003-16 mai 2006, precum și suma de 7.449,67 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr.0781/20.01.1994 emis de către Ministerul Industriilor în baza Legii nr.15/1990, reclamanta este proprietara imobilului - 1.758 mp, teren și construcții, înscris inițial în CF nr.- C-N sub nr.top.16382/9 (17-18) și transcris ulterior în CF nr.- ClujN (52-54 dosar conexat).
În incinta halei de producție cu suprafața construită de 1.758 mp există montate începând cu anul 1993 echipamente industriale - stație de pulberi, care funcționează pentru pârâtă și potrivit înscrisurilor de la dosar, reclamanta a încercat în repetate rânduri încheierea unui contract de închiriere pentru spațiul ocupat de către pârâtă.
Aceste aspecte nu au fost contestate nici de către pârâtă, care a invocat existența unui protocol de divizare nr.948/ 19.08.1991, precum și prevederile HG nr.1296/1998, poziția 168, statutul societății sale cu unic obiect de activitate "cercetare-dezvoltare și microproducție de pulberi metalice" și faptul că în urma divizării reclamanta a preluat fabrica de mașini grele, iar pârâta activitatea de cercetare-proiectare tehnologică și microproducție pulberi metalice, înregistrând în conformitate cu prevederile art.20 alin.2 din Legea nr.15/1990, în contabilitate imobilul preluat în patrimoniul societății, cu mențiunea că obiectivul Hala de producție pulberi metalice este în capitalul său social încă de la înființare.
S-a arătat că protocolul de divizare este un just titlu care îndreptățește pârâta să ocupe spațiul adus în discuție și care nu a fost nicicând atacat, anulat sau modificat.
Aceste apărări nu au fost reținute de către instanță, deoarece din înscrisurile existente la dosar a rezultat că deși prin protocolul încheiat la 19.08.1991 între părți (220), acestea au convenit predarea de către - - la - - a suprafeței de 1.200 mp în vederea organizării activității de cercetare și microproducție pulberi metalice, iar prin protocolul încheiat la data de 06.09.1993 între - -, - - și - - CÂMPIA (91) părțile au convenit ca - - să continue producția de pulberi fără să plătească la - - chirie, ulterior la 20 ianuarie 1994 (50 dosar conexat) reclamanta a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate și și-a întăbulat dreptul de proprietate și asupra imobilului aflat în discuție, moment de la care a încercat să reglementeze regimul juridic al folosinței acestui imobil, propunând succesiv închirierea acestuia către pârâtă.
S-a menționat că protocolul din data de 19 august 1991 se referă la existența în patrimoniul pârâtei a unei stații de pompe amplasată în imobilul litigios, iar această instalație nu se confundă cu imobilul revendicat de către reclamantă.
În aceste condiții, nu se poate susține că protocolul de divizare anterior ar constitui un just titlu pentru ocuparea în continuare a spațiului, iar în baza art.480 civ. instanța a admis cererea privind evacuarea pârâtei și a dispus evacuarea acesteia din spațiul pe care îl ocupă fără a avea vreun titlu.
Expertiza efectuată în cauză de către expert Tare G (189-192) a stabilit faptul că spațiul de producție care face obiectul litigiului, respectiv hala pulberi metalice în suprafață de 1758 mp aflată în C-N,-, este ocupată de mijloacele de producție ce aparțin pârâtei și este parte componentă a mijlocului fix Hală mecanică montaj general greu, cu o suprafață totală de 62.073 mp.
Acest spațiu este înscris atât în evidența contabilă a pârâtei, cât și a reclamantei, iar activul care apare în CF nr.- nr.top.16322/9 nu reprezintă o clădire distinctă, ci doar 2,83% din suprafața construită a activului mijloc fix mai sus menționat.
