Spete pretentii comerciale. Decizia 692/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 692/2008
Ședința publică din data de 18.03.2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Adriana Iluț
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia Pușcașu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanta -în calitate de lichidator al debitoarei SC SRL B M împotriva sentinței comerciale nr. 3638/2007 pronunțată la data de 20.11.2007 de Tribunalul Maramureș în dosar nr- în contradictoriu cu intimata-pârâtă, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă pentru intimata-pârâtă, avocat, fără delegație.
Procedura de citare este îndeplinită.
Acțiunile promovate de lichidator sunt scutite de plata taxelor judiciare potrivit art. 77 din Legea nr. 85/2006.
S-a prezentat referatul cauzei, după care reprezentanta intimatului arată că se prezintă în substituirea avocatei și că a depus la dosar delegația de substituire, la termenul precedent.
Instanța verificând actele dosarului constată că la dosar nu se află împuternicirea avocatului titular și nici cea de substituire dată de avocatul titular avocatei, în încheierea de ședință fiind consemnată lipsa delegației și pune în vedere avocatei să depună la dosar delegația de substituire și concluzii scrise.
În lipsa vreunei cereri prealabile, Curtea, constată recursul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
După închiderea dezbaterilor, s-a primit prin Serviciul registratură, copia delegației de substituire, transmisă prin fax.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 3638 din 20 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureș judecătorul sindic a admis excepția prescripției dreptului la acțiune formulată de către pârâtă.
S-a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta în calitate de lichidator desemnat pentru falimentul SC SRL în contradictoriu cu pârâta GERMANIA.
Pentru a dispune astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin cererea depusă la data de 27.07.2006, reclamanta, lichidatorul desemnat pentru falimentul debitoarei SC SRL, a cerut ca pârâta Germania, să fie obligată să-i achite suma de 109.859,05 Euro reprezentând contravaloare marfă livrată, potrivit facturilor nr. 1021/157; 1021/156; 1021/155; 1021/154;/1021/153; 1021/152 și parțial din factura nr. 1021/151 toate din 2004.
Pârâta a făcut dovada că suma pretinsă de reclamantă a fost achitată, fapt dovedit cu dispozițiile de plată depuse la dosar (filele 117 - 207).
La data de 18.09.2007, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat ca pârâta să-i achite suma de 149.291,01 Euro reprezentând contravaloarea facturilor nr. 1021/147; 1021/145; 1021/144; 1021/142; 1021/140 și 1021/139, toate din octombrie, noiembrie și decembrie 2003.
Pârâta a invocat prescripția dreptului la acțiune pentru sumele pretinse prin cererea modificatoare, arătând că, toate facturile sunt din anul 2003, fiind astfel incidente dispozițiile art. 3 din Decretul 167/1958.
Cu privire la suma de 109.859,05 Euro, pretinsă de reclamantă prin actiunea introductivă de instantă la data de 27.07.2006, s-a constatat că aceasta a fost achitată de către pârâtă aspect dovedit cu dispozițiile de plată depuse la dosar (filele 117 - 207).
Excepția prescripției dreptului la acțiune pentru suma de 149.291,01 Euro, așa cum a fost cerută de reclamantă prin cererea modificatoare de acțiune din data de 18.09.2007, invocată de către pârâtă a fost admisă din următoarele considerente.
Facturile pe care și-a întemeiat cererea reclamanta, sunt datate din lunile octombrie, noiembrie și decembrie 2003.
Termenul în care reclamanta este îndreptățită să solicite achitarea contravalorii facturilor pentru marfa livrată este de 3 ani, potrivit dispozițiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
În speță, facturile la care face referire reclamanta sunt din anul 2003, iar precizarea la acțiune a fost făcută la data de 18.09.2007, deci după expirarea termenului de 3 ani.
Nu prezintă nici o relevanță faptul că acțiunea a fost formulată și înregistrată la data de 27.07.2006, deoarece aceasta se referă la facturi ce au fost achitate de către pârâtă și care provin din anul 2004, fără ca în acțiunea introductivă să se facă vreo referire la facturile neachitate din anul 2003, astfel că nu se poate vorbi despre întreruperea termenului de prescripție, așa cum pretinde reclamanta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta -în calitate de lichidator al debitoarei SC SRL B M, solicitând admiterea recursului, schimbarea în totalitate a sentinței apelată și rejudecând cauza, admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
În motivele de recurs arată că instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta dar soluția instanței de fond este nelegală, deoarece termenul de prescripție a fost întrerupt prin înregistrarea cererii de chemare în judecată, respectiv la data de 27.07.2006. Textul art.16 lit.b din Decretul nr.167/1958 menționează că termenul de prescripție se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată.
