Spete pretentii comerciale. Decizia 67/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 683/2009)
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 67
Ședința publică de la 12 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Rodica Zaharia
GREFIER ---
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 1214 din data de 22 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - SRL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 5 februarie 2010 susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi 12februarie 2010 când a hotărât următoarele:
C RTEA:
Prin sentința comercială nr. 1214/22.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL.
A fost obligată pârâta - SRL-să plătească reclamantei suma de 130.316 lei contravaloare facturi și penalități la 08.04.2008 și 2.212 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței, s-a reținut, în esență, că pretențiile reclamantei privind plata facturilor nr. -/02.02.2007 și nr. -/23.04.2007 sunt întemeiate de vreme ce facturile emise de furnizoarea reclamantei au fost emise conform art. 3.1 - 3.3. din contract, iar pârâta le-a acceptat sub semnătură și ștampilă, făcând și o plată parțială a acestora.
Susținerile pârâtei cum că ar fi achitat doar marfa corespunzătoare calitativ, nu au putut fi luate în considerare, deoarece pârâta nu a preluat emiterea vreunui act constatator a produselor sub aspectul cantității sau calității așa cum s-a prevăzut în contract.
Pentru aceste motive s-a pronunțat sentința de mai sus.
Împotriva sentinței comerciale nr. 1214/22.01.2009 a declarat apel pârâta - SRL, criticând sentința atacată pe care o consideră ca fiind netemeinică și nelegală, deoarece situația reală a relațiilor contractuale dintre părți, ar fi cu totul alta.
Că înainte de contractul în discuție între părți, s-au mai încheiat două contracte, care având și erori materiale au fost înlocuite printr-un ultim contract, cel în discuție, nr. 20/01.02.2007. În realitate s-ar fi stabilit prin anexa 1 la contract toate bunurile ce trebuiau livrate și valoarea totală a acestora, care trebuie să fie de doar 32.725 euro, inclusiv TVA.
În speță, s-ar fi emis trei facturi, care adunate însumează 49.578 euro, depășind cu suma de 16.853 euro, suma agreată de părți în contract.
Faptul că valoarea facturii nr. -/23.04.2007, în sumă de 56.116,19 lei la un curs de 3,33 lei/euro reprezintă tocmai diferența de 16.853 euro identică cu cea stipulată în contractul de execuție nr. 1590 din 01.02.2006, ar constitui un argument puternic că acest contract a fost înlocuit cu ultimul contract încheiat.
După toate aceste enumerări de contracte, evaluate în valută, apoi în lei, în care însăși apelanta nu se mai descurcă, ajunge totuși la o concluzie finală că singurul contract valabil încheiat este cel cu nr. 20 din 01.02.2007.
Face iarăși un istoric al plăților când în euro când în lei, susținând că marfa nu a fost corespunzătoare calitativ prezentând amănunte asupra diverselor elemente ce țin de modelul, calitatea materialului din care au fost confecționate produsele, a designului, susținând că a fost nevoit să facă remedierea lor pentru care a învestit mari sume în valută.
În final, revine la hotărârea pronunțată arătând, în esență că, de vreme ce facturile în discuție nu au fost semnate și ștampilate de societatea sa, rezultă că parte din produse nu au fost livrate, parte erau necorespunzătoare și, în consecință, nu datorează contravaloarea lor.
Considerând astfel că reclamanta nu și-a respectat contractul, motiv pentru care cere admiterea apelului și pe fond, respingerea acțiunii reclamantei, ca nefondate.
Depune acte în dovedirea apelului (pag. 22-48), ulterior o declarație pe proprie răspundere a arhitectului proiectant a proiectului a bunurilor în discuție (pag. 73-74), participant la recepția bunurilor primite de apelantă sub număr contract 20/01.02.2007.
Curtea, la cererea apelantei, a admis proba cu acte și interogatoriu pentru ambele părți. S- cerut intimatei să depună la dosar originalele facturilor în discuție nr. -/02.02.2007 și nr. -/23.04.2007.
La dosarul cauzei se depun de către intimată răspunsurile sale la interogatoriul propus de apelantă (pag. 79-81), precum și facturile nr. -/23.04.2007 și nr. -/02.02.2007 (pag. 82-83), în copie conformă cu originalul.
Apelanta depune la dosar și NOTE cerând, în esență, admiterea apelului, și pe fond respingerea acțiunii reclamantei, ca nefondată.
