Spete pretentii comerciale. Decizia 61/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 61
Ședința publică din 1 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Agvrilescu
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta A împotriva sentinței civile nr. 2303/04.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată A, pârâții intimați și și terțul intervenient Leasing B având ca obiect pretenții.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din data de 25 martie 2008, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru astăzi.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2303/04.10.2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arada admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A în contradictoriu cu pârâții A, și și a obligat societatea pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 159.842 lei cu titlu de preț și 6.149,4 lei cheltuieli de judecată. De asemenea, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților persoane fizice și a respins, în consecință, acțiunea reclamantei față de aceștia, respingând, totodată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanta a încheiat la data de 1 martie 2005 cu Leasing ia un contract de antrepriză pentru executarea și predarea la cheie a unui imobil cu respectarea tuturor documentațiilor de execuție și a termenelor prevăzute în contract și în anexele acestuia, construcția contractată fiind o benzinărie situată în localitatea A,-, județul
Potrivit convenției părților prețul ferm de execuție a fost de 99.564 euro +, acestea convenind și asupra modalităților de plată, asupra clauzei penale menite a sancționa nerespectarea obligațiilor contractuale, precum și asupra termenului de garantare și a recepționării lucrării, contractul fiind semnat și de către reprezentantul, în calitate de utilizator în contractul de leasing nr. B 086/2004, astfel că societatea pârâtă a luat la cunoștință și a fost de acord cu toate clauzele contractului de antrepriză, inclusiv cu anexele acestuia, fără a formula vreo obiecție.
Anterior perfectării contractului de antrepriză, respectiv la 17 decembrie 2004, Aaî ncheiat cu finanțatorul Leasing ia un contract de leasing pentru suma de 100.850 euro în vederea executării unei construcții în localitatea A, str. -, convenție prin care societatea finanțatoare, în calitate de locator, a dobândit proprietatea imobilului pe toată durata derulării contractului (20 de ani), urmând ca dreptul de proprietate să fie transmis utilizatorului, respectiv pârâtei, după exercitarea dreptului de opțiune, plata ultimei rate și a valorii reziduale și semnarea procesului-verbal de predare-primire a acestuia.
În temeiul contractului de antrepriză menționat și având în vedere autorizația de funcționare nr. 1024/31.08.2001 emisă de Primăria Municipiului A pe numele pârâtei, reclamanta a început executarea lucrărilor contractate la stația de distribuție carburanți, finanțatorul efectuând plata lucrărilor până în luna iunie 2005, când a intrat în procedura falimentului, fiind în imposibilitate de a mai face plata lucrărilor executate de către reclamantă.
Expertiza dispusă și efectuată în cauză de expert inginer, ale cărei concluzii nu au fost contestate de părți, a stabilit că până în luna iunie 2005 societatea reclamantă a executat lucrări ce au fost acoperite prin situații de lucrări confirmate, conform clauzelor contractului de antrepriză încheiat cu Leasing ia, pentru suma de 88.620 lei, fiind facturate către finanțator lucrări în valoare totală de 96.796,49 euro, inclusiv, lucrările executate de reclamantă și pentru care nu există situații de lucrări fiind evaluate la 10.944 euro, fără
Din lucrările executate finanțatorul Leasing a achitat suma de 54.401 euro cu și când reclamanta a constatat că societatea ăaî ncetat plățile pentru investiția contractată a stopat lucrările de execuție, moment în care reprezentanții pârâtei A, societatea beneficiară a construcției, au solicitat reclamantei continuarea lucrărilor în vederea punerii în funcțiune a stației de distribuire de combustibil și, mai mult decât atât, au și achitat către facturi în valoare totală de 17.566 euro.
La terminarea lucrărilor de execuție a stației reclamanta, în prezența reprezentanților societății pârâte, precum și a proiectantului, a procedat la predarea construcției, întocmindu-se în acest sens procesul-verbal de terminare a lucrărilor nr. 1 din 26 august 2005, ocazie cu care părțile au convenit că lucrările cuprinse în anexa 2 nu au fost executate, partea reclamantă recunoscând că nu a procedat la finalizarea lor nici la data sesizării instanței deoarece pârâta nu a efectuat plata lucrărilor deja executate.
Raportul de expertiză nu a confirmat apărările formulate de pârâtă în sensul executării, prin forțe proprii, a unora dintre lucrările contractate, deoarece în evidențele sale contabile nu au fost găsite indicii în acest sens, facturile descoperite în contabilitatea sa dovedind achiziționarea unor bunuri și efectuarea unor prestații ce nu au făcut obiectul contractului de antrepriză, astfel că tribunalul a concluzionat că singurul executant al lucrărilor la stația de distribuire a fost societatea reclamantă.
Judecătorul fondului nu a reținut apărările formulate de pârâtă referitoare la împrejurarea că lucrările de construcție executate de reclamantă la cererea reprezintă un raport juridic obligațional distinct deoarece, pe de o parte, probele administrate - depozițiile martorilor audiați - au dovedit că reclamanta a continuat lucrările de construcție, după intrarea în faliment a finanțatorului, la cererea societății pârâte în iunie 2005, când stația de carburanți nu era încă finalizată, iar, pe de altă parte, chiar aceste apărări sunt evazive pentru că pârâta recunoaște cererea sa de continuare a lucrărilor pentru a putea pune stația în funcțiune. Or, este evident că potrivit clauzelor contractului de leasing reclamanta avea obligația de a preda investiția "la cheie", adică în perfectă stare de funcționare, ceea ce, de altfel, a și solicitat societatea pârâtă reclamantei. Ca atare, prin chiar această apărare tribunalul a apreciat că pârâta recunoaște intervenția novației în raportul obligațional încheiat între reclamantă și finanțatorul Leasing ia în forma novației prin schimbare de debitor, pentru care nu este necesar concursul debitorului inițial.
Deși a contestat existența novației, ca modalitate de transformare a obligației de finanțare a partenerului, nu a invocat vreun temei legal care, să împiedice constatarea existenței condițiilor specifice acestei instituții juridice. Așadar, constatând preluarea de către societatea pârâtă a obligației de plată pentru lucrările executate de reclamantă în condițiile art. 1131 Cod civil, având în vedere valoarea lucrărilor executate la cererea pârâtei, valoare stabilită prin raportul de expertiză, ale cărei concluzii nu au fost contestate de nici una dintre părți și care au avut în vedere ca material probator situațiile de lucrări întocmite de reclamantă, precum și facturile emise de aceasta pe seama pârâtei, prima instanță a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat societatea chemată în judecată să-i plătească suma de 159.842 lei cu titlu de preț.
Ținând seama că în speță sunt îndeplinite condițiile referitoare la novația subiectivă, văzând că societatea pârâtă a fost încunoștințată și și-a dat acordul asupra tuturor clauzelor contractului de antrepriză încheiat între reclamantă și finanțatorul, tribunalul a apreciat că această parte are calitate procesuală pasivă în cauză, numai pârâții și, asociați ai și, în mod inexplicabil, față de actele de la dosar, proprietari tabulari ai construcției în litigiu, neavând o astfel de calitate, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă față de aceștia.
Nu în ultimul rând, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă societatea pârâtă a fost obligată la cheltuieli de judecată în sumă de 6.149,4 lei reprezentând taxă judiciară, onorariu avocațial și onorariu expert.
Împotriva sentinței civile de mai sus, în termen legal, a declarat apel pârâta A, cererea ei fiind înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub dosar nr-, solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei și față de societatea apelantă, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
În mod nelegal, netemeinic și ilogic prima instanță a dispus obligarea la plata sumei totale de 159.842 lei cu titlu de rest de preț, deși din starea de fapt dedusă judecății și raporturile dintre părți rezultă că societatea pârâtă nu și-a însușit plata contravalorii lucrărilor de construcție executate de reclamanta intimată în folosul Leasing ia, între A și A neexistând vreun raport juridic contractual. În mod eronat se încearcă de către reclamantă inducerea în eroare a instanței în sensul că societatea apelantă ar fi parte în contractul de antrepriză, circumstanță nelegală și neprobată nici prin ultima clauză în care se face vorbire de societatea intimată, această prevedere contractuală fiind inserată doar pentru opozabilitatea în fapt a datelor și termenelor din contract, pârâta fiind cea care urma să folosească construcția până la finalizarea convenției de leasing, obligațiile sale fiind raportate la beneficiarul contractului de antrepriză, locator în contractul de leasing.
În aceste condiții, lipsind orice raport juridic contractual între cele două societăți litigante, apelanta consideră că se impunea constatarea lipsei calității sale procesuale pasive.
În ceea ce privește fondul cauzei, aceasta a contestat îndeplinirea de către intimată a obligațiilor asumate prin contractul de antrepriză - nu ca o stare de drept, ci doar pentru a demonstra reaua ei credință, A neefectuând toate lucrările conform obiectului convenției, iar mare parte dintre lucrări fiind realizate în mod defectuos (spre exemplu, deși rezervorul de carburant trebuia să aibă o capacitate de 90.000 litri, el are o capacitate de doar 60.000 litri). Mai mult decât atât, după neînțelegerile intervenite între reclamantă și beneficiara contractului de antrepriză, aceasta a înțeles să nu mai continue lucrările, situație în care societatea apelantă a fost obligată să achite distinct sume de bani creditoarei pentru a finaliza din punct de vedere urbanistic construcția, ocazie cu care a fost încheiat procesul-verbal de recepție din 26 august 2005, care în anexa 2 conține parte din lucrările ce mai trebuiau executate. În aceste condiții, pârâta apelantă susține că a continuat lucrările de construcție în regie proprie pentru a putea porni activitatea de distribuție a carburanților, motiv pentru care creanța pretinsă de reclamantă nu este exigibilă și certă.
Este adevărat că societatea pârâtă a achitat diverse sume de bani către reclamanta intimată, însă acestea au fost plătite distinct, așa cum rezultă din însuși cuprinsul ordinelor de plată și în care nu se stipulează că sumele ar reprezenta restul de preț pentru contravaloarea lucrărilor efectuate pentru ca societatea să poată folosi construcția conform destinației sale, ci ele au constituit contravaloarea unor lucrări privite separat, lucrări realizate în scopul dării în folosință a stației de carburanți. De aceea, interpretarea reclamantei în sensul că prin plata respectivelor sume de bani pârâta și-ar fi asumat obligația de a achita restul de preț din contractul de antrepriză nu are vreun suport logic sau legal, în speță nefiind îndeplinite condițiile cerute pentru novație. Mai mult decât atât, intimata a participat la masa credală a falitei Leasing ia în procedura de lichidare chiar cu suma solicitată în prezentul dosar.
În mod eronat tribunalul a mutat sarcina probei de la reclamantă la pârâtă considerând că societatea chemată în judecată trebuia să dovedească că în cauză nu a intervenit novația, lucru care nu poate fi acceptat. Aceasta, cu toate că în primă instanță pârâta a contestat existența unei novații susținând că pentru aceasta este necesară demonstrarea existenței consimțământului noului debitor -animus novandi- potrivit art. 1130 Cod civil, condiție esențială care nu rezultă din nici o probă administrată în cauză. De asemenea, din interogatoriul luat administratorului societății reclamante reiese în mod clar că pârâta a refuzat încheierea unui nou contract pentru finalizarea lucrărilor, aspect ignorat de judecătorul fondului.
În drept a invocat prevederile art. 282 și următoarele Cod procedură civilă, art. 1128 și următoarele Cod civil.
În probațiune a anexat înscrisuri privitoare la procedura de faliment a Leasing ia ( filele 30-41, 47-50).
Intimata reclamantă A, legal citată, s-a prezentat la dezbateri și a formulat întâmpinare (filele 26-28) prin care a solicitat respingerea apelului ca fiind neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
În mod corect tribunalul a dispus obligarea pârâtei A la plata către societatea reclamantă a sumei de 159.842 lei cu titlu de rest de preț neachitat pentru executarea construcției stației de carburanți situată în localitatea A,-, județul A, înscrisă în nr. 7852 A, susținerile A fiind dovedite prin probele administrate în fața primei instanțe.
Prin motivele de apel societatea căzută în pretenții reiterează cele afirmate în fața tribunalului, în sensul că nu și-ar fi însușit plata lucrărilor de construcție efectuate de intimată în folosul Leasing ia, între cele două societăți aflate în litigiu neexistând nici un raport juridic contractual, lucrările de construcție fiind continuate de în regie proprie, iar sumele de bani achitate către A fiind plătite cu titlu de prestări servicii și nu ca rest de preț.
Aceste susțineri sunt nefondate deoarece, după intrarea Leasing ia în faliment, pârâta apelantă, fiind beneficiarul final al construcției, a achitat cu titlu de plăți parțiale pentru executarea stației de carburanți sumele de 25.000 lei (factura nr. -/16.08.2005, achitată cu ordinul de plată nr. 14/15.08.2005), 17.000 lei (factura nr. -/07.12.2005, achitată cu ordinul de plată nr. 21/16.09.2005) și 20.000 lei (factura nr. -/07.12.2005, achitată conform extrasului de cont).
Este evident, așadar, că pentru a beneficia de construcție (fapt care s-a și întâmplat), societatea pârâtă a înțeles să plătească ea însăși restul rămas neachitat din prețul forfetar, împrejurare acceptată de către intimata reclamantă, ceea ce a determinat intervenția unei novații prin schimbarea de debitor, născându-se astfel un nou raport juridic care o obligă pe apelantă pentru întreaga sumă rămasă neachitată, adică cea cuprinsă în factura nr. 1.100/10.04.2006 în cuantum de 159.842 lei.
Din declarațiile martorilor a rezultat că după luna iunie 2005, când finanțatorul Leasing ia a încetat plățile, societatea reclamantă a comunicat direct cu beneficiarul construcției în curs de edificare, ceea ce a dus la perfectarea unei veritabile convenții potrivit căreia A urma să devină proprietarul edificatului, iar A să încaseze restul de preț de la această societate, reprezentanții apelantei fiind cei care au solicitat continuarea lucrărilor în vederea punerii în funcțiune a stației de carburanți, achitând în acest sens suma de 17.566 lei.
Din împrejurarea că pârâta a recunoscut faptul că a achitat această sumă cu titlu de prestări-servicii, respectiv pentru contravaloarea lucrărilor efectuate pentru ca să poată în final să folosească construcția conform destinației sale, intimata consideră că se evidențiază chiar scopul imediat (causa proxima), specific oricărui contract de antrepriză - acela de a te bucura de o lucrare determinată, executată de altcineva, pe riscul său, context în care pretenția sa este legitimă. Aceasta, întrucât în contractele sinalagmatice obligațiile părților sunt reciproce și interdependente, astfel că dacă reclamanta a procurat un beneficiu pârâtei, rezultă că a făcut-o în considerarea unei contraprestații - plata prețului, neputându-se vorbi de vreo intenție de liberalitate.
Sunt neîntemeiate și criticile apelantei privitoare la faptul că prima instanță ar fi mutat sarcina probei întrucât reclamanta a administrat dovezi pentru a proba incidența operațiunii juridice a novației, inclusiv a lui animus novandi, judecătorul fondului reținând doar că societatea pârâtă nu a combătut susținerile părții adverse prin contraargumente juridice pertinente. Pe cale de consecință, în mod corect și făcând o judicioasă apreciere a probatoriului, tribunalul a aplicat dispozițiile referitoare la novație, art. 1131 și următoarele cod civil statuând că novația este întotdeauna o convenție ale cărei efecte constau în stingerea unei obligații vechi și nașterea simultană, în locul ei, a unei noi obligații.
În ceea ce privește cuantumul sumei datorate de societatea pârâtă, intimata a învederat faptul că expertiza tehnică a stabilit în mod clar valoarea lucrărilor efectuate în beneficiul apelantei și care au rămas neachitate, concluziile expertului nefiind contestate de nici una dintre părți.
În probațiune a anexat o declarație a directorului economic al A ( fila 51).
Ceilalți intimați, deși legal citați, nu s-au prezentat la dezbateri și nici nu au formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din 12 februarie 2008 Leasing Bad epus la dosar o cerere de intervenție în nume propriu (filele 42-43), care a fost precizată oral de reprezentantul societății ca fiind în interesul pârâtei apelante A, însă, deși Curtea i-a pus în vedere terțului intervenient ca până la următorul termen să timbreze cererea cu suma de 2.283,51 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, împrejurare constatată prin încheierea de ședință din data de 11 martie 2008.
Intimata a depus la dosar și concluzii scrise prin care a reiterat, în esență, aceleași aspecte de care a făcut vorbire în cuprinsul întâmpinării formulate față de apelul pârâtei
Examinând apelul declarat în cauză de pârâta A împotriva sentinței civile nr. 2303/04.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu cu privire la aspectele de ordine publică în temeiul art. 295 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta nu este fondat, astfel că îl va respinge ca atare, având în vedere următoarele considerente:
Hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, conformă cu dispozițiile incidente în cauză, ea nefiind rezultatul unei greșite aplicări a legii sau a unei eronate aprecieri a probelor administrate în dosar, cum în mod neîntemeiat susține apelanta.
Astfel, în mod corect tribunalul a reținut că între A și Aai ntervenit o novație subiectivă prin schimbarea de debitor în condițiile art. 1131 Cod civil.
Potrivit acestui text de lege, novațiunea, prin substituirea unui nou debitor, poate să se opereze fără concursul primului debitor. Cu alte cuvinte, novația prin schimbare de debitor are loc atunci când un terț se angajează față de creditor să plătească datoria, fără ca, pentru aceasta, să se ceară concursul debitorului inițial, substituirea operând pe cale de expromisiune. este o convenție prin care părțile unui raport juridic obligațional sting o obligație existentă, înlocuind-o cu una nouă, specificul novației constând în aceea că chiar dacă raportul juridic obligațional se stinge, aceasta nu înseamnă încetarea efectelor sale, ci numai transformarea lui într-un alt raport juridic, obligația veche fiind înlocuită cu una nouă. Altfel spus, efectele obligației inițiale se transformă, se convertesc în efectele obligației care se naște prin novație, aceasta fiind, de altfel, principala deosebire față de cesiunea de creanță și subrogația în drepturile creditorului prin plata creanței.
Apelanta susține în mod neîntemeiat că prima instanță i-ar fi respins greșit excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepție care ar fi trebuit primită în condițiile în care între "societatea pârâtă și creditoare" lipsește orice raport juridic contractual.
Nici una dintre părți nu contestă faptul că între, în calitate de utilizator, și societatea ă Leasing, în calitate de locator, s-a perfectat la data de 17 decembrie 2004 contractul de leasing nr. B 086/2004 pentru suma de 100.850 euro în vederea finanțării construcției unei stații de distribuție carburanți în localitatea A,-, județul A, urmând ca locatorul, care devenea proprietarul imobilului pe toată durata derulării contractului (20 de ani), să transmită acest drept real utilizatorului după exercitarea dreptului de opțiune, plata ultimei rate și a valorii reziduale și semnarea procesului-verbal de predare-primire a acestuia. Ulterior, finanțatorul a încheiat cu reclamanta A la 1 martie 2005 un contract de antrepriză în vederea executării și predării "la cheie", în stare perfectă de funcționare, fără vicii, a unui imobil tip civil, cu respectarea tuturor condițiilor, planurilor și termenelor de execuție prevăzute în convenție. Potrivit contractului de antrepriză, prețul ferm de execuție a fost stabilit la suma de 99.564 euro, fără, părțile convenind asupra modalităților de plată, asupra graficului de execuție și a penalizărilor de întârziere, asupra termenelor de garanție, precum și cu privire la condițiile de recepție a lucrării, fiind de reținut faptul că această convenție a fost semnată, chiar dacă numai pentru opozabilitate, și de către reprezentantul societății pârâte A, care a declarat că a luat la cunoștință și este de acord cu toate datele inserate în contract și în anexele acestuia, inclusiv cu valoarea contractului și cu condițiile de modificare a acesteia, termenul de finalizare a construcției și de efectuare a recepției lucrării.
Cu toate acestea, cele două societăți litigante nu au căzut de acord cu privire la preluarea sau nu de către pârâta apelantă a obligațiilor de plată către antreprenor după momentul în care beneficiarul Leasing ia a intrat în insolvență (01.10.2005) prin hotărârea Tribunalului d e Primă Instanță / - instanță pentru cauze de insolvabilitate, pronunțată în dosarul nr. 90 IN 83/05 și astfel nu a mai fost în măsură să continue plățile către reclamantă.
Curtea apreciază că în mod corect judecătorul fondului a considerat că din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă fără putință de tăgadă că pârâta a preluat, în condițiile art. 1131 Cod civil, obligația de plată a lucrărilor executate de societatea reclamantă la imobilul stație de distribuție carburanți în temeiul contractului de antrepriză încheiat cu societatea ă Leasing, imobil care a făcut obiectul convenției de leasing nr. 5.086/17.12.2004 și al cărui utilizator era tocmai pârâta apelantă, susținerile sale din cuprinsul cererii de apel în sensul că nu și-ar fi însușit plata contravalorii lucrărilor de construcție nefiind întemeiate.
Astfel, din înscrisurile depuse de reclamantă, respectiv facturile nr. -/16.08.2005, nr. -/07.12.2005 și nr. -/07.12.2005, precum și ordinele de plată nr. 14/15.08.2005, nr. 21/16.09.2005 și duplicatul extrasului de cont al A din 03.10.2005 (filele 20-25 dosar de fond) rezultă fără echivoc că societatea pârâtă a achitat, din proprie inițiativă, suma totală de 62.000 lei cu titlu de "contravaloare situație lucrări construcție la stația distribuție carburanți", în cuprinsul documentelor de plată fiind trecută valoarea cursului de schimb leu/euro, tocmai datorită faptului că în contractul de antrepriză prețul a fost stabilit în această valută.
De asemenea, din declarațiile martorilor audiați în primă instanță rezultă în mod clar că reprezentanții reclamantei, aflând de falimentul finanțatorului Leasing ia, ceea ce a dus în mod automat la oprirea plăților din partea acestuia, au decis stagnarea lucrărilor de construcție la imobilul contractat, moment în care reprezentantul pârâtei apelante a luat legătura cu antreprenorul solicitându-i continuarea lucrărilor în schimbul efectuării plăților scadente, A urmând să preia obligația de plată pentru realizarea investiției stație de distribuție carburanți.
Este adevărat că Aai nițiat semnarea unui nou contract de antrepriză cu A și reprezentanții acestei societății nu au restituit contractul semnat, dar această împrejurare nu poate duce la concluzia că în speță nu a intervenit o novație subiectivă prin schimbare de debitor în condițiile în care ambele părți sunt comercianți, ceea ce face ca, raportat la art. 46 Cod comercial, obligația comercială să se poată proba și cu facturi acceptate sau cu martori, chiar în cazurile prevăzute de art. 1191 Cod civil, dovadă ce în speță a fost făcută, din declarațiile martorilor și (filele 28-29 dosar de fond) reieșind existența novației, respectiv acordul de voință al celor două societăți de a înlocui debitorul inițial - Leasing ia, terțul contractant - angajându-se față de creditor - să plătească el datoria societății e, știut fiind faptul că, în esență, novația este o convenție, adică un acord de voință între două sau mai multe persoane care dă naștere, modifică sau stinge drepturi și obligații (art. 942 Cod civil).
Pe de altă parte, apărările pârâtei apelante nu sunt dovedite, din cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară reieșind faptul că până în luna iunie 2005 Aae xecutat, în temeiul contractului de antrepriză, lucrări de construcție ce au fost acoperite prin situații de lucrări confirmate pentru suma de 88.620 lei, facturând către finanțator lucrări în valoare totală de 96.786,49 euro, inclusiv, lucrările executate și pentru care nu există situații de lucrări fiind evaluate la 10.944 euro, fără Din totalul lucrărilor executate de reclamantă Leasing ia a achitat doar suma de 54.401 euro, cu, la finalizarea construcției, în prezența reprezentanților părților, întocmindu-se procesul-verbal de terminare a lucrărilor nr. 1 din 26 august 2005, în anexa 2 fiind menționate lucrările neexecutate și care au fost recunoscute de către reclamantă pe motiv că societatea pârâtă nu a efectuat nici plata celor deja realizate până atunci.
Cu toate că apelanta susține că ar fi executat prin forțe proprii unele dintre lucrările stației de distribuție carburanți, expertul a concluzionat că nu a putut să demonstreze acest lucru cu situații de lucrări sau acte contabile, facturile fiscale descoperite în contabilitatea pârâtei dovedind doar achiziționarea unor bunuri și efectuarea unor prestații ce nu au făcut obiectul contractului de antrepriză, astfel că singurul executant al construcției din localitatea A,-, județul Aaf ost A, nici una dintre părți neformulând obiecțiuni în condițiile art. 212 alin. 2 Cod procedură civilă. Nu în ultimul rând, din declarațiile martorilor și (filele 30-31 dosar de fond) nu rezultă cu claritate că în speță nu ar fi intervenit novația, ci doar primul martor a declarat evaziv că are cunoștință că anterior recepției reprezentantul societății apelante a refuzat achitarea contravalorii lucrărilor de construcție invocând obligația de plată din contractul de leasing, însă, tot el afirmă ulterior că au mai fost efectuate unele lucrări de către reclamantă, costul acestora fiind achitat de către societatea pârâtă. În schimb cel de-al doilea martor nu a putut declara decât că "a auzit" de unele discuții telefonice între reprezentanții celor două societății în cadrul cărora "patronul său" cerea directorului societății reclamante finalizarea lucrărilor de construcție "pentru a putea porni pompa", fiind plătite unele sume de bani către acesta.
Față de cele arătate, singura concluzie judicioasă ce se impunea în cauză este aceea că apelanta s-a angajat față de să achite contravaloarea lucrărilor de construcție a stației de distribuție carburanți ce a făcut obiectul contractului de antrepriză încheiat între societatea intimată și finanțatorul Leasing ia, prin aceasta realizându-se o novație subiectivă prin schimbare de debitor, pentru care nu se cere concursul debitorului inițial, altfel neputându-se explica logic și într-o manieră rezonabilă care au fost rațiunile pentru care după încetarea plăților de către finanțator constructorul a continuat să execute lucrări în temeiul contractului de antrepriză, deși nu toate lucrările realizate au fost achitate, știut fiind că în materie comercială nu se poate vorbi de vreo intenție de liberalitate (excepție făcând contractul de sponzorizare și mecenatul), profitul fiind de esența comerțului. De altfel, prin cererea de apel în mai multe rânduri însăși societatea pârâtă face vorbire de "creditoarea", de "creanța solicitată de reclamantă cu titlu de rest de preț care nu este exigibilă și certă" etc. împrejurare care, chiar dacă nu constituie o recunoaștere din partea sa, nu poate fi omisă de instanță.
Deși este de netăgăduit faptul că societatea intimată a făcut demersuri pentru a-și înscrie suma neîncasată la masa credală a falitei Leasing ia, aspect ce rezultă din cuprinsul înscrisurilor prezentate de apelantă, contrar susținerilor sale, Curtea apreciază că acest lucru nu poate duce la schimbarea soluției primei instanțe pentru simplul motiv că a acționat pe două căi: a chemat în judecată în fața instanțelor române pentru ca aceasta să fie obligată să-i plătească prin novație suma de 159.842 lei cu titlu de rest de preț, dar, în același timp, pentru că era posibil ca acțiunea să-i fie respinsă (după o perioadă destul de lungă), a considerat că se impune să-și declare "creanța" și în fața judecătorului de insolvență din ia, tocmai pentru că dacă nu ar fi respectat termenul limită de înscriere la masa credală (care este unul relativ scurt) ar fi fost decăzută din drept, și, într-o asemenea situație, risca să nu-și mai recupereze creanța deținută, ceea ce nu era just.
Referitor la cererea de intervenție formulată de Leasing B, având în vedere că aceasta nu s-a conformat dispozițiilor legale privitoare la timbraj - art. 10 și art. 11, raportat la art. 2 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată, și art. 3 alin. 2 din nr.OG 32/1995 privind timbrul judiciar, modificată, în sensul că, deși i s-a pus în vedere de către instanță la termenul din 12 februarie 2008, nu a făcut dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 2.283,51 lei și 5 lei timbru judiciar, Curtea, în temeiul prevederilor art. 20 alin. 1-3 din Legea menționată și a art. 9 din ordonanța amintită va dispune anularea cererii ca netimbrată, conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Totodată, văzând că intimata reclamantă a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, în conformitate cu art. 274 Cod procedură civilă instanța va obliga pârâta apelantă la plata sumei de 2.952 lei cu acest titlu reprezentând onorariu avocațial potrivit facturii nr. -/21.01.2008 emisă de Cabinet individual de Avocat din Baroul Timiș (fila 22).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta, cu sediul în localitatea A, str. -, nr. 10, județul A, împotriva sentinței civile nr. 2303/04.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată A, cu sediul în localitatea A,-, județul A și pârâții intimați și, ambii domiciliați în localitatea A, str. -, nr. 10, județul
Anulează ca netimbrată cererea de intervenție formulată de intervenienta Leasing, cu sediul în localitatea B, Calea, nr. 54,. 2,. 5, sector 1.
Obligă pârâta apelantă A la plata către reclamanta intimată Aas umei de 2.952 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /04.04.2008
Tehnored. /08.04.2008/7 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Agvrilescu
