Spete pretentii comerciale. Decizia 66/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 66/COM
Ședința publică din data de 14 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea
Grefier - - -
Pe rol, judecarea apelului comercial d eclarat de apelanta reclamantă " MARFĂ" B PRIN " MARFĂ" SUCURSALA C, cu sediul în--7, județul D, împotriva sentinței civile nr. 5390/18.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă " IS", cu sediul în-, - 128 A,. A, județul C, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimata pârâtă consilier juridic, în baza delegației depusă la dosar, lipsind apelanta reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Întrebat fiind, reprezentantul intimatei pârâte, arată că nu mai are alte probe de administrat și solicită cuvântul pe fond.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul intimatei pârâte, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat. Consideră că în mod corect instanța de fond a respins cererea reclamantei, prin care se solicita obligarea pârâtei la contravaloarea cheltuielilor de transport vagoane șarjate, iar conform art. 3 din contract, completat cu actul adițional la contract, reclamanta urma să livreze vagoanele la centrul de șarjare și să suporte și costurile de încărcare și transport de la locurile de depozitare până la stația C Port.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - secția comercială - sub nr-, reclamanta - CFR Marfă SA, prin CFR Marfă SA C, a chemat în judecată pe pârâta SC SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 157.758,34 lei reprezentând contravaloare transport vagoane șarjate, conform contractului nr. H -, completat cu actele adiționale nr. 1/20.01.2004, 2/20.07.2004 și 3/14.07.2005, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul nr. H - al cărui obiect îl constituie vânzarea către aceasta a unui număr de 5.000 vagoane pe roți proprii, care îndeplineau condițiile de casare. Contractul a fost modificat și completat prin acte adiționale.
Conform art. 3.4 din contractul H -, bunurile se consideră predate de vânzător și recepționate de cumpărător după semnarea procesului verbal de predare - primire la centrul de șarjare.
Astfel, pârâta trebuie să plătească contravaloarea transportului fierului vechi rezultat din dezmembrarea vagoanelor, după semnarea procesului verbal de predare - primire la centrul de șarjare, pentru vagoanele achiziționate în perioada februarie - iulie 2004 conform contractului și actului adițional nr. 2/20.07.2004.
În acest sens a fost emisă factura nr. -/31.03.2006 pentru încasarea sumei de 157.758,34 lei, contravaloare transport, ce nu a fost onorată la plată.
În drept, au fost invocate art. 969 Cod civil, dispozițiile contractului, ale Codului d e procedură civilă și Codului comercial.
În dovedire, au fost anexate acțiunii înscrisuri.
Pârâta SC SRL a depus întâmpinare prin care a arătat că punctul de șarjare pentru tăierea vagoanelor indicat reclamantei prin adresa nr. 208/28.02.2003 este Stația CFR C Port Zona
Conform contractului, reclamanta urma să livreze 5000 bucăți vagoane în cursul anului 2003. Nerespectându-se programul de livrare, prin decizia H - s-a dispus ca dezmembrarea vagoanelor în bucăți mari, la locul de depozitare, și încărcarea în vagoanele reclamantei, să se facă de pârâtă.
Transportul fierului vechi rezultat după dezmembrare de la stația de încărcare până la centrul de șarjare din C urma a se face de reclamantă în regie proprie.
Părțile au convenit în actul adițional nr. 2 suportarea de către reclamantă a costurilor de încărcare și transport de la locurile de depozitare până la stația de șarjare Stația Port Procesele verbale depuse de reclamantă au fost încheiate la diferitele locuri de depozitare, după care vagoanele erau livrate la locul de șarjare indicat - Stația Port C - ele nereprezentând procese verbale de șarjare încheiate la Centrul de șarjare port C.
Cum reclamantei vânzătoare îi revine obligația de a suporta costurile de livrare până la locul de șarjare, pârâta solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
Întâmpinarea este însoțită de înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 7977/com/28.11.2006 Tribunalului Constanța, a fost admisă excepția lipsei capacității de folosință a mandatarei reclamantei și a fost anulată cererea formulată de CFR SA prin Sucursala C, pentru lipsa capacității de folosință a mandatarei.
Prin decizia civilă nr. 81/com/29.03.2007 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL CONSTANȚA a admis apelul declarat de CFR Marfă SA prin CFR Marfă SA - Sucursala C și a desființat sentința civilă nr. 7977/com/28.11.2006, cauza fiind trimisă spre rejudecare Tribunalului Constanța unde a fost înregistrată sub nr-.
La data de 18.10.2007 a fost pronunțată sentința civilă nr. 5390 prin care acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Prima instanță a reținut că reclamanta a încheiat cu pârâta contractul nr. H 4/59/20.01.2003 al cărui obiect îl constituie vânzarea a 5.000 bucăți vagoane pe roți proprii care îndeplinesc condițiile de casare.
Potrivit art. 3.2 vagoanele se livrează în starea în care se află în centrul de șarjare din România indicat de cumpărător, iar conform art. 3.4 din contract bunurile se consideră predate de vânzător și recepționate de cumpărător după semnarea procesului verbal de predare primire la centrul de șarjare.
Prin actul adițional nr. 2/20.07.2004 la contractul nr. H 4/59/20.01.2003, părțile au convenit ca toate costurile de șarjare a vagoanelor în locurile de depozitare să fie suportate de către pârâtă, iar costurile de încărcare și transport de la locurile de depozitare până la Stația Port C să fie suportate de către reclamantă.
Pretențiile reclamantei sunt contrare contractului nr. H 4/59/20.01.2003, astfel cum au fost modificate prin actul adițional nr. 2/20.07.2004, întrucât cheltuielile de încărcare și transport de la locurile de depozitare până la Stația Port C sunt suportate de către vânzător - respectiv de reclamanta - CFR Marfă SA.
Soluția a fost atacată cu apel d e către reclamantă.
Prin motivele de apel se susține că instanța nu a avut în vedere prevederile art. 3.4 și ale art. 3.2 din contractul nr. H-. Pe parcursul derulării contractului s-au încheiat mai multe procese verbale cu ocazia șarjării, dezmembrării vagoanelor de marfă care au fost predate pârâtei la diverse puncte de șarjare, în acest moment intervenind obligația de plată a transportului de către cumpărător asumate prin semnarea actului adițional nr. 2/20.07.2004, așa cum rezultă din art. 3.4 din contract.
Apelanta mai arată că în mod greșit au fost invocate prevederile art. 1160.civ. în loc de art. 1169.civ.
Intimata nu depune întâmpinare.
Instanța de apel reține următoarele:
Indicarea art. 1160.civ în loc de art. 1169.civ. în cuprinsul motivării primei instanțe este o simplă eroare materială fără relevanță în speță.
CONTRACTUL ȘI INTERPRETAREA ACESTUIA
Între reclamantă și pârâtă a fost încheiat contractul nr. H4/59/20.01.2003 ce are ca obiect vânzarea a 5000 de vagoane ce îndeplinesc condițiile de casare.
Cu privire la aceste vagoane, la art. 3 din contract se prevăd condițiile de livrare, livrarea urmând a se face în termen de un an de la semnare și plata avansului, la centrul de șarjare indicat de către cumpărător, urmând a fi predate cu acest prilej factura fiscală, avizul de expediție și nota de cântar.
La art. 3.4 se prevede că predarea/recepționarea are loc la semnarea procesului verbal de predare primire la centrul de șarjare.
Contractul nu prevede clauze referitoare la cheltuielile de transport de la locul de depozitare la centrul de șarjare indicat.
La data de 21.01.2004 între părți se încheie actul adițional nr. 1 prin care valabilitatea contractului se prelungește cu 6 luni.
Actul adițional nr. 2 se încheie la 20.07.2004, prin acesta părțile convenind ca valabilitatea contractului să fie prelungită până la 15.08.2005. Același act adițional prevede că vagoanele pot fi puse la dispoziția cumpărătorului și la locurile de depozitare (prin loc de depozitare înțelegându-se depozitul vânzătorului, până în acel moment obligația de predare fiind la centrul de șarjare ales) iar costurile șarjării la fața locului se suportă de către cumpărător. La art. 4 din actul adițional nr. 2 se specifică următoarele:"costurile de încărcare și transport de la locurile de depozitare până la stația Port C sunt suportate de către vânzător".