Consideră că instanța în mod greșit a reținut că nu are nici o relevanță că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 27.07.2006.
Textul art.16 lit b din Decretul nr. 167/1958 menționează că termenul de prescripție se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată. Faptul că precizarea de acțiune a fost depusă la un alt termen nu are nici o relevanță, termenul de prescripție pentru facturile solicitate prin precizarea de acțiune fiind întrerupt la data de 27 iulie 2007, data depunerii cererii de chemare în judecată. Instanța în mod greșit a reținut că nu are nici o relevanță că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 27 iulie 2006. Mai mult decât atât, textul art. 16 lit b din Decretul nr. 167/1958 menționează foarte clar că termenul de prescripție se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată și nu precizare de acțiune.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea de Apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
La data de 27 septembrie 2007 lichidatorul SC SRL B-M desemnat în procedura falimentului debitoarei SC SRL a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva pârâtei GERMANIA având ca obiect obligarea acesteia la plata sumei de 109.859,05 Euro reprezentând contravaloarea facturilor cu nr. 1021/157/23 aprilie 2004, 1021/156/21 aprilie 2004, 1021/155/19 aprilie 2004, 121/154/1 aprilie 2004, 1021/153/23 martie 2004,1021/152/17 februarie 2004 și parțial factura cu nr. 1021/151/13 februarie 2004.
Întrucât în speță prin acțiunea formulată de lichidator se urmărește reîntregirea patrimoniului debitorului s-a apreciat ca fiind de competența judecătorului sindic această acțiune având în vedere prevederile art. 6 din Legea nr. 85/2006.
Deoarece pârâta a făcut dovada că suma pretinsă de lichidatorul judiciar în reprezentarea debitoarei a fost achitată, la data de 18 septembrie 2007 se formulează o precizare de acțiune în sensul că se solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 149.291,01 Euro reprezentând contravaloarea facturilor cu nr. 1021/147; 1021/145;1021/144;1021/142;1021/142 și 1021/139 toate din octombrie-decembrie 2003.
Curtea, observă că precizarea de acțiune formulată de lichidatorul judiciar la data de 18 septembrie 2007 nu poate fi considerată o întregire sau modificare a cererii de chemare în judecată așa cum impun prevederile art. 132 alin (1) Cod procedură civilă.
Dimpotrivă așa-zisa "precizare de acțiune" formulată de lichidatorul judiciar la data de 18 septembrie 2007 reprezintă în fapt o veritabilă acțiune având alt obiect decât cel ce l-a constituit acțiunea formulată la data de 27 iulie 2006 deoarece în fapt este vorba de alte pretenții- o nouă acțiune vizând alte facturi cu obiect diferit.
Din această perspectivă, excepția prescripției dreptului la acțiune este întemeiată însă din alte considerente decât cele reținute de către judecătorul sindic.
Astfel, pentru suma de 149.291,01 Euro acțiunea a fost introdusă la data de 18 septembrie 2007 și cum facturile invocate ca temei al acestei acțiuni se întinde pe perioada octombrie-decembrie 2003, în cauză este întrunită excepția prescripției dreptului la acțiune în sensul dispozițiilor art. 3 din Decretul-Lege nr. 167/1958.
Este neîntemeiată susținerea în sensul că, cursul prescripției ar fi fost întrerupt prin introducerea unei cereri de chemare în judecată invocându-se astfel acțiunea introductivă din 27 iulie 2006 de vreme ce aceasta vizează un cu totul alt obiect decât cel al acțiunii formulată la data de 18 septembrie 2007.
Față de considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin (1) Cod procedură civilă urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de lichidatorul judiciar B-M desemnat în falimentul debitoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de lichidator desemnat pentru falimentul SC SRL împotriva sentinței civile nr. 3638 din 20.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.I:/
2 ex./27.03.2008
Jud.fond.-
Președinte:Adriana IluțJudecători:Adriana Iluț, Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu
