Spete pretentii comerciale. Decizia 613/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.613
Ședința publică din data de 16.12.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ioana Barna Prisacaru
JUDECĂTOR 2: Elena Mincu
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelantul-reclamant, împotriva sentinței comerciale nr.10902/03.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 09.12.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.12.2008, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la 17.08.2006, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând: 1) obligarea pârâtului la plata sumei de 39.608 EURO, contravaloarea acțiunilor cedate și neachitate în termen, respectiv tranșa a III-a și a IV-a din contractul de cesiune de acțiuni încheiat la data de 05.10.2005 și a sumei de 693 EURO, dobânda legală; 2) anularea contractului de cesiune de acțiuni încheiat la 06.01.2006 pentru eroare - viciu de consimțământ; 3) anularea tuturor actelor încheiate în baza hotărârii AGA din 06.01.2006; 4) cheltuieli de judecată.
Prin Sentința comercială nr.10902/03.10.2007, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
În legătură cu eroarea viciu de consimțământ ce a stat la baza încheierii contractului de cesiune de acțiuni din data de 06.01.2006, tribunalul nu retinut vicierea consimțământului pentru următoarele considerente:
Din lecturarea actelor aflate la dosarul cauzei respectiv: contractul de cesiune de acțiuni din 06.01.2006, Hotărârea AGEA din 06.01.2006, rezultă că acestea au fost semnate de către părți, reținându-se că atât reclamantul cât si pârâtul sunt cunoscători de limbă română, reclamantul semnând cererea introductivă de instanță care a fost formulată tot în limba română. Eroarea nu a fost concomitentă încheierii actului, deci nu se retine viciul de consimțământ reglementat de dispozițiile art. 953, 954 Cod civil.
Tribunalul reținut că Hotărârea AGEA și contractul de cesiune din 06.01.2006 reprezintă singurele acte juridice înregistrate la, acestea fiind singurele acte legale și opozabile terților în temeiul Legii nr.31/1990. Potrivit art.61 și 62 din Legea nr.31/1990 creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaților privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței să oblige societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat. Din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că AGEA l-a împuternicit pe pârât să semneze în numele acționarilor și pentru ei actul adițional precum și toate celelalte acte necesare pentru aducerea la îndeplinire a hotărârii din 06.01.2006. Înscrierea la Registrul Comerțului a mențiunilor privitoare la modificarea actului constitutiv al societății SC Consultanta SA s-a făcut prin încheierea nr.12019/13.03.2006, termenul de recurs fiind de 15 zile.
Sub aspectul excepției lipsei calității procesuale pasive, tribunalul a reținut că prin contractul de cesiune de acțiuni din 06.01.206 și prin Hotărârea AGEA a acționarilor SC Consultanta SA, reclamantul a renunțat la calitatea de acționar și a cesionat cele 141 de acțiuni, reprezentând 47% din totalul societății olandeze BV.
Din actele aflate la dosarul cauzei tribunalul a reținut că nu pârâtul este obligat la raportul juridic dedus judecății, întrucât singurul contract de cesiune de acțiuni înregistrat în conformitate cu dispozițiile legale la și opozabil terților este cel încheiat la data de 06.01.2006.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Apelantul a criticat hotărârea pentru următoarele motive:
Ambele părți și-au dat acordul de voință pentru a încheia contractul de cesiune de acțiuni, în urma căruia toate acțiunile deținute de reclamant în cadrul SC Consultanta SA să fie transmise în patrimoniul pârâtului contra unui preț determinat, în sumă de 79.216 EURO, preț ce a fost plătit parțial de pârât. acțiunilor și plata prețului anterior au fost elementele ce l-au determinat să închei contractul de cesiune.
Ulterior, cu ocazia celui de-al doilea contract de cesiune, consimțământul a fost viciat, fiind indus în eroare de pârât, eroare ce atrage nulitatea contractului.
1. Sentința este lipsită de suport și temei legal din perspectiva dispozițiilor art.953-954 Cod civil
Eroarea - viciu de consimțământ ce a stat la baza încheierii contractului de cesiune de acțiuni din 06.01.2006, a împiedicat formarea valabilă a actului juridic. Falsa reprezentare a obiectului actului juridic încheiat, mai ales lipsa prețului real ce ar fi trebuit să îl primească apelantul, dacă ar fi fost cunoscută de acesta, la momentul încheierii celui de-al doilea contract de cesiune, l-ar fi determinat să refuze semnarea lui.
Fiind vorba de eroare distrugătoare de voință - neîncasarea prețului - prin aceasta s-a împiedicat formarea contractului lipsind consimțământul său valabil exprimat.
Obiectul contractului a fost reprezentat, pe de o parte, de cedarea acțiunilor deținute de acesta în favoarea intimatului, iar pe de altă parte, de plata prețului acțiunilor preluate.
Pe cale de consecință, contractele de cesiune de acțiuni au ca substanță, pe de o parte, pachetul de acțiuni - pentru, iar pe de altă parte, prețul real al acțiunilor ce trebuia plătit și a fost plătit parțial.
În cauză, apelantul a fost indus în eroare, având în vedere următoarele:
a) nu cunoaște limba română, iar contractul a fost redactat, în totalitate în limba română, spre deosebire de contractul de cesiune de acțiuni din 05.10.2005 care a fost redactat bilingv; contractul din 2006 fost redactat în română pentru a-l determina să semneze;
b) prețul acțiunilor a fost de 79.216 EURO, în condițiile în care, aferent primului contract de cesiune, au fost încasate două tranșe din prețul stabilit, adică suma de 39.608 EURO, nu ar mai fi avut niciun motiv să renunțe la celelalte două tranșe; presupunând că ar fi vrut să le anuleze, ar fi trebuit să încheie un act adițional prin care să insereze o clauză prin intermediul căreia să-l anuleze pe cel dintâi;
c) disproporția de valoare dintre primul și cel de-al doilea contract de cesiune de acțiuni îl determină să nu își dea consimțământul la încheierea celui de-al doilea contract;
d) neîndeplinirea obligației pârâtului cu privire la plata ultimelor două tranșe din preț condus la introducerea prezentei acțiuni.
Prin urmare, în cauză, sunt întrunite condițiile erorii - viciu de consimțământ:
1) elementul asupra căruia a căzut falsa reprezentare a fost hotărâtor - prețul contractului, în sensul că, dacă ar fi cunoscut realitatea, acest contract nu ar mai fi fost încheiat;
2) fiind vorba de un act bilateral, cu titlu oneros, pârâtul avea reprezentarea faptului că, dacă ar fi cunoscut că urmează să nu mai primească suma de 39.608 EURO, ar fi refuzat încheierea contractului din 06.01.2006.
2. Sentința este lipsită de suport legal din perspectiva încălcării dispozițiilor art.13 coroborate cu cele ale art.128 din Constituția României
Susținerile instanței potrivit cărora este cunoscător de limbă română deoarece a semnat cererea de chemare în judecată sunt lipsite de suport real dat fiind faptul că prin art.13, art.128 din Constituție, apelantul este obligat să respecte limba română în ceea ce privește procedura civilă.
3. Sentința tribunalului este lipsită de suport legal din perspectiva încălcării art.25 din Legea nr.26/1990
Dispozițiile art.25 din Legea nr.26/1990 sunt de strictă interpretare și pentru a cere Registrului Comerțului să radieze mențiunea păgubitoare apelantul trebuie să ceară instanței de judecată să reglementeze situația juridică a celor două contracte de cesiune de acțiuni printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă.
Cererea de chemare în judecată îndeplinește condițiile prevăzute de art.25 alin.1 din Legea nr.26/1990, iar aprecierile instanței de fond, potrivit cărora în cauză ar fi incidente dispozițiile art.61, 62 din Legea nr.31/1990 sunt eronate.
Dispozițiile art.61, 62 din Legea nr.31/1990 nu sunt aplicabile în speță.
Opoziția este mijlocul procedural de a ataca o măsură, o hotărâre a asociaților care nu se bazează în mod necesar pe frauda adusă unor drepturi și are ca scop anularea actului.
Dacă opoziția este o acțiune comercială pusă la îndemână de legea specială persoanelor prevăzute de art.61, nu se poate admite că aceasta exclude orice altă acțiune pronunțată care s-ar ataca un act fraudulos încheiat în dauna creditorilor.
