Spete pretentii comerciale. Decizia 60/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 2514/2007
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.60
Ședința publică de la 18.02.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
Grefier - -
*************
Pe rol soluționarea apelurilor formulate de apelantele MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE și CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, în contradictoriu cu intimatele SC SA și SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T, împotriva sentinței comerciale nr.11280/11.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta CNAS prin consilier juridic - cu delegație la dosar și intimata SC SA prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții faptul că intimata Spitalul Clinic Județean de urgență Tad epus la dosar întâmpinare și note de ședință, iar apelanta Ministerul Sănătății Publice a depus la dosar o precizare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe apelurile formulate.
Apelanta CNAS prin consilier juridic susține oral motivele de apel dezvoltate în scris, învederând că instanța de fond nu a motivat în fapt și în drept respingerea excepției calității procesuale pasive, că în conformitate cu art.267 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, casele de asigurări sunt instituții publice cu personalitate juridică, cu bugete proprii, în subordinea CNAS, iar potrivit prevederilor art. 266 din Legea 95/2006 CNAS este instituție publică, autonomă, de interes național, cu personalitate juridică, având ca principal obiect de activitate asigurarea funcționării unitare și coordonate a sistemului de asigurări sociale de sănătate. Mai arată că în conformitate cu art. 1 al.1 lit.c din Ordinul ministrului sănătății publice nr. 896/20 iulie 2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru elaborarea bugetului de venituri și cheltuieli al spitalului public, bugetul propriu de venituri și cheltuieli al spitalului public se aprobă de către managerul spitalului și cu acordul organului ierarhic superior, respectiv conducătorul autorității de sănătate publică sau ministrul sănătății publice, iar conform art. 192 al.2 din Lg.95/2006 stingerea obligațiilor de plată ale spitalelor, înregistrate până la data de 31.12.2005 față de furnizorii de medicamente, materiale sanitare, alți furnizori de bunuri și servicii, se realizează eșalonat și plata obligațiilor se efectuează din veniturile proprii ale Ministerului Sănătății Publice și în completare de la bugetul de stat, prin transferuri către bugetul fondului, din sumele prevăzute în bugetul aprobat Ministerului Sănătății Publice. Solicită admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției invocate, iar pe fond respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată și nelegală, respingerea daunelor, fără cheltuieli de judecată.
Intimata prin avocat solicită respingerea ambelor apeluri ca neîntemeiate, fără cheltuieli de judecată. Depune note scrise.
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor de față.
Prin sentința comercială nr. 11280 din 11.10.2007 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a MINISTERULUI SĂNĂTĂȚII PUBLICE și a CASEI NAȚIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE ca neîntemeiate. A admis în parte acțiunea formulată de SC DI SA în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență T, obligând pârâtul la plata sumei de 553.214,66 lei contravaloare produse conform contractului nr. 6755/2004 și 2079/2005 și la plata sumei de 27.148,45 lei reprezentând penalități de întârziere calculate la 12.12.2006 și în continuare până la achitarea integrală a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
A admis cererile de chemare în garanție a Ministerului Sănătății Publice și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, obligând chematele în garanței la plata sumei de 580.363 lei daune către pârât.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că printre atribuțiile ce revin Ministerului Sănătății Publice ca autoritate centrală în domeniul asistenței de sănătate publică este și aceea privind elaborarea normelor de organizare și funcționare a unităților care asigură asistența de sănătate publică, autorizează și controlează activitatea instituțiilor de sănătate publică și asigură finanțarea unităților din subordine, după cum prevede articolul 16 alineat 1 litera i din Legea nr.95/2006.
Spitalele publice sunt instituții publice ce funcționează pe principiul autonomiei financiare, înțelegând prin aceasta organizarea activității spitalului pe baza bugetului de venituri și cheltuieli propriu, dar aprobat de conducerea unității și cu acordul ordonatorului de credite ierarhic superior, conform articolului 188 alineat 2 litera a din Legea nr. 500/2002, precum și conform prevederilor articolului 191 alineat 3 din aceeași lege.
Totodată, a mai reținut instanța de fond, conform prevederilor articolului 192 din Legea nr.95/2006 stingerea obligației de plată ale spitalelor, înregistrate la 31 decembrie 2005 față de furnizorii de medicamente, materiale sanitare, alți furnizori de bunuri și servicii, se efectuează din veniturile proprii ale Ministerului Sănătății Publice și în completarea de la bugetul de stat, prin transferuri către bugetul fondului, din sumele prevăzute în bugetul aprobat al Ministerului Sănătății Publice în Programul de administrație sanitară și politicii de sănătate. Condițiile și modalitatea de stingere a obligației de plată se stabilesc prin ordin comun al ministerului sănătății publice și al președintelui
Așadar, a apreciat instanța de fond, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății Publice și a sunt neîntemeiate, bugetul de venituri și cheltuieli fiind aprobat anual pe categorii de cheltuieli de Ministerul Sănătății Publice prin Casa de Asigurări de Sănătate, în speță prin T și Autoritatea de Sănătate Publică T, Ministerul Sănătății Publice fiind ordonatorul principal de credite ce asigură finanțarea unităților din subordine conform articolului 16 din Legea nr.95/2006, iar sumele în litigiu nu s-u dovedit a fi cuprinse în bugetul de venituri și cheltuieli, pentru a da posibilitatea pârâtului să își onoreze obligațiilor față de furnizor și nici nu s-a contestat cuantumul creanței.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE și CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială formându-se astfel dosarul nr- din 27.11.2007.
Prin apelul său, chematul în garanțieMINITSERUL, a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța de fond a interpretat greșit textul de lege pentru finanțarea spitalelor.
Astfel, apelantul arată că textele legale incidente sunt dispozițiile articolelor 180 - 190 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, modificării și completării, instanța de fond reținând în mod greșit că asigură finanțarea unităților din subordine conform articolului 16 alineat 1 litera i din Legea nr. 95/2006, text incident în domeniul activității preventive ce face obiectul asistenței de sănătate publică, spre deosebire de activitatea spitalelor care tratează bolnavi.
De asemenea, în mod greșit instanța de fond a reținut și aplicarea articolului 192 din lege, cu privire la stingerea obligații de plată a spitalelor, reținând că este ordonator principal de credite, deoarece spitalele au autonomie financiară, ceea ce înseamnă că spitalul este cel care elaborează bugetul propriu de venituri și cheltuieli și nu ministerul.
Pe de altă parte, mai susține apelantul, invocarea articolului 192 de către instanța de fond s-a făcut greșit, deoarece stingerea obligației de plată de spitalizare, înregistrate până la data de 31.12.2005 față de furnizorii de medicamente, materiale sanitare se realizează eșalonat, ori instanța a obligat și la plata penalității calculată până la 12.12.2006 și nu a ținut seama de plata eșalonată, obligând la plata dintr-o dată către un anumit furnizor, în dezavantajul celorlalți furnizori care nu au introdus acțiune sau nu au deținut încă o hotărâre judecătorească, aducând atingere principiului concurenței.
În sensul dispozițiilor articolului 192 din lege a fost aprobat ordinul nr. 1419/2006 care prevede condiții clare în care se poate face decontarea datoriilor, iar pârâtul nu a făcut dovada că a îndeplinit obligația menționată la punctul 2 din acest ordin.
A mai arătat apelantul că în baza ordinului invocat sumele de bani necesare plăților datoriilor restante sunt virate de către casa de asigurări și nu de, regularizările sumelor între casele de asigurări și minister urmând să fie stabilite ulterior, iar spitalele trebuie să justifice cheltuieli, astfel încât în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a, conform punctului 14 din Anexa la ordinul 1419/2006 virarea sumelor în contul unităților sanitare făcându-se de către casele de asigurări.
ApelantaCASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATEa criticat, de asemenea, hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu aceleași argumente folosite pentru respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății Publice.
Astfel, cum spitalele sunt instituții finanțate integral din venituri proprii și funcționează pe principiul autonomiei financiare, fiind condus de un manager ce îndeplinește atribuțiile ordonatorului terțiar de credite, iar potrivit articolului 192 alineat 2 din Legea nr. 95/2006 stingerea obligațiilor de plată ale spitalelor, înregistrate până la 31.12.2005 față de furnizorii de medicamente se realizează eșalonat din veniturile proprii ale și în completare de la bugetul de stat prin transferuri către bugetul fondului, din sumele prevăzute în bugetul aprobat în Programul de administrație sanitară și politici de sănătate, rezultă că, potrivit acestor dispoziții legale, nu efectuează în mod direct nici o plată și nici nu intră în relațiile contractuale ori de altă natură nici cu furnizorii de servicii medicale (medici, spitale), nici cu persoanele fizice care au obligații la plata contribuției de asigurări de sănătate.
Mai mult, arată apelanta, instanța de fond a reținut corect că este ordonatorul principal de credite care "asigură finanțarea unităților din subordine conform articolului 16 din Legea nr.95/2006".
Așa fiind, în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantei
A mai arătat apelanta că pârâtul nu i-a comunicat sumele datorate, iar instanța nu a cerut pârâtei să precizeze care sunt sumele care reprezintă debitele datorate reclamantei, mai ales că stingerea obligației de plată ale spitalelor înregistrate până la 31.12.2005 față de furnizorii de medicamente - se realizează numai în condițiile parcurgerii obligatorii a anumitor etape stabilite prin acte normative.
Față de prevederile legale invocate, apelanta a mai susținut că nu efectuează plăți în sensul stingerii obligației de plată ale spitalelor înregistrate până la 31.12.2005 față de furnizorii de medicamente, materiale sanitare sau alți furnizori de bunuri și servicii, aceasta fiind o atribuție a
În drept au fost invocate dispozițiile articolului 282 Cod procedură civilă și urm. Legea nr.95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, Ordinul comun al ministerului sănătății publice și al Președintelui nr-, Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, OUG nr. 72/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006.
Intimatul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂa depus întâmpinare, solicitând respingerea căii de atac promovate de, arătând că în conformitate cu prevederile Legii nr.106/2006 articolul 20 alineat 5, OUG nr.72/2006 pentru modificarea și completarea legii nr. 95/2006, și vor proceda la plata datoriilor acumulate de unitățile sanitare față de furnizori, iar potrivit Ordinului 1419/22006 plata obligațiilor se efectuează din sumele prevăzute în bugetul aprobat al
Pentru plata datoriilor înregistrate până la 31.12.2006 nu au fost alocate fonduri pentru anul 2007, mai arătat intimatul, dată fiind existența actelor normative care prevăd că nu spitalele suportă aceste costuri, ci
a alocat fonduri pentru plata datoriilor unităților sanitare și implicit intimatului, astfel că în mod neîntemeiat apelantul afirmă că nu au incidență cu raportul contractual dintre spital și creditoare, spitalul efectuând plata față de creditoarea SC SA chiar în momentul alocării fondurilor de către, astfel încât nu poate fi obligat la penalități de întârziere, cheltuieli de judecată, etc.
Și intimata SC SAa depus întâmpinare la apelul declarat de către, solicitând respingerea acestuia ca neîntemeiat în baza aceleiași dispoziții legale invocate și de către Spitalul Clinic Județean de Urgență
A mai arătat intimata că debitul principal în valoare de 553.214,6 lei provin dintr-un număr de 40 facturi fiscale scadente în perioada 20.09.2004 - 8.08.2005 emise pentru produsele livrate spitalului în temeiul contractului nr. 6755/1.07.2004 și nr. 2079/17.02.2005 și că a fost achitat de către debitor după pronunțarea hotărârii atacate.
De asemenea, penaklitățile de întârziere solicitate sunt datorate în baza articolului 24.2 din contractele de furnizare de produse medicamentoase menționate care conține clauză penală pentru neachitarea produselor livrate în termen de 28 de zile de la scadența facturilor fiscale, cota penalităților fiind de 0,01% din prețul neachitat pentru produsele livrate în baza contractului nr. 6755/2004 și de 0,25% din prețul neachitat pentru produsele livrate în temeiul contractului 2079/2005, creditoarea aplicând însă o penalitate unică de 0,01% pe zi de întârziere din prețul neachitat pentru toate facturile fiscale neachitate.
Intimatele au depus înscrisuri (extrase de cont, ordinele de plată) din care rezultă activitatea debitului principal de către Spital.
Intimata SC SA a depus note scrise, solicitând respingerea apelurilor ca nefondate.
Apelantele nu au solicitat probe în susținerea apelurilor.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată apelurile nefondate.
Cum, în esență, motivele de apel sunt asemănătoare, fiind întemeiate în drept pe aceleiași dispoziții ale unor acte normative incidente și în fapt pe interpretarea dată dispozițiilor legale de referință, Curtea va analiza, pentru soluționarea unitară a cauzei și pentru a evita reluarea argumentării, motivele de apel comune împreună.
Astfel, atât P, cât și, susțin că fiecare în parte, privită în mod individual, nu au calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece spitalele sunt unități (instituții) publice finanțate integral din venituri proprii și funcționând pe principiul autonomiei financiare, fiind conduse de către un manager cu rol în elaborarea bugetului de venituri și cheltuieli la spitalului public și care îndeplinește și atribuții de ordonator terțiar de credite.
Pe de altă parte însă, ambele apelante, atât cât și, invocă dispozițiile Ordinului comun al ministrului sănătății publice și al președintelui, nr. 1419/2006 care stabilește condițiile de modalitatea de stingere a obligațiilor de plată ale spitalelor, înregistrate până la data de 31.12.2005 față de furnizorii de medicamente, materiale sanitare, ale furnizori de bunuri și servicii, ordin emis în aplicarea articolului 192 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Din interpretarea dispozițiilor actului normativ invocat în susținerea apelurilor, atât cât și ajung însă la concluzii diferite, respectiv consideră că nu au calitate procesuală pasivă în cauză deoarece, potrivit punctului 14 din metodologie, casele de asigurări de sănătate sunt cele care virează în contul unității sanitare cu paturi sumele aferente efectuării plăților către furnizori și/sau regularizării, constând din reîntregirea fondurilor realizate pentru servicii medicale în anul 2006 (fila 4), în timp ce apelanta consideră (fila 12) că "nu efectuează în mod direct nici o plată și nici nu intră în relațiile contractuale ori de altă natură nici cu furnizorii de servicii medicale, nici cu persoanele fizice care au obligația de plată a contribuției de asigurări de sănătate", plata obligațiilor spitalelor înregistrate până la 31.12.2005 efectuându-se "din veniturile proprii ale și în completare de la bugetul de stat, prin transferuri către bugetul fondului, din sumele prevăzute în bugetul aprobat al în Programul de administrație sanitară și politici de sănătate".
Se reține că cele două apelante își declină fiecare în parte răspunderea proprie, ordinul comun nr. 1419/533/21.11.2006, părând a nu viza pe nici una din cele două instituții care își declină reciproc răspunderea, după cum rezultă din dezvoltarea în fapt a motivelor de apel.
Instanța de fond a reținut însă corect faptul că, deși spitalele sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii și funcționează pe principiul autonomiei financiare (articolul 188 din legea nr.85/2006), acestea primesc, în completare, sumele de la bugetul de stat sau de la bugetele locale care vor fi utilizate numai pentru destinațiile pentru care au fost alocate (articolul 190 din lege), iar bugetul de venituri și cheltuieli al spitalului public, deși se elaborează de către comitetul director, se aprobă de ordonatorul de credite ierarhic superior, la propunerea managerului spitalului (articolul 191 alineat 3, din Legea nr.95/2006), respectiv de către, execuția bugetului raportându-se lunar, sau trimestrial, unităților și se publică pe site-ul pentru unitățile subordonate (alineat 6 articolului 191).
Tot în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut incidența în cauză a dispozițiilor articolului 192 din Legea nr.95/2006 modificată și completată, fapt recunoscut și de către apelante care au interpretat însă eronat dispozițiile textului de lege menționat,
Astfel, potrivit dispozițiilor legale precitate, "stingerea obligației de plată ale spitalelor, înregistrate până la data de 31 decembrie 2005 față de furnizării de medicamente, materiale sanitare, alți furnizori de bunuri și servicii, se realizează eșalonat. Plata obligației se efectuează din venituri proprii ale și în completare de la bugetul de stat, prin transformarea către bugetul fondului, din sumele prevăzute în bugetul aprobat în Programul de administrație sanitară și politici de sănătate. Condițiile și modalitatea de stingere a obligației de plată se stabilesc prin ordin comun al ministerului sănătății publice și al președintelui "
De asemenea, Legea nr. 106/25.04.2006 pentru aprobarea OUG nr. 154/2005 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2006, stabilea modificarea articolului 20 alineat 5 după cum urmează: "În scopul prevenirii înregistrării de noi datorii, arieratele recunoscute se vor plăti după analiza, evaluarea și restructurarea unităților sanitare cu paturi, care au acumulat datorii până la 31 mai 2005, de către Ministerul Sănătății și ".
Ulterior, în baza dispozițiilor articolului 192 din Legea nr.85/2006 modificată și completată prin OUG nr.75/2006 punctul 17, la 21.11.2006 a fost adoptat Ordinul nr. 1419/533 al Ministrului sănătății publice și președintele pentru aprobarea Metodologiei privind condițiile și modalitatea de stingere a obligației de plată ale unităților sanitare cu paturi, înregistrată la 31 decembrie 2005, și care în articolul 2 dispune în sensul: "Plata obligațiilor se efectuează din sumele prevăzute la bugetul aprobat al în cadrul Programului de administrație sanitară și politici de sănătate, din veniturile proprii și, în completare, prin transfer de la bugetul de stat către bugetul Fondului național unic de asigurări de sănătate, după caz".
Potrivit punctului 14 din Anexa 1 la acest Ordin, în limita creditelor deschide (de către ), casele de asigurări de sănătate virează, în contul unității sanitare cu paturi, sumele aferente plăților medicale în anul 2006 și, respectiv, până la 30.10.2007", iar la punctul 16 se prevede ca lunar, până la sfârșitul acestei acțiuni, să transmită situația centralizatoare pe județe a plăților și a regularizărilor efectuate.
În fine, punctul 17 din Metodologia aprobată prin ordinul 1419/533/21.11.2006, prevede ca și, prin autoritățile de sănătate publică și casele de asigurări de sănătate, să supravegheze modul de derulare și de stingere a obligațiilor de plată ale unităților sanitare către furnizorii de bunuri și servicii.
Așa fiind, în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut incidența în cauză a textelor legale precitate și a făcut corecta lor aplicare, admițând cererea de chemare în garanție a apelantelor și respingând excepțiile invocate de către fiecare dintre apelante, a lipsei calității procesuale pasive.
De altfel, deși apelantele au susținut că nu au calitate procesuală pasivă, totuși, în temeiul acelorași dispoziții legale, au făcut apărări de fond, invocând nerespectarea de către pârâtul intimat Spitalul Clinic Județean de Urgență Tao bligațiilor ce-i revin acestuia în baza acestor acte normative, anume; faptul că trebuia să aștepte eșalonarea plăților și că nu au anunțat în termen situația expres prevăzută la punctul 3 din Metodologie, ca și faptul că penalitățile de întârziere au fost solicitate până în decembrie 2006 și nu decembrie 2005.
În acest sens, Curtea reține că prin probatoriile administrate la judecata în fond, intimata reclamantă a făcut dovada pretențiilor sale întemeiate pe raporturile contractuale dintre părți desfășurate prin cele două contracte de furnizare de medicamente nr. 6755/1.07.2004 și nr. 2079 din 17.02.2005 care conțineau și clauze penale de obligare a intimatului pârât la plata de penalități de întârziere pentru neplata facturilor emise pentru produsele furnizate - la scadență, situație de fapt reținută ca atare de către instanța de fond, penalitățile de întârziere fiind un accesoriu al debitului principal reprezentat de contravaloarea facturilor emise în perioada septembrie 2004-august 2005 (filele 4-5 dosar ), iar intimatul pârât, Spitalul Clinic Județean de Urgență Taî nștiințat atât, cât și Casa Județeană de Asigurări de Sănătate, precum și în vederea fundamentării rectificării de buget (filele 172 - 185 dosar ). astfel încât cele două apelante chemate în garanței nu pot invoca necunoașterea situației obligației de plată pe care intimatul pârât le avea înregistrate la 31.12.2005 și pe care potrivit dispozițiilor legale menționate, avea obligația să asigure plata acestora.
Pentru aceste Considerente, Curtea față de dispozițiile articolului 296 Cod procedură civilă, respinge apelurile ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarat de apelantele MINISTERUL SĂNĂTAȚII PUBLICE, cu sediul în B,--3 sector 1 și CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURARI DE SĂNĂTATE, cu sediul în -B, C, nr. 249, - sector 3, în contradictoriu cu intimatele SC SA cu sediul în B,- sector 6, și ales la ȘI ASOCIAȚII din B,-,. 1-2,. 3-5 sector 5 și SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚA, cu sediul în T, B- -. -, nr. 156, Județ T, împotriva sentinței comerciale nr.11280/11.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția Comercială, în dosarul nr-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 18.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
7 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu
