Spete pretentii comerciale. Decizia 60/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.60
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20.06.2008
PREȘEDINTE: Rodica Dorin
JUDECĂTOR: dr.- -
GREFIER: - -
.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea apelului declarat de pârâta - SRL, cu sediul în G, str.- -.2,.22, jud.G, împotriva sentinței civile nr.2207/12.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - - -, cu sediul în G,-.
La apelul nominal a răspuns pentru apelanta-pârâtă, av. și pentru intimata-reclamantă, av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și respectiv combaterea motivelor de apel.
Av.- consideră sentința pronunțată de Tribunalul Galați ca fiind vădit nelegală și netemeinică și solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței și respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantei și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în ambele instanțe. Mai arată că instanța de fond în ce privește apărările făcute în cauză, a reținut că pârâta a beneficiat de unele utilaje așa cum a fost menționat în facturile fiscale dar fără să fie probat acest lucru, situație total greșită, ingnorându-se apărările formulate prin Întâmpinare, nepronunțându-se asupra tuturor aspectelor invocate în aceasta și că s-au ignorat probele aflate la dosarul cauzei concluzionându-se în mod greșit că nu s-a făcut dovada celor invocate. Astfel, sub acest aspect arată că hotărârea pronunțată încalcă flagrant disp.art.261 pct.5 pr.civ. Mai arată că instanța de fond făcut o greșită aplicare în cauză a disp.art.969 civ. atunci când a reținut că potrivit acestor dispoziții legale contractul civil încheiat de părți constituie legea acestora dacă a fost legal încheiat. În ce privește debitul pretins de reclamantă în sumă de 56.643,38 lei s-a invocat următoarele: din însumarea valorii celor cinci facturi menționate în acțiune de reclamanta rezultă un total de 96.069,03 lei din care s-a achitat suma totală de 40.000 lei astfel că debitul rămas neachitat aferent celor cinci facturi era de 56.069,03 lei și nu de 56.643,38 lei cum greșit a pretins reclamanta care nu a combătut în nici un fel acest aspect. S-a mai arătat că un aspect esențial în cauză și anume că potrivit art.1 din contractul părților invocat și depus la dosar de reclamanta și potrivit anexei 1 la acest contract singurul mijloc de transport închiriat de la reclamantă a fost autobasculanta de 16 tone cu un tarif de 330 lei/zi fără carburant; prin urmare, acest a fost obiectul contractului dintre părți și cu privire numai la acest obiect al contractului instanța de fond putea să constate că potrivit art.969 civ. contractul este legea părților. Or, din cuprinsul mențiunilor din facturi și din cuprinsul anexelor la facturi decont prestații auto rezultă clar și fără echivoc că reclamanta a facturat prestații executate cu excavator S 1203 timp de 431.293 zile, 80 km, la fiecare factură. S-a mai invocat prin întâmpinare că nici una dintre facturile indicate de reclamanta în acțiune nu este însoțită de foile de confirmare de către societatea noastră a prestațiilor efectuate. Precizează că întrucât reclamanta nu a întocmit foi de confirmare zilnică nu a făcut dovada prestațiilor executate și implicit conformate de societatea pârâtă în calitate de beneficiar; reclamanta a facturat contravaloarea prestației cu autobasculanta () pentru un număr invariabil de 330 km/zi, în fiecare zi, dar societatea pârâtă nu a confirmat nici una dintre aceste prestații pentru ca nu s-au executat, aspect ignorat de asemenea de instanța de fond. Instanța de fond a reținut doar laconic și nemotivat că nu s-a probat cele invocate însă obligația de a face dovada revenea reclamantei. Mai arată că a mai invocat prin întâmpinare că nici una dintre cele cinci facturi în baza cărora reclamanta și-a formulat pretențiile, nu este semnată de reprezentantul legal al societății pârâte, aspect care și el a fost ignorat de instanța de fond. În ce privește suma de 109,910,05 lei penalități de întârziere prin Întâmpinarea depusă la fond a invocat următoarele apărări care toate au fost ignorate cu desăvârșire de instanța de fond. Reclamanta a arătat prin acțiune că a calculat aceste penalități în cuantum de 109.910,05 lei, conform art.21 din contractul părților pentru neachitarea la termenul scadent a sumei debit de 56.643,38 lei, pretenții care astfel calculate în cuantumul respectiv sunt total nelegale deoarece depășesc în cuantum valoarea bazei la care s-au calculat și încălcat astfel disp.art.4 alin.3 din Legea nr.469/2002. Mai arată că prin contractul părților nu s-a stabilit contrariul dispozițiilor legale invocate. Asupra acestui aspect esențial de nelegalitate al pretențiilor reclamantei pentru suma de 109.910,05 lei penalități de întârziere instanța de fond nu s-a pronunțat și a ignorat cu desăvârșire apărările pârâtei. Mai menționează că deși prin acțiune reclamanta a arătat că pretențiile sale sunt aferente unui număr de cinci facturi menționate în acțiune, aceasta a calculat și pretins penalități pentru șase facturi, incluzând în tabelul de calcul al penalităților și factura nr.-/ 31.07.2006 cu o valoare de 733,16 lei dar care nu a format obiect al pretențiilor din acțiune, aspect ignorat și el de instanța de fond. Apoi, a mai invocat modul greșit de calcul al penalităților și sub aspectul formulei de calcul, că din tabelul de calcul al penalităților depus de reclamanta la acțiune rezultă că aceasta, pentru niciuna dintre cele cinci facturi pretinse prin acțiune, nu a indicat data scadenței facturilor pentru a se putea vedea astfel data de la care încep să curgă penalitățile. Consideră că reclamanta avea obligația să facă dovada modului legal de calcul al penalităților cu indicarea duratei scadenței, a perioadei de zile de întârziere dovada pe care nu a făcut- Consideră că nici un aspect de nelegalitate nu a fost analizat de instanța de fond ci a fost ignorat cu desăvârșire și că reclamanta urmare întâmpinării depusă la dosar de pârâtă, nu a combătut nici unul din motivele de nelegalitate ce au fost invocate. Astfel, conform disp.art.295 pr.civ. solicită a se constata nelegalitatea și netemeinicia sentinței civile pronunțată în cauză prin care instanța de fond a stabilit greșit situația de fapt și a procedat la o nepermis de gravă încălcare a legii, cu consecința admiterii apelului, schimbării sentinței și respingerea ca nefondată acțiunii reclamantei și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în ambele faze procesuale respectiv fond și apel.
Av. solicită respingerea apelului ca fiind neîntemeiat întrucât la instanța de fond, dar și în motivele de apel, pârâta nu a făcut afirmația că nu s-au respectat contractele în sensul că nu a mai fost executate lucrările solicitate, deoarece acestea au fost în totalitate executate. Pârâta-apelantă, arată, că nu a negat executarea lucrărilor și faptul că acestea nu le-au fost plătite în totalitate, deoarece pe tot parcursul executării contractului, dar și la concilierea efectuată, a recunoscut că lucrările au fost executate și că datorează reclamantei diferență în sumă de 56.643,38 lei, sumă care de altfel a fost recunoscută și de către pârâtă și pe care s-a angajat să o plătească în trei tranșe, până la data de 15.04.2007, așa cum rezultă din procesul-verbal de conciliere din 20.01.2007 încheiat la sediul pârâtei. Această împrejurare, că datorează suma sus arătată reclamantei, mai rezultă și din procesul verbal încheiat la 05.04.2007, dată la care pârâta s-a angajat să o plătească cu două bilete la ordin, ceea ce nu a făcut; iar conform extrasului de cont din 30.12.2006, confirmat de pârâta aceasta datora suma totală de 96.643,38 lei și în aceste condiții pârâta-apelantă s-a apărat pe aspecte neesențiale cauzei astfel încât: din calculul reclamantei rezultă că pârâta datorează suma de 56.643,38 lei și nu suma de 56.069,03 lei cum rezultă din calculul pârâtei. Pentru a se demonstra netemeinicia acestei susțineri s-a atașat situația facturilor, a valorii acestora și a plăților efectuate de pârâta care atesta