În condițiile în care există două contracte de cesiune, din care primul (anterior) stipulează plata prețului acțiunilor diferit de valoarea nominală a acestora, iar cel de-al doilea (ulterior) stabilește cesiunea acțiunilor la valoarea nominală, pentru cel din urmă nefiind valabil exprimat acordul de voință, instanța de fond trebuia să stabilească care dintre cele două contracte de cesiune este încheiat în mod valabil, să oblige la plata prețului, urmând ca, ulterior, în baza sentinței, să ceară Registrului Comerțului radierea mențiunilor păgubitoare potrivit art.25 alin.1 din Legea nr.26/1990.
4. Sentința încalcă prevederile art.969 și următoarele Cod civil
Între părți, contractul are putere obligatorie conform art.969 Cod civil.
Astfel, intimatul și-a îndeplinit parțial obligațiile, în sensul că a plătit primele două tranșe din contract - 39.608 EURO, fiind debitor pentru diferența de 39.608 EURO.
Instanța a ignorat existența contractului din 05.10.2005, motivat de faptul că la Registrul Comerțului este înregistrat contractul de cesiune de acțiuni din 06.01.2006 și că acesta este opozabil terților. Dar în contractul de cesiune din 05.10.2005, apelantul și intimatul nu sunt terți.
În condițiile în care instanța ar fi interpretat cele două contracte de cesiune, ar fi observat că pârâtul are calitate procesuală pasivă și este debitor.
5. Sentința a fost dată cu ignorarea/interpretarea eronată a actelor de la dosar
Anexat acțiunii principale, reclamantul a depus contractele de cesiune de acțiuni și Hotărârile AGEA ale SC Consultanta SA. Instanța a avut în vedere numai contractul de cesiune nr.06.01.2006, reținând faptul că este singurul contract opozabil terților.
a) Contractul de cesiune din 06.01.2006 nu anulează contractul de cesiune de acțiuni din 05.10.2005. Nu există nici o prevedere în acest sens mai ales datorită faptului că pârâtul și-a îndeplinit deja, parțial, obligațiile asumate.
În cauză nu poate fi avut în vedere actul public deoarece rolul acestuia este aparent, între părți există o convenție anterioară celei înregistrate la Registrul Comerțului. Între părți, actul valabil este cel din 05.10.2005.
b) Pârâtul are calitate de asociat în cadrul societății BV, în cadrul căreia acesta este asociat unic, alt fapt ce l-a indus în eroare.
c) Instanța a respins administrarea probei cu interogatoriul intimatului, deși era utilă, pertinentă. Fiind vorba de un act juridic, eroarea poate fi demonstrată cu orice mijloc de probă.
În susținere, a fost solicitată proba cu acte, fiind depuse: de conturi - Banca Transilvania din 22.11.2006, 31.12.2005, Hotărârea AGEA SC Consultanta SA din 12.08.2005, Contractul de cesiune de acțiuni din 05.10.2005, Contractul de cesiune de acțiuni din 06.01.2006, Actul adițional la actul constitutiv al SC Consultanta SA, conform Hotărârii AGEA din 06.01.2006, Hotărârea AGEA din 06.01.2006, declarații ale acționarilor, noilor cenzori, Hotărârea AGEA din 03.03.2006, din Registrul Acționarilor SC Consultanta SA.
Intimatul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță, nu a depus întâmpinare.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea va constata apelul nefondat pentru următoarele considerente:
Eroarea - viciu de consimțământ - este reglementată de dispozițiile art. 953, art.954 Cod civil.
Potrivit art. 953 Cod civil, consimțământul nu este valabil, când este dat prin eroare, smuls prin violență, sau surprins prin dol.
Eroarea este falsa reprezentare a realității la încheierea unui act civil.
Conform art. 954 Cod civil, eroarea nu produce nulitate decât când cade asupra substanței obiectului convenției.
Eroarea nu produce nulitate când cade asupra persoanei cu care s-a contractat, afară numai când considerația persoanei este cauza principală, pentru care s-a făcut convenția.
Eroarea - viciu de consimțământ - este falsa reprezentare ce cade fie asupra calităților substanțiale ale obiectului actului, fie asupra persoanei contractante.
Apelantul-reclamant și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.954 Cod civil, invocând falsa reprezentare asupra obiectului actului.
Dispozițiile referitoare la cerințele pe care trebuie să le întrunească obiectul actului juridic pentru a fi valabil sunt art.948 pct.3 Cod civil, art.963 Cod civil, art.964 cod civil, art.965 Cod civil.
Pentru a fi aplicabile prevederile art.953, art.954 Cod civil, eroarea trebuie să cadă asupra calităților substanțiale ale obiectului actului.
Atât prin contractul de cesiune încheiat la 5.10.2005, cât și prin cel de-al doilea încheiat la data de 06.01.2006, obiectul contractului asupra căruia părțile au înțeles să contracteze l-a reprezentat pachetul de acțiuni (141 acțiuni) deținut de reclamantul-acționar la SC Consultanta SA.
Faptul că nu cunoaște suficient limba română nu îl îndreptățește să invoce eroarea, ca viciu de consimțământ la încheierea contractului de cesiune de acțiuni din 06.01.2006, în condițiile în care reclamantul a participat și a votat pentru această operațiune juridică în cadrul Adunării Generale a Acționarilor SC Consultanta SA din data de 06.01.2006, hotărâre pe care nu a înțeles să o conteste în condițiile legii.
În ceea ce privește reducerea contravalorii acțiunilor cedate, în condițiile în care au fost plătite primele 2 tranșe, și că ar fi trebuit să fi încheiat un act adițional în sensul avut în vedere de termenii contractului de cesiune din 06.01.2006, Curtea apreciază că primul contract, încheiat la 5.10.2005, neînscris în Registrul Comerțului, și-a încetat efectele prin adoptarea Hotărârii AGEA din 06.01.2006, ca expresie a voinței sociale a societății, devenind ineficace.
Contractul de cesiune a acțiunilor reprezintă o cauză de modificare a actului constitutiv, iar aceasta se hotărăște numai de adunarea generală.
În întâmpinarea formulată la fond, pârâtul a arătat în considerarea cărui fapt s-a hotărât de către asociați reducerea prețului de cumpărare al acțiunilor, și anume atribuirea către reclamant a contractului de leasing al autoturismului în valoare de 30.000 Euro, astfel cum rezultă din Hotărârea AGEA din 06.01.2006, punctul 6 al hotărârii.
Și motivele vizând eroarea asupra persoanei cocontractantului vor fi înlăturate pentru aceleași rațiuni, reținând și că reclamantul nu a probat faptul că actul juridic l-ar fi încheiat în considerarea exclusivă a pârâtului.
În ceea ce privește criticile încadrate la pct.2 al motivelor de apel, referitoare la faptul că sentința pronunțată contravine dispozițiilor art.13 coroborat cu art.128 din Constituția României, Curtea le va respinge având în vedere că susținerile instanței în sensul că reclamantul ar fi cunoscut limba română deoarece a redactat/semnat cererea de chemare în judecată nu au reprezentat singurele argumente juridice pentru care tribunalul a respins acțiunea formulată, ci, convingerea instanței s-a fundamentat pe analiza judicioasă a condițiilor prevăzute de art.953 Cod civil, art.954 Cod civil, prin prisma cărora instanța a stabilit că, contractul din 06.01.2006 nu fost încheiat cu vicierea consimțământului.
Referitor la criticile încadrate la pct.3 din motivele de apel, într-adevăr, potrivit art.61 alin.1 din Legea nr. 31/1990, creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaților privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat, prevederile art. 57 fiind aplicabile.
Opoziția împotriva hotărârii asociaților este mijlocul procedural, aflat la îndemâna persoanelor interesate, prin care se atacă hotărârea asociaților privitoare la modificarea actului constitutiv.
Deși instanța a apreciat că reclamantul putea să exercite acțiunea specială prevăzută de art.61, art.62 din Legea nr.31/1990, Curtea nu va reține acest considerent al hotărârii pronunțate, relevând, însă, că potrivit art.132 din Legea nr.31/1990, acționarii au posibilitatea de a ataca o hotărâre a adunării generale pe calea specială a acțiunii în anulare a acesteia, ceea ce în speță, reclamantul nu a înțeles să exercite.
Potrivit art.132 din Legea nr.31/1990, "Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționari."
Prin urmare, reținând aceste considerente, precum și cele avute în vedere cu ocazia analizei motivelor de apel referitoare la lipsa de temei legal a hotărârii din perspectiva aplicării art.953-954 Cod civil, Curtea va înlătura ca nerelevante criticile încadrate la pct.3 al motivelor de apel.
De asemenea, argumentele vizând posibilitatea formulării unei acțiuni de radiere a mențiunilor păgubitoare în condițiile art.25 din Legea nr.26/1990, vor fi înlăturate față de constatarea Curții cu privire la valabilitatea contractului de cesiune de acțiuni încheiat la 06.01.2006.
În ceea ce privește motivele de apel încadrate la pct.4 din dezvoltarea acestora, Curtea reține că instanța de fond, deși a reținut în dispozitiv lipsa calității procesuale pasive a pârâtului, a motivat respingerea acțiunii pe considerente ce țin de fondul raportului juridic dintre părți, chiar dacă se face referire și la calitatea procesuală pasivă, constatând valabil încheiat contractul de cesiune din 06.01.2006, în baza Hotărârii AGEA din 06.01.2006 care a modificat voința socială a societății exprimată prin Hotărârea AGEA din 12.08.2005, în baza căreia se încheiase contractul de cesiune din 5.10.2005.
Referitor la motivele de apel încadrate la punctul 5 din dezvoltarea acestora, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește critica potrivit căreia contractul de cesiune din 06.01.2006 nu anulează contractul de cesiune de acțiuni din 05.10.2005, Curtea o va înlătura.
Astfel, prin Hotărârea AGEA a SC Consultanta SA din 06.01.2006 (fila 90, dosar fond), acționarii prezenți, printre care și reclamantul, au hotărât, alături de alte modificări aduse actului constitutiv, la pct.6, modificări în structura acționariatului, în sensul că domnul renunță la calitatea de acționar, cesionând cele 141 acțiuni deținute, reprezentând 47% din totalul capitalului social al SC Consultanta SA către societatea olandeză BV, reprezentată de domnul .
Urmare acestei modificări, s-a încheiat contractul de cesiune de acțiuni, la data de 06.01.2006, prin care domnul - reclamantul - a cesionat un număr de 141 de acțiuni către societatea olandeză BV, reprezentând 47% din capitalul social al SC Consultanta SA.
În temeiul Hotărârii AGA din 06.01.2006 și a contractului de cesiune încheiat la aceeași dată, s-a întocmit actul constitutiv modificator al SC Consultanta SA nr.53/06.03.2006, ce a fost înscris în Registrul Comerțului, conform încheierii judecătorului delegat nr.12019 din 13.03.2006 (fila 93, dosar fond).
Modificarea actului constitutiv reprezintă mijlocul prin care se modifică societatea comercială.
Modificarea actului constitutiv a societății pe acțiuni se realizează prin hotărârea adunării generale în condițiile de cvorum și de majorările prevăzute de lege.
Adunarea generală a acționarilor este organul de deliberare și decizie a societății comerciale. Potrivit legi, ea exprimă voința socială.
Prin urmare, hotărârile adunării generale a societății comerciale sunt obligatorii pentru toți acționarii și pentru a fi opozabile terților acestea trebuie publicate, în condițiile legii.
Având în vedere principiul obligativității hotărârii adunării generale, este evident că, raportat la speță, Hotărârea AGEA din 06.01.2006 este obligatorie și pentru reclamant, în calitate de acționar, pe care, de altfel, nu a înțeles să o atace.
Nefiind anulată Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a SC Consultanta SA din 06.01.2006, în condițiile art.132 din Legea nr.31/1990, nici actul subsecvent, contractul de cesiune de acțiuni din 06.01.2006, încheiat în baza acestei hotărâri, nu poate fi anulat. Aceasta deoarece, operațiunile juridice care se desfășoară pentru modificarea actului constitutiv prin modificarea structurii acționariatului sunt adoptarea hotărârii adunări generale, ca expresie a voinței sociale a acționarilor, și apoi, încheierea contractului de cesiune de acțiuni.
Faptul că în contractul de cesiune de acțiuni din 06.01.2006 nu există nici o prevedere în sensul anulării contractului din 05.10.2005 nu are relevanță, în raport de considerentele reținute anterior, în ceea ce privește obligativitatea hotărârii adunării generale, conform art. 132 alin.1 din Legea nr.31/1990, a faptului că reclamantul nu a înțeles să atace hotărârea adunării generale în condițiile art.132 din Legea nr.31/1990 și a împrejurării că încheierea contractului de cesiune de acțiuni a avut ca temei Hotărârea adunării generale din 06.01.2006, pe care reclamantul a votat-o și pe care nu a contestat-
De asemenea, contractul de cesiune de acțiuni din 5.10.2005, precum și Hotărârea AGEA din 12.08.2005 care a adoptat decizia cu privire la cesiunea acțiunilor nu au fost înscrise în registrul Comerțului, nefiind opozabile terților.