Din interpretarea acestui act adițional la contractul nr. H4/59/20.01.2003 rezultă că,începând cu 20.07.2004, vagoanele pot fi puse la dispoziția cumpărătorului și la locul de depozitare iar dacă vor fi șarjate la fața locului, vor fi transportate după șarjare la stația Port C pe cheltuiala vânzătorului,pentru restul vagoanelor (pentru care nu s-a stabilit prin protocol că vor fi puse la dispoziția cumpărătorului la locul de depozitare sau care, deși puse la dispoziția cumpărătorului la locul de depozitare nu au fost șarjate la fața locului) fiind aplicabile clauzele valabile din contractul de vânzare cumpărare, potrivit art. 6 din actul adițional.
Această interpretare rezultă din textul art. 2 al actului adițional nr. 2 potrivit cu care vagoanele pot fi puse la dispoziția cumpărătoruluișila locurile de depozitare (aceasta fiind doar o opțiune ce se va stabili prin protocol, conform art. 5 din actul adițional) și din succesiunea și conținutul articolelor 3 și 4 (art. 3 reglementează costurile de șarjare la locul de depozitare - interpretarea termenului "loc de depozitare" rezultă din art. 2; la art. imediat următor se specifică că vânzătorul va suporta costurile încărcării și transportului de la locul de depozitare la stația Port C, fără să se specifice cine este subiectul transportului, acesta neputând fi decât cel din art. 3, respectiv vagoanele șarjate;că este vorba de vagoanele șarjate, rezultă și din destinația transportului - stația Port C - destinație unică, neprevăzută în cuprinsul contractului nr. H4/59/20.01.2003 și cu privire la care nu se folosesc termeni cum ar "loc de depozitare", "loc de șarjare", contractul prevăzând la art. 3.2 că centrul de șarjare poate fi oriunde în România, la alegerea cumpărătorului).
Clauzele contractului trebuie interpretate însă și în funcție de intenția reală a părților.
Astfel, cu adresa nr. 208/28.02.2003 SC IS SRL indică diverse centre de șarjare din țară (punct de tăiere), în funcție de stația CFR unde vagoanele vor sosi pe roți proprii (care deservește centrul de șarjare), cele mai multe fiind dirijate spre Stația CFR C Port Zona B pentru a fi tăiate la sediul SC IS SRL. Potrivit contractului, în vigoare la acea dată, reclamanta asigura transportul de la locul de depozitare până la punctul de tăiere.
Cu adresa nr. 556/17.11.2003, pârâta propune reclamantei ca vagoanele să fie dezmembrate în bucăți mari la locul unde se află, urmând ca apoi să fie transportate de către reclamantă până la punctele de tăiere. Din aceeași adresă aflăm că propunerea a fost determinată de întârzierea în derularea contractului, până la 17.11.2003 fiind predate "abia 2700 de bucăți vagoane".
Reclamanta răspunde cu adresa nr. H4.1/826/18.11.2003 prin care dispune ca vagoanele să fie dezmembrate în bucăți mari la locul de depozitare de către SC IS SRL și încărcate în vagoanele apte de circulație ale CFR Marfă, care le va transporta până la revizia de vagoane care deservește centrul de șarjare în regie proprie."În regie proprie" înseamnăcă transportul se va efectua cu mijloace proprii de la stația de încărcare până la revizia de vagoane ce deservește centrul de șarjare indicat, ci nu pe cheltuiala proprie. Aceasta și pentru că transportul în totalitate, include, în unele cazuri, și deplasarea cu mijloace auto de la locul dezmembrării în bucăți mari până la locul de încărcare ori de la revizia de vagoane până la centrul de șarjare.
Clauzele însușite de părți prin semnarea contractului H4/59/20.01.2003 nu se modifică, singura diferență fiind aceea că vagoanele nu se mai transportă pe roți proprii la centul de șarjare indicat ci, după ce au fost dezmembrate în bucăți mari de către pârâtă la locul de depozitare, în vagoane apte de circulație.
În concluzie, costul transportului de vagoane până la centrul de șarjare indicat de către cumpărător, transport efectuat de către reclamantă până la data intrării în vigoare a actului adițional nr. 2 (20.07.2004) se suportă, în lipsa unor clauze contrare cuprinse în contractul nr. H4/59/20.01.2003 sau în actul adițional nr. 1, de către cumpărător, în temeiul art. 1305.civ.
Începând cu data de 20.07.2004, costul transportului devagoane șarjatechiar la locul de depozitare al reclamantei până la stația Port C, se suportă de către vânzător.
Nu putem interpreta că la art. 3 din actul adițional nr. 2, atunci când se referă la "costurile de șarjare a vagoanelor în locurile de depozitare" părțile se referă la "dezmembrarea vagoanelor în bucăți mari" întrucât, atunci când au dorit să folosească astfel de termeni, le-au folosit (adresa 556/17.11.2003 a pârâtei către reclamantă și adresa nr. H - a reclamantei către pârâtă). În plus, nu putem aprecia că actul adițional nr. 2 reprezintă de fapt o transpunere legală a înțelegerii dintre părți determinată de întârzierea derulării contractului (astfel că interpretarea actului adițional nr. 2 să fie făcută în directă legătură cu cele două adrese), întrucât înscrisurile reprezintă manifestări de voință la o distanță de circa un an (18.11.2003 - 20.07.2004). Ambele părți sunt cunoscătoare ale limbajului folosit în domeniu, dovadă fiind înscrisurile depuse în cuprinsul cărora se folosesc diferit termenii de "șarjare" și cel de "dezmembrare în bucăți mari".
Chiar și destinația transportului (stația Port C) este de natură să întărească convingerea în sensul mai sus arătat. Astfel, prin adresa nr. 208/28.02.2003 se indică mai multe puncte de șarjare, printre care SC SRL, având ca stație ce îl deservește C Port Zona Aici pot ajunge vagoane în vederea șarjării, dar, în același timp, societatea pârâtă are sediul în Actul adițional nr. 2 la contract prevede o singură destinație (stația Port C în general și nu C Port Zona B indicată ca revizie de vagoane ce deservește centrul de șarjare) deși nu a fost stabilită o singură destinație pentru șarjare, așa cum rezultă din adresa nr. 280/2003 (din procesele verbale de cântărire rezultă că punctele de șarjare indicate prin adresa 280 nu sunt exclusive, unele vagoane fiind șarjate în S de către firma SC AT- SRL), iar pârâta are interesul să transporte vagoanele șarjate la sediul său în vederea stabilirii celor mai bune modalități de exploatare. Interpretarea este întărită de încheierea între părți a actului adițional nr. 3 la 14.07.2005 (fila nr. 68).
Nici anterior și nici ulterior datei de 20.07.2004, nu există obligația apelantei de a transporta vagoanele șarjate de la centrul de șarjare indicat de către cumpărător (acesta putând să fie situat oriunde în România) până la stația Port C, această obligație existând, așa cum am arătat, numai cu privire la vagoanele șarjate chiar la locul de depozitare și numai ulterior datei de 20.07.2004.
Din interpretarea < per a contrario> a actului adițional nr. 2, rezultă că, orice cheltuieli de transport efectuat de către vânzător care excede limitelor mai sus arătate, se suportă de către cumpărător.
INTERPRETAREA
În speță se solicită contravaloarea transportului de vagoane șarjate achiziționate în perioada februarie - iulie 2004 (perioadă anterioară semnării actului adițional nr. 2 ).
Contravaloarea transportului rezultă din factura nr. -/31.03.2006, suma nefiind contestată de către pârâtă. de transport sunt evidențiate în înscrisul aflat la filele nr. 45-48, acesta indicând și contractele de transport încheiate.
Din aceeași factură rezultă că suma reprezintă contravaloarea transportului de vagoane șarjate, de la centrul de șarjare indicat de către cumpărător la stația Port Această mențiune în baza căreia s-a stabilit de către reclamantă ce reprezintă suma solicitată prin acțiune, va fi analizată și în raport de probele existente la dosar.
Procesele verbale existente la dosar depuse de către reclamantă, relevante în speță, sunt încheiate fie la cântărirea vagoanelor în urma casării acestora în punctul de șarjare, fie cu ocazia șarjării.
Procesele verbale încheiate cu ocazia cântăririi sunt anterioare datei de 20.07.2004 și dovedesc predarea vagoanelor de către reclamantă după transport la stațiile de șarjare S și.
