Spete pretentii comerciale. Decizia 598/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.598/COM
Ședința publică din 18 mai 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Revi Moga
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 3: Nicolae Stanciu
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursului comercial d eclarat de recurenta-reclamantă- ROMÂNIA SA- cu sediul în B, de, nr.15, sector 1 și sediul procesual ales în C,--84, jud.C, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - ST- - cu sediul în B, sector 4,-, împotriva sentinței civile nr.1215/COM/18.02.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă dl., pentru intimata-pârâtă, în baza delegației depusă la dosar, lipsind recurenta-reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm.Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; învederează că recursul este motivat, timbrat; prin serviciul registratură al instanței, intimata-pârâtă a depus întâmpinare și concluzii scrise.
Instanța, constatând că nu sunt motive de amânare a cauzei, apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Reprezentantul intimatei-pârâte solicită respingerea recursului, pentru motivele precizate și dezvoltate pe larg în întâmpinare și concluzii scrise. Arată, în esență, că, prin contract, s-a statuat ca orice neînțelegere dintre părți din punct de vedere juridic să fie soluționată de instanța competentă din Astfel, în mod corect instanța de fond a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
In baza art.150 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 17.03.2008, creditoarea - România SA a chemat în judecată pe debitoarea - 94 SRL, solicitând emiterea unei ordonanțe care să conțină somarea debitoarei la plata sumei de 59.406,93 lei reprezentând contravaloare servicii de telefonie mobilă.
Prin cererea inregistrata la aceasta instanța la data de 17.03.2008, creditoarea Romania a chemat in judecata pe debitoarea - 94 SRL, solicitând emiterea unei ordonanțe care sa conțină somarea debitoarei la plata sumelor de 59406,93 lei reprezentând contravaloare servicii telefonie mobila, 98315,69 lei reprezentând penalități convenționale în cuantum procentual de 0,5 % pentru fiecare zi de întârziere aferente prețului neachitat de 59406,931 lei pentru perioada cuprinsă între scadența fiecărei facturi și data de 15.03.2008, contravaloarea penalităților convenționale în cuantum procentual de 0,5 % pentru fiecare zi de întârziere aferente debitului principal în cuantum de 59406,93 lei, curse în continuare de la 16.03.2008 și până la data îndeplinirii obligației de plată, dobânzi comerciale la debitul restant începând cu data scadentei fiecărei facturi neachitate pana la data plătii efective, 98,8 lei cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, creditoarea arata ca serviciile de telefonie mobilă furnizate debitoarei au avut la bază contractul pentru servicii prestate de - Romania SA încheiat la data 15.05.2001. In temeiul contractului s-au prestat debitoarei servicii de telefonie mobilă în contul cărora s-au emis facturile fiscale anexate cererii în valoare totală de 59406,931 lei care au rămas neachitate până în prezent.
Potrivit art. 6.1 din convenția părților pentru sumele neplătite la termen clientul va plăti penalități de 0,5 % pentru fiecare zi de întârziere și orice sumă neplătită la timp va fi plătită de client în lei la cursul oficial de schimb leu/dolar de la data efectuării plății. Conform art. 6 pct. 1 din convenția părților, totalul penalităților de întârziere poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.
Art. 6.1 citat face parte din condițiile generale cuprinse în contractul pentru servicii prestate de cu privire la care debitoarea declarat chiar în cuprinsul contractului că a luat cunoștință și le acceptă. Atât prețul serviciilor cât și scadența obligațiilor au fost însușite de debitoare prin semnarea contractului și acceptarea la plată a facturilor emise.
In drept, cererea se întemeiază pe disp. OG 5/2001, art. 969, 1066 și urm cod civil si pe disp. art. 379 și 274 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.20249/13.11.2008 Judecătoria Constanța, în raport de disp. art.2 alin.1 lit.a Cod procedură civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, fără a se pronunța asupra necompetenței teritoriale invocate de către pârâtă tocmai datorită caracterului subsidiar.
Pârâta - 94 SRL, în fața instanței competente din punct de vedere material, a reiterat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța, susținând că plenitudinea de competență sub acest aspect aparține Tribunalului București -Secția comercială.
Astfel, în opinia pârâtei sunt incidente în cauză disp. art.5 Cod proc. civilă, dar și clauza inserată în convenția subiecților litiganți, clauză care atribuie instanțelor bucureștene soluționarea diferențelor izvorâte din contract.
Reclamanta și-a exprimat poziția procesuală, solicitând respingerea excepției, fiind incidente în cauză disp. art.10 pct.1 Cod procedură civilă, tocmai datorită faptului că "serviciile de telefonie mobilă prestate de către reclamantă sunt disponibile și pe raza municipiului C".
Prin sentința civilă nr. 1215/COM/18.02.2009, Tribunalul Constanțaa admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța -Secția comercială și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta - ROMÂNIA SA, în contradictoriu cu pârâta - ST-, în favoarea Tribunalului București -Secția comercială.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că părțile au stabilit, conform art.16 din contractul încheiat între acestea, competența instanței din municipiul B, situație reglementată de art.19 din Codul d e Procedură civilă.
Cum în cauză alegerea de competență a fost stabilită în interesul ambelor subiecte litigante, asupra alegerii făcută nu se poate reveni decât printr-un acord bilateral în sens contrar celui inițial.
Incontestabil, reclamanta în raport de disp. art.12 Cod procedură civilă are alegerea între mai multe instanțe, însă nu trebuie omis că acestea trebuie să fie deopotrivă de competente.
Ori, în cauză nici unul dintre criteriile atributive de competența teritorială reglementată de art.10 Cod procedură civilă nu pot justifica plenitudinea de competență a Tribunalului Constanța -Secția comercială.
Faptul că serviciile de telefonie mobilă sunt disponibile și pe raza municipiului C este total nerelevant și nu poate atrage aplicarea disp. art.10 pct.1 Cod procedură civilă și nu poate justifica locul executării obligației.
Impotriva acestei soluții, a declarat recurs reclamanta, susținând că, în speță, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Constanța, în raport cu disp.art.10 pct.1 Cod procedură civilă (locul executării chiar și în parte a obligației civile).
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport cu criticile aduse, se constată că recursul este nefondat, din următoarele considerente:
Conform art.16 din contractul încheiat între părți, orice "neînțelegere dintre părți, din punct de vedere juridic, va fi soluționată de instanța competentă din B".
Această clauză contractuală, cu privire la competența teritorială a instanței, este în acord cu disp.art.19 Cod procedură civilă, astfel cum corect a reținut și instanța de fond.
De altfel, ambele părți își au sediul pe raza municipiului B, astfel că acestea au înțeles să stabilească de la început, pe cale convențională, instanța teritorială competentă să soluționeze litigiile dintre ele.
Disp.art.10 pct.1 Cod procedură civilă, invocate în apărare de către reclamantă, prevăd că, în afară de instanța de domiciliu al pârâtului, mai este competentă, în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar și în parte, a obligațiunilor, dar aceste dispoziții nu sunt aplicabile, fiind incidente disp.art.19 Cod procedură civilă rap.la art.16 din contract.
Pentru aceste considerente,în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul comercial d eclarat de recurenta-reclamantă- ROMÂNIA SA- cu sediul în B, de, nr.15, sector 1 și sediul procesual ales în C,--84, jud.C, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - ST- - cu sediul în B, sector 4,-, împotriva sentinței civile nr.1215/COM/18.02.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond.
red.jud.-
18.06.2009
Tehnored.-gref.
2ex./26.06.2009
Președinte:Revi MogaJudecători:Revi Moga, Ecaterina Grigore, Nicolae Stanciu