Apelul este nefondat.
Față de cele de mai sus și având în vedere actele depuse la dosarul cauzei, Curtea constată și reține că obiectul cauzei îl formează refuzul nejustificat de plată a unor mărfuri livrate de către reclamantă pârâtei în baza contractului de execuție nr. 20/01.02.2007 (pag. 23 dosar fond), fără nicio legătură cu vreun alt contract.
Este lipsit astfel de relevanță faptul că între părți s-au încheiat mai multe contracte cu obiecte diferite, pârâta-apelantă nereușind să demonstreze legătura dintre refuzul de plată din acest contract pentru mărfuri necorespunzătoare calitativ sau lipsă cum susține, și contractele anterioare la care s-a referit în partea introductivă a apelului.
Același lucru rezultă și din răspunsul intimatei - SRL la interogatoriul propus de apelantă (întrebările 1-7, pag. 79).
Curtea reține astfel că marfa în discuție face parte din contractul de execuție nr. 20/01.02.2007, pentru plata căreia s-au emis facturile nr. -/02.02.2007 și nr. -/23.04.2007, facturi ce au fost acceptate la plată de apelantă de vreme ce pe exemplarul primit de reclamantă există ștampila beneficiarului - SRL (pag. 7 și 8 dosar fond).
Ambele facturi au fost achitate parțial, pârâta-apelantă susținând că marfa i-a fost livrată cu lipsuri cantitative și calitative.
Susținerile pârâtei nu pot fi luate în considerare de vreme ce conform contractului capitolul VI la pct. 6.1 recepția cantitativă și calitativă a mărfii trebuia făcută de către delegatul beneficiarului (pârâta) la sediul producătorului (reclamanta) "conform actelor de livrare și coletelor acestuia."
Neconstatându-se la sediul producătorului nicio lipsă, nici calitativă, nici cantitativă, concluzia firească este că marfa predată de reclamantă delegatului pârâtei a corespuns conform datelor din facturi (art. 3 din contract).
Pârâta nu poate spune astăzi, fără a fi făcut nici cea mai mică verificare la sediul producătorului, că produsele - obiecte de mobilier tapițat - au altă tapițerie, de altă culoare, alt model, nefiind măcar vorba de vicii ascunse.
Dar mai mult decât atât, în contract, același articol 6.2 prevede dreptul pârâtei ca în situația în care ajungând cu marfa la destinație, la sediul său, cât și la montaj, avea obligația de a reclama vânzătorului, deci reclamantei, orice deficiență.
Cum reclamanta era obligată ca în trei zile de la constatare, să trimită imediat un delegat, apelanta-pârâtă, după trecerea celor trei zile, trebuia să cheme un delegat neutru cu care să încheie un act de constatare a lipsurilor sau deficiențelor constatate, act ce ar fi fostopozabil reclamantei.
Cum pârâta nu s-a folosit deloc de oportunitățile ce-i oferea art. 6.1 și art. 6.2 din contract, tot ce spune astăzi în apărarea sa, nu mai are nicio credibilitate.
Pentru aceleași motive, este lipsită de forță probantă juridică și declarația pe proprie răspundere a arhitectului în proiectul, datată 23.12.2009 (pag. 75 apel), la peste 2 ani de la data livrării produselor.
În atare situație, față de cele de mai sus, Curtea nu poate reține decât că produsele livrate de reclamantă pârâtei apelante au corespuns din punct de vedere cantitativ și calitativ, astfel că refuzul parțial opus la plata facturilor emise pentru plata mărfurilor conform art. 3.3. din contract, apare nejustificat, pârâta urmând să plătească atât contravaloarea lor cât și penalități pentru întârzierea nejustificată în plată conform art. 8.2 din contractul de execuție nr. 20/01.02.2007 pe care ambele părți l-au semnat fără nicio obiecțiune, aplicând și ștampila societății.
Ținând seama și de dispozițiile art. 969 cod civil potrivit căruia contractul este legea părților, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - SRL, cu sediul în B,--30, -orp B, sector 1 împotriva sentinței comerciale nr. 1214/22.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - SRL. cu sediul în B, șos. - nr. 48, hala C 1, sector 2.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică de la 12 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
---
Red.Jud. - 02.03.2010
Tehnored. - 03.03.2010
Nr.ex.:4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Alecsandrina RădulescuJudecători:Alecsandrina Rădulescu, Rodica Zaharia