Prin urmare, prin încheierea celui de-al doilea contract, primul contract și-a încetat efectele, devenind ineficace, fiind înlocuit, potrivit voinței sociale a acționarilor, cu contractul încheiat la 06.01.2006.
Faptul că intimatul are calitate de asociat unic la societatea comercială olandeză BV nu are relevanță, față de succesiunea operațiilor juridice încheiate, redate în prezentele considerente.
Argumentul că instanța de fond a respins proba cu interogatoriul pârâtului nu va fi reținut de C, câtă vreme potrivit art.167 Cod procedură civilă, dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să aducă dezlegarea pricinii.
De altfel, în faza devolutivă a apelului, apelantul nu a înțeles să solicite și să administreze decât proba cu înscrisuri, nu și cea cu interogatoriul intimatului.
Se mai observă, totodată, că apelantul a depus în cadrul probei cu înscrisuri, Hotărârea AGEA din 06.01.2006, trunchiat, fără a prezenta în integralitate hotărârea, astfel cum a fost înfățișată instanței de fond de către intimat, (filele 90-92, dosar fond), cu modificările aduse actului constitutiv, în raport de care tribunalul a soluționat cauza, deși nu a făcut referire în mod expres la aceasta.
Referitor la faptul că în cauză nu poate fi avut în vedere actul public, respectiv contractul de cesiune din 06.01.2006, deoarece rolul său e aparent și că actul valabil este cel din 05.10.2005, Curtea reține că în cauză apelantul nu a făcut nici o dovadă în acest sens, iar pe de altă parte se constată că, la momentul încheierii contractului de cesiune, ambele contracte au corespuns voinței reale a părților potrivit hotărârilor luate în cadrul celor două adunării generale a acționarilor.
Contractul de cesiune de acțiuni din 05.10.2005 nefiind înscris în Registrul Comerțului, pentru a face opozabilă modificarea actului constitutiv, a îndreptățit pe acționari să convoace o nouă AGA care să hotărască cu privire la încetarea contractului de cesiune din 05.10.20o5, prin încheierea unui nou contract de cesiune, având în vedere schimbarea împrejurărilor cu privire la încheierea contractului de cesiune de acțiuni, redate anterior, dar și alte modificări intervenite în structura acționariatului, precum și cu privire la desemnarea cenzorilor societății.
Contractul de cesiune ce acțiuni nu este un act juridic de sine stătător, ci acesta este încheiat în baza unei hotărâri AGA care aprobă o asemenea operațiune juridică, după cum poate dispune și încetarea efectelor acestuia în condițiile în care formalitățile de publicitate nu s-au efectuat și contractul nu a devenit opozabil terților.
Plata efectuată de noul acționar BV la 19.01.2006 reclamantului-apelant confirmă că părțile au înțeles să-și execute obligațiile asumate prin contractul din 06.01.2006.
Apelantul nu a motivat care ar fi fost rațiunile pentru care ar fi consimțit să încheie două contracte, unul secret și altul public.
Pe de altă parte, invocând prin motivarea acestui motiv de apel, teoria simulației, rezultă că reclamantul și-a fundamentat cererea de chemare în judecată pe două cauze diferite, care se exclud reciproc, întrucât simulația presupune încheierea a două contracte între părți, neafectate de vicii, or reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată constatarea nulității contractului de cesiune pentru eroare-viciu de consimțământ- asupra obiectului contractului.
urmărite prin simulație sunt evitarea aplicării unor legi, ocolirea prevederilor prohibitive referitoare la unele contracte.
Reclamantul nu a demonstrat - în cadrul vreunei acțiuni în simulație - caracterul simulat al operației pentru a face să se aplice efectiv singurul contract ce corespunde voinței reale, secrete, a părților.
De altfel, potrivit art.294 C pr. civ. în apel nu se poate schimba cauza cererii de chemare în judecată.
În consecință, pentru aceste motive, Curtea va constata apelul nefondat, urmând a fi respins, conform art.296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul-reclamant, cetățean austriac, cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la #., & în B,-, sector 3, împotriva sentinței comerciale nr.10902/03.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât, cu domiciliul în Olanda 4B, 3. BA, ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.12.2008.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Mihaela Ioana Barna PrisacaruJudecători:Mihaela Ioana Barna Prisacaru, Elena Mincu
