Spete pretentii comerciale. Decizia 6/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 6/
Ședința publică din 21 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelurile declarate de pârâta - ROMÂNIA SRL împotriva sentinței civile nr. 1304/28.09.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta - - SRL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta apelantă avocat, pentru reclamanta intimată avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta pârâtei depune la dosar împuternicire avocațială și concluzii scrise la care s-au anexat copiile facturii și viramentului privind achitarea onorariului de avocat.
Reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar în copie facturile nr. 42/2008, 25/2007 și 26/2007 reprezentând cheltuielile de deplasare efectuate pentru reprezentarea intimatei.
Reprezentantele părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea apelului.
Reprezentanta pârâtei apelante solicită admiterea apelului conform concluziilor scrise formulate, schimbarea în tot a sentinței apelate și pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca netemeinică și nelegală; admiterea cererii reconvenționale formulate, cu cheltuieli de judecată. Arată că pârâta și-a îndeplinit cu bună-credință obligațiile contractuale asumate.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea apelului ca netemeinic și nelegal și menținerea sentinței atacate, respingerea cererii reconvenționale, apreciind că în privința petitului asupra căruia instanța de fond nu s-a pronunțat, se putea solicita de către apelantă completarea hotărârii judecătorești, cu cheltuieli de judecată. Arată că prima instanță a dispus corect când a apreciat că nu se putea dispune rezilierea retroactivă a contractului, apreciind că acest capăt de cerere este inadmisibil. De asemenea, mai arată că deși a invocat buna-credință, apelanta nu a făcut dovada acesteia.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1304/28.09.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta - ROMÂNIA SRL, cu sediul în T; a obligat pârâta la plata daunelor interese în sumă de 1.119.068,89 RON; a respins cererea reconvențională și a obligat pârâta la 33.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin cererea introductivă reclamanta - SRL B, în contradictoriu cu pârâta - ROMÂNIA SRL T, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.383.184,00 RON, reprezentând daune-interese( prejudiciul cauzat), ca urmare a denunțării unilaterale a contractului nr. 01/01.02.2003, daune-interese calculate prin stabilirea procentului de 30% din valoarea totală a bunurilor livrate până la data denunțării unilaterale, valoare care este de 4.610.614,87 RON; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru suma reprezentând daune-interese, care trebuiau plătite in termen de 5 zile de la data denunțării unilaterale a contractului, dobândă care curge până la data efectuării plații daunelor-interese; cu cheltuieli de judecat
In motivarea cererii reclamanta a arătat că, în data de 01.02.2003, între părți a fost încheiat contractul nr. 01 pe o durata de 1 an, cu începere de la data - până la data de 01.02.2004 (art. 3 din contract), cu posibilități de prelungire a duratei contractului prin acordul părților, prelungire care a și avut loc prin executarea in continuare a obligațiilor contractuale de către părți, dar si prin încheierea a trei acte adiționale la respectivul contract. Astfel, primul a fost Actul adițional nr. 5630 din data de 05.01.2004 care in art. 1 stipulează că se modifică durata contractului prin prelungirea acestuia pentru încă un an pana la data de 01.02.2005, al doilea adițional s-a încheiat la data de 05.01.2004 și stipulează în articolul 1 că durata contractului se prelungește pentru încă un an până la data de 01.02.2006, iar ultimul adițional nr. S 011/03.01.2006 stipulează in art. 1 că durata contractului se prelungește pentru încă un an până la data de 01.02 2007.
Prima instanță a constatat că potrivit art. 11, alin. 1 din contract, acesta înceta, de plin drept, fără a mai fi necesar intervenția unui tribunal arbitrar sau instanțe judecătorești, în două situații: la data expirării contractului sau prin acordul scris al părților, înainte de încetarea termenului pentru care a fost încheiat contractul. Art. 11. alin. 2 din contract stipula in mod expres că denunțarea unilaterala a contractului este interzis, în condițiile în care același art. 11 alin. 2 prevede că în ipoteza in care una din părți denunța unilateral contractul, datorează celeilalte părți daune-interese în valoare de 30% din totalul bunurilor livrate până la acea dată, iar art. 11 alin. 3 prevede că daunele-interese se vor plăți in termen de 5 zile de la data constatării lor, fără altă somație sau înștiințare si fără a mai fi nevoie de intervenția vreunei instanțe de judecata. Astfel, obiectul contractului (potrivit art. 1 alin. 1.1) îl reprezenta vânzarea de către SRL in calitate de vânzător către România in calitate cumpărător, a următoarelor tipuri de produse: - pungi patiserie format 11x22 cm, tipărite in 3 culori pe hârtie rezistentă la grăsimi 40 gr./m din import; - pungi patiserie format 16x28 cm, tipărite in 3 culori pe hârtie rezistenta la grăsimi 40 gr./m din import; - pungi patiserie format 19x38 cm, tipărite in 3 culori pe hârtie rezistentă la grăsimi 40 gr./2din import.
S-a mai reținut că potrivit art. 1 alin. 1.2, vânzătorul trebuia să garanteze cumpărătorului, cel puțin, livrarea unor cantități minime in fiecare lună, respectiv: 400.000 de bucăți/luna, din primul sortiment, 300.000 de bucăți/luna, din al doilea sortiment și 50.000 de bucăți/lună, din al treilea sortiment. Pe parcursul derulării contractului însă, cantitățile livrate au fost de fiecare dată mai mari, decât cantitățile minime garantate. Aceste cantități corespund plăților efectuate de către cumpărător, pe baza facturilor emise de către vânzător, facturi indicate în tabelul centralizator atașat cererii de chemare in judecata. Prețul produselor cumpărate este indicat in art. 6 din contract, respectiv pentru primul sortiment, prețul este de 5 Euro/1000 de bucăți, calculat prin echivalentul in lei la cursul de schimb al BNR la data facturării, respectiv, 8 Euro/1000 de bucăți și 11 Euro/1000 de bucăți pentru al treilea sortiment.
De la data intrării in vigoare a contractului, pe tot parcursul desfășurării acestuia, a existat o foarte buna colaborare intre părți, iar pârâta a fost foarte mulțumită de felul cum s-au executat obligațiile, astfel încât a făcut comenzi din ce in mai mari, pe care reclamanta le-a executat chiar fără să fi fost făcute în scris, astfel încât pe parcursul desfășurării contractului, parata a devenit principalul partener contractual și pentru a putea satisface toate comenzile sale, reclamanta a renunțat la o mare parte dintre ceilalți clienți pe care îi avea. B colaborare pe care pârâta a avut-o cu reclamanta este subliniată de către aceasta chiar in scris, cu ocazia încheierii ultimul act adițional la contract, prin e-mail, a cărui copie a fost atașată cererii de chemare in judecată.