restul de 56.802,19 lei, deci mai mult cu 250 lei decât s-a solicitat prin acțiune. Mai arată că, faptul că lucrările au fost executate cu un excavator și nu cu o autobasculantă, nu are relevanță, întrucât așa s-a dovedit, lucrările au fost executate. În ce privește calculul numărului de zile și kilometri depus la dosar, acesta este în adevăr eronat, dar deconturile confirmate evidențiază situația reală, în baza căreia s-a făcut calculul prestațiilor. Cu privire la faptul că facturile indicate de reclamantă în acțiune nu sunt însoțite de foile de confirmare pentru prestațiile efectuate și că n-ar fi fost semnate de reprezentantul său, nu reprezintă realitatea, întrucât acestea au fost semnate de persoanele autorizate, inclusiv soția patronului, iar la deconturi au fost atașate bonurile de transport desprinse din foile de parcurs. Cu privire la acordarea sumei de 109.910,38 lei penalități, nu este întemeiat întrucât totalul penalităților pentru întârziere în decontare nu poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepția cazului în care, prin contract s-ar fi stipulat altfel, depoziție ce o consideră neconstituțională, însă nu invocă o astfel de excepție pentru a nu tergiversa soluționarea cauzei. Pentru motivele expuse mai sus arată că sentința pronunțată de Tribunalul este temeinică și legală, impunându-se respingerea apelului ca fiind neîntemeiat.; cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Asupra apelului de față:
Din conținutul actelor și lucrărilor dosarului rezultă:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.5004/121/ la data de 10.05.2007 de către Tribunalul Galați reclamanta - - - Gac hemat în judecată - SRL G pentru a fi obligată la plata sumei de 166.553,43 lei reprezentând debit neachitat și penalități de întârziere aferent debitului conform contractului încheiat.
În susținerea cererii s-a precizat că între părți a fost încheiat contractul de prestări servicii cu mijloace mecanizate pentru construcții, având nr.127/11.01.2006.
Reclamanta a efectuat prestările de servicii conform contractului și a emis facturi fiscale pentru a fi plătită. Pârâta a plătit parțial facturile nr.-/31.08.2006 cu suma de 40.000 lei refuzând să achite diferența de 56.643,38 lei. La această factură au emis penalități de întârziere de 0,5% pe zi conform anexei 20 la contract, acestea au ajuns la suma de 109.910,05 lei calculată până la data de 31.05.2007.
Prin sentința civilă nr.2207/2007 a Tribunalului Galația fost admisă acțiunea formulată de reclamanta - - G cu sediul în G,- în contradictoriu cu pârâta - SRL G cu sediul în G, str.-, -.2,.22.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 166.553,43 lei din care suma de 56.643,38 lei reprezentând diferența debit neachitat și suma de 109.910,15 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente debitului.
Pârâta a fost obligată la plata sumei de 657,5 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut că între părți a fost încheiat contractul de prestații cu mijloace de mecanizare pentru construcții nr. 127/11.01.2006. în acest contract se prevede că reclamanta asigura pârâtei prestații cu mijloace de mecanizare în construcții contracost, fiind stabilite prețul și modalitatea de plată, inclusiv și penalitățile de întârziere.
Pentru aceste servicii, reclamanta a emis facturi fiscale ce au fost atașate la dosarul cauzei, dar pârâtul a achitat doar parțial factura nr. -/31.08.2006 în sumă de 40.000 lei, urmând a fi achitată diferența de 56.643,38 lei.
Deoarece pârâta nu a achitat la scadență diferența de debit au început să curgă penalitățile de întârziere de 0,5 % pe zi, ajungându-se la data de 31.05.2007 la o penalitate de 109.910,05 lei.
Conform art. 969 cod civil contractul civil încheiat de părți constituie legea acestora dacă a fost legal încheiat.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care se menționează că unele sume au fost greșit calculate și că nu a beneficiat de unele utilaje așa cum au fost menționate în facturi fiscale, dar fără să probeze în acest sens.
