Spete pretentii comerciale. Decizia 64/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 64
Ședința publică din data de 06 mai 2009
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTOR 2: Chirica Elena
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de reclamanta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, Sector 1, cod poștal - împotriva sentinței nr. 26 din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA - DE, cu sediul în comuna de, sat. Minier, județ P, cod poștal -.
Cererea de apel fiind scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta Agenția Domeniilor Statului B reprezentată de consilier juridic și intimata pârâtă SC SA de reprezentată de avocat I din Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședintă, după care:
Avocat I pentru intimata pârâtă depune la dosar întâmpinare, pe care o înmânează și reprezentantului apelantei reclamante.
Consilier juridic arată că alte cereri nu mai are de formulat în cauză, iar Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul pentru apelanta reclamantă, arată că soluția instanței de fond este nelegală și neemeinică, întrucât reclamanta a depus cererea de chemare în judecată înainte de împlinirea termenului de prescripție la data de 20.12.2007, așa cum rezultă din borderoul din data de 20.12.2007 care poartă ștampila Oficiului nr. 1 Se mai învederează că termenul de prescripție s-a întrerupt succesiv la data efectuării plăților de către pârâtă, neîmplinindu-se 3 ani de la data la care a început să curgă termenul de prescripție.
In mod eronat instanța de fond a reținut că termenul special de prescripție de 5 ani nu este aplicabil și apelantei
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond la ribunalul Buzău.
Avocat I având cuvântul pentru intimata pârâtă arată că în ceea ce privește prima critică, referitoare la greșita soluționare a excepției prescripției, raportat la data depunerii cererii de chemare în judecată la oficiul poștal, este nefondată,
întrucât la dosarul cauzei nu există o astfel de probă, apelanta prevalându-se de ștampila oficiului poștal aplicată pe borderoul care atestă că au fost trimise prin poștă mai multe acte, fără a se specifica ce conțin acestea, către destinații diferite, inclusiv Tribunalul Ialomița. Astfel în mod corect instanța de fond a avut în vedere singura dată certă a formulării cererii și anume aceea înregistrată la tribunal, respectiv 4.01.2008.
Acțiunea este prescrisă pentru sumele pretinse de ADS până la data de 25.11.2004, potrivit art. 5.2 din contractul de asociere în participațiune și actul adițional nr. 2/2003. Astfel, odată cu prescrierea dreptului la acțiune pentru redevență, s-a prescris și dreptul la acțiune cu privire la orice penalități ori dobânda invocate de reclamanta.
Solicită respingerea apelului și menținerea soluției instanței de fond, ca legală și temeinică.
Cheltuielile de judecată le va solicita pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.26 din 15 ianuarie 2009, Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a admis excepția lipsei de interes privind capătul de cerere prin care se solicită constatarea rezilierii contractului de asociere în participațiune nr. 19/2002 și excepția prescripției dreptului material la acțiune invocate de pârâta SC SA și a respins acțiunea promovată de reclamanta Agenția Domeniilor Statului B în contradictoriu cu pârâta SC SA de.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în ce privește excepția lipsei de interes invocată de pârâtă prin care se solicită constatarea rezilierea contractului de asociere în participațiune, excepția este întemeiată, rezilierea contractului de asociere în participațiune a intervenit la data de 28.09.2004, ca urmare a aplicării pactului comisoriu de gradul IV, înserat de către părți în cuprinsul contractului la art. 5.7, iar excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă și această excepție este întemeiată având în vedere dispozițiile art. 5.2 din contractul de asociere în participațiune și a actului adițional nr. 2/10.10.2003.
Se reține prin sentință că potrivit contractului și actului adițional care a modificat dispoziția contractuală inițială, termenele pentru plata eșalonată a prețului asocierii au fost: pentru anul 2002 - 20% până la data de 25.10.2002; pentru anul 2003 - 20% până la data de 31.07.2003, 20% până la data de 15.10.2003, 20% până la data de 25.11.2003 și 20% până la data de 25.12.2003; pentru anul 2004: 10% până la data de 25.07.2004, 10% până la data de 25.08.2004, 20% până la data de 25.09.2004, 20% până la data de 25.10.2004, 20% până la data de 25.11.2004 și 20% până la data de 25.12.2004, și în aceste condiții dreptul reclamantei cu privire la ultima prestație - 20% până la 25.11.2004 și implicit întreaga redevență s-a prescris la data de 25.12.2007 și cum cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 4 ianuarie 2008, după expirarea termenului de prescripție, rezultă că este întemeiată excepția prescripției
dreptului la acțiune, potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958, privitor la prescripția extinctivă, fiind depășit termenul de 3 ani de promovare a acțiunii.
Se mai reține prin sentință că dispozițiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958, privitor la cauzele de întrerupere a cauzelor prescripției nu sunt îndeplinite, în speță, întreruperea termenului de prescripție prin efectuarea unor plăți efectuate prin ordinul de plată din 13 noiembrie 2003, nr. 769/28.01.2005, nr. 948/16.02.2005, nr. 1/12.01.2006, nr.2/12.01.2006, nr. 2/09.05.2006, 1/3.07.2006, nr. 41916/14.08.2006 și 1/25.07.2007, nu poate opera deoarece plata parțială a unei datorii nu întrerupe cursul prescripției pentru întreaga datorie, reclamanta având posibilitatea să acționeze în judecată pentru plata diferenței, iar din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă aceste ordine de plată la care face referire reclamanta.
Se reține prin hotărâre că pârâta a contestat valoarea redevenței cât și valoarea contractului în asociere de participațiune, dosarul nr-, soluționat de B - Secția Comercială prin decizia nr. 2000/5.06.2008, iar încetarea de consiliere formulată de ADS la data de 5 decembrie 2006 nu poate constitui cauză de întrerupere a prescripției, cum de altfel nici executarea silită declanșată prin somația din 7.10.2005 care poate cel mult întrerupe termenul de prescripție al executării silite, considerente pentru care admițând cele două excepție a respins acțiunea promovată de către reclamantă în contradictoriu cu pârâta.
Impotriva sentinței a declarat apel reclamanta Agenția Domeniilor Statului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând în esență faptul că în mod greșit a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune și respinsă acțiunea ca prescrisă, întrucât deși reține în sentință că dreptul la acțiune cu privire la ultima prestație 25.12.2004 și implicit întreaga redevență s-a prescris la data de 25.12.2007, reține greșit că cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 4.01.2008 la ribunalul Ialomița, după expirarea dreptului la acțiune, deși dacă se acceptă faptul că prescripția dreptului s-ar împlini la data de 25.12.2007, acțiunea ce a formulat-o a fost depusă în sensul prevederilor art. 104.pr.civilă în termenul legal la data de 20.12.2007, data predării la oficiul poștal a plicului cuprinzând acțiunea formulată, așa cum rezultă din borderoul din 20 decembrie 2007 și plicul de expediere al corespondenței.
Arată apelanta că, în mod greșit instanța de fond a respins cererea ce a formulat-o în contradictoriu cu pârâta, reținând că cererea de chemare în judecată a fost formulată după expirarea termenului de prescripție și de faptul că nu există nicio cauză de întrerupere a cursului prescripției, reținând că nu au fost depuse la dosarul cauzei ordinele de plată care fac dovada plăților efectuate de intimată către apelantă, prin aceasta instanța nu și-a manifestat rolul activ și nu a solicitat de la părțile din litigiu înscrisurile pe care le considera relevante în cauză.
Printr-un alt motiv de apel arată că instanța de fond respinge greșit acțiunea sa, considerând că plata parțială a unei datorii nu întrerupe cursul prescripției pentru întreaga datorie, deși potrivit art. 16 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, recunoașterea dreptului a cărei acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, întrerupe curgerea prescripției, recunoașterea putându-se realiza expres sau tacit, plata
putând fi considerată o recunoaștere tacită a debitului ce se achită și de asemenea plata poate constitui potrivit art. 16 lit.c din Decretul nr. 167/1958, privitor la prescripția extinctivă un act începător de executare, faptul că debitorul achită doar parțial nu înseamnă că acesta nu reprezintă o cauză de întrerupere a prescripției dreptului la acțiune.
Prin urmare arată apelanta termenul de prescripție s-a întrerupt succesiv la data efectuării plăților, neîmplinindu-se 3 ani de la data la care a început să curgă termenul de prescripție, astfel încât în mod greșit a respins prima instanță acțiunea ca prescrisă.
Printr-un alt motiv de apel arată că art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, termenul general de prescripție aplicabil acțiunilor personale este de 3 ani, alături de acest termen general, Codul civil și o serie de alte acte normative prevăd termene speciale de prescripție, astfel alin. 2 al art. 1 din nr.OG 92/2003, modificat și completat prin OUG nr. 129/2005, rezultă că dispozițiile Codului d e procedură civilă care reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale, privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale se aplică și pentru administrarea creanțelor provenind din contribuții, amenzi sau alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat.
