Spete pretentii comerciale. Decizia 68/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 68
Ședința publică de la 28 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
Judecător I -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea cauzei comerciale privind pe apelant -" INTERNAȚIONAL 2000 " SA în contradictoriu cu intimat - " I " SA, având ca obiect pretenții, apel formulat împotriva sentinței nr. 78/com/22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.11.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, la solicitarea părților de amânare a pronunțării pentru a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la data de 24.11.2008, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 28.11.2008 astăzi, când:
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra apelurilor comerciale de față;
Prin sentința civilă nr. 78/COM/din 22 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași - Secția Comercială și de contencios Administrativ s-a admis în parte acțiunea având capetele de cerere privind plata aferentă executării nelegale a Scrisorii de Garanție Bancară de execuție nr. 06---IG din 16.08.2006, plata prețului și penalităților, așa cum au rezultat din conexarea dosarului nr- la dosarul nr-, acțiune introdusă de reclamanta INTERNAȚIONAL 2000, cu sediul în B,-, sector 1, în contradictoriu cu pârâta I cu sediul în I, Calea nr. 25.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1.388.292 lei RON (echivalentul sumei de 570.000 USD) aferentă executării nelegale de către pârâtă a Scrisorii de garanție bancară de execuție nr. 06---IG/16.08.2006, precum și a cheltuielilor de judecată în sumă de 54.074 lei RON, aferente pretențiilor admise.
Au fost respinse capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata prețului și a penalităților de întârziere.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la acest tribunal sub nr. de mai sus, reclamanta Global Internațional 2000 Bac hemat în judecată pârâta IIs olicitând obligarea acesteia la plata următoarelor sume:
- Suma de 1.388.202 lei RON (echivalentul a 570.000 USD) aferentă executării abuzive de către pârâtă a Scrisorii de Garanție Bancară de Execuție nr. 06---IG/16.08.2006, executare raportată la cursul BNR din 31.05.2007;
- Suma de -,10 lei RON aferentă unor facturi emise de Global Internațional 2000, scadente, dar neachitate de către pârâta I;
- Suma de 201.052 lei RON cu titlu de penalități, conform contractului, aferente sumelor mai sus menționate, calculate pentru perioada cuprinsă între 01.06.2007 și data depunerii cererii de chemare în judecată;
- Cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces și suportate de reclamantă.
La aceeași instanță a fost înregistrată cauza cu nr- între
aceleași părți, în aceeași calitate, prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor de:
- 252,795,91 lei RON aferentă facturii - 186/25.08.2007, emisă de Global Internațional 2000 B conform contractului de furnizare huilă energetică nr. 1578/15.08.2007 cu modificările ulterioare, scadentă dar neachitată de pârâta I;
- 25.271 lei RON cu titlu de penalități conform contractului, aferente facturii mai sus menționate.
- Cheltuielile de judecată aferente acestui proces.
În ședința publică din 15.01.2008 reclamanta, prin av., solicitat conexarea dosarului nr- la dosarul nr- considerând întrunite cerințele disp. art. 164 Cod procedură civilă, cerere la care pârâta nu s-a opus și a confirmat legătura de conexitate între cele două cauze.
Instanța examinând cererea de conexare o constată întemeiată și dând eficiență disp. art. 164 Cod procedură civilă, a admis cererea dispunând astfel judecata celor două cauze reunite sub nr-.
În motivarea acțiunilor conexate reclamanta afirmă că în fapt la data de 15.08.2006, Iao rganizat o licitație pentru achiziționarea unei cantități de 225.000 tone de huilă energetică și în urma analizei ofertelor, achizitorul Ias electat oferta Global Internațional 2000 B drept cea mai avantajoasă (cuprinzând un preț de 76 USD/tonă) încredințându-i un contract de achiziție a cantității de 75.000 tone huilă energetică, diferența de 150.000 tone huilă urma să fie achiziționată de alți doi furnizori, respectiv și, la prețuri superioare, de 78 și 79,85 USD/tonă.
Urmare acestui fapt, la data de 15.08.2006 între Global Internațional 2000 B și I s-a semnat contractul nr. 1578 de furnizare huilă energetică.
Reclamanta precizează că a participat la licitație în calitate de asociat activ al asocierii în participațiune din care mai fac parte compania AG Austria și compania conform contractului de asociere în participațiune din data de 27.06.2006, care prevedea obligația reclamantei de a aduce o Scrisoare de Garanție Bancară de Execuție, în cuantum de 10 % din valoarea totală a contractului, în favoarea achizitorului I, condiție îndeplinită de reclamantă.
Afirmă reclamanta că în cursul derulării contractului a intervenit o situație imprevizibilă și insurmontabilă ce a periclitat buna și conforma executare a contractului.
Astfel, la sfârșitul lunii august 2006, motivând o problemă de ordin tehnic cauzată de o restricție feroviară în sectorul de trafic -, autoritățile au dispus limitarea transportului de mărfuri la export care tranzitează Ucraina, Republica M Belarus și Republicile, la 50 % din volumul convenit, până la revocarea dispoziției, iar la 30 august 2006 autoritățile au dispus interzicerea încărcării tuturor mărfurilor pentru toate stațiile de destinație din România, către toți destinatarii de mărfuri, începând cu data de 01.09.2006 și până la revocare, situație care a degenerat practic într-o stare de embargo.
Autoritățile au invocat și imposibilitatea alocării de vagoane pentru expediția mărfurilor contractate de reclamantă pe motivul deficitului de material rulant, în condițiile în care majoritatea vagoanelor erau angrenate în expediții în afara țării iar Ferate au dispus încărcarea cantităților convenite de cărbune într-un termen de 45 zile și nu de 30 zile așa cum se convenise, afectând cu cca. 30% planificarea inițială.
Situația mai sus arătată a pus reclamanta în imposibilitatea obiectivă și independentă de voința sa de a respecta graficul de livrare convenit inițial și fiind pusă în fața unei astfel de situații de forță majoră, reclamanta a respectat întru totul obligațiile ce îi reveneau potrivit prevederilor contractuale susmenționate, care la art. 19 consacră prin voința părților efectele forței majore asupra convenției și obligațiilor pe care le generează.
În atare situație reclamanta afirmă că a solicitat și obținut un Certificat de atestare a Forței, emis de Camera de Comerț și Industrie a Federației, prin care se confirmă starea de forță majoră intervenită de la 01.09.2006 și până la 01.11.2006, care a pus reclamanta în imposibilitatea îndeplinirii obligațiilor contractuale de expediere a cărbunelui pentru export cu destinația I, ulterior obținând și un Certificat de atestare a Forței majore aferent lunii 2006.
Pe toată durata acțiunii stării de forță majoră reclamanta afirmă că a întreprins demersurile posibile pentru continuarea îndeplinirii obligațiilor comerciale contractate încercând reducerea la minim a consecințelor forței majore, stăruind pe lângă autoritățile pentru alocarea unui program confirmat de vagoane de transport cât mai mare cu rezultate pozitive pe lunile și decembrie 2006 și ianuarie 2007.
