Spete pretentii comerciale. Decizia 574/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.574
Ședința publică de la 02.12.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor formulate de apelanta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ și apelanta-pârâtă "HANUL ", împotriva sentinței comerciale nr.4836/03.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 02.12.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 02.12.2008, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelurilor de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.4836/3.04.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis în parte cererea formulată de reclamanta Compania Națională SA împotriva pârâtei "HANUL ".
În consecință, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei și suma de 814,7 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere actele și lucrările cauzei, reținând că între reclamantă, în calitate de vânzătoare și pârâta, în calitate de cumpărătoare s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare cu privire la bunurile adjudecate la licitațiile publice organizate de reclamantă.
Tribunalul a mai reținut că pârâta și-a asumat obligația de a prelua bunurile adjudecate în termen de 30 de zile de la data plății (art.3.3).
A mai reținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală asumată, situație în care datorează penalități de întârziere, conform art.5 din contracte.
În ceea ce privește suma de 12.107,65 lei acordată cu titlu de penalități de întârziere, tribunalul a apreciat că se impune limitarea cuantumului penalităților la contravaloarea mărfurilor vândute, în temeiul dispozițiilor art.4 alin.3 din Legea nr.469/2002 și având în vedere că, prin clauzele contractuale nu s- precizat expres că totalul penalităților în decontare poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.
Împotriva acestei sentințe în termen pârâta "HANUL " a formulat apel solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În motivarea apelului după prezentarea situației de fapt, apelanta a invocat în esență, următoarele:
-În lipsa sa intimata reclamantă a solicitat disjungerea cererii reconvenționale prin încheierea din 24.01.2008, majorându-și pretențiile.
-Primind citația pentru termenul din 27.03.2008, în temeiul art.156 Cod pr.civ. a solicitat amânarea judecării cauzei (prin avocat) întrucât apărătorul său a fost în imposibilitate de prezentare, nefiind semnate încă actele de reprezentare juridică, însă prima instanță i-a nesocotit dreptul la apărare consfințit de Constituția României.
-În mod nelegal, prima instanță nu numai că i-a încălcat dreptul la apărare dar a făcut și consemnări nereale în încheiere și în practicaua hotărârii atacate.
Astfel, deși în realitate solicitase amânarea cauzei, nefiind prezentă la termen, instanța a consemnat în practicaua hotărârii că, dezbaterile au avut loc în ședința publică din 27.03.2008 și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință.
-Deși față de cererea de amânare pentru lipsă de apărare, prima zi de înfățișare fusese prorogată, în mod nelegal și netemeinic prima instanță a considerat că întâmpinarea sa ar fi tardivă și a dispus decăderea din dreptul de a formula probe și a invoca excepții afară de cele de ordine publică, necunoscând că art.118 alin.2 Cod pr.civ. a fost abrogat prin art.I pct.22 din Legea nr.219/2005.
-Pe fondul cererii reconvenționale, tot în mod părtinitor și lipsit de acuratețe și de adevăr, prima instanță a redat doar parțial textul art.33 din contractele de vânzare-cumpărare a bunurilor licitate, omițând să arate și să țină cont de faptul că în această prevedere contractuală se precizează condiția expresă "din culpa subscrisei".
Concluzionând, apelanta pârâtă a mai arătat că deși un volum mare de acte (notificări, somații, etc) dovedesc faptul că i-a cerut reclamantei să-i predea bunurile adjudecate conform clauzelor contractuale (adică autovehiculele complete și fără vicii ascunse) aceasta a refuzat sistematic și continuu și a împiedicat-o să inventarieze aceste bunuri la fața locului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.282 - 296 Cod pr.civ.
În dovedirea apelului apelanta-pârâtă a învederat că înțelege să se folosească de proba cu acte.
Apelul a fost legal timbrat conform dispoziției instanței.
Împotriva sentinței comerciale nr.4836/03.04.2008 a formulat apel în termen și reclamanta Compania Națională SA, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței și admiterea cererii sale așa cum a fost formulată, respectiv obligarea pârâtei "HANUL ", la plata penalităților în valoare de 56.398,3387 lei (valoare calculată la 18.02.2008) și în continuare până la ridicarea bunurilor cumpărate, precum și la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond și în apel în valoare totală de 2.645, 71 lei (taxă judiciară de timbru și timbru judiciar).
În motivarea apelului după prezentarea situației de fapt, apelanta-reclamantă a învederat că înțelege să critice soluția instanței atât sub aspectul limitării cuantumului penalităților la contravaloarea mărfurilor vândute, cât și sub aspectul privind obligarea pârâtei la plata cu titlu de penalități a sumei de numai 12.107,65 lei.
1.Referitor la limitarea cuantumului penalităților la contravaloarea mărfurilor vândute, apelanta-reclamantă a invocat dispozițiile art.4 alin.3 din Legea nr.469/2002 și prevederile art.5.4. (respectiv art.5.5) din contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu pârâta, precizând că părțile s-au înțeles asupra perceperii de penalități asupra sumelor până la momentul ridicării bunurilor de către cumpărător. Deci, părțile au prevăzut o excepție de la lege.
Apelanta reclamantă mai invocat și faptul că art.5.4 prevede că bunurile pot fi ridicate de către cumpărător numai după plata penalităților, cumpărătorul fiind cel care determină momentul în care își îndeplinește obligația de ridicare a bunurilor.
A mai arătat că, prin voința lor în baza principiului libertății contractuale, părțile au stabilit să nu limiteze valoarea penalităților, acestea putând depăși valoarea bunurilor adjudecate și plătite de către cumpărător, dar neridicate de către acesta.
2.Referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 12.107,65 lei, apelanta reclamantă a invocat că a depus la dosarul cauzei situația actualizată pretențiilor sale și care evidențiază atât valoarea bunurilor care nu au fost ridicate de pârâtă asupra căreia s-au calculat penalitățile, cât și cuantumul penalităților calculate până la data de 18.02.2008.
Apelanta reclamantă a mai invocat că, dacă instanța de fond ar fi aplicat în mod consecvent principiul limitării cuantumului penalităților (conform motivării din hotărâre și conform prevederilor Legii nr.469/2002) atunci pârâta trebuia obligată la plata sumei de 51.684,0609 lei cu titlu de penalități.
A mai arătat că instanța de fond nu a menționat și nu a explicat modul de calcul a sumei acordate cu titlu de penalități, ci doar a stabilit în sarcina pârâtei suma de 12.107,65 lei cu titlu de penalități.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.274, art.282 și următoarele Cod pr.civ, art.969, 971, 984, 1073, 1075, 1081, 1082, 1084, 1085 cod civil și Hotărârea nr.262/2002 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea procedurilor pentru valorificarea bunurilor aflate în administrarea Ministerului Apărării Naționale.
Apelul a fost legal timbrat conform dispoziției instanței.
Apelurile au fost înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială sub nr-.
Atât apelanta reclamantă cât și apelanta pârâtă au depus la dosar întâmpinări.
La solicitarea apelantei pârâte, în cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
La termenul din 28.10.2008, apelanta pârâtă a depus la dosar cerere completatoare a motivelor de apel, arătând că înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei față de textul art.5.5 din contract, în opinia sa, aceasta nefiind decât un simplu intermediar, în calitate de vânzător având doar dreptul la comision, proprietarul fiind îndreptățit să ceară penalități.
În combaterea acestei excepții, la solicitarea apelantei reclamante a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
La dosarul cauzei, apelanta-reclamantă a depus note scrise.
Examinând apelul formulat de apelanta pârâtă SC SRL în raport de actele și lucrările cauzei, Curtea constată că este întemeiat numai din perspectiva criticilor invocate prin cererea de apel inițială, neputând fi primită critica vizând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel, pe această critică, Curtea reține din probele administrate că apelanta reclamantă avut calitatea de vânzător în contractele de vânzare cumpărare încheiate cu pârâta reclamantă, fiind mandatată să valorifice bunurile Ministerului Apărării Naționale.
Potrivit contractului de Comision nr./16.01.2004 Comandamentul (structură specializată a Ministerului Apărării Naționale) în calitate de comitent a împuternicit apelanta reclamantă, în calitate de comisionar, să încheie și să execute acte juridice în nume propriu pe seama comitentului, obligându-se față de terți.
Ca atare, cererea reconvențională devenită cerere principală ca efect al disjungerii dispusă prin încheierea de la termenul din 24.01.2008, a fost formulată de în calitatea sa de împuternicit al comandamentului pentru bunurile aparținând 02574, adjudecate în favoarea SC
Deci, calitatea procesuală activă reclamantei derivă din contractul de comision și implicit din contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu apelanta-pârâtă.
Apelul este întemeiat din perspectiva celorlalte critici, așa cum s-a reținut mai înainte.
Astfel, fără a se cunoaște exact situația din dosarul nr- (suspendat la termenul din 31.05.2007 și în care s-a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulată de ) și nici actele de procedură efectuate în acesta, Curtea reține că, din actele dosarului de fond că pârâta a transmis prin fax la data de 27.03.2008, atât cerere de amânare a cauzei cât și întâmpinare.
Pe lângă faptul că instanța de fond nu a analizat și nu s- pronunțat pe cererea de amânare a cauzei, mai mult a decăzut pârâta din dreptul de a depune întâmpinare, de a mai formula probe sau de a invoca excepții în afara celor de ordine publică, deși dispozițiile art.118 alin.2 Cod pr.civ erau abrogate la data luării acestei măsuri.
Procedând în acest fel, instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al pârâtei, aceasta fiind în imposibilitate de a administra probele solicitate prin întâmpinare.
În apel, cale de atac devolutivă, apelanta pârâtă prin înscrisurile depuse la dosar a probat că nu datorează penalitățile solicitate de reclamantă prin cererea formulată.
Astfel, potrivit clauzelor din contractele de vânzare-cumpărare încheiate între părți, apelanta-reclamantă, în calitate de vânzător avea obligația să livreze bunurile contractate numai după primirea contravalorii acestora, iar apelanta-pârâtă, în calitate de cumpărător avea obligația de preluare a bunurilor adjudecate în termen de 30 de zile calendaristice de la data plății bunurilor.
În contractele de vânzare-cumpărare încheiate, părțile au stabilit obligația de plată a penalităților în sarcina cumpărătorului condiționat numai de culpa acestuia în preluarea în termenul prevăzut a bunurilor adjudecate.
Ori, din înscrisurile depuse în dosar (inclusiv din copia întâmpinării depusă în dosarul nr- pentru termenul din 27.11.2006 - fila 67) rezultă că motivul pentru care apelanta-pârâtă nu a mai preluat bunurile adjudecate și achitate, a fost starea tehnică modificată față de starea tehnică existentă la data vizualizării acestora. (bunuri cu piese rupte sau incomplete).
Probele cauzei relevă că pentru rezolvarea acestei situații apelanta-pârâtă a purtat corespondență atât cu apelanta-reclamantă, cu Ministerul Apărării Naționale și 02574 B, formulând ulterior și o cerere de chemare în judecată a ce a format obiectul dosarului nr-, pe rolul Tribunalului București - Secția Comercială.
Curtea reține că apelanta reclamantă nu a combătut susținerile apelantei pârâte vizând motivele pentru care nu a preluat bunurile adjudecate și nici nu a depus la dosar înscrisuri pentru a demonstra că starea bunurilor corespunde celei existentă la momentul adjudecării acestora.
Ca atare, nepreluarea în termenul contractual a bunurilor adjudecate nedatorându-se culpei apelantei pârâte, în mod nelegal și neîntemeiat apelanta-reclamantă a solicitat obligarea acesteia la plata unor penalități de 0,1% din valoarea totală a bunurilor nepreluate pe fiecare zi de întârziere, acțiunea fiind nefondată.
În considerarea celor arătate, Curtea în baza art.296 Cod pr.civ. va admite apelul formulat de apelanta-pârâtă, va schimba în tot sentința atacată și pe fond va respinge acțiunea reclamantei ca nefondată.
Se va lua act că apelanta-pârâtă nu solicită cheltuieli de judecată.
Față de cele reținute și având în vedere admiterea apelului formulat de apelanta-pârâtă, cu consecința schimbării în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă, Curtea apreciază că nu pot fi primite criticile invocate de apelanta-reclamantă vizând neacordarea în totalitate a pretențiilor solicitate, apelul formulat urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Admite apelul formulat de apelanta-pârâtă "HANUL " cu sediul ales la cabinet avocat din B,-,.24,.1,.3, sector 6, împotriva sentinței comercialenr.4836/03.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu apelanta -reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ SA cu sediul în B,-, sector 6.
Schimbă în tot sentința atacată și pe fond respinge acțiunea reclamantei ca nefondată.
Ia act că apelanta-pârâtă nu solicită cheltuieli de judecată.
Respinge apelul formulat de apelanta-reclamantă Compania națională SA împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 02.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud. - 07.01.2009
Tehnored. - 16.01.2009
4 ex.
Tribunalul București - Secția VI- Comercială
Președinte:
Președinte:Florica BodnarJudecători:Florica Bodnar, Mioara Badea