Cum obiectul prezentei cauze este neîndeplinirea unor obligații contractuale de către una din părți, instanța consideră că reclamantul a făcut dovada celor arătate, fiind efectuată în prealabil și procedura de conciliere conform art. 720 ind. 1.pr.civilă.
Pârâta aflată în culpă procesuală fost obligată conform art.274 Cod procedură civilă la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste considerente instanța a admis acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâta să plătească suma de 166.513.43 lei din care suma de 56.643,38 lei reprezentând diferența debit neachitat și suma de 109.910,05 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului.
Împotriva menționatei sentințe a declarat apel pârâta - SRL G criticând soluția recurată ca netemeinică și nelegală din următoarele considerente:
În cauză au fost invocat disp.art.969 Cod civil și art.261 pct.5 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește debitul pretins de reclamantă în sumă de 56.643,38 lei rezultă că din însumarea valorii celor 5 facturi menționate în acțiune rezultă un total de 96.069,03 lei din care s-a plătit 40.000 lei astfel că debitul rămas neachitat aferent facturilor restante în dosarul cauzei este de 56.669,03 lei și nu 56.643,38 lei cum greșit pretins reclamanta.
Esențial în cauză este faptul că potrivit art.1 din contractul părților și conform anexei 1 la contract singurul mijloc de transport închiriat de la reclamantă a fost o autobasculantă de 16 tone cu un tarif de 330 lei/zi fără carburant.
Din cuprinsul mențiunilor din facturile nr.-/26.2006, nr.-/30.09.2006, nr.-/31.08.2006 și din cuprinsul anexelor la aceste facturi decont prestații auto rezultă clar că reclamanta a facturat prestații executate cu excavator S/203 timp de 431.293 zile, 80 km, la fiecare factură.
Aceasta arată că nu a închiriat de la reclamant utilajul excavator și nu a beneficiat de prestațiile acestui vehicul.
- contractul nr.127/11.01.2006 și anexa nr.1 atestă cele de mai sus;
- nu s-a observat că nici una din facturile indicate de reclamantă în acțiune nu este însoțită de confirmare a prestațiilor efectuate.
Reclamanta nu a întocmit foi de confirmare zilnic și prin lipsa acestora reclamanta nu a făcut dovada prestațiilor executate și implicit confirmate de către pârâtul beneficiar.
Din cuprinsul facturilor depuse de către reclamantă a rezultat că aceasta a facturat contravaloarea prestației cu autobasculanta () pentru un număr invariabil de 330 km/zi în fiecare zi dar apelanta nu a confirmat nici una dintre aceste prestații pentru că acestea nu s-au executat.
Nici una din facturile în baza cărora reclamanta și-a formulat pretențiile nu a fost semnată de reprezentantul legal al apelantei.
Toate aceste aspecte au fost ignorate de către instanța de fond care nu le-a analizat.
În ceea ce privește suma de 109.910,05 le penalități de întârziere aferente invocate de pârâtă, au fost ignorate.
Reclamanta a arătat în acțiune că a calculat aceste penalități în cuantum de 109.910,05 lei conform art.21 din contractul părților pentru neachitarea la termenul scadent a sumei debit de 56.643,38 lei.
Penalitățile astfel calculate în cuantumul respectiv sunt nelegale deoarece depășesc valoarea legală la care s-au calculat și încalcă disp.art.4 alin.3 din legea nr.469/2002, care prevăd că totalul penalităților de întârziere în decontare nu poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate cu excepția cazurilor în care prin contract s-a stipulat contrariul.
În continuare a arătat că pretențiile reclamantei sunt aferente unui număr de 5 facturi menționate în acțiune și reclamanta a calculat în raport cu 6 facturi respectiv inclus în talul de clacul al penalităților și factura nr.101.4563/31.07.2008 cu o valoare de 733,16 lei dar care nu a făcut obiectul pretențiilor din acțiunea de față.
Deși a invocat modul greșit de calcul al penalităților și sub aspectul formulei aplicate, a se vedea factura - din 31.08.2006, la care nu s-a avut în vedere că s-a plătit 40.000 lei la data de 5.01.2007, nu au fost luate în considerare obiecțiunile, constatându-se erori.