Urmare acestei situații a convenit cu beneficiarul modificarea graficului de livrare în condițiile intervenției forței majore, materializată într-un act adițional în care nu s-a prevăzut plata de penalități.
Deși situația de criză intervenită i-a creat grave prejudicii materiale reclamanta a reușit să livreze până la finele contractului întreaga cantitate de huilă energetică contractată, fapt confirmat de pârâtă prin adresa din 26.04.2007.
Deși reclamanta și-a îndeplinit toate cerințele prevăzute la art. 19 din contract prin înștiințarea pârâtei în timp util de starea de forță majoră dovedită cu certificatul de atestare a forței majore emis de Camera de Comerț și Industrie a Federației, cu eforturi de limitare a efectelor acesteia, pârâta Iad at dovadă de crasă rea-credință, executând în mod abuziv Scrisoarea de Garanție Bancară de Execuție, renunțând la achitarea unor facturi emise în urma executării contractului.
La terminarea livrărilor pârâta a invocat o serie de pretenții cu titlu de penalități de întârziere în cuantum de -,97 RON și daune pentru livrările decalate din toamna anului 2006, în cuantum de 1.173.208,28 RON, penalități pentru care nu s-au emis facturi, iar pentru facturile neachitate emise de reclamantă pentru preț vărsat la bugetul de stat cota în mod gratuit și nejustificat.
Învederează reclamanta că situația de față majoră nu a afectat-o numai pe ea ci și pe ceilalți doi furnizori care au contractat un pentru cantitatea de 150.000 tone, respectiv pe și, dar aceștia, deși obținuseră din partea prețuri superioare (78 și 79,85 USD/tonă), văzându-se în fața situației de forță majoră, au reziliat contractele de furnizare cu.
Cum la 10.04.2007 reclamanta a livrat întreaga cantitate de huilă de 75.000 tone, potrivit disp. art. 9.4 din contractul de furnizare, achizitorul Global Internațional 2000 avea obligația de a returna Scrisoarea de Garanție de execuție în termen de 14 zile de la livrarea ultimei cantități contractate dacă nu a ridicat pretenții cu privire la aceasta, refuzând restituirea și executând Scrisoarea de garanție, consecința fiind plata de către reclamantă la 01.06.2007 către suma de 570.000 USD.
Referitor la refuzul pârâtei de achitare a unor facturi emise pentru preț rămas neachitat în cuantum de 526.489 RON reclamanta susține că nu sunt incidente în speță disp. art. 16.1 și 16.2 din contract invocate de pârâtă ca refuz al plății prețului, daunele arătate de pârâtă nefiind întemeiate și dovedite, mai mult nici nu au fost facturate.
În ceea ce privește suma de 252.705,91 RON aferentă facturii - 186/25.08.2007 și a penalităților calculate pentru neplata facturii reclamanta afirmă că aceste pretenții decurg din majorarea tarifelor de transport de către CFR Marfă și de Ferate cu 40 % și ulterior cu 50 %, majorări care au fost negociate de părți în sensul stabilirii prețului de 1,8 USD pe tonă începând cu data de 26.01.2007.
Pârâta Iad epus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
În conținutul întâmpinării pârâta confirmă existența și executarea integrală a contractului nr. 1578/2006, și a actului adițional nr. 1/20.11.2006 de reeșalonare a graficului de livrări anterior convenit cu păstrarea neschimbată a celorlalte clauze contractuale.
Dar pentru nerespectarea graficelor lunare de livrare a cărbunelui a calculat penalități potrivit contractului în sumă de 718.591,97 lei și daune în valoare de 1.173.208,28 lei, produse I în luna 2006, înaintate reclamantei cu adresa nr. 1604/26.04.2007 și au fost reținute din Scrisoarea de garanție de execuție.
Susținerile reclamantei privind existența stării de forță majoră sunt apreciate ca neîntemeiate față de documentele înaintate de reclamantă privind greutățile de livrare datorate închiderii podului de cale ferată dintre Ucraina și M dar nu s-a solicitat suspendarea executării contractului pe perioada de acțiune a forței majore care nu a fost dovedită prin acte emise de o autoritate competentă și nu este confirmat de Camera de Comerț și Industrie a României întrucât convenția părților este guvernată de legea română.
Din documentele furnizorului nu a rezultat existența unei stări de forță majoră iar telegramele Ferate pun în evidență faptul că dificultățile în livrarea cărbunelui au fost consecința neasigurării transportului de mărfuri în interiorul Federației, ca urmare a solicitării masive semivagoanelor pe relația Vest.
De asemenea, realizarea contractului prin livrarea pe o ocolitoare presupune creșterea prețului unitar pe tonă.
Referitor la daunele din luna 2006 în valoare de 3.519.624 lei acestea sunt consecința directă a nelivrării de către furnizori fiind obligată a cumpăra de pe piața liberă energie electrică și a fi furnizată în sistemul național cantitatea contractată, calculate în conformitate cu art. 16.3 alin. 3 din contract.
Penalitățile și daunele pretinse de pârâtă au fost înaintate reclamantei cu adresa nr. 1827/17.05.2007 și explicate furnizorului prin adresa nr. 1674/03.05.2007.
Examinând cererea introductivă în raport de probele administrate în cauză și dispozițiile legale incidente, acțiunea este în parte întemeiată și va fi astfel admisă pentru considerentele ce urmează.
Este întemeiat capătul de cerere privind solicitarea reclamantei de obligare la plată a pârâtei pentru suma de 1.388.292 RON (echivalentul a 570.000 USD) aferentă executării nelegale de către pârâtă a Scrisorii de Garanție Bancară de Execuție nr. 06---IG/16.08.2006, executare raportată la cursul BNR din 31.05.2007.
Ambele părți confirmă prin cererea introductivă și întâmpinare că urmare a licitației organizate la 15.08.2006 de achizitorul I pentru achiziționarea cantității de 225.000 tone de huilă energetică, a fost selectată oferta Global Internațional 2000 B căreia achizitorul i-a încredințat contractul de achiziție a unei cantități de 75.000 tone cărbune la 76 USD/tonă, materializat în contractul nr. 1578/15.08.2006, iar diferența de 150.000 tone huilă urma să fie achiziționată de alți doi furnizori, respectiv și la prețuri superioare, de 78 respectiv 79,85 USD/tonă.
Este necesară precizarea că reclamanta a participat la licitația susmenționată în calitate de asociat activ al asocierii în participațiune din care au mai făcut parte Compania AG Austria și Compania, conform contractului de asociere în participațiune din 27.06.2006.
Contractul de asociere și condițiile de participare la licitație prevedeau obligația reclamantei de a aduce o Scrisoare de Garanție Bancară de Execuție, în cuantum de 10 % din valoarea contractului, în favoarea achizitorului I, obligație îndeplinită de furnizorul reclamant.
După începerea derulării contractului de furnizare a intervenit o situație imprevizibilă și insurmontabilă constând în limitarea transportului de mărfuri la export care tranzitează Ucraina, Republica M, Belarus și Republicile la 50 % din volumul convenit până la revocarea dispoziției, așa cum rezultă din telegrama nr. 7423/22.08.2006 emisă de Ferate, începând cu data de 22.08.2006 și până la revocare.
La data de 30.08.2006 Ferate au emis telegrama nr. SK 7608 la cererea Ferate ale Ucrainei nr. -/TD/27.08.2006 ca urmare a închiderii podului peste râul la Km 116 din sectorul - i (Ucraina) - (M) prin care s-a interzis încărcarea tuturor mărfurilor pentru toate stațiile de destinație din România, Republica M și stațiile - Port, - (Ucraina) către toți destinatarii de mărfuri, începând cu 01.09.2006 și până la revocare.
Starea imprevizibilă și insurmontabilă adusă la cunoștința beneficiarului a fost receptată de la Ferate din Ucraina prin telegrama nr. -7CD/27.08.2006 către CFR Marfă care a fost notificată către Sucursalele CFR Marfă 1-8 prin care s-a comunicat închiderea circulației peste un pod de pe secția de circulație - i spre a se comunica celor interesați că toate cantitățile de mărfuri ca import din Rusia și Ucraina, frontierele Jijia pentru toți destinatarii din România nu mai pot circula, în vederea avizării persoanelor interesate.
Această situație a fost comunicată în timp util achizitorului I atât de reclamantă cât și de Sucursala Marfă stația Jijia.
Urmare acestei situații de forță majoră recunoscută explicit de pârâtă prin adresa nr. 3793/12.09.2006 trimisă prin fax către Global Internațional 2000 se solicită reluarea urgentă a procedurilor de încărcare a energetice din graficul lunii septembrie, precizând că reeșalonarea cantităților aferente livrărilor lunii septembrie va fi reglementată prin act adițional, astfel că situația de forță majoră este recunoscută explicit de pârâtă, anticipând și modificarea prin act adițional a contractului de furnizare.
Pârâta însă exprimă situația de forță majoră prin termeni care ocolesc insidios realitatea, considerând-o"stare de lucruri de extremă urgență" determinată de evenimente imprevizibile așa cum rezultă din faxulnr. 4199/10.10.2006 emisă de I către Asociația Global Internațional 2000, AG Austria și.
În scopul clarificării sincopelor intervenite în executarea contractului de furnizare huilă energetică reclamanta a solicitat și obținut Certificatul de atestare a forței majore nr. 09/572 din 01.11.2006 eliberat de Camera de Comerț și Industrie a Federației care confirmă starea de forță majoră ce constă în închiderea circulației pe podul peste la kilometrul 116 din sectorul - (Ucraina) - (M) cu consecința interzicerii încărcării mărfurilor către stațiile din România, M, către toți destinatarii de mărfuri, începând cu data de 01.09.2006 și până la revocare. Prin același certificatCamera de Comerț și Industrie a Federației, confirmă existența situațiilor de forță majoră care au împiedicat Compania de cărbune să-și îndeplinească obligațiile contractuale față de firma AG privind livrările de cărbune cu destinația stația I (România) începând cu 01.09.2006 și până în prezent.
acestei situații de forță majoră este reflectat și de Certificatul cu privire la circumstanțele de forță majoră nr. 3008/05-4 din 30.10.2006 eliberat de Camera de Comerț și Industrie a Ucrainei care conține explicitarea situației de forță majoră care a influențat nemijlocit onorarea obligațiunilor contractuale și care nu au putut fi prevăzute de către părțile contractante.
Evaluând existența și consecințele forței majore mai sus analizate și pentru a continua executarea contractului de furnizare huilă energetică părțile contractante au încheiat actul adițional nr. 1 din 20.11.2006 la contractul nr. 1578/15.08.2006 prin care se modifică Anexa 3 referitor la graficul de livrare prin care se stabilesc noile cantități lunare de cărbune ce va fi livrat cu respectarea livrării cantității totale de 75.000 tone.
Prin urmare modificarea contractului a fost consecința directă, nemijlocită a situației imprevizibile și de neînlăturat ce nu-i este imputabilă furnizorului și prin urmare nici nu va suporta daune-interese când, din o forță majoră debitorul a fost poprit de a face aceea la care se obligase dându-se eficiență în cauză disp. art. 1082 și 1083 Cod civil.
Potrivit definiției din cap. 4 al contractului de furnizare huilă nr. 1578/2006, forța majoră "este un eveniment mai presus de controlul părților, care nu se datorează greșelii sau vinei acestora, care nu putea fi prevăzut în momentul încheierii contractului și care face imposibilă executarea și, respectiv, îndeplinirea contractului; sunt considerate asemenea evenimente: războaie, revoluții, incendii, inundații sau orice alte catastrofe naturale, restricții apărute ca urmare a unei carantine, embargo,enumerarea nefiind exhaustică, ci enunciativă".
Raportat la caracterele, forței majore care constă într-o împrejurare externă imprevizibilă și invincibilă și la conținutul definiției forței majore stabilită de părți în convenția acestora, situația analizată și dovedită în cauză referitoare la imposibilitatea executării contractului din motive neimputabile părților și care nu putea fi prevăzută la încheierea lui, conturează fără echivoc situația de forță majoră invocată de reclamantă.
Prin urmare pârâta în mod nelegal a executat integral Scrisoarea de Garanție Bancară de execuție nr. 06---IG/16.08.2006 încasând nejustificat suma de 570.000 USD, cu atât mai mult cu cât până la finele contractului acesta a fost executat integral, pârâta recunoscând explicit forța majoră prin acordul la modificarea contractului prin actul adițional nr. 1/2006.
Nu pot fi reținute de instanță ca întemeiate pretențiile pârâtei referitoare la penalități de întârziere la livrare în cuantum de 718.591,97 RON întrucât acestea au fost calculate în raport de graficul de livrare inițial și nu după graficul modificat așa cum recunoaște pârâta, pentru care nu a emis facturile lunare corespunzătoare și care nu pot fi ținute în seamă în cauză întrucât pârâta nu a formulat vreo cerere reconvențională, fiind solicitate doar după executarea integrală a contractului așa cum rezultă din adresa fax nr. 1604/26.04.2007 și anticipat procentual doar din complezență prin faxul nr. 4092/04.10.2006.
Prevederile art. I pct. 3 lit. d din nr.HG 84/2005 pentru modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal prevăd că "penalitățile de întârziere și daunele-interese, stabilite, potrivit legii, în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane rezidente, sunt cheltuieli deductibile, respectiv venituri impozabile pe măsura înregistrării lor".
Prin urmare pârâta avea obligația emiterii facturilor lunare pentru penalități și înregistrarea acestora în contabilitate, aceeași procedură fiind obligatorie și în cazul despăgubirilor pretinse pentru luna 2006.
Nici partea din daunele produse pârâtei în luna 2006 calculate conform art. 16.3 alin. 2 din contract în sumă de 1.173.208,28 lei nu va fi ținută în seamă de instanță acestea fiind solicitate odată cu penalitățile prin aceeași adresă din 26.04.2007, nici daunele nefăcând obiectul vreunei cereri reconvenționale și fără a se fi respectat prev. art. I pct. 3 lit. d din HG84/2005.
Calculul prejudiciului pe luna 2006 pentru nerespectarea graficului de livrare nu este însoțit de documente contabile care să evidențieze mișcarea valorilor patrimoniale la care face referire, nu poartă o dată a întocmirii și conține elemente contradictorii, fără a preciza căror furnizori este imputabilă cota de 2/3 din prejudiciul total de 3.519.624,83 lei.
Prin urmare pretinsa creanță formată din penalități și daune în sumă de (718.591,97 lei + 1.173.208,28 = 1.891.800,25 lei) nu există și nu a justificat executarea Scrisorii de garanție dată de reclamantă.
Nu sunt întemeiate celelalte capete de cerere privind plata sumelor de 526.489,19 RON cu titlu de preț, penalităților aferente, precum și a facturii - 186/25.08.2007 cu penalitățile aferente.
Referitor la prețul neachitat în sumă de 526.489,19 lei se reține că neindividualizarea facturilor care compun suma totală face imposibilă verificarea pretențiilor în discuție, iar penalitățile pretinse nu sunt reflectate într-o fișă de calcul spre a fi supuse controlului instanței sub aspectul temeiniciei și legalității acestora.
De asemenea, pretențiile privind plată facturii - 186/25.08.2007 cuprinde suma de 252.705,91 RON ce reprezintă diferență de preț rezultată din majorarea tarifelor de transport feroviar, asupra cărora părțile au negociat la 26.01.2007 dar pentru care nu s-a încheiat un act adițional la contract, astfel că, diferența de preț pretinsă este lipsită de temei contractual, nefiind întemeiate nici penalitățile aferente.
Pentru considerentele enunțate instanța va admite în parte acțiunea în sensul admiterii capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei aferente executării nelegale a Scrisorii de garanție bancară și va respinge celelalte capete de cerere.
Fiind în culpă procesuală pârâta va suporta cheltuielile de judecată conform art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelul formulat de Global Internațional 2000 cuprinde următoarea motivare:
Susține apelanta că argumentarea Tribunalului se situează în afara elementelor probatorii consistente care se regăsesc în dosarul cauzei, existând o evidenta discordanță între mesajul și semnificația documentelor depuse la dosar și concluzia instanței.
Apelanta arată următoarele:
- între subscrisă și intimata I s-a semnat, la data de 15.08.2006,contractul nr. 1578/2006 de furnizare huilă energetică;
- din motive de forță majoră (reținute ca fiind reale în hotărârea pronunțată) derularea contractului a fost periclitată, în perioada în care a survenit situația insurmontabilă și imprevizibilă majorându-se tarifele de transport feroviar cu 40%;
Mai argumentează apelanta că prin două dispoziții anterioare, în speță dispoziția nr. 38/16.10.2006 și dispoziția 46/15.12.2006, tarifele de transport și accesorii fuseseră majorate, succesiv, cu 0,8 USD/tonă și,respective, 1,9 USD/tonă.
Aceste împrejurări au fost aduse la cunoștința pârâtei - intimate și dovedite cu acte justificative care se găsesc și la dosarul cauzei.
- inițial apelanta arată că încercat să suporte toate majorările, dar, în timp, situația a devenit evident prejudiciantă și atunci cerut intima tei să respecte benevol dispozițiile art. 14.1 din contractul 1578/15. 08.2007, dispoziții care arată: "Părțile contractante au dreptul pe du rata îndeplinirii contractului de a conveni modificarea clauzelor contractuale, prin act adițional numai în cazul apariției unor circumstanțe care lezează interesele comerciale legitime ale acestora și care nu au putut fi prevăzute la data încheierii contractului"
Dând curs acestor prevederi contractuale, la masa negocierilor apelanta solicitat o majorare de 2 USD/tonă iar intimata a propus o majorare de 7 USD/tonă.
În final, s-a stabilit ca majorarea să fie de 1,8 USD/tonă, începând cu data de 26.01.2007, acordul părților fiind consfințit în scris;
- în acest context, a emis factura - 18.6/28.05.2007, în valoare de -,91 RON, aferentă diferenței de preț de 1,8 USD/tonă, factură scadentă la data de 4.06.2007.
Arată apelanta că invocând motive străine de lege și de interpretarea cu -credință a actului adițional perfectat și semnat la data de 26. 01.2007 intimata a refuzat constant să onoreze plata facturii seria - - 186/28.05.2007, condiții în care au fost obligați să o acționeze în judecată și să ceară a fi obligată la plata sumei respective.
În susținerea și sprijinul cererii sale se pliază în opinia apelantei și următoarele argumente: înțelegerea părților a căpătat putere de lege fiind consfințită în scris, purtând semnătura reprezentanților legali și ștampila unităților, ajustarea prețului este recunoscută, ca posibilitate legală de art. 97 din Normele de aplicare a OG34/2006, răspunderea bănească a intimatei a fost angajată prin actul semnat, care este clar și nu lasă loc la interpretări, termenul scadent a fost depășit, la dosarul cauzei au fost depuse toate actele, documen tele, fișele de calcul care evidențiază, fără putință de tăgadă, existența debitului.
La argumentele mai sus enumerate apelanta reține că se adaugă mesajul juridic al Notei de negociere din 26.01.2007, prin care părțile convin cu privire la majorarea prețului de livrare, notă contestată cu motivații absolut puerile (originalul notei nu a fost găsit la, iar conducerea societății nu a avut cunoștință de existența acestui document.
În pagina 9, aliniatul 4 din hotărârea apelată, Tribunalul reține următoarele: "Nu sunt întemeiate celelalte capete de cerere privind plata sumelor de 526.489,19 RON cu titlu de preț, a penali tăților aferente, precum și a facturii - - 18 6/2 5.08.2 007, cu penalitățile aferente".
Susținerea Tribunalului este lipsită de suport real în opinia apelantei pentru că:
- prețul neachitat În sumă de 526.489,19 lei este clar și fără nici un dubiu individualizat prin facturile emise, facturi care, adiționate, compun suma totală pretinsă;
- pârâta - intimată - Iaa vut cunoștință de obligația onorării acestor facturi. fiind în repetate rânduri atenționată asupra debitului existent;
- verificarea corectitudinii pretențiilor apelantei este perfect posibilă deoarece facturile sunt individualizate, există, au fost comunicate părții adverse;
Practic această sumă reflectă contravaloarea facturilor emise de subscrisa pentru MARFA devenite, refuzate la plată de pârâta - intimată.
În susținerea acestui punct de vedere și a apelului declarat, depune apelanta în atașament o situație sintetică vizând facturile emise de subscrisă și neplătite de către - I A, precum și copii de pe acestea pentru a fi comunicate.
Apelanta arată că a fost singurul contractant care a furnizat huila energetică în iarna 2006 - 2007, conform contractului - astfel că până la data de 11.04 2007 a fost livrată întreaga cantitate contractată, în speță 76 de mii de tone.