Reclamanta a menționat că, deși în cursul ultimului an contractual a existat o neînțelegere între părți, referitoare la prețul facturat de către - SRL B, pentru o anumită perioadă de, a avut o întâlnire cu pârâta, în data de 08.05.2006, la care a ajuns la un acord cu pârâta, pentru soluționarea divergentelor apărute, arătând că fiind de bună credință si crezând in onoarea reprezentantului legal al pârâtei, a respectat înțelegerea, fără a încheia tranzacția în scris, din dorința de continua buna colaborare dintre părți și de a evita un eventual litigiu costisitor. Ulterior, pârâta a refuzat să-și mai execute obligațiile asumate la concilierea avuta si nu a mai plătit conform înțelegerii avute, fapt care a pus-o pe reclamantă in imposibilitatea de a plați furnizorii pe care ii avea la acea dată.
Astfel, reclamanta a arătat că în data de 28.09.2006, prin adresa nr. S 1924, pârâta a notificat-o pe reclamantă că reziliază contractul, deoarece produsele din lotul livrat la data de 03.08.2006, pentru care s-a emis factura nr. -/03.08.2006, nu au nici un fel de rezistență la grăsimi, considerând că motivarea acesteia prin care denunța unilateral contractul, nu poate fi reținuta, întrucât potrivit art. 4, alin. 4.2 si alin. 4.3 cumpărătorul poate sa refuze la livrare, bunurile care sunt deteriorate sau care nu corespund calității convenite, să semnaleze eventualele lipsuri si sa ceara înlocuirea lor sau chiar a întregii cantități, iar vânzătorul are obligația, tot potrivit art. 4 alin. 4.2. si alin. 4.5 sa înlocuiască, pe cheltuiala lui, in termen de 2 zile, de la data refuzului cumpărătorului, bunurile deteriorate, cele constatate lipsă la recepție sau necorespunzătoare cantitativ. Pârâta nu a respectat însă si nu a făcut uz de aceste prevederi contractuale, ci a procedat direct la rezilierea contractului.
Reclamanta a mai precizat că deși a încercat de mai multe ori, inclusiv prin convocare la conciliere directă, să soluționeze amiabil această situație, pârâta a respins categoric, toate încercările, ba mai mult i-a trimis răspuns la convocarea la conciliere, prin care confirma încă o data rezilierea contractului făcuta la data de 28.09.2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca netemeinică și nelegală, arătând că între părțile în litigiu s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare pentru achiziționarea a 3 mărimi de pungi de patiserie pe hârtie rezistentă la grăsimi, contract încheiat pe o perioadă determinată de un an ce ulterior a fost prelungit, că în baza contractului transmitea comenzile pentru pungi în funcție de necesar și că societatea funcționează în sistem de franciză, că în luna mai 2006 constatat că prețul pretins de vânzător nu respecta înțelegerea existentă deși modificarea prețului pe durata contractului era interzisă. Consideră că reclamanta și-a recunoscut culpa prin faptul că din totalul facturilor pentru care solicită aplicarea procentului de 30% pentru despăgubiri a scăzut valoarea facturii stornate prin care restituia banii obținuți nejustificat, că reclamanta a continuat să pună în discuție modificarea prețului iar în data de 15.05.2006 i s-a comunicat prin e-mail pârâtei propunerea de modificare a contractului în care urma să se insereze clauza potrivit căreia rezilierea unilaterală este interzisă iar în cazul nerespectării acestor obligații partea în culpă datorează daune interese reprezentând contravaloarea contractului pe 3 luni, având drept scop diminuarea unor sume pe care urma să le suporte în cazul unei denunțări unilaterale a contractului. Pârâta nu a acceptat această modificare, iar ulterior vânzătoarea i-a livrat pungi cu rezistență zero la grăsimi, dar la același preț cu cele rezistente la grăsimi, deși nu a existat o înțelegere în acest sens.
S-a mai arătat că prin adresa din 28.09.2006 pârâta i-a comunicat reclamantei intenția de reziliere a contractului, invitând-o la sediul societății pentru a-și prelua pungile cu rezistență zero la grăsimi, dar neprimind nici un răspuns, a considerat că reclamanta consimte la rezilierea contractului. Adresa de convocare la conciliere din partea reclamantei a venit în luna ianuarie 2007 pentru a face aplicabile în opinia reclamantei prevederile art.11 pct.2 prin care se interzicea rezilierea unilaterală a contractului.
Se apreciază de către pârâtă că cerința reclamantei de a i se returna lotul cu pungile neconforme contractului nu este legală întrucât contractul se referă numai la bunurile constatate lipsă și la cele deteriorate, ceea ce nu era cazul.
Pârâta a contestat de asemenea și calculul daunelor interese pretinse, considerând că din totalul facturilor evidențiate trebuie eliminată suma de 5.393,08 lei RON reprezentând contravaloarea facturii -/10.03.2006 ce nu a fost înregistrată în evidența financiară a pârâtei, că eronat s-a calculat avându-se în vedere valoarea facturilor cu TVA în plus, urmând ca suma să fie diminuată și cu procentul de 19%.
Pârâta a formulat și cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate că intenția reală a părților a fost aceea de a interzice prin contract denunțarea unilaterală a contractului, sub sancțiunea de daune interese și nu aceea de a interzice rezilierea contractului, dispunându-se rezilierea contractului începând cu data de 28.09.2006 din culpa exclusivă a reclamantei, cu obligarea acesteia la plata sumei de 10391,61 lei reprezentând dobânda legală pentru sumele încasate fără drept.
În motivarea cererii reconvenționale pârâta a menționat că o clauză prin care părțile interzic rezilierea contractului este abuzivă și contravine normelor imperative în materie, întrucât împiedicarea părții care-și exercită obligațiile să rezilieze un contract în care partea cocontractantă nu-și îndeplinește obligațiile creează un dezechilibru grav în raporturile dintre părți, intenția părților în contractul pus în discuție fiind doar interzicerea denunțării unilaterale a contractului. S-a solicitat de către pârâtă rezilierea contractului nr.1/1.02.2003 din culpa exclusivă a reclamantei care și-a încălcat obligațiile asumate prin contract și a facturat un preț mai mare decât cel negociat, iar pentru a-și diminua pierderea suferită ca urmare a returnării banilor dobândiți prin înșelăciune și-a manifestat intenția de a majora prețul de 10 ori.
Pârâta a considerat ca fiind o recunoaștere a livrării pungilor necorespunzătoare declarația de conformitate care însoțește factura și în care nu se precizează că hârtia este rezistență la grăsimi așa cum se făcea la livrările anterioare.
Prin întâmpinarea la cererea reconvențională, reclamanta a invocat excepția inadmisibilității capătului 2 al cererii reconvenționale prin care se solicită a se dispune rezilierea contractului cu efect retroactiv, cu motivarea că cererea este tardiv introdusă după ce pârâta a denunțat unilateral contractul dar și după durata expirării acestuia.
