Spete pretentii comerciale. Decizia 698/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 698
Ședința publică de la 07.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Mihăianu
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean I -
JUDECĂTOR 3: Veronica Dănăilă
GREFIER - - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de către recurenții COM, și, împotriva sentinței comerciale nr. 10559/25.09.2007 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta COM, reprezentată de avocat cu delegație la dosar, D-na și recurenții și, reprezentați de avocat cu delegație la dosar, D-na.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătoarea recurentei COM depune la dosar certificat constatator emis de privind pe
Întrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, în dezbaterea recursurilor, invitând părțile ca, în concluziile lor, să aibă în vedere și admiterea excepției nulității recursurilor declarate de către recurenții-pârâți, care a fost pronunțată prin încheierea de la 17.01.2008.
Apărătoarea recurentei COM solicită admiterea recursului propriu, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, primei instanțe, în vederea efectuării unei expertize contabile pentru stabilirea prejudiciului cauzat de către intimați. Precizează că a depus la dosar dovada că plângerea formulată de către împotriva procesului-verbal nr. -/26.04.2007 a fost respinsă irevocabil. Solicită anularea recursurilor promovate de către celelalte părți, ca o consecință a admiterii excepției nulității acestora.
Apărătoarea recurenților și solicită respingerea recursului declarat de către recurenta COM și anularea recursurilor formulate de părțile pe care le reprezintă, ca o consecință a admiterii excepției nulității lor. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 10559/25.09.2007, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins acțiunea formulată de reclamanta COM, în contradictoriu cu pârâții și și a obligat reclamanta la plata către pârâți a sumei de 470 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că a fost învestită cu judecata unei acțiuni prin care reclamanta COM a solicitat obligarea în solidar a pârâților și la plata sumei de 50.000 lei, reprezentând prejudiciul ce i-a fost cauzat de către pârâți prin acte de concurență neloială.
În continuare, Tribunalul a apreciat că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe existența unui proces-verbal de contravenție prin care a fost sancționată contravențional doar, în baza art. 4 alin. 1 lit. j) din Legea nr. 11/1991 și, în această ordine de idei, a constatat că în mod irevocabil instanțele judecătorești au anulat procesul-verbal evocat anterior.
În ceea ce îl privește pe pârâtul, instanța de fond a constatat că acesta s-a angajat la societatea reclamantă în data de 01.09.2002, ca proiectant de sisteme informatice, iar din data de 06.06.2003, a devenit asociat în cadrul acesteia, preluând apoi funcția de director general, până la 01.07.2005, pentru ca la 10.10.2005 să se retragă din societate. Prima instanță a luat act de afirmațiile reclamantei, potrivit cărora, ulterior retragerii, pârâtul a creat o societate comercială cu un obiect de activitate similar cu cel al COM și a atras atât clienții, cât și angajații reclamantei către societatea nou înființată, însă a apreciat că în speță nu s-au probat elemente concludente care să conducă spre concluzia deturnării clientelei reclamantei către pârâta persoană juridică. În acest context, instanța de fond a apreciat că împrejurarea rezilierii unor contracte în chiar perioada demisiei pârâtului nu este o dovadă, în sine, a producerii vreunei fapte de concurență neloială.
Pe de altă parte, Tribunalul a apreciat că nici prejudiciul nu a fost dovedit, apreciind în acest sens ca irelevant calculul reclamantei, care a susținut că profitul net înregistrat în anul 2005 de către pârâta este aproape egal cu pierderea suferită de către reclamantă în aceeași perioadă.
Având în vedere considerentele prezentate mai sus, prima instanță a respins acțiunea, apreciind-o ca neîntemeiată și a obligat reclamanta la plata către pârâți a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 470 lei.
Împotriva acestei sentințe, COM a declarat recurs, iar și au declarat apel - cale de atac ce a fost calificată la termenul de la 17.01.2008 ca fiind recurs.
Prin recursul său, COM a solicitat în principal modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar, casarea hotărârii și trimiterea cauzei, spre rejudecare, primei instanțe.
În motivare, recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, dar și că instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, pronunțând astfel o sentință lipsită de temei legal; au fost invocate, astfel, motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9.proc.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, recurenta-reclamantă a arătat că în mod eronat prima instanță a apreciat că în cauză nu ar fi fost sancționată contravențional decât intimata, întrucât plângerea adresată Direcției Generale de Ajutor de Stat, Practici și Reglementate din cadrul Ministerului Finanțelor l-a vizat și pe intimatul. În acest context, recurenta a susținut că și acesta din urmă a fost amendat, prin procesul-verbal seria - nr. -, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 4 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 1/1991. Totodată, recurenta-reclamantă a precizat că doar procesul-verbal prin care a fost sancționată intimata persoană juridică a fost anulat irevocabil prin hotărâri judecătorești.