Arată apelanta că potrivit art. 8 alin. 3 din OUG nr. 147/2002, veniturile încasare de Agenția Domeniilor Statului din celelalte activități, rămase după deducerea cheltuielilor efectuate pentru realizarea activităților respective, se fac venit la bugetul de stat, iar dispozițiile art. 121 alin. 1 din OG nr. 92/2003, instituie faptul că dreptul de a cere executarea silită a creanțelor bugetare se prescrie în termen de 5 ani de la data încheierii actului financiar în care a luat naștere acest drept, dispozițiile OG nr. 92/2003 intrând în vigoare la data de 1.01.2004, dată la care creanța ADS împotriva intimatei pârâte nu era prescrisă, termenul special de prescripție de 5 ani nefiind îndeplinit, considerente pentru care greșit prima instanță a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins ca prescrisă acțiunea.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Cu actul depus la termenul de judecată din 6 mai 2009, intimata pârâtă SC SA a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat, arătând că prima critică referitoare la greșita soluționare a excepției prescripției, nu este întemeiată deoarece apelanta nu a dovedit predarea în termen la oficiul poștal a cererii de chemare în judecată, prevalându-se de ștampila Oficiului poștal aplicată pe borderoul care atestă că au fost trimise prin poștă mai multe acte fără a se specifica ce conține acesta.
Arată intimata că, chiar în situația în care s-ar admite că acțiunea a fost depusă data de 20 decembrie 2007 prin predarea recomandatei la oficiul poștal, acțiunea este în continuare prescrisă pentru sumele pretinse de ADS până la data de 25.11.2004, întrucât termenul de prescripției al dreptului reclamantei la acțiune este de 3 ani potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 și potrivit art. 7 coroborat cu art. 12 din același act normativ acesta începe să curgă la data scadenței fiecărei redevențe, astfel încât este prescris dreptul la acțiune privind plata redevenței și potrivit art. 1 alin. 2 din Decretul nr.
167/1958, este prescris și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, privind penalitățile și dobânzile invocate de reclamantă.
Referitor la cauzele de întrerupere a cauzelor prescripției invocate de reclamantă este nefondată critica adusă sentinței, deoarece dreptul la acțiune nu a fost întrerupt prin efectuarea unor plăți, plata parțială a unei datorii nu întrerupe cursul prescripției pentru întreaga datorie, în speță nu erau îndeplinite cauzele de întrerupere cauzele prev. de art. 16 din. nr. 167/1958, intimata nerecunoscând niciodată pretențiile apelantei, invitația la conciliere neputând constitui cauze de întrerupere, nici executarea silită declanșată prin somația de plată nu poate constitui cauză de întrerupere a cursului prescripției dreptului la acțiune și nici nu sunt incidente în cauză dispozițiile OG nr. 92/2003 și nici ale art. 8 alin. 3 din OUG nr. 147/2002, redevența și accesoriile nereprezentând venituri bugetare, ca să fie aplicat termenul special de prescripție de 5 ani.
Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor din apel, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:
Cu privire la primul motiv de apel, că în mod greșit a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune și respinsă acțiunea sub acest aspect, critica adusă sentinței, este nefondată.
Prin contractul de asociere în participațiune nr. 19/26.09.2002, între ADS în calitate de asociat prim și SC SRL ca asociat secund, cele două părți s-au asociat în participațiune în temeiul disp. art. 251 - 256 cod comercial, obiectul constractului constituindu-l exploatarea în condiții de eficiență, a conservării și îmbunătățirii calității terenului arabil în suprafață de 9871 ha și livezi 2 ha, teren situat pe teritoriul SC, jud. I, proprietate de stat aflată în administrarea asociatului prim.
Potrivit prev. art. 5.2 din contract, s-a prevăzut ca în schimbul exploatării terenului agricol, care face obiectul contractului pârăta avea obligația să achite prețul asocierii astfel: 20% până la 25octombrie (începând cu anul încheierii contractului), 20% până la 31.07.(începând cu anul următor datei încheierii contractului ) și 60% până la 25.10 (începând cu anul următor datei încheierii contractului).