Reclamanta era obligată să facă dovada modului legal de calcul al penalităților cu indicarea datei scadenței, a perioadei de zile de întârziere, ceea ce nu a făcut.
Apelul de față este fondat:
Societatea comercială - Gaî ncheiat cu apelanta-pârâtă - SRL contractul de prestații cu mijloace de mecanizare nr.127/11.01.2006 prin care intimata-reclamantă s-a obligat să efectueze prestații cu mijloace de mecanizare conform anexei la contractul pentru beneficiarul pârât (anexa 1).
Efectuarea prestațiilor a fost confirmată prin deconturile de prestații lunare /anexele 2-6) atașate facturilor.
La fila 25 dosar recurs este calculul penalităților pentru nedecontarea în termen conform contractului nr.127/11.2006 până la data de 31.06.2007.
Calculul este corect făcută în raport cu numărul de factură, valoarea, data scadenței, data plății, perioada de calcul pentru penalități, număr de zile, procentul de 05% zi și valoarea totală datorată în sumă de 58,401,99 lei și care nu depășește valoarea facturilor la care au fost aplicate, conform art.4 alin.3 din Legea 469/2002.
În contract nu există o clauză care să permită în cadrul penalităților de întârziere în decontare să depășească cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, aspecte corect prezentate prin motivele de apel și pe care instanța le apreciază ca nefondate.
În alte condiții s-ar nesocoti disp.art.969 Cod civil.
Ca urmare suma de 58.401,99 lei valoarea penalităților legal și corect calculate urmează a fi reținută ca datorată de către apelantă, aferentă debitului restant în loc de 109.910,05 care din eroare s-a stabilit de instanța de fond și pentru care se va admite apelul de față.
Lucrările asupra cărora părțile au convenit au fost executată în termen, apelanta-pârâtă recunoscând că datorează pentru aceasta diferența în sumă de 56.643,31 lei, așa cum rezultă și din conținutul proceselor verbal de conciliere din 20.01.2007 și 5.04.2007.
Din conținutul extrasului de cont din 30.XII.2006 confirmat de către apelanta-pârâtă la data de 30.XII.2006 aceasta datora suma totală de 96.643,38 lei.
Faptul că executarea lucrărilor s-a făcut cu un excavator și nu cu o autobasculantă nu are relevanță în condițiile în care lucrările au fost făcute în termen și nu s-a contestat calitatea acestora.
Obiectul contractului încheiat de părți așa cum s-a arătat mai sus a constat în prestări servicii cu mijloace de mecanizare clauză respectată în cauza de față și cu posibilitatea de a folosi conform punctului 8 din contract și la alte mijloace de mecanizare în anumite cantități.
Calculul numărului de zile și depus este eronat, însă deconturile confirmate de apelant evidențiază situația reală, în baza căreia s-au stabilit prestațiile și valoarea lor.
Facturile indicate de către intimata-reclamantă au fost semnate de persoanele autorizate iar la deconturi au fost atașate bonurile de transport din foile de parcurs susținerile contrarii ale apelantei fiind infirmate prin conținutul probelor administrate și analizate mai sus.
Apelul de față este fondat pentru aspectele arătate urmând a fi admis conform art.298 Cod procedură civilă și obligată pârâta să plătească reclamantei 58.401,99 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente debitului în loc de 109.910,05 lei.
Se vor menține celelalte dispoziții.
În conformitate cu disp.art.274 Cod procedură civilă se va dispune obligarea la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 763 lei către apelant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta - SRL, prin reprezentant legal împotriva sentinței civile nr.2207/12.10.2007, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Obligă pe pârâta - SRL să plătească reclamantei suma de 58.401,99 lei cu titlu de întârziere aferente debitului în loc de 109.910,05 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Obligă pe intimata-reclamantă la plata sumei de 763 lei către apelantă cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru) proporțional cu pretențiile admise.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 20.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Sarmisegetuza Tulbure
- - dr.- -
GREFIER,
- -
Fond:
Red.
Tehnored.
7.07.2008/4 ex.
Președinte:Rodica DorinJudecători:Rodica Dorin, Sarmisegetuza Tulbure