Așa fiind, recurenta a afirmat că din motivarea sentinței atacate lipsește cu desăvârșire referirea la procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, care îl vizează pe intimatul.
din această împrejurare, recurenta COM a criticat hotărârea apelată, potrivit căreia nu ar fi probat faptele de concurență neloială reclamate, susținând că în condițiile în care un organ abilitat al statului a constatat săvârșirea unei contravenții de către intimatul, aplicându-i acestuia o sancțiune, printr-un proces-verbal valabil încheiat, era inutil să se pretindă părții reclamante să administreze probe în acest sens.
Dincolo de aceste afirmații, recurenta COM a mai arătat că probele administrate în cauză dovedesc faptul că intimatul a deturnat clientela reclamantei, prin folosirea legăturilor stabilite în cadrul funcției deținută de acesta anterior în cadrul societății reclamante.
Astfel, a arătat că s-a depus la dosar un tabel întocmit de către reprezentanții Direcției Generale de Ajutor de Stat, Practici și Reglementate din cadrul Ministerului Finanțelor, în care sunt prezentate datele la care E & INTERNATIONAL CO, ASIGURĂRI DE VIAȚĂ, ROMANIA, BANK și STANDARD și-au reziliat contractele pe care le aveau încheiate cu COM și au încheiat alte contracte cu Recurenta-reclamantă a precizat că în aceeași notă a Direcției s-a constatat că "începând cu 29 iunie 2005, clienții considerați de reclamantă ca fiind deturnați (clienți tradiționali ai COM ) se regăsesc la pe lista principalilor clienți ai acestei firme, înregistrați în anul 2005, aceștia fiind practic singurii clienți cu care și-a început afacerea". De asemenea, recurenta-reclamantă a indicat și modalitatea în care intimatul a folosit pe unul dintre angajații săi, pentru a preda unor societăți facturi emise de către intimata
În altă ordine de idei, COM a criticat motivarea pe care a adus-o prima instanță, referitoare la faptul că "ar fi redus sfera noțiunii de clientelă, în mod simplist, doar la existența a trei contracte denumite tradiționale, în mod paradoxal, pentru o societate constituită în anul 2002, adică pe o perioadă de timp de cel mult 3 ani, care ar fi putut deci să-și dobândească un vad comercial și clientelă statornică și numeroasă, ceea ce în speță nu s-a probat".
Recurenta-reclamantă a precizat că nu a făcut vorbire despre existența a trei contracte tradiționale, așa cum a reținut în mod eronat prima instanță, ci despre clienții săi tradiționali, cu care a derulat relații comerciale în mod constant, respectiv ASIGURĂRI DE VIAȚĂ, E & INTERNATIONAL CO, ROMANIA și BANK, care i-au fost deturnați, cu toate că, anterior săvârșirii faptelor de concurență neloială, aceștia fuseseră satisfăcuți de serviciile COM, dovadă în acest sens fiind fișele de intervenție. Pe de altă parte, această recurentă a criticat afirmația primei instanțe, potrivit căreia nu a probat că și-ar fi creat o clientelă numeroasă, apreciind-o ca fiind irelevantă din perspectiva speței deduse judecății.
În continuare, recurenta-reclamantă a arătat că sunt întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale.
Astfel, a afirmat că fapta ilicită este cea prevăzută de art. 4 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 11/1991, respectiv "deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul funcției deținute anterior la acel comerciant". Or, această faptă a fost deja constatată de către Direcția Generală de Ajutor de Stat, Practici și Reglementate din cadrul Ministerului Finanțelor, care a procedat la sancționarea contravențională a intimatului, prin procesul-verbal seria - nr. -, neanulat.
Referitor la prejudiciu, recurenta-reclamantă a citat dispozițiile art. 6 și 9 din Legea nr. 11/1991 și a arătat că certitudinea prejudiciului rezultă din faptul rezilierii contractelor de service și mentenanță pe care le avea încheiate cu firmele deturnate, fapt ce a condus la o scădere a încasărilor sale și, coroborat, la o creștere a încasărilor intimaților. În acest context, recurenta-reclamantă a precizat că prima instanță nu a încuviințat administrarea probei cu expertiză contabilă.
A mai susținut că și vinovăția intimaților este dovedită, în condițiile în care faptele de concurență neloială includ pe cele săvârșite în mod intenționat, dar și pe cele produse din neglijență sau imprudență.
Apreciind faptele reclamate ca fiind contrare bunei-credințe și uzanțelor cinstite în activitatea comerciale, recurenta COM a susținut că însăși modalitatea în care s-a produs deturnarea clienților săi dovedește vinovăția intimatului.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate, recurenta a considerat că este evidentă, de vreme ce prin faptele de concurență neloială, i-a fost deturnată clientela.
La data de 26.11.2007, recurenții-pârâți și și-au motivat calea de atac, arătând în esență că prima instanță a omis ca, la soluționarea cererii lor vizând acordarea cheltuielilor de judecată, să aibă în vedere două chitanțe, regăsite la dosar, care atestă plata unor onorarii de avocat, în cuantum de 860 lei, respectiv de 832 lei.
După cum s-a arătat mai sus, la termenul de la 17.01.2008, Curtea a calificat calea de atac promovată de către și ca fiind recurs și, în temeiul art. 306 alin. 1, rap. la art. 303 alin. 1 și art. 301.proc.civ. a admis excepția nulității recursului declarat de aceștia, reținând că motivarea căii de atac s-a făcut la data de 26.11.2007, după împlinirea termenului de recurs.