Susține apelanta că duplicitatea intimatei este data în plus subliniată de împrejurarea că după ce și-a onorat toate obligațiile contractuale, primit adresa nr. 1609 din 26.04.2007, în care aceasta invoca pretenții și penalități inexistente (adresă comunicată după intrarea ultimelor vagoane cu huilă energetică la I).
De altfel, susține apelanta, în actul adițional semnat (dezavuat și contestat fără nici o argumentare serioasă de către intimată) nu sunt prevăzute nici un fel de penalități de plată și nici eventuale daune pentru societate datorate vreunei decalări de livrare.
Mai arată apelanta că reaua-intenție, reaua - credință contractuala și premeditarea incorectă sunt odată în plus dovedite de faptul că așa zisele penalități și daune pentru septembrie, octombrie și 2006 sunt solicitate de către intimata I pentru prima dată la momentul 26.04.2007, deci după 6 luni de la pretinsa lor producere.
De altfel aceste așa zise daune nu au fost niciodată fundamentate și li s-a refuzat constant transmiterea unor situații clarificative.
În ceea ce privește penalitățile, pretinse atât în prima acțiune (vizând scrisoarea de garanție bancară, dosar nr-), cât și în cea de a doua acțiune (vizând factura --186/25.08. 2007), acestea sunt evident datorate.
În prima situație, sunt datorate pentru că pârâta - intimată a inițiat o executare abuzivă a scrisorii de garanție bancară de executare în pofida și sfidarea tuturor documentelor care atestau survenirea forței majore.
Reținând existența stării de forță majoră, care exclude ideea de culpă contractuală, Tribunalul trebuia să dispună și obligarea intimatei la plata penalităților.
În cea de a doua situație factura - - 186/25.08.2007, devenită scadentă nu a fost achitată de către pârâta - intimată ceea ce îndreptățește în opinia sa să solicite și plata de penalități, conform uzanțelor fiscale în materie.
Apelul formulat de I cuprinde următoarea motivare:
Apelanta arată că instanța a considerat greșit că după începerea derulării contractului de furnizare huilă energetică a intervenit o situație imprevizibilă și insurmontabilă împiedicând reclamanta să-și onoreze obligațiile la termen.
Prima instanță și-a întemeiat concluzia pe împrejurarea că reclamanta nu a putut livra cărbune energetic pe ruta optimă întrucât transportul de mărfuri la export care tranzitează Ucraina, Republica M, Belarus și Republicile a fost limitat cu 50% iar ulterior podul peste răul la km. 116 din sectorul - i (Ucraina) - (M) a fost temporar închis.
Însă susținerile apelantei în fața instanței au fost acelea că împrejurările în care s-a aflat furnizorul trebuie apreciate și raportate strict la prevederile contractului dintre părți, astfel încât intimata-reclamantă nu s-a aflat în imposibilitate totală - de executare din moment ce aceasta putea să-și onoreze obligațiile prin alegerea unei alte rute ocolitoare chiar dacă ar fi făcut ca executarea obligației să fi fost extrem de costisitoare.
Acest lucru este de altfel recunoscut în mod direct și de către furnizor în nota de discuții din 24.10.2006 în care arată că "poate realiza contractul prin livrarea pe o ocolitoare care presupune creșterea prețului unitar pe tonă".
De asemenea, deși instanța de fond reține că părțile au înțeles să definească forța majoră la capitolul 4 din contract, aceasta nu observă definiția completă a acestei împrejurări, în sensul că "nu este considerată forță majoră un eveniment asemenea celor de mai sus (războaie, revoluții incendii, inundații sau orice alte catastrofe naturale, restricții ca urmare a unei carantine, embargo, enumerarea nefiind exhaustivă ci enunțiativă) care, fără a crea o imposibilitate de executare, face extrem de costisitoare executarea obligațiilor uneia dintre părți", situație în care probabil s-a aflat furnizorul.
Așadar, prima instanță în mod greșit a calificat evenimentele invocate de reclamantă drept forță majoră, constatând îndeplinirea condițiilor privitoare la imprevizibilitate și invincibilitate, când raportat la definiția forței majore acceptate de părți în contract dar și la definiția din literatura juridică, aceste condiții nu sunt îndeplinite și, drept urmare, dispozițiile art. 1082 și 1083 cod civil nu sunt aplicabile.
Astfel, condiția imprevizibilității este îndeplinită doar atunci când imprevizibilitatea are caracter obiectiv și absolut, luându-se ca etalon prudența și diligența unei persoane care depune toată grija de care este capabil un om în activitatea sa. Fiind vorba de o apreciere in abstracto împrejurările în care s-a aflat la un moment dat reclamanta sunt relativ imprevizibile, imposibilitatea de prevedere fiind una subiectivă, furnizorul trebuind să dea dovadă de diligentă maximă în asigurarea livrării cărbunelui energetic chiar prin recurgerea la o ocolitoare.
În ceea ce privește condiția irezistibilității aceasta trebuie să fie absolută și este îndeplinită doar în ipoteza în care nu există posibilitatea de a evita efectele păgubitoare ale evenimentului. Aprecierea ei se face in abstracto avându-se ca etalon condiția și posibilitățile unei persoane care depune toată diligența și prudența maximă de care este în stare cel mai capabil om. Ori, în speță, nu se poate reține această condiție atâta timp cât reclamanta avea posibilitatea, recunoscută chiar de aceasta, de a furniza huila energetică pe o ocolitoare, chiar dacă acest lucru ar fi presupus ca îndeplinirea obligației să fie extrem de costisitoare.
De asemenea, în mod greșit instanța de fond a dat o cu totul altă interpretare adreselor subscrisei cu nr. 3793/12.09.2006 și -.10.2006, în sensul că starea de forță majoră este recunoscută explicit de către I, în timp ce în mod evident prin adresele enunțate solicită imperios furnizorului reluarea urgentă a procedurilor de încărcare a energetice dat fiind apropierea sezonului și necesitatea asigurării populației municipiului I cu energie termică necesară încălzirii și preparării apei calde menajere.
Faptul că apelanta a luat cunoștință de evenimentele arătate de furnizor nu înseamnă că a acceptat și susținerile acestuia privitoare la forța majoră, bineînțeles în raportare strictă cu prevederile contractuale, din moment ce a înțeles să solicite îndeplinirea obligațiilor contractuale, respectiv livrarea cărbunelui.
De asemenea, prima instanță apreciază că dovada forței majore este reflectată și prin cele două certificate de atestare a forței majore nr. 09/572/01.11.2006, emis de Camera de Comerț și Industrie a Federației și 3008/05-4/30.10.2006 și Camera de Comerț și Industrie a Ucrainei, în timp ce atestarea împrejurărilor forței majore trebuia confirmată în mod legal de o autoritate competentă română, din moment ce contractul este supus prevederilor legilor din România (art.23.1.).
Instanța de fond mai reține ca neîntemeiate pretențiile apelantei referitoare la penalități de întârziere la livrare în cuantum de 718.591,97 lei (sumă reținută din scrisoarea de garanție bancară) întrucât acestea nu au fost calculate după graficul modificat prin actul adițional 1/20.11.2006 și că avea obligația emiterii de facturi pentru penalități de întârziere. Aprecierea instanței este eronată motivat de faptul că în lumina dispozițiilor contractului dintre părți (art. 15.2) rezultă fără echivoc că furnizorul avea obligația de a suporta penalități de întârziere față de graficul inițial de livrare chiar și în situația în care părțile ar conveni, prin act adițional, modificarea graficului de livrare. Clauza a fost acceptată de părți tocmai pentru a responsabiliza furnizorul în a asigura la termen materia primă, cărbunele dat fiind faptul că societatea este operatorul unui serviciu public comunitar de utilități publice, nefiind permise sincopele în asigurarea populației cu energie termică, mai ales în prag de sezon.
De asemenea, prevederile art. I pct.3 lit. d din HG84/2005, la care face trimitere prima instanță în motivarea sa, nu privesc obligația facturării penalităților, acest articol referindu-se doar la faptul că la stabilirea rezultatului fiscal al societății și la întocmirea declarației impozitului pe profit trebuie să se țină cont și de penalitățile de întârziere și daunele-interese, stabilite, potrivit legii, în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane rezidente, fiind cheltuieli deductibile. Potrivit art. 155 din Legea 571/2003 - Codul fiscal nu există obligația emiterii de facturi nici pentru penalitățile de întârziere și nici pentru daune, ci doar pentru situația în care: "persoana impozabilă care efectuează o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, alta decât o livrare/prestare fără drept de deducere a taxei, conform art. 141 alin. (1) și (2), trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar, cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naștere faptul generator al taxei, cu excepția cazului în care factura a fost deja emisă. De asemenea, persoana impozabilă trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar pentru suma avansurilor încasate în legătură cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a încasat avansurile, cu excepția cazului în care factura a fost deja emisă".
Așadar, apelanta reține că prin admiterea în parte a acțiunii reclamantei, prima instanță nu a ținut cont de următoarele aspecte:
1) Contractul legal încheiat a fost urmat ulterior de un singur act adițional prin care părțile au modificat graficul de livrări, fără a aduce atingere celorlalte clauze contractuale, inclusiv celor privitoare la penalități și daune.
Prin contractul de furnizare huilă energetică nr. 1578/15.08.2006, părțile I, în calitate de achizitor și Asociația prin liderul său Global Internațional, ca furnizor, au convenit ca Asociația să furnizeze huilă energetică în cantitățile și la termenele de livrare prezentate într-un grafic ce se constituie anexa 3 la contract și conform unor exigențe de calitate (anexa 1), stabilindu-se ca termen limită de livrare luna martie 2007. la rândul său s-a obligat la plata către furnizor la un anumit nivel valoric stabilit prin contract.
Contractul detaliază, printre altele, condițiile în care va avea loc livrarea, calitatea produsului, modalitățile de plată, penalitățile datorate pentru întârziere și daunele interese, răspunderea contractuală, situațiile de forță majoră și legea care guvernează contractul, aceasta fiind legea română (art.21.1).
Contractului îi urmează actul adițional nr. 1 din 20.11.2006 prin care, în principal, se convine reeșalonarea graficului de livrări anterior convenit cu păstrarea neschimbată a restului clauzelor din contract. Această modificare convenită la contract - reeșalonarea graficului de livrări - a fost încheiată urmare a propunerii reclamantului furnizor, solicitată prin adresa nr. 02/097/13.11.2006, întrucât acesta întâmpina probleme în livrarea cărbunelui în lunile septembrie și octombrie. În acest act adițional părțile, de altfel, au precizat la art. 1 faptul că "se modifică Anexa 3 de livrare în conformitate cu adresa, 02/091 din 13.11.2006 din partea firmei Global Internațional 2000 prin care se cere reeșalonarea graficului de livrări".
Pentru nerespectarea de către furnizor a graficul lunar de livrare a cărbunelui, a calculat, potrivit contractului, penalități în sumă de 718.591,97 lei și daune în valoare de 1.173.208,28 lei produse societății noastre în luna 2006. Notele de calcul au fost înaintate furnizorului cu adresa nr. 1604/26.04.2007 iar sumele stabilite cu acest titlu au fost reținute din Scrisoarea de garanție de execuție și din plata unor facturi, potrivit aceluiași contract.
2) dificultăți ale reclamantei în livrarea la termen a cărbunelui nu se constituie în împrejurări de forță majoră, nu au fost absolut imprevizibile și inevitabile, nu se circumscriu definiției la care părțile au achiesat prin semnarea contractului.
Reclamanta susține că nu avea dreptul de a calcula penalități pentru nerespectarea graficelor lunare de livrare în contextul în care aceasta pretinde că a intervenit forța majoră, nelivrarea cărbunelui fiind provocată de o restricție feroviară în sectorul de trafic - impusă de autoritățile, situație pe care reclamanta o asimilează cu un "embargou". Reclamanta argumentează situația intervenită cu Ferate nr. SK 7423/22.08.2006, nr. SK 7608/30.08.2006 și un certificat cu nr. 09/572/01.11.2006 emis de Camera de Comerț și Industrie a Federației.
Aceste susțineri ale reclamantei privitoare la circumstanțele de forță majoră au fost apreciate de către apelantă în lumina prevederilor contractului, ca fiind netemeinice în condițiile în care evenimentele invocate că ar fi împiedicat furnizorul să aducă cărbunele la termen nu se circumscriu definiției forței majore convenite de părți prin contractul încheiat și nici definiției date de literatura juridică.
Mai mult, chiar împrejurarea că furnizorul poate realiza contractul de livrare a doar pe o ocolitoare. ce presupune creșterea prețului, nu poate fi invocată drept caz de forță majoră care să exonereze furnizorul de răspunderea pentru neexecutarea unor obligații contractuale, liber asumate, atâta timp cât părțile stabilesc prin contract că o astfel de împrejurare nu este forță majoră întrucât nu creează o imposibilitate de executare.
Contractul încheiat de părți, la capitolul 4 "", explică termenul de "forță majoră" ca fiind un "eveniment mai presus de controlul părților, care nu se datorează greșelii sau vinei acestora, care nu putea fi prevăzut în momentul încheierii contractului și care face imposibilă executarea și, respectiv, îndeplinirea contractului; sunt considerate asemenea evenimente: războaie, revoluții incendii, inundații sau orice alte catastrofe naturale, restricții ca urmare a unei carantine, embargo, enumerarea nefiind exhaustivă, ci enunțiativă. Nu este considerat forță majoră un eveniment asemenea celor de mai sus care, fără a crea o imposibilitate de executare, face extrem de costisitoare executarea obligațiilor uneia din părți". Deci, contractul definește forța majoră ca o împrejurare de origine externă, cu caracter excepțional, care este absolut imprevizibilă și inevitabilă.
Este adevărat că furnizorul a înaintat documente legate de greutățile pe care le avea cu livrarea, de închiderea podului de cale ferată dintre Ucraina și M, dar nu a solicitat pe parcursul derulării contractului suspendarea îndeplinirii contractului pe perioada de acțiune a "forței majore" și nici aceasta nu a fost dovedită prin acte emise de o autoritate competență.
Din documentele furnizorului nu a rezultat existența unei stări de forță majoră, ci, așa cum rezultă din telegramele Ferate, dificultățile în livrarea cărbunelui au fost o consecința a neasigurării transportului de mărfuri în interiorul Federației, ca urmare a solicitării masive a semivagoanelor pe relația Vest. De asemenea, nu se face dovada că ar fi fost o interdicție statală asupra importului și exportului de mărfuri în/din alt stat ca sancțiune pentru încălcarea unor reguli sau drepturi internaționale sau ca mijloc de presiune politică, după cum este definit termenul de "embargou" în.
Însăși reclamanta, în discuțiile purtate cu societatea apelantă, consemnate în Nota de discuții din 24.10.2006, consideră că "se poate realiza contractul prin livrarea pe o ocolitoare care presupune creșterea prețului unitar pe tonă". În aceste condiții reclamanta nu se află într-o situație asimilată forței majore, mai ales în situația de embargo, atâta timp cât erau și alte posibilități de livrare.
De altfel, toate afirmațiile furnizorului cu privire la forța majoră sunt după data de 26.04.2007 când acesta a primit calculul penalităților și daunelor, iar o copie după Certificatul elaborat de Camera de Comerț și Industrie a Federației a fost primit cu adresa 02/168/26.04.2006.
De asemenea, întrucât contractul părților este guvernat de legea română, acest certificat ce menționează existența forței majore nu este confirmat de un certificat constatator al împrejurării de forță majoră emis de o autoritate competentă română, Camera de Comerț și Industrie a României,
Așadar, consideră că împrejurările invocate de reclamantă nu întrunesc condițiile forței majore astfel cum aceasta este definită în contract dar și în doctrina juridică, aspectele relatate întrunind elemente ale cazului fortuit, care nu exonerează părțile de îndeplinirea obligaților comerciale liber asumate.
3) Penalitățile au fost calculate potrivit clauzelor contractului, furnizorul-reclamant având obligația de a suporta penalități față de graficul inițial de livrare chiar dacă părțile au fost de acord cu modificarea perioadei de livrare.
Penalitățile de 718.591,97 lei pentru nerespectarea graficelor lunare de livrare au fost calculate în conformitate cu clauzele convenite de părți prin contract la art. 15.1. Furnizorul are obligația de a îndeplini contractul de furnizare în perioada înscrisă în graficul de livrare și art. 16.1, în cazul în care Furnizorul nu respectă graficul lunar de livrare cât și nelivrarea unor cantități până la termenul final, achizitorul are dreptul de a calcula penalități de 0,1% pe zi de întârziere din valoarea cantităților de huilă nelivrate. Penalitățile nu pot depăși valoarea cantităților nelivrate.
S-a susținut de intimata-reclamantă că a pretins penalitățile de întârziere fără drept întrucât în Actul adițional nr. 1 din 20.11.2006 nu au fost prevăzute.
Așa cum a arătat, actul adițional ce a modificat contractul a vizat în principal reeșalonarea graficului de livrare a cărbunelui fiind încheiat la propunerea furnizorului și cu păstrarea neschimbată a celorlalte prevederi din contract.
Reiterarea în actul adițional a clauzei privitoare la penalități nu era necesară din moment ce voința părților a fost clar exprimată la art. 3 din actul adițional: "restul clauzelor din contract rămân nemodificate". Așadar părțile au convenit menținerea întocmai a tuturor dispozițiilor din contract privitoare la penalități. De altfel, în dispozițiile art. 15.2. alin. 2 se arată că: "Modificarea perioadei de livrare asumate în graficul de livrare se face cu acordul părților, prin act adițional, cu obligația Furnizorului de a suporta penalități față de graficul inițial de livrare și eventualele cheltuieli suplimentare".
Voința părților astfel exprimată nu este contrară nici unei prevederi legale de ordine publică, având astfel validitate deplină prevederile înscrise în contract, conform art. 969 alin. 1 Cod civil.
De asemenea, intimata-reclamantă în apărările sale a susținut eronat că a luat cunoștință abia la data de 26.04.2007 că datorează penalități și daune, când de fapt încă din luna octombrie 2006, prin mai multe adrese (nr. 4092/04.10.2006 și nr. 4199/10.10.2006), a atenționat furnizorul că pentru nerespectarea graficelor de livrări va calcula penalități și daune în conformitate cu prevederile art. 16.1 și 16.3 din contract.
Așadar, penalitățile de 718.591,97 lei pentru nerespectarea graficelor lunare de livrare au fost calculate de societate în baza clauzelor contractuale convenite cu reclamanta la art. 15.1.
Penalitățile nu au fost facturate întrucât în conformitate cu 2226/6 și prevederile art. 155 din Codul fiscal pentru sume reprezentând penalități și daune nu se întocmește factură fiscală, ci se înaintează doar calculul acestora.
4) Daunele produse sunt consecința directă și nemijlocită a îndeplinirii de către furnizor a obligațiilor contractuale cu întârziere, iar suma a fost calculată potrivit înțelegerii părților din contract.
În ceea ce privește daunele, acestea sunt consecința directă a nelivrării energetice de către furnizori, societatea suferind în luna 2006 un prejudiciu total de 3.519.624,83 lei, întrucât lipsa cărbunelui necesar producerii energiei electrice a dus la imposibilitatea furnizării în sistemul național a cantității de energie electrică contractată (72.002,209 ) I fiind obligată să cumpere de pe piața liberă energie electrică (31.311,000 ) pentru asigurarea necesarului contractat.
Daunele produse societății în luna 2006 prin nelivrarea au fost calculate în conformitate cu art. 16.3 alin. 3 din contract: Daunele pretinse se vor calcula luând în considerare următoarele situații. când achizitorul nu are posibilitatea de a utiliza alți combustibili în scopul producerii de energie electrică la nivelul obligațiilor contractuale, va pretinde de la Furnizor plata contravalorii cantității de energie electrică neproduse și cumpărate la prețul pieții spot. Din valoarea acestui prejudiciu o treime, respectiv suma de 1.173.208,28 lei, revine reclamantei, diferența aparținând altor doi furnizori.
Prejudiciul neacoperit ca urmare a nelivrării cantității de cărbune la termenele contractului este probat, din punct de vedere cauzal, al producerii sale, fiind o consecință directă și nemijlocită a îndeplinirii obligațiilor contractuale cu întârziere.
5) Părțile au convenit ca sumele reprezentând penalități și daune să fie reținute din facturile scadente la plată și din scrisoarea de garanție de execuție.
Calculul penalităților și al daunelor au fost înaintate și pretinse furnizorului cu adresa nr. 1604/26.04.2007 (fila 25). Ulterior, prin adresa 1827/17.05.2007 (fila 34) a notificat din nou furnizorul că, în conformitate cu dispozițiile art. 9.4 coroborat cu art. 12.4 din contractul 1578/2006, va întreprinde demersurile pentru reținerea sumelor datorate cu titlu de penalități și daune din Scrisoarea de garanție bancară de execuție nr. 06---IG și din facturile pentru marfă și urmare a refuzului de a le fi virate sumele solicitate, acestea au fost reținute din Scrisoarea de garanție bancară de execuție și din facturile scadente la plată în conformitate cu art. 12.4: În cazul în care furnizorul nu plătește penalitățile prevăzute la Capitolul 16 art.16.1; 16.2 în termen de 5 zile de la primirea notei de calcul, acestea se vor reține la plată din facturile scadente la plată dacă există sau din garanția de execuție.
Apelanta arată că prin adresele 4092/04.10.2006 și 4199/10.10.2006 a atenționat furnizorul de nerespectarea graficului de livrare și de faptul că vor pretinde penalități și daune, și că, continuarea întârzierii în livrarea cărbunelui pune în pericol grav programul de producere a energiei termice și electrice pentru iarna 2006 - 2007, datorită faptului că 80% din capacitatea de producție a energie termice, care trebuia furnizată populației municipiului I utilizează ca materie primă huilă energetică.
De asemenea, pretențiile apelantei privitoare la penalități și daune au fost explicate furnizorului și prin adresa nr. 1674/03.05.2007.
În aceste condiții, susținerile din acțiunea reclamantei că Scrisoarea de garanție bancară de execuție a fost abuziv executată și cu rea credință motiv pentru care ar trebui să restituie sumele pretinse și penalități, sunt neîntemeiate din moment ce, așa cum a arătat, cantitatea de cărbune contractată a fost primită cu întârziere, raportat la graficul de livrare inițial, fapt ce potrivit contractului atrage răspunderea furnizorului.
Analizând global criticile formulate de ambele apelante și raportându-le la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea costată că ambele apeluri sunt nefondate, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
Între părțile litigante au existat relații contractuale stabilite în baza contractului de furnizare huilă energetică nr. 1578 din 15.08. 2006, încheiat între Global Internațional 2000 A în calitate de furnizor și I, în calitate de achizitor.
Cantitatea de huilă energetică contractată este de 75.000 tone și trebuia livrată în perioada septembrie 2006 - martie 2007 (art. 3.1 contract).
Obiectul și prețul contractului sunt stabilite în Capitolele 2 și 21 - 24 al contractului părților, valoarea estimată a contractului fiind de 15.830.510 lei (RON), iar huila energetică trebuind a fi livrată în cantitățile, calitățile și perioadele convenite prin anexele la contractul nr. 1578 din 15.08. 2006.
În cursul derulării contractului la data de 20.11.2006, între părțile în litigiu s-a încheiat "Actul adițional nr. 1 la Contractul de furnizare huilă energetică 1578 din 16.08.2006 (fila 41 - 42 dosar fond) prin care la Art. 1 s-a modificat Anexa 3 " de livrare", în conformitate cu adresa nr. 02/09 din 13.11.2006 din partea firmei Global Internațional 2000 prin care s-a cerut reeșalonarea graficului de livrări convenit anterior.
La art. 2 al acestui adițional se specifică modalitatea de plată a facturilor pentrumarfa livratășirecepționată.
Conținutul adresei nr. 02/09 din 13.11.2006 expediate de către Global Internațional 2005, societății I se referă la propunerea de reeșalonare a graficului de livrări convenit prin contract ca urmare a problemelor apărute în livrarea de huilă energetică în lunile septembrie și octombrie.
Coroborând conținutul acestui înscris cu cele de la filele 57 - 62 din dosarul de fond, se constată că în mod corect prima instanță a reținut ca intervenită forța majoră în cursul derulării contractului nr. 1578 din 15 august 2006.
Astfel, potrivit art. 19.1 din acest contract, forța majoră trebuie constatată de o autoritate competentă. Existența situațiilor de forță majoră, și anume interdicția impusă de din Federația, prin telegrama SK - 7608.2006, privind încărcarea mărfurilor către toate stațiile din România, M și stațiile Port, (Ucraina), către toți destinatarii de mărfuri, începând cu 1 septembrie 2006 și până la revocare, a fost confirmată în speță, de autoritatea competentă, respectiv Camera de Comerț și Industrie a Federației, deoarece evenimentele de forță majoră s-au produs pe teritoriul Federației. Sub acest aspect sunt, prin urmare, nefondate toate criticile apelantei I, care vizează neîntrunirea în speță a condițiilor existenței forței majore în derularea contractului dintre părți. Se mai reține în această privință că prin încheierea actului adițional nr. 1 la contract, la data de 20 2006, act precedat de nota de discuții nr. 20260 din 24 octombrie 2006 - fila 43 dosar și actele doveditoare a forței majore depuse de partea adversă, I. a recunoscut, implicit, situația de forță majoră invocată de Global Internațional 2000
Față de prevederile art. 13.1 referitoare la interdicția modificării prețului și ale art. 19.4 referitoare la condiția menținerii în prevederile contractuale a obligațiilor asumate din contractul nr. 1578/15 august 2006 și față de modificarea intervenită în ceea ce privește graficul de livrări a energetice prin actul adițional nr. 1 încheiat la 20 2006, instanța apreciază că ambele părți au achiesat, au fost de acord cu noile clauze contractuale, așa încât atât pretențiile I de a încasa penalități de întârziere față de graficul inițial de livrare, cât și cele ale Global Internațional 2000 de a încasa contravaloarea facturii - 186 din 25.08.2007 cu penalități aferente ca urmare a majorării prețului de livrare a energetice datorate. creșterii cheltuielilor de transport sunt nefondate.
Față de argumentele anterior expuse sunt neîntemeiate atât susținerile apelantei - reclamante Global Internațional 2000 privind îndreptățirea acesteia la contravaloarea facturii - 186 din 25.08.2007 cu titlu de preț neachitat și suma de 25.271 lei cu titlu de penalități, cât și susținerile apelantei I privind îndreptățirea sa la pretinsele daune și penalități pentru îndeplinirea de către furnizor a obligațiilor cu întârziere prin valorificarea scrisorii de garanție bancară de execuție constituite de furnizor în temeiul art. 9.1 - 9.5 din contract.
Nu pot fi primite susținerile apelantei Global Internațional 2000 care arată că între părți a intervenit o modificare cu privire la preț a contractului, în temeiul art. 14.1 din acest act, câtă vreme nu a acceptat modificarea prețului unitar al energetice stabilit prin contract.
Nici criticile aduse sentinței primei instanțe referitoare la respingerea pretențiilor Global Internațional 2000 privind suma de 526.489,10 lei nu pot fi primite. Astfel, niciuna dintre facturile de la filele 29 - 36 dosar nu au fost acceptate la plată, iar în cuprinsul cererii introductive înregistrate sub nr- nu se regăsesc motivele de fapt și de drept ce ar îndreptăți-o la plata acestei sume de bani și a penalităților aferente.
Așa fiind, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă Curtea va respinge apelurile comerciale de față și va păstra, ca temeinică și legală, sentința apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile formulate de Global Internațional 2000 și I I, împotriva sentinței civile nr. 78/COM din 22 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
24.12.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu, Iulia Miler