În ceea ce privește fondul cererii reconvenționale reclamanta a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată, cu motivarea că prin contract s-a negociat prețul produselor livrate în euro, respectiv echivalentul în lei al cursului de schimb al BNR de la data facturării și că ulterior încheierii contractului a aflat că pârâta revindea pungile livrate la prețuri mult mai mari decât achita ea însăși, având un câștig de peste 70% din prețul cu care le primea. Ca urmare a obținerii unor venituri foarte mari din aceste revânzări pârâta și-a majorat comenzile astfel încât reclamanta a fost nevoită să renunțe la mulți dintre clienții mai mici, ajungându-se ca să se facă comenzile prin telefon, iar transmiterea mărfurilor să se facă fără să mai aștepte confirmarea comenzilor în scris. S-a mai arătat că dovada colaborării profitabile dintre părți, inclusiv pentru pârâtă, o face solicitarea prelungirii contractului cu încă un an prin e-mail trimis la 3.01.2006 care însoțea ultimul act adițional ce a fost încheiat la aceeași dată, precizând că pârâta a sesizat-o o singură dată cu privire la anumite defecte ale pungilor în data de 24.03.2004, deci tot anterior încheierii ultimelor acte adiționale, însă nu a solicitat înlocuirea pungilor. Majorarea prețului pungilor este considerată acceptată în mod tacit de către pârâtă prin faptul că a plătit facturile majorate de un an și J, perioadă în care a și încheiat ultimul act adițional de prelungire a duratei contractului.
Reclamanta a invocat neachitarea de către pârâtă în termen a unei sume de aproximativ 350.000 lei RON, punând-o în situația de a nu avea disponibil în cont pentru plata furnizorilor materiei prime, intrând astfel în incident de plată și fiind nevoită să apeleze la împrumuturi. În acest context reclamanta a arătat că a fost de acord să-i restituie pârâtei banii pe care i-a plătit în plus față de prețurile din contract, în mod eșalonat, în de 6 luni, prin compensare parțială din plățile ce trebuiau efectuate pentru produsele ce urmau a fi livrate, iar după semnarea facturii de stornare pârâta a refuzat să-și onoreze obligațiile asumate, iar ulterior a emis noi comenzi, ceea ce a determinat-o pe reclamantă să comande la rândul său cantități de materii prime pentru ca ulterior contractul să fie denunțat unilateral.
Reclamanta a apreciat că pârâta nu are dreptul la dobândă din moment ce a executat voluntar plata facturilor cu prețul majorat și a dorit o înțelegere pe cale amiabilă, susținând că propunerea de modificare a prețurilor prin e-mail a fost făcută de către unul din asociați ce nu avea mandat din partea societății și nici calitatea de aof ace, nefiind administrator.
Astfel, prima instanță a reținut că între părțile aflate în litigiu s-a încheiat la data de 1.02.2003 pentru perioada de un an cu începere de la acea dată un contract cu nr.1, având ca obiect vânzarea de către reclamantă către pârâtă a unor pungi de patiserie identificate la art.1 din contractul de vânzare-cumpărare, iar prin același contract la art.6 părțile de comun acord au stabilit prețul în euro, respectiv echivalentul în lei la cursul de schimb al BNR la data facturării pentru sortimentul comandat. Acest contract a fost ulterior prelungit prin acte adiționale, ultimul act adițional prelungind durata contractului până la data de 1.02.2007.
S-a mai reținut faptul că prin contractul încheiat părțile au inserat la art.11 pct.11 pct.2 clauza potrivit căreia rezilierea unilaterală este interzisă, iar în cazul nerespectării acestei obligații partea în culpă datorează daune interese reprezentând un procent de 30% din totalul bunurilor livrate până la acea dată.
Potrivit art. 977 cod civil "interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante iar nu după sensul literal al termenilor", instanța de fond considerând că astfel, clauza mai sus amintită este foarte limpede, nici măcar nu poate lăsa loc de interpretare, intenția părților fiind aceea de a interzice o denunțare unilaterală a contractului și nu de interzicere a rezilierii contractului, ceea ce ar fi fost într-adevăr o clauză abuzivă și ar fi încălcat dispozițiilor art.1021 Cod civil.
S-a constatat că în contractul încheiat părțile nu au inserat nici un pact comisoriu care să ducă la rezilierea contractului fără intervenția instanței de judecată, or așa cum rezultă din actele dosarului pârâta a emis o notificare reclamantei prin adresa nr. S 1924/28.09.2006 prin care a comunicat reclamantei rezilierea contractului nr.01/2003, solicitându-i totodată să preia lotul de produse necorespunzătoare aflat în depozitul societății, motivându-se că pungile care au fost livrate la 3.08.2006 nu au îndeplinit standardul de calitate prin faptul că nu au avut nici un fel de rezistență la grăsimi și au fost fabricate din hârtie obișnuită. În această situație pârâta a procedat la o denunțare unilaterală a contractului încălcând astfel clauza inserată în contract privitoare la interzicerea denunțării unilaterale a contractului. Părțile au stabilit de comun acord și sancțiuni în situația în care una dintre părți ar fi denunțat în mod unilateral contractul, hotărând că partea ce denunță unilateral contractul datorează celeilalte părți daune interese în valoare de 30% din totalul bunurilor livrate până la acea dată.
Prima instanță a luat în considerare faptul că potrivit concluziilor expertizei tehnice contabile efectuată în cauză valoarea totală a bunurilor livrate calculată este de 4.605.221,79 lei, ca urmare a scăderii sumei de 5393,08 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. -/10.03.2006 factură care nu a fost înregistrată în evidențele contabile ale părților aflate în litigiu și nici prezentată de către reclamantă. Calculul procentului de 30% stabilit de părți prin contract pentru daunele interese datorat în cazul denunțării unilaterale a contractului urmând a se efectua fără calculul TVA ce reprezintă 19% și care constituie o taxă datorată Statului, întrucât prin clauza prin care părțile stabileau aceste daune nu au prevăzut în mod expres includerea în valoarea bunurilor și a taxei reprezentând TVA, situație în care valoarea totală a daunelor interese este de 1.119.068,89 lei.
S-a mai considerat de către instanța de fond că cererea reconvențională privind rezilierea contractului părților cu nr.1/1.02.2003 începând cu data de 28.09.2006 din culpa exclusivă a - SRL este neîntemeiată față de faptul că așa cum rezultă din ultimul act adițional la contractul de vânzare cumpărare contractul a expirat la data de 1.02.2007.
Împotriva acestei sentințe pârâta - ROMÂNIA a formulat cerere de suspendare a executării vremelnice (de drept) și apel, în temeiul art. 280 și art. 296 Cod procedură civilă, solicitând: să se dispună suspendarea executării vremelnice (de drept) a sentinței nr. 1304/28.09.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- până la soluționarea irevocabilă a litigiului părților; admiterea apelului; schimbarea în tot a sentinței nr. 1304/28.09.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-; iar pe fond, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată formulată de - ca netemeinică și să se admită cererea reconvențională formulată de apelantă și în consecință: să se procedeze la interpretarea art.11.2 din contractul părților nr. 1/01.02.2003 și să se constate că intenția reală a părților a fost aceea de a interzice prin contract denunțarea unilaterală a contractului, sub sancțiunea de daune - interese, iar nu aceea de a interzice rezilierea contractului; să se dispună rezilierea contractului părților nr. 1/01.02.2003 începând cu data de 28.09.2006, din culpa exclusivă a -; să fie obligată reclamanta-pârâtă-reconvențional la plata sumei de 10.391,61 lei - reprezentând dobânda legală pentru sumele facturate și încasate fără drept de la societatea apelantă în perioada noiembrie 2004-aprilie 2006; în subsidiar, în ipoteza în care se va dispune obligarea apelantei la achitarea vreunui debit către reclamanta pârâtă reconvențional, să se constate că a intervenit compensația legală între debitul pretins de reclamanta pârâtă reconvențional și debitul datorat apelantei de aceasta, până la concurența celei mai mici sume; cu cheltuieli de judecată, atât în fața primei instanțe cât și în apel.
În motivarea apelului, s-a arătat că sentința primei instanțe este executorie de drept, iar societatea creditoare poate demara în orice moment demersuri pentru executarea sentinței apelate, solicitând să se țină cont de cuantumul deosebit de mare al daunelor interese la care apelanta a fost obligată a-l plăti intimatei de către prima instanță (1.119.068,89 lei RON), învederând că executarea a acestei sentințe ar perturba în mod grav activitatea economică a apelantei, care ar fi în imposibilitate de a-și executa obligațiile programate față de salariați, față de terții furnizori și prestatori de servicii, față de parteneri comerciali în general. Arată că o pierdere economică de o asemenea valoare ar afecta negativ și iremediabil credibilitatea apelantei pe piața comercială, iar o soluție pozitivă în apel nu ar permite repararea prejudiciului ce-i poate fi cauzat, deoarece există riscul ca suma considerabilă cu privire la care s-ar întoarce executarea să nu mai poată fi recuperată integral de la societatea pârâtă intimată - care nu are un flux economic de o asemenea anvergură (încât să permită restituirea unei sume de aproximativ 320.000 Euro de pe o zi pe alta).
Apelanta pârâtă a considerat că sentința nr. 1304/28.09.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- este netemeinică și nelegală, invocând în drept art. 280 și art. 282 și următoarele Cod procedură civilă, că deși instanța a interpretat clauzele contractuale conform celor solicitate de apelantă la petitul 1 al cererii reconvenționale, instanța nu a admis cererea sa cu privire la acest petit, or, atâta cât instanța a statuat fără urmă de îndoială faptul că art.11 pct. 2 din contractul părților conține o "clauză limpede", care "nu poate lăsa loc la interpretare - intenția părților fiind aceea de a interzice o denunțare unilaterală a contractului" soluția corectă ar fi fost aceea de a admite petitul nr. 1 al cererii reconvenționale. Pe de altă parte, instanța a aderat la motivele expuse de apelantă în cadrul cererii reconvenționale și a apărării formulate - în sensul că o interzicere a rezilierii contractului ar fi fost o clauză abuzivă, care ar fi încălcat prevederile art. 1021 Cod civil, solicitând ca sub acest aspect, să se ia act de faptul că se impune admiterea capătului nr.1 al cererii reconvenționale, cu atât mai mult cu cât acesta a fost și sensul la care a făcut referire reclamanta intimată - iar contractele trebuie interpretate conform voinței comune și reale a părților.
Pârâta apelantă a invocat caracterul juridic al notificării emise de către aceasta cu nr. /28.09.2006 - reziliere a contractului, iar nu denunțare unilaterală a contractului, apreciind că în mod eronat prima instanță a reținut că în speță apelanta a denunțat unilateral contractul părților. Arată că pentru ca adresa de mai sus să aibă natura juridică a unei denunțări unilaterale trebuia să fie exclusă culpa partenerului contractual în îndeplinirea obligațiilor asumate prin convenția părților (denunțarea unilaterală operând necondiționat de culpă), aceasta deoarece culpa permite încetarea contractului prin reziliere, astfel cum părțile au stipulat la art. 8.1.: ". pentru neexecutarea în totalitate sau în parte ori pentru executarea necorespunzătoare a obligațiilor prevăzute în prezentul contract, părțile datorează daune interese în condițiile prezentei clauze penale.". Din întreg probatoriul administrat în cauză, rezultă livrarea de către reclamantă în luna august 2006 unor bunuri care nu formau obiectul contractului, neutilizabile pentru societatea apelantă, iar împrejurarea că intimata a livrat aceste pungi de hârtie cu bună știință rezultă din Declarația de conformitate care însoțește factura pentru aceste produse - unde nu specifică faptul că hârtia este rezistentă la grăsimi, astfel cum făcea la toate livrările anterioare (în declarația de conformitate se specifica în mod obișnuit faptul că hârtia este rezistentă la grăsimi și apă). Se mai precizează că în fapt, culpa intimatei în executarea obligațiilor contractuale a fost sancționată de apelantă prin comunicarea către - a intenției de reziliere a contractului, cu somarea reclamantei să vină să preia produsele în cauză. de 3 luni reclamanta a rămas în pasivitate, iar la convocarea pentru conciliere directă emisă în mai 2006 (când apelanta a pretins restituirea diferențelor de curs plătite fără a fi datorate, din eroare) reclamanta s-a prezentat a doua zi de la primirea convocării, fără să mai aștepte data fixată pentru întâlnire, astfel că după o perioadă de colaborare de 3 ani, în care corespondența părților a fost frecventă, livrările reclamantei către apelantă având o periodicitate săptămânală, reclamanta a ales să rămână în pasivitate.
Pârâta apelantă consideră că este neîntemeiată afirmația reclamantei conform căreia prin notificarea de reziliere i-a blocat posibilitatea de a remedia în termen de 2 zile bunurile neconforme, atâta vreme cât nu și-a manifestat nici măcar telefonic intenția în acest sens, iar pe de altă parte nu se poate reține faptul că notificarea apelantei nr. /28.09.2006 a avut un caracter intempestiv, fiind nejustificată sau gratuită, respectiv nu se poate reține că a fost o simplă renunțare la colaborare, întrucât și anterior au fost semnalate vicii ale bunurilor livrate, semnalate intimatei reclamante telefonic sau prin intermediul executorului judecătoresc. Mai arată că reclamanta a încasat fără temei suma de 227.339 RON - aproape 65.000 Euro - (pe parcursul a mai mult de un an), tarifând bunurile livrate la un curs euro de 4 RON, acest câștig nedatorat fiind urmare a diferențelor de curs valutar. Consideră că obligația contractuală a intimatei pentru livrarea pungilor fără rezistență la grăsimi reprezintă o obligație esențială, hotărâtoare pentru bunul mers al colaborării, că acest fapt se poate interpreta că intimata reclamantă a schimbat unilateral obiectul contractului, dat fiind faptul că de esența pungilor de patiserie solicitate era rezistența la grăsimi, motiv pentru care apreciază că existentă o culpă a intimatei reclamante în executarea obligațiilor contractuale, care nu a contestat viciile pungilor livrate în lotul din august 2006.
Pârâta apelantă apreciază că nu se poate reține concluzia primei instanțe conform căreia nefiind inserat un pact comisoriu expres de gradul IV în contract - părțile nu erau îndreptățite să rezilieze contractul fără intervenția instanței, că pactele comisorii sunt instituții caracteristice dreptului civil, că în ceea ce privește dreptul comercial - prevederile speciale, derogatorii ale dreptului comercial înlătură și/sau limitează aplicabilitatea normelor din dreptul comun, se invocă incidența în speță a principiului celerității, care este de esența dreptului comercial, principiu care are caraterul unui norme speciale, cu consecința specialia generalibus derogant. Or, apreciază că nu se poate admite ca în cadrul unor raporturi contractuale comerciale să fie încălcat principiul celerității și să se acorde prioritate normelor de drept comun care reglementează pactele comisorii și care impun părții să se adreseze instanței de judecată pentru ca, în urma unui proces soluționat irevocabil să obțină rezilierea unui contract (cu atât mai mult cu cât este vina părții adverse). În același context, consideră că este probabil ca să expire contractul părilor fără ca partenerul contractual ale cărui drepturi au fost încălcate să mai poată sancționa în vreun fel atitudinea culpabilă a celeilalte părți.
Apelanta consideră că în speța dedusă judecății sunt întrunite toate condițiile operării instituției rezilierii, respectiv: una dintre părți nu și-a fi executat obligațiile ce-i revin, fapt necontestat de intimată; neexecutarea este imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația, iar intimata nu solicită în cuantumul daunelor interese valoarea bunurilor livrate în august 2006; debitorul obligației neexecutate a fost pus în întârziere, în domeniul dreptului comercial debitorul este de drept în întârziere, ambele părți din prezenta cauză având calitatea de comerciant.
Pârâtă apelantă, în calitate de cumpărător în contractul încheiat cu intimata, consideră că și-a îndeplinit întotdeauna corespunzător și la obligațiile contractuale, respectiv aceea de plată a bunurilor livrate de intimată, arătând că pe tot parcursul colaborării dintre părți a achitat facturile emise de intimată în termenul contractual, întotdeauna cu mult înainte de împlinirea acestui termen, fără a fi obligată în vreun fel la aceasta și fără a exista o convenție în acest sens, că și-a îndeplinit cu bună credință și întocmai obligațiile asumate contractual neputându-se reține nici o culpă în sarcina sa, considerând că sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru solicitarea rezilierii contractului de vânzare-cumpărare dintre părți pe motivul neîndeplinirii culpabile a obligațiilor contractuale de către intimata reclamantă - culpa acesteia fiind evidentă și necontestată. Având în vedere notificarea nr. / 28.09.2006 emisă de pârâtă, contractul în speță a încetat urmare a rezilierii sale din culpa gravă a societății intimate în executarea obligațiilor contractuale (livrarea de pungi fără rezistență la grăsimi). În prezenta cauză consioderă că rezilierea a operat la data de 28.09.2006 - data notificării de reziliere.
Astfel, apelanta considertă că oluția primei instanțe este neîntemeiată și raportat la caracterul său contradictoriu: instanța a reținut că apelanta a denunțat unilateral contractul și a obligat-o la achitarea de daune-interese față de intimata reclamantă, dar a motivat și în sensul că cererea reconvențională a pârâtei privind rezilierea contractului părților este neîntemeiată deoarece, așa cum rezultă din ultimul act adițional la contractul de vânzare-cumpărare - acesta a expirat la data de 01.02.2007, pârâta apreciind că nu se pot admite simultan două modalități de încetare a contractului: denunțare unilaterală/ expirarea termenului, fiecare având un regim juridic diferit. Dacă se admite că în speță contractul a încetat prin expirarea termenului nu se mai justifică obligarea sa la daune-interese. Pe de altă parte, pentru a putea produce efecte între părți, convențiile trebuie executate cu bună-credință, ceea ce obligă nu numai la ceea ce este expres stipulat în ele, ci și la toate urmările pe care echitatea, obiceiul sau legea dă obligației după natura sa (art. 970. Civ), iar conform înțelegerii părților, daunele-interese prestabilite pentru o eventuală denunțare unilaterală a contractului - la data la care a încetat la modul practic contractul dintre părți - respectiv la data de 28 septembrie 2006 (când societatea pârâtă a emis notificarea /28.09.2006 prin care i-a comunicat societății vânzătoare intenția sa de reziliere a contractului și i-a invitat să-și preia pungile cu rezistență la grăsimi 0) sunt în sumă de 1.119.068,89 lei RON (aproximativ 320.000 Euro). În același context, solicită să se aibă în vedere faptul că prejudiciul efectiv pe care l-ar fi putut suferi - - ca urmare a unei eventuale denunțări unilaterale a contractului - dat fiind faptul că obligațiile contractuale încetau la data de 01.02.2007 - ar fi fost cel mult echivalent cu totalul comenzilor ce nu au mai apucat a fi efectuate/onorate pentru perioada cât contractul nu a mai fost executat (în cauză colaborarea încetând la data de 28 septembrie 2006, în loc de data de 01 februarie 2007 - prejudiciul ar fi în sumă de 21.400 Euro, la un preț lunar garantat de 5.350 Euro, conform art. 1.1, 1.3, 6.1. din contract). Clauza penală inserată în contract prestabilește un prejudiciu egal cu un procent de 30% din totalul bunurilor livrate până la acea dată - respectiv un procent de 30% aplicat la valoarea întregii colaborări părților (pe durata a trei ani!) în cazul denunțării unilaterale. Un asemenea cuantum al clauzei penale afectează în mod grav echilibrul relațiilor contractuale, încălcând principiul echității în materia dreptului comercial.
Pârâta mai invocă faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra petitului nr. 3 al cererii reconvenționale - dobânda legală solicitată de subscrisa pe cale reconvențională, cu toate că a solicitat instanței obligarea intimatei (reclamantă-parată-reconventional) la plata sumei de 10.391,61 RON reprezentând dobânzile legale comerciale aferente sumei de 227.339,19 RON pentru perioada noiembrie 2004-aprilie 2006, deoarece în acest interval de reclamanta a folosit banii obținuți fără just temei de la societatea pârâtă - prima instanță a omis a se pronunța asupra acestui capăt din cererea noastră reconvențională, apreciind că suntem îndreptățiți a solicita în cadrul cererii reconvenționale aceste dobânzi, deoarece debitul pe care îl reprezintă acestea își are izvorul în contractul părților, iar dobânzile între comercianți sunt datorate de drept din ziua în care creanțele sunt exigibile - conform nr.OG9/2000. n aceasta situație, consideră că este neîntemeiată în fapt și în drept afirmatia intimatei reclamante conform căreia dobâda ce i s-ar cuveni deoarece ar fi făcut plata voluntar, iar restituirea sumei în cauză s-a făcut de reclamantă în mod amiabil. Conform dispozițiilor legale sumele au fost folosite fără drept de către intimată (reclamantă-pârâtă-reconvențional), motiv pentru care pâârta consideră că îi datorează dobânzi legale cu privire la suma de 227.339,19 RON.
Astfel, pârâta apelantă solicită să se admită și capătul de cerere nr. 3 al cererii reconvenționale, obligând intimata la plata către apelantă a dobânzilor aferente sumelor încasate de aproape 1 an fără drept și fără temei legal sau contractual - facturând serviciile lor la un curs de 40.000 ROL/ 1 Euro - și nu raportat la cursul BNR de la data facturării - astfel cum indica contractul (art.6 - "Prețul. Plata prețului"). De asemenea, solicită admiterea cererii de suspendare a executării vremelnice până la soluționarea irevocabilă a litigiului, admiterea apelului astfel cum a fost formulat și, pe cale de consecință, schimbarea în tot sentința apelată, iar pe fond să se respingă cererea de chemare în judecată formulată de ca neîntemeiată și să se admită cererea reconvențională, cu cheltuieli de judecată - aferente ambelor grade de jurisdicție.
În drept a invocat dispozițiile art. 280 și art. 282 și urm. Cod procedură civilă.
concluzii scrise, pârâta apelantă ROMÂNIA a solicitat admiterea apelului; schimbarea în tot a sentinței nr. 1304/28.09.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-; pe fond, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată formulată de - ca netemeinică și admiterea cererii reconvenționale formulată de pârâtă și în consecință: să se procedeze la interpretarea art.11.2 din contractul părților nr. 1/01.02.2003 și să se constate că intenția reală a părților a fost aceea de a interzice prin contract denunțarea unilaterală a contractului, sub sancțiunea de daune - interese, iar nu aceea de a interzice rezilierea contractului; să se dispună rezilierea contractului părților nr. 1/01.02.2003 începând cu data de 28.09.2006, din culpa exclusivă a -; să fie obligată reclamanta-pârâtă-reconvențional la plata sumei de 10.391,61lei - reprezentând dobânda legală pentru sumele facturate și încasate fără drept de la societate în perioada noiembrie 2004-aprilie 2006; în subsidiar, să se constate că a intervenit compensația legală între debitul pretins de reclamanta pârâtă reconvențional și debitul datorat pârâtei de aceasta, până la concurența celei mai mici sume; cu cheltuieli de judecată, atât în fața primei instanțe cât și în apel.
Reclamanta intimată a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, invocând faptul că prima instanță a interpretat în mod corect clauzele contractuale conform art. 977 și 978 Cod civil, că în speță clauza prevăzută la art. 11 pct. 2 din contract este foarte clară și nu lasă loc de interpretare. Consideră că notificarea trimisă de apelanta pârâtă cu nr. /28.09.2006 are caracterul unei denunțări unilaterale și nu de reziliere a contractului, iar aceasta a fost reconfirmată prin adresa nr. /10.01.2007 trimisă prin executor judecătoresc ca răspuns la invitația de conciliere directă pe care i-a adresat-o reclamanta. Astfel, deși pârâta a folosit termenul de "reziliere" în cuprinsul adreselor, reclamanta apreciază că este vorba de o denunțare unilaterală, deoarece rezilierea este reglementată de norme imperative și are caracter judiciar, iar partea care și-a îndeplinit obligațiile trebuie să solicite rezilierea conform art. 1021 Cod civil. Pe de altă parte, partea care solicită rezilierea nu trebuie să se afle în culpă contractuală, menționând că apelanta pârâtă se află de 2 ori în culpă contractuală: pentru neefectuarea plății produselor livrate și pentru că nu a dat posibilitatea reclamantei de a înlocui produsele defecte conform art. 4 alin. 4.2 și alin. 4.5 din contract. Invocă faptul că pentru ca o parte să poată rezilia un contract fără intervenția instanței de judecată, este necesară existența în cadrul contractului măcar a unui pact comisoriu de gradul unu, dar în speță un asemenea pact nu există.
Reclamanta intimată invocă cu privire la art. 8.1 din contract, la care se face referire faptul că acesta prevede o clauză penală în care se prevăd penalități de întârziere pentru neexecutarea obligațiilor contractuale și nu se face referire la posibilitatea de a rezilia contractul, fără intervenția instanței de judecată. Se mai invocă faptul că din probatoriul administrat nu rezultă culpa reclamantei în executarea obligațiilor contractuale, că apelanta nu a făcut dovada faptului că reclamanta i-ar fi livrat pungi de patiserie fără rezistență la grăsimi, reclamanta învederând faptul că nici nu a făcut acest lucru. Se mai arată că declarația de conformitate invocată nu poate face dovada decât în privința celor cuprinse în ea și nu în privința a ceea ce ar presupune instanța că ar trebui să cuprindă, iar Raportul de încercare nr. 61/18.08.2006 emis de SA B și depus de pârâta apelantă la dosar ca dovadă a lipsei rezistenței la grăsimi a pungilor livrate de reclamantă, nu face dovada că pungile testate provin din lotul livrat de reclamantă și că simpla scriere a numelui reclamantei în raport nu face dovada provenienței pungilor, astfel că afirmațiile pârâtei nu sunt susținute de probe.
Reclamanta menționează că nu a stat în pasivitate contractuală de trei luni, că a încercat să contacteze societatea pârâtă fără rezultat, că i s-a refuzat dialogul și că face dovada acestui fapt cu adresa nr. S 080/10.01.2007 trimisă de apelantă prin executorul judecătoresc ca răspuns la invitația de conciliere directă adresată de reclamantă, că pârâta nu s-a prezentat la concilierea directă și a confirmat denunțarea unilaterală a contractului începând cu data de 28.09.2007.
Reclamanta nu este de acord cu susținerea apelantei pârâte conform căreia era îndreptățită să rezilieze contractul fără intervenția instanței de judecată, deși nu era inserat un pact comisoriu de gradul IV în contract, fapt recunoscut de pârâta apelantă. A mai invocat prevederile art. 969 Cod civil în materie contractuală, care consacră principiul obligativității contractului și care nu poate fi încălcat de nici un alt principiu, arătând că pactele comisorii nu sunt caracteristice numai dreptului civil, aplicându-se și acolo unde există norme speciale care se completează cu normele dreptului comun.
Reclamanta consideră că în mod corect prima instanță nu a admis capătul 2 al cererii reconvenționale privind rezilierea contractului începând cu data de 28.09.2007, întrucât această cerere era inadmisibilă, fiind făcută cu mult după data denunțării unilaterale a contractului, dar și după data la care acesta ar fi încetat ca urmare a expirării duratei sale, dacă n-ar fi fost denunțat unilateral, având în vedere că rezilierea nu poate avea efecte retroactiv, ci numai pentru viitor. Arată că atâta cât apelanta nu i-a dat posibilitatea - conform art. 4 din contract - de a înlocui pungile defecte, aceasta se află în culpă contractuală și n-ar putea solicita rezilierea contractului. Menționează că întrucât nu a solicitat plata ultimului lot de pungi, nu înseamnă o recunoaștere a faptului că nu erau conforme cu contractul, ci s-a dorit evitarea unei prelungiri a cauzei, care ar prejudicia-o pe reclamantă, în sensul că s-ar întârzia obținerea de către aceasta a daunelor-interese la care sunt îndreptățiți.
Reclamanta consideră că în speță pârâta a denunțat unilateral contractul și trebuie să plătească daunele interese conform contractului, că acestea au fost stabilite printr-un raport de expertiză ce nu a fost contestat de pârâtă, că aceasta in urmă nici nu a făcut vreo altă cerere legată de cuantumul prejudiciului, ori în apel nu s epot face cereri noi, conform art. 294 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește capătul 3 de cerere invocat de pârâta apelantă, arată că acesta este accesoriu cererii reconvenționale, ori cum cererea principală a fost respinsă, aceasta urmează soarta principalului, menționând că apelanta nu era oricum îndreptățită la dobânda legală solicitată, că majorarea prețului pungilor a fost acceptată de pârâtă în mod tacit prin efectuarea plăților facturilor cu prețul majorat de un an și J, interval de în care s-a încheiat și ultimul act adițional de prelungire a duratei contractului. Arată că la sfârșitul anului 2004 valorarea Euro a scăzut foarte mult, iar prețurile la materii prime, energie, apă, gaze, carburanți, transport, au crescut foarte mult, și având în vedere adaosul mic practicat de reclamantă, se impunea majorarea prețurilor. Arată că a făcut pârâtei o propunere de majorare a prețului, materializată prin factura emisă cu preț majorat, pârâta având posibilitatea de aor efuza, dar câtă vreme aceasta a plătit și a înțeles să și prelungească contractul, nu poate pretinde că a fost înșelată întrucât a executat obligația de plată de bună-voie, reclamanta invocând art. 13 alin. 13.1 din contract. Se mai arată că de altfel, majorarea prețului nu a fost semnificativă și a avut ca scop doar restabilirea echilibrului contractual, iar restituirea sumei s-a făcut cu scopul evitări unui litigiu și soluționării pe cale amiabilă a problemei.
Analizând actele și lucrările dosarului în baza art. 294 și următoarele Cod procedură civilă, Curtea constată și reține că:
Raportat la contractul încheiat de părțile din proces și a celor mai sus expuse care redau starea de fapt, în speța dedusă judecății sunt întrunite toate condițiile operării instituției rezilierii stabilite de dispozițiile art. 1073 și următoarele Civ.
Din susținerile ambelor părți, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, se reține că una dintre părți nu și-a fi executat obligațiile ce-i revin. Astfel, Pârâtă apelantă, în calitate de cumpărător în contractul încheiat cu intimata, și-a îndeplinit întotdeauna corespunzător și la obligațiile contractuale, respectiv aceea de plată a bunurilor livrate de intimată, arătând că pe tot parcursul colaborării dintre părți a achitat facturile emise de intimată în termenul contractual, întotdeauna cu mult înainte de împlinirea acestui termen, fără a fi obligată în vreun fel la aceasta și fără a exista o convenție în acest sens, și-a îndeplinit cu bună credință și întocmai obligațiile asumate contractual neputându-se reține nici o culpă în sarcina sa, fapt pe care nu îl contestă nici intimata.
Pentru ca adresa emisă de apelanta - ROMÂNIA sub nr. /28.09.2006 să aibă natura juridică a unei denunțări unilaterale trebuia să fie exclusă culpa partenerului contractual în îndeplinirea obligațiilor asumate prin convenția părților, care, operând necondiționat de culpă, ar fi justificat soluția fondului și, implicit susținerile reclamantei principale, aspect care, însă, nu poate fi reținut în prezentul litigiu.
Această concluzie se impune deoarece culpa permite încetarea contractului prin reziliere, astfel cum părțile au stipulat la art. 8.1.: ". pentru neexecutarea în totalitate sau în parte ori pentru executarea necorespunzătoare a obligațiilor prevăzute în prezentul contract, părțile datorează daune interese în condițiile prezentei clauze penale.". S-a apreciat că intimata a livrat în luna august 2006 bunuri care nu formau obiectul contractului, total neutilizabile pentru apelantă.
Nu se poate reține faptul că notificarea apelantei nr. /28.09.2006 a fost o simplă renunțare la colaborare, nejustificată, raportat la obligația contractuală nesocotită de intimata reclamantă care livrat pungi fără rezistență la grăsimi în luna august 2006 ori acest aspect reprezintă o obligație esențială, hotărâtoare pentru bunul mers al colaborării, astfel că se poate interpreta că intimata reclamantă a schimbat unilateral obiectul contractului, dat fiind faptul că de esența pungilor de patiserie solicitate era rezistența la grăsimi.
Existența culpei intimatei reclamante în executarea obligațiilor contractuale este însușită chiar de aceasta prin necontestarea viciilor pungilor livrate în lotul din august 2006, precum și prin atitudinea sa complet pasivă ulterioară rezilierii de către apelantă a contractului. Intimata este cea care nu a respectat obligațiile cuprinse în contractul părților aceea de a înlocui lotul de pungi a căror deficiență a fost constată, de a continua derularea contractului cu bună-credință, în scopul menținerii unei relații contractuale reciproc avantajoase.
Din cuprinsul înscrisurilor de la dosar a rezultat că și anterior au fost semnalate vicii ale bunurilor livrate (pungi de patiserie care s-au dezlipit, s-au rupt etc.), vicii semnalate intimatei reclamante telefonic sau prin intermediul executorului judecătoresc; antecedentul recent, când s-a încasat de către intimată fără temei suma de 227.339 RON - aproape 65.000 Euro, pe parcursul a mai mult de un an, tarifând bunurile livrate la un curs euro de 4 RON, acest câștig nedatorat fiind urmare a diferențelor de curs valutar.
Ca urmare, neexecutarea este imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația, iar intimata nu solicită în cuantumul daunelor interese valoarea bunurilor livrate în august 2006 ci își raportează pretențiile la întreaga valoare contractuală, deși, de la data notificării comunicate de apelante și până la încheierea anului contractual, pe parcursul a aproape patru luni rămâne într-o pasivitate nejustificată.
Reținând că în mod corect debitorul obligației neexecutate a fost pus în întârziere, și a faptului că, în domeniul dreptului comercial debitorul este de drept în întârziere, ambele părți din prezenta cauză având calitatea de comerciant, intimata nu se poate prevala de buna sa credință, în dauna așa zisei rele credințe a apelantei, câtă vreme, deși avea obligația contractuală de a remedia neajunsurile semnalate unilateral de apelantă, nu a încercat și, ca urmare nu și-a realizat obligația ce îi revenea, conform art. 4.2 - 4.5 din contract.
Din aceleași dispoziții nu rezultă, așa cum susține intimata, că apelanta avea obligația de a efectua alte probe în dovedirea calității necorespunzătoare a mărfii.
Față de acest aspect, apelanta - ROMÂNIA SRL era în drept să solicite aplicarea sancțiunii prevăzute de disp. art. 4.6 sau și art. 8 însă, pe cale de favoare, probabil, a ales să nu o facă.
În aceeași ordine de idei, vânzătorul (intimata ) nu a respectat nici dispozițiile art. 5 din contract privind garanția produselor livrate.
Raportat la modalitatea de interpretare a dispozițiilor cuprinse în art.11.2 din contractul părților nr. 1/01.02.2003, Curtea nu poate să-și însușească opinia intimatei și a instanței de fond privind interzicerea încetării relațiilor comerciale desfășurate între cele două societăți, înainte de expirarea termenului stipulat în contract, în orice condiții.
Ori, instituția rezilierii contractuale consacră dreptul creditorului de a dobândi executarea întocmai a obligației. Însă, creditorul nu poate fi obligat să continue o relație contractuală dăunătoare pentru afacerea sa. Raportat la disp. art. 1020. civ. condiția rezolutorie este întotdeauna subînțeleasă în contractele sinalagmatice, în cazul în care una dintre părți nu își îndeplinește obligația ce îi revine.
Neîndeplinirea culpabilă a uneia dintre obligații lipsește de suport juridic obligația reciprocă, astfel încât desființarea contractului se impune.
Ca urmare, indiferent de interpretarea dată clauzei contractuale privind rezilierea contractului, ea nu poate fi interzisă, câtă vreme se verifică incidența condițiilor care o fac aplicabilă.
Așa cum susține apelanta - ROMÂNIA SRL, este întemeiat petitul privind dispunerea de către instanță a rezilierii contractului părților nr. 1/01.02.2003, din culpa exclusivă a - cu atât mai mult cu cât societatea nu s-a declarat să își îndeplinească obligația ce îi revenea (conform clauzelor contractuale menționate mai sus).
Față de aceste aspecte, implicitul principiu al executării obligațiilor cu bună-credință a fost înfrânt de intimată.
Și față de această stare, Curtea reține că nu se poate considera reziliat contractul părților de la data notificării menționate, însă, față de faptul că reclamanta principală, intimată în prezenta fază procesuală, - este cea care nu a continuat, conform dispozițiilor contractuale, derularea următoarei faze impuse de convenție, aceea de a înlocui lotul de marfă necorespunzătoare, ducând, în fapt, la încetarea relațiilor comerciale.
Prima instanță, deși a apreciat că "potrivit art. 977 Cod civil "interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante iar nu după sensul literal al termenilor", considerând că astfel, clauza mai sus amintită este foarte limpede, nici măcar nu poate lăsa loc de interpretare, intenția părților fiind aceea de a interzice o denunțare unilaterală a contractului și nu de interzicere a rezilierii contractului, ceea ce ar fi fost într-adevăr o clauză abuzivă și ar fi încălcat dispozițiile art.1021 Cod civil", în soluția pronunțată, explicată prin considerente, aplică o interpretare inversată, contrară a teoriei mai sus expuse, fapt care nu poate fi menținut în apel.
Ca urmare, raportat la disp. art. 295 și 296 Cpc, va admite apelul declarat de pârâta - reclamantă reconvențional - ROMÂNIA SRL, împotriva sentinței civile nr. 1304/2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, va schimba în tot sentința apelată și pe fond, va respinge cererea principală formulată de reclamanta - - SRL, împotriva pârâtei - ROMÂNIA SRL.
Ca o consecință a admiterii, în parte, a cererii reconvenționale formulate de pârâta - ROMÂNIA SRL, împotriva - - SRL. se va dispune rezilierea contractului încheiat de părți cu nr. 1/1.02 2003.
De asemenea, va obliga reclamanta pârâtă reconvențional - - SRL, la plata sumei de 10.391,61 RON reprezentând dobândă legală către - ROMÂNIA SRL, aferentă sumelor încasate fără drept și fără temei legal sau contractual, prin facturarea serviciile la un curs de 40.000 ROL/ 1 Euro - și nu raportat la cursul BNR de la data facturării - astfel cum indica contractul (art.6 - "Prețul. Plata prețului"), aspect invocat de apelantă și necontestat de intimată care a și susținut că au existat unele neînțelegeri între părți, anterioare prezentului litigiu, care au fost însă soluționate pe cale amiabilă.
Cu toate acestea, deși s-a aflat în culpă - - SRL, după cum susține chiar reprezentanta intimatei, facturarea anterioară a produselor la alt preț decât cel convenit prin convenția părților, ar trebui să nu influențeze soluționarea prezentei cauze. Ori, plata dobânzilor aferente unor sume încasate fără drept și restituite își are temeiul în disp. art. 43. com. și, mai mult decât atât, aduc o dovadă în plus în ceea ce privește reaua credință în executarea obligațiilor contractuale ce îi reveneau aceleiași societăți.
Conform disp. art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată intimata să plătească apelantei - ROMÂNIA SRL suma de 33.320 RON onorariu de avocat și suma de 9231 RON taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în apel și în primă instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta - reclamantă reconvențional - ROMÂNIA SRL, împotriva sentinței civile nr. 1304/2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Schimbă în tot sentința apelată și pe fond:
Respinge cererea principală formulată de reclamanta - - SRL, împotriva pârâtei - ROMÂNIA SRL.
Admite, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâta - ROMÂNIA SRL, împotriva - - SRL.
Dispune rezilierea contractului încheiat de părți cu nr. 1/1.02 2003.
Obligă reclamanta pârâtă reconvențional - - SRL, la plata sumei de 10.391,61 RON reprezentând dobândă legală către - - - SRL, 33.320 RON onorariu de avocat și suma de 9231 RON taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în apel și în primă instanță.
Respinge în rest cererea.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red. /05.02.2008
Tehnored /3 ex./05.02.2008
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Judecător:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
DOSAR NR-
ÎNCHEIERE
Camera de consiliu din data de 6.02 2008
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Pe rol se află îndreptarea erorii materiale cuprinse în dispozitivul nr. 6/2008, pronunțată în prezentul dosar, privind apelul declarat de pârâta - ROMÂNIA SRL împotriva sentinței civile nr. 1304/28.09.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta - - SRL, având ca obiect pretenții.
Lipsă părțile.
Dată în camera de consiliu, fără citarea părților.
Văzând eroarea cuprinsă în minută și în dispozitivul deciziei menționate,
CURTEA:
Constată că, din eroare, în cuprinsul minutei și, respectiv, în cuprinsul dispozitivului nr. 6/A, pronunțată în ședința publică din data de 21. 01 2008, la alineatul 6 s-a consemnat din eroare:" Obligă reclamanta pârâtă reconvențional - - SRL, la plata sumei de 10.391,61 RON reprezentând dobândă legală către- - SRL, 33.320 RON onorariu de avocat și suma de 9231 RON taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în apel și în primă instanță", raportat la dispozițiile art. 281 Cpc, va îndrepta eroarea strecurată, în sensul că obligația la plată este a intimatei- - SRL,în favoarea apelantei - ROMÂNIA SRL.
Ca urmare, alineatul va fi redactat în forma următoare: "Obligă reclamanta pârâtă reconvențional - - SRL, la plata sumei de 10.391,61 RON reprezentând dobândă legală către - ROMÂNIA SRL, 33.320 RON onorariu de avocat și suma de 9231 RON taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în apel și în primă instanță" cum este corect.
Motiv pentru care:
DECIDE:
Dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul dispozitivului nr. 6/A, pronunțată în ședința publică din data de 21. 01 2008, în sensul că, la alineatul 6 s-a consemnat din eroare:" Obligă reclamanta pârâtă reconvențional - - SRL, la plata sumei de 10.391,61 RON reprezentând dobândă legală către- - SRL, 33.320 RON onorariu de avocat și suma de 9231 RON taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în apel și în primă instanță", alineatul urmând a se citi în forma următoare: "Obligă reclamanta pârâtă reconvențional - - SRL, la plata sumei de 10.391,61 RON reprezentând dobândă legală către - ROMÂNIA SRL, 33.320 RON onorariu de avocat și suma de 9231 RON taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în apel și în primă instanță" cum este corect.
Restul dispozițiilor deciziei rămân nemodificate.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată în camera de consiliu din data de 6.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red. /6.02.2008
Tehnored /3 ex./6.02.2008
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Petruța Micu