Ca o consecință a admiterii acestei excepții, vor fi constatate nule recursurile declarate de către recurenții și
Analizând actele dosarului, precum și sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta COM, Curtea reține următoarele:
După cum rezultă din însăși motivarea cererii de chemare în judecată, recurenta-reclamantă a susținut că ambii intimați se fac vinovați de producerea unor fapte de concurență neloială și a precizat că a formulat plângeri, adresate Direcției Generale de Ajutor de Stat, Practici și Reglementate din cadrul Ministerului Finanțelor împotriva amândurora.
Prin procesul-verbal nr. -/16.05.2006, încheiat de către, a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 4 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 11/1991.
Acest proces-verbal a fost anulat, prin sentința civilă nr. 11760 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B la data de 14.08.2006, reținându-se că fapta prevăzută de art. 4 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 11/1991 - "deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul funcției deținute anterior la acel comerciant" - nu poate fi săvârșită de o persoană juridică.
Sentința civilă nr. 11760/14.08.2006 a rămas irevocabilă, prin decizia civilă nr. 2674/07.12.2006 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal.
Reținând, astfel, că procesul-verbal nr. -/16.05.2006 a fost anulat, prima instanță a constatat că nu poate fi subiect al răspunderii contravenționale.
În ceea ce îl privește pe intimatul, însă, instanța de fond nu a făcut nici o referire nici la faptul că reclamanta-recurentă s-a adresat Direcției Generale de Ajutor de Stat, Practici și Reglementate din cadrul Ministerului Finanțelor cu o plângere, înregistrată sub nr. 28453/05.10.2006 (filele 165-170 din vol. I al dosarului de fond), nici la procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria - nr. - încheiat de la data de 26.04.2007 (fila 135 din vol. III al dosarului de fond), prin care în sarcina intimatului s-a reținut săvârșirea faptei prevăzute de art. 4 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 11/1991.
Curtea mai constată că plângerea formulată împotriva acestui din urmă proces-verbal, care a format obiectul dosarului nr-, a fost respinsă în mod irevocabil.
Așa fiind, trebuie subliniat că mențiunile agenților constatatori, privind faptele a căror săvârșire a fost reținută prin procesul-verbal mai sus evocat, ce a fost păstrat, în urma exercitării controlului judecătoresc, fac dovadă deplină asupra stării de fapt și asupra încadrării ei în drept, așa încât, în acord cu recurenta-reclamantă, Curtea apreciază că în mod nelegal prima instanță nu a constatat ca fiind probată săvârșirea de către intimatul a unei fapte ilicite.
În același context, și cerința existenței culpei este întrunită, întrucât o dată ce a fost sancționată contravențional, fapta reținută în sarcina intimatului nu putea fi săvârșită altfel decât printr-una dintre formele de vinovăție.
De asemenea, este cert prejudiciul suferit de către recurenta COM, el fiind determinat de însăși deturnarea clientelei sale către
Iar legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu este, la rândul său, evidentă.
În schimb, prejudiciul nu poate fi evaluat în acest stadiu al procesului, pentru că aceasta ar fi impus efectuarea unui raport de expertiză; or, o asemenea probă nu poate fi administrată în recurs, potrivit art. 305.proc.civ.
Potrivit art. 312 alin. 3.proc.civ. "modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9, iar casarea, pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5,precum și în toate cazurile în care-modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi".
De aceea, reținând îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale, dar și imposibilitatea evaluării prejudiciului altfel decât printr-o expertiză ce nu poate fi administrată în recurs, Curtea va admite recursul declarat de către recurenta COM și, în temeiul art. 312 alin. 1, 2 și 3.proc.civ. va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, primei instanțe.
În ceea ce privește întinderea casării, aceasta va fi totală, deși probele relevă săvârșirea doar de către intimatul a faptei prevăzute de art. 4 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 11/1991. O asemenea măsură se impune însă, pentru ca prima instanță să evalueze temeinicia în fond a cererii reclamantei, privind obligareaîn solidara celor doi pârâți la plata despăgubirilor produse prin fapta ilicită.
Cu ocazia rejudecării, Tribunalul va ordona, în temeiul art. 315 alin. 1.proc.civ. efectuarea unui raport de expertiză, deoarece necesitatea administrării acestei probe este obligatorie pentru judecătorul fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nule recursurile declarate de către recurenții și, împotriva sentinței comerciale nr. 10559/25.09.2007 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata COM
Admite recursul declarat de către recurenta COM împotriva sentinței comerciale nr. 10559/25.09.2007 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și și în consecință:
Casează sentința comercială nr. 10559/25.09.2007 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr- și trimite cauza, spre rejudecare, primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - I - - -
GREFIER,
- -
Red. Jud. /2 ex./27.05.2009
Jud. fond -
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:Cosmin MihăianuJudecători:Cosmin Mihăianu, Iulia Prelipcean, Veronica Dănăilă