Procesele verbale încheiate cu ocazia șarjării sunt anterioare datei de 20.07.2004 și dovedesc șarjarea de către REMAT Vau nor vagoane predate de către reclamantă și încărcarea ulterioară în vagoane. Nu rezultă din cuprinsul acestora dacă șarjarea s-a făcut chiar la locul de depozitare, dar acest fapt nu are relevanță întrucât clauza din cuprinsul actului adițional nr. 2 este valabilă începând cu 20.07.2004 până la 14.07.2005 când a fost încheiat actul adițional nr. 3.
Procesele verbale intitulate "de șarjare" depuse de către pârâtă (anterioare datei de 20.07.2004 și ulterioare acestei date) nu fac decât dovada șarjării vagoanelor în punctul "revizia de vagoane port C". Astfel, rezultă din cuprinsul acestora că vagoanele au fost șarjate în punctul indicat și nu că au fost transportate șarjate din punctul de depozitare și descărcate în portul C, numai în acest caz transportul fiind suportat de către reclamantă.
Trebuie să remarcăm și că, din adresa nr. 556/17.11.2003, rezultă că până la această dată, au fost transportate deja la punctele de casare 2700 bucăți vagoane, în condițiile prevăzute de contractul nr. H4/59/20.01.2003, deci cu obligația suportării cheltuielilor de transport de către cumpărător, conform art. 1305.civ.
Față de interpretarea dată contractului, contravaloarea transportului vagoanelor șarjate de la centrele de șarjare indicate, în stația port C, trebuie să fie suportată de către cumpărător, vânzătorul având obligația, conform actului adițional nr. 2 la contract de a suporta contravaloarea transportului vagoanelor șarjate chiar în locul de depozitare al vânzătorului până în Stația Port Din înscrisurile depuse nu rezultă șarjarea în locul de depozitare, urmată de transportul vagoanelor șarjate către stația C Port, ulterior datei de 20.07.2004,ci doar anterior acestei date și numai cu privire la o parte din vagoane.
Conform art. 1169.civ. reclamanta a făcut dovada efectuării de transporturi în alte condiții decât cele care ar atrage aplicarea art. 4 din actul adițional nr. 2 iar pârâta nu a adus argumente contrarii.
În consecință, dacă apreciem că mențiunea din cuprinsul facturii nr. -/31.03.2006 este una generală, suma reprezentând și contravaloarea altor transporturi în afara vagoanelor șarjate, de la locul de șarjare în stația C Port ( cum ar fi transportul de vagoane până la locul de șarjare), cu înscrisurile de la dosar s-a făcut dovada că nu sunt aplicabile prevederile art. 4 din actul adițional nr. 2 în nici una din aceste situații.
Nu în ultimul rând, trebuie subliniat că suma ce face obiectul acțiunii reprezintă, potrivit cererii de chemare în judecată, contravaloarea transportului efectuat pentru vagoanele achiziționate în perioada februarie - iulie 2004 (nici suma și nici această perioadă nu au fost contestate de către pârâtă). Ori, întrucât potrivit art. 3.4 din contract "bunurile se consideră predate de vânzător și recepționate de cumpărător după semnarea procesului verbal de predare primire la centrul de șarjare", întrucât vagoanele au fost achiziționate în perioada mai sus amintită, și transportul lor s-a efectuat în aceeași perioadă, deci anterior datei încheierii actului adițional nr. 2 la contract, când, așa cum s-a arătat, potrivit art. 1305.civ. cheltuielile de transport se suportă de către cumpărător.
Pentru toate aceste motive, apelul formulat a fost admis, cu consecința admiterii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul comercial d eclarat de apelanta reclamantă " MARFĂ" B PRIN " MARFĂ" SUCURSALA C, cu sediul în--7, județul D, împotriva sentinței civile nr. 5390/18.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă " IS", cu sediul în-, - 128 A,. A, județul
Schimbă în tot hotărârea atacată în sensul că admite acțiunea.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 157.758,34 lei reprezentând contravaloare transport vagoane șarjate.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.407 lei reprezentând cheltuieli de judecată fond și la plata sumei de 2.201,15 lei reprezentând cheltuieli de judecată apel.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2008.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond.
Tehnoredact.Jud.
4 ex./ 21.04.2008.
Emis 2 comunicări
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Adriana Pintea