Expertul a stabilit că s-ar impune o valoare medie a chiriei de 2.143,5 RON/lună, pentru suprafața de 1758 mp reprezentând spațiul în discuție, dar în condițiile în care cererea ar fi mai mare decât oferta, chiria ar putea ajunge chiar la 1,5 Euro/mp sau 1,85 Euro/mp (191).
Aceste concluzii s-au coroborat cu contractele de închiriere depuse de către reclamantă în susținerea pretențiilor sale (200, 261-275), astfel fiind fondate pretențiile precizate ale reclamantei în sensul cuantumului despăgubirilor în sumă de 109.318,5 lei, care ar acoperi prejudiciul cauzat pe o perioadă de 3 ani anteriori înregistrării acțiunii prin lipsirea reclamantei de folosința imobilului adus în discuție (16 mai 2003-16 mai 2006).
În temeiul art.998, 999.civ. instanța a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta să plătească reclamantei cu titlu de despăgubiri suma mai sus menționată, apreciind că sunt întrunite cerințele antrenării răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtei, atât în ceea ce privește existența prejudiciului real și actual, cât și în ceea ce privește fapta personală și ilicită pârâtei, precum și raportul de cauzalitate între aceasta și prejudiciul creat din culpa pârâtei. Fapta ilicită a pârâtei constă în a continua să ocupe imobilului fără acordul reclamantei și fără a putea opune acesteia un titlu, lipsind dreptul de proprietate al reclamantei de atributul posesiei și folosinței.
Nu are relevanță faptul că restul spațiului din care face parte hala în discuție nu a fost exploatat de către reclamantă, acesta fiind un aspect irelevant în raport de obiectul dedus judecății.
De asemenea, nu s-a reținut ca fiind întemeiată apărarea pârâtei în sensul că ar beneficia de un drept de uzufruct asupra acestui spațiu, deoarece modurile de dobândire a uzufructului sunt doar cele prevăzute de art.518 civ. plus prescripția achizitivă, iar protocolul de divizare la care se face trimitere, precum și celelalte protocoale anexate nu constituie un drept de uzufruct în favoarea pârâtei cu privire la spațiul în cauză.
Împotriva acestei sentințe precum și a încheierii pronunțată la data de 16 ianuarie 2007 prin care s-a dispus conexarea la prezentul dosar a cauzei ce făcea obiectul dosarului nr- al Tribunalului Comercial Cluj a declarat apel pârâtul Institutul de Cercetare și Proiectare Tehnologică -, solicitând admiterea acestuia și anularea sentinței nr.3456/2007 ca fiind netemeinică și nelegală.
Primul motiv de apel se referă la un viciu major de procedură, având în vedere că la dosarul de față s-a conexat un alt dosar nr- al Tribunalului Cluj care avea ca obiect evacuarea societății, acest dosar fiind suspendat în data de 16.11.2003, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr.11181/2003 al Judecătoriei Cluj -
La termenul din 24.11.2006, Tribunalul Cluj, fără să dispună repunerea pe rol a cauzei, a constatat că soluționarea dosarului având ca obiect evacuare, este de competența Tribunalului Comercial Cluj și a dispus trimiterea dosarului acestei instanțe.
Un alt motiv de apel se referă la obligația pârâtei la plata prejudiciului cauzat, deși acesta nu există în realitate, nu există nici o dovadă la dosarul instanței că reclamanta a suferit efectiv vreun prejudiciu ca urmare a lipsirii ei de folosința spațiului.
Din toate probele depuse de reclamantă, rezultă care ar fi cuantumul chiriei pe care aceasta ar fi putut-o încasa pentru folosința unui spațiu situat în aceeași zonă cu cel din litigiu, dar nu s-a făcut dovada că reclamantei i s-a produs efectiv un prejudiciu.
Nici varianta unui beneficiu nerealizat nu a fost probată de reclamantă, aceasta nu a făcut dovada că a avut o ofertă concretă pentru acel spațiu, ofertă pe care ar fi pierdut-o din cauza faptului că pârâta ocupă spațiul.
Arată că acest spațiu reprezintă doar 2,83% din suprafața construită a mijlocului fix "Hală mecanică montaj general greu" care aparține reclamantei, suprafață care este neexploatată.
Consideră că pentru a putea fi prejudiciul trebuie să existe, victima să fi suferit o pierdere sau să fie lipsită de un eventual câștig, reclamanta nedovedind acest lucru.
Arată că reclamanta nici nu putea să închirieze acest spațiu, dat fiind faptul că nu are posesia lui, astfel nu putea obține vreun beneficiu de pe urma folosinței acestui spațiu.
Prin întâmpinarea de la 24-28, intimata solicită respingerea apelului.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Un prim aspect supus analizei instanței de apel este acela de anulare în întregime a hotărârii primei instanțe în sensul existenței în opinia apelantei a unei neregularități de procedură constând în concret în repunerea pe rol a cauzei și continuarea judecății în dosarul de evacuare ( ulterior conexat la prezentul dosar) în lipsa unei dispoziții exprese de repunere pe rol a cauzei.
Este real faptul că în dosarul nr- al Tribunalului Cluj -Secția comercială și de contencios administrativ având ca obiect acțiunea reclamantei - - în contradictoriu cu pârâta - - C-N și având ca obiect evacuarea acesteia din urmă din spațiul situat în incinta reclamantei s-a dispus prin încheierea ședinței publice din 11 februarie 2004 (fila 78) suspendarea soluționării cauzei în temeiul art. 244 pct 1 Cod procedură civilă până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului înregistrat sub nr. 1111/2003 al Judecătoriei Cluj -
Cu toate acestea în același dosar la data de 24 noiembrie 2006 se pronunță încheierea civilă nr. 2175 prin care se admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj -Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal în favoarea Tribunalului Comercial Cluj, hotărâre rămasă irevocabilă prin nerecurare.
Din această perspectivă se invocă o neregularitate de procedură constând în concret în reluarea și continuarea judecății în dosarul de evacuare ulterior conexat la prezentul dosar prin încheierea din 16 ianuarie 2007 ca fiind o măsură nelegală și netemeinică.
Astfel, pârâta susține că în dosarul de evacuare suspendat în anul 2003 nu a existat o repunere pe rol și pe cale de consecință nu se putea continua judecata.
Deși formal nu există o dispoziție expresă de repunere pe rol din cuprinsul încheierii nr. 2175 din 24 noiembrie 2006 rezultă cu puterea evidenței că dosarul a fost repus pe rol și judecata a continuat în condiții de contradictorialitate și mai mult decât atât s-a dispus declinarea competenței în favoarea unei alte instanțe, hotărârea ce nu a fost recurată.
Totodată este de remarcat faptul că pârâta-apelantă a participat la procedura desfășurată în fața primei instanțe așa încât problema ce se ridică în speță este aceea de a știi dacă lipsa unei dispoziții formale de repunere pe rol afectează valabilitatea actelor de procedură subsecvente.
Analizând dispozițiile legale privind repunerea pe rol și văzând toate actele de procedură urmate în prezentul dosar instanța concluzionează că pârâtei nu i s-a produs o vătămare care să atragă anularea actelor de procedură privind reluarea și continuarea judecății.
În concret, pârâta a fost legal citată și a participat la dezbaterea cauzei în fața primei instanțe în condiții de contradictorialitate.
Pe de altă parte, legalitatea și temeinicia repunerii pe rol și a continuării judecății rezidă din faptul că pentru ca instanța să dispună ori după caz să mențină măsura suspendării trebuie îndeplinite două condiții: soluția dintr-un proces să depindă de rezolvarea unei chestiuni prejudiciare ce se judecă în alt dosar și procesul care are ca obiect chestiune prejudiciară să fie în curs de judecată, să nu fi fost el însuși suspendat.
La data la care instanța de fond a conexat dosarul de evacuare 16 ianuarie 2007 la prezentul dosar, și a procedat la continuarea judecății, nici una din condițiile anterior evocate nu mai erau îndeplinite întrucât în dosarul care a determinat suspendarea nu se mai discuta valabilitatea titlului pârâtei iar același dosar era și este suspendat pentru soluționarea unei excepții de nelegalitate a unui act administrativ.
Totodată prevederile art. 244 alin (2) Cod procedură civilă sunt pe deplin aplicabile în speță câtă vreme obiectul pricinii care a motivat suspendarea a rămas același ori, dacă a fost modificat, reprezintă în continuare o chestiune prejudiciară în dosarul suspendat. În cazul contrar, când obiectul pricinii care a justificat suspendarea s-a modificat astfel încât nu mai reprezintă o chestiune prejudiciară în dosarul inițial suspendat cum este și în cazul de față, instanța nu mai este ținută să mențină suspendarea până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile.
Apoi, deși apelanta invocă existența unei neregularități procedurale și implicit solicită anularea hotărârii primei instanțe, în condițiile prevederilor art. 105 alin (2) teza I din Codul d e procedură civilă aceasta nu se poate rezuma doar la invocarea neregularității de procedură ci trebuie să probeze că prin aceasta i s-a pricinuit o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
În concret, apelanta invocă și susține teza cu privire la pretinsa neregularitate însă nu arată în ce mod a fost vătămată și de ce doar prin anularea actului ar putea fi înlăturată vătămarea pretinsă.
Aceasta deoarece pretinsa neregularitate în opinia instanței de apel nu i-a produs nici o vătămare apelantei deoarece așa cum rezultă din întreg dosarul nr- a Tribunalului Comercial Cluj pârâta și-a exercitat toate drepturile procesuale a invocat excepții și apărări de fond ceea ce au valoarea juridică a unei ratificări în cazul nulităților relative.
Pe de altă parte, nu se invocă nici o nulitate derivată din pretinsa neregularitate apelanta neformulând în apel nici o critică cu privire la fondul cererii de evacuare.
În ceea ce privește fondul cererii de evacuare așa cum s-a arătat mai sus apelanta nu aduce nici o critică de netemeinicie așa încât procedând la analizarea hotărârii primei instanței din perspectiva criticilor Curtea constată că în speță soluția de evacuare este legală și temeinică în lipsa unui titlu just care să-i permită pârâtei să ocupe în continuare spațiul din care a fost evacuată.
Cu privire la motivele de apel privind obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri, se contestă de către apelantă îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale în speță se susține că nu există un prejudiciu rezultat din faptul ocupării de către pârâtă fără titlu a spațiului în litigiu.
Din această perspectivă, Curtea reține că prima instanță a făcut o corectă analiză a stării de fapt și a circumstanțiat corect răspunderea patrimonială a pârâtei în baza unui probatoriu necontestat de aceasta.
Astfel, s-a probat cu înscrisuri (contract de închiriere pentru spații similare în zonă) faptul că a fost lipsită reclamanta de fructele civile ale bunului imobil ocupat fără titlu de către pârâtă.
Din această perspectivă, un criteriu obiectiv de stabilire a pierderii efectiv cauzate, de lipsa folosinței spațiului îl reprezintă și chiriile practicate în zonă, și care au constituit drept un criteriu just de cuantificare a prejudiciului produs reclamantei, prin raportul de expertiză efectuat în cauză și necontestat de către pârâtă.
Pentru cele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, urmează a respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta - DE CERCETARE ȘI PROIECTARE TEHNOLOGICĂ -.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâtul DE CERCETARE ȘI PROIECTARE TEHNOLOGICĂ - cu sediul în C-N- jud. C împotriva sentinței comerciale nr. 3546 din 11.09.2007 și încheierea din 16.01.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red./
4 ex./3.04.2008
Jud.fond.- Seman
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Adriana Iluț