Potrivit art. 5.2 din contractul de asociere în participațiune și a actul adițional nr. 2/10.10.2003 care a modificat dispoziția contracuală inițială privind termenele pentru plata eșalonată a prețului asocierii s-a stabilit că pentru anul 2002, 20% să se achite până la data de 25.10.2002, pentru anul 2003: 20% până la 31.07.2003; 20% până la 25.10.2003; 20% până la 25.11.2003 și 20% până la 25.12.2003, pentru anul 2004 se va achita: 10% până la 25.07.2004; 10% până la 25.08.2004; 20% până la 25.09.2004; 20% până la 25.10.2004; 20% până la 25.10.2004 și 20% până la 25.12.2004.
Conform fișei de calcul anexată la concilierea prealabilă a litigiului, cuprinzând sumele ce au făcut obiectul litigiului pretinse de apelantă, aceasta cuprinde echivalentul redevențelor scadente în intervalul 25.10.2002 - 25.10.2004 și a penalităților, în sumă totală de 4.552.642,31 lei RON, prin acțiune apelanta reclamantă solicitând plata sumei
de 4.544.907,31 lei reprezentând cuantumul redevențelor scadente și a penalităților calculate până la 29.09.2004.
Potrivit disp. art. 5.7 din contractul de asociere în participațiune s-a prevăzut că neplata prețului asocierii în termen de 30 de zile de la data limită de plată, conduce la rezilierea de plin drept a contractului, fără trecerea vreunui termen și fără a fi necesară îndeplinirea vreunei proceduri prealabile.
Prin această dispoziție contractuală, părțile au stabilit de comun acord un pact comisoriu de gradul IV, aplicabil în situația în care nu se face plata solicitată în termen de 30 de zile, pact ce are drept consecință rezilierea de plin drept a contractului, fără trecerea vreunui termen și fără a fi necesară îndeplinirea vreunei proceduri prealabile.
In baza pactului comisoriu prevăzut în contract, apelanta reclamantă încunoștiințat intimata pârâtă de rezilierea contractului de asociere în participațiune nr. 19/26.09.2002, prin actul nr. 18985/29.09.2004, aflat în copie xerox la fila 16 dosar fond.
Prin urmare, contractul de asociere în participațiune a fost reziliat de drept în baza pactului comisoriu prevăzut în contract, la data de 29.09.2004, din procesul verbal de conciliere al litigiului, efectuat între părți în temeiul disp. art 720 pr.civ. s-a prevăzut că debitul de 4.552.642,31 lei, reprezentând prețul asocierii, respectiv redevențele scadente și penalitățile, au fost calculate până la data rezilierii contractului de asociere în participațiune nr. 19/26.09.2002, respectiv până la data de 29.09.2004.
Deoarece contractul de asociere în participațiune încheiat între părți s-a reziliat de drept la data de 29.09.2004, apelanta reclamantă putea să solicite redevențele scadente și penalitățile până la data rezilierii de drept a contractului, 29.09.2004.
Potrivit art. 1 alin.2 din Decretul nr. 167/1958, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept patrimonial se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
Potrivit disp. art. 3 din Decretul nr 167/1958, privitor la prescripția extinctivă, termenul de prescripție a dreptului la acțiune este de 3 ani, iar potrivit art. 7 coroborat cu art. 12 din același act normativ, dreptul la acțiune cu privire la fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită.
Prin urmare, potrivit acestor dispoziții legale, dreptul la acțiune al reclamantei pentru plata redevențelor scadente și a penalităților solicitate, a început să curgă la data scadenței fiecărei redevențe.
Cum apelanta reclamantă a solicitat prin acțiune plata redevențelor scadente și a penalităților corespunzătoare până la data rezilierii 29.09.2004, dreptul la acțiune al reclamantei privind redevențele scadente s-a prescris cel mai târziu la data de 29.09.2007, și mai înainte de această dată pentru redevențele și penalitățile anterioare acestei date prin împlinirea termenului de 3 ani de la data scadenței fiecărei redevențe, odată cu prescripția dreptului la acțiune a redevențelor scadente s-a prescris și dreptul al acțiune cu privire la penalitățile solicitate și nu cum greșit se reține prin sentință și invocă și apelanta la data de 25.12.2007, deoarece așa cum s-a arătat mai sus și cum a precizat apelanta în acțiune și în concilierea formulată suma solicitată prin acțiune cu
titlu de redevență și penalități corespunzătoare, au fost calculate până la 29.09.2004, data rezilierii de drept a contractului.
Intrucât acțiunea formulată de către apelantă, a fost promovată la data de 20.12.2007, data aplicării ștampilei Oficiului pe plicul de expediere acțiunii formulate către Tribunalul Ialomița, act aflat la fila 34 dosar fond, rezultă că la data promovării acțiunii de către apelantă, dreptul la acțiune era prescris, astfel încât în mod corect și legal prima instanță a admis excepția prescripției la acțiune și a respins acțiunea din acest motiv.
C de-al doilea motiv de apel cu privire la greșita respingere a acțiunii, pe motiv că plata parțială a unei datorii nu întrerupe cursul prescripției pentru întreaga datorie, este nefondat.
Susținerea apelantei reclamante că prescripția dreptului la acțiune a fost întreruptă prin efectuarea unor plăți, invocând ordinele de plata din 13.11.2003, nr. 769/28.01.2005, nr. 948/16.02.2005, nr. 1/12.01.2006, nr. 2/12.01.2006, nr. 2/9.05.2006 nr. 1/3.07.2006, nr. 41916/14.08.2006 și 1/25.06.2007, este neîntemeiată, deoarece din înscrisurile depuse la dosar, nu rezultă ce reprezintă ordinele de plată la care se referă reclamanta și dacă plățile ce susține că i-au fost efectuate privesc redevențele scadente solicitate în baza contractului de asociere în participațiune și pe de altă parte plata parțială a unei datorii nu poate să întrerupă cursul prescripției pentru întreaga datorie, intimata pârâtă nerecunoscând debitul pretins de apelantă prin acțiune, nici la fond și nici în apel.
Susținerea apelantei că dreptul la acțiune s-a întrerupt ca urmare a concilierii prealabile a litigiului, nu este fondată.
Invitația la conciliere formulată de apelantă la data de 5.12.2006 nu poate constitui o cauză de întrerupere a prescripției, cauzele de întrerupere ale prescripției sunt expres și limitativ prevăzute de art. 16 din Decretul nr 167/1958 și printre acestea nu se află nici unul care să permită încercării de conciliere prealabilă efectuată potrivit art. 720(1) pr.civ. să se constituie ca un caz de întrerupere a prescripției extinctive, în acest sens este și practica ICCJ, potrivit deciziei nr 4830/19.10.2005.
Nici executarea silită declanșată de apelantă prin somația din 7.10.2005, nu poate constitui cauză de întrerupere a cursului prescripției extinctive, executarea silită nu poate întrerupe prescripția dreptului la acțiune, ci cel mult întrerupe termenul privind dreptul de a cere executarea silită.
De altfel, toate formele de executare silită întreprinse de apelantă au fost anulate prin sentința nr. 47/31.03.2006 a Curții de Apel București, hotărâre prin care s-a dispus anularea somației comunicată intimatei la data de 7.10.2005 și a tuturor actelor de procedură efectuate ulterior, sentință rămasă irevocabilă prin decizia nr. 310/23.01.2007 a ICCJ.
Prin urmare, actul de executare, somația de plată declanșată de apelantă, nu poate constitui o cauză de întrerupere a cursului prescripției dreptului la acțiune, în primul rând pentru că ea nu poate întrerupe decât cursul prescripției executării silite și pe de altă parte somația de plată a fost anulată, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.
16 al. 1 lit. c din Decretul nr 167/1958, pentru că prescripția nu este întreruptă deoarece somația de plată a fost anulată.
C de al treilea motiv de apel cu privire la aplicarea termenului special de prescripție prev. de art. 1 alin.2 din OG nr 92/2003, modificat și completat prin OUG nr. 129/2005 și art. 8 al. 3 din OUG nr. 147/2002, art. 121 al. 1 din OG 92/2003 în sensul că, suma solicitată prin acțiune fiind o creanță bugetară s-ar prescrie în termen de 5 ani de la data încheierii anului financiar, este nefondat.
In speță, sumele solicitate de apelanta reclamantă prin acțiune, reprezin- tă contravaloarea redevențelor scadente și a penalităților corespunzătoare, care nu pot reprezenta o creanță bugetară nefiind vorba de taxe și impozite, ca să se aplice termenul special de prescripție de 5 ani, pentru sumele solicitate prin acțiune de către apelantă, termenul de prescripție este așa cum s-a arătat mai sus de 3 ani, termen care era prescris la data formulării acțiunii de către apelantă.
Pentru toate aceste considerente, apelul formulat se privește ca nefondat și în temeiul art. 296 civ. va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, Sector 1, cod poștal - împotriva sentinței nr. 26 din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA - DE, cu sediul în comuna de, sat. Minier, județ P, cod poștal -.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 6 mai 2009.
Președinte, Judecător,
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. EC/DD
4 ex/11.05.2009
nr- Tribunalul Buzău
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Chirica Elena
