Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 699/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.699R
Ședința publică de la 07 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Horia Mihăianu
JUDECĂTOR I -
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B, împotriva sentinței comerciale nr.996/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, ȘI SC SRL prin lichidator ADMINISTRARE LICHIDARE.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații și, reprezentați de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta și cealaltă intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a înaintat la dosar dovada publicării sentinței recurate în Buletinul procedurilor de insolvență.
Apărătorul intimaților persoane fizice depune la dosar întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Apărătorul recurenților persoane fizice solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. Susține faptul că recurenta nu a făcut dovada raportului de cauzalitate și așa zisele fapte ilicite săvârșite de către intimații și .
CURTEA
Prin sentința comercială nr.996/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a vii a comercială, s-a respins ca neîntemeiată cererea comitetului creditorilor prin Administrația Finanțelor Publice sector 5 în contradictoriu cu pârâții și, cererea având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților în calitate de administratori ai debitoarei SC SRL în baza art.138 alin.1 lit. d) din Legea nr.85/2006. Prin aceeași hotărâre s-a dispus și închiderea procedurii insolvenței debitoarei în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, precum și radierea societății din registrul comerțului.
În motivarea hotărârii se reține că prin sentința comercială nr.1904/18.04.2008 a Tribunalului Bucureștis -a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului împotriva debitoarei și că la data de 7.10.2008 Administrația Finanțelor Publice sector 5 formulat în instanță cerere de atragere a răspunderii față de pârâți, cerere motivată de nerespectarea dispozițiilor referitoare la ținerea contabilității, neîndeplinirea de către pârâți obligației legale de depunere la organele fiscale a declarațiilor de plată la bugetul de stat în intervalul 2003 - 2004, precum și a nerespectării obligației de a depune la dosarul cauzei a documentelor prevăzute la art.28 din legea insolvenței, ceea ce arată dezinteresul administratorului debitoarei în privința funcționării normale și în condiții de legalitate a societății.
Instanța de fond a apreciat cererea ca neîntemeiată, deoarece în cazul în care plătitorul nu depune declarația de impozite și taxe, organele fiscale vor fixa din oficiu obligația de plată, folosind metoda estimării, sau dacă nu există nici un fel de documente, plătitorul va fi supus unui control fiscal de îndată. Se reține așadar, că în cauză nu este vorba de o sustragere de la controlul fiscal, atât timp cât creditoarea avea toate pârghiile necesare pentru efectuarea acestui control și pentru a stabili baza impozabilă. S-a considerat că fapta prevăzută de art-.138 lit.d) din legea insolvenței nu a fost dovedită, iar simplul fapt că pârâții nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii, în lipsa probării raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Raportul cauzal trebuie să existe între fapta prevăzută de art.138 și starea de insolvență a debitoarei în sensul că săvârșirea unei asemenea fapte a generat imposibilitatea debitoarei de a acoperi datoriile exigibile. Nici nedepunerea documentelor prevăzute de art.28 din legea insolvenței nu poate fi încadrată în situațiile strict enumerate de art.138 alin.1 lit.d), deoarece pentru această faptă chiar legea indică incidența dispozițiilor art.147.
Administrația Finanțelor Publice sector 5 B declarat recurs împotriva acestei sentințe, considerând-o nelegală, netemeinică și a solicitat admiterea recursului în sensul modificării hotărârii și admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva pârâtului.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 proc.civ. susținându-se în dezvoltarea motivelor de recurs că instanța de fond nu a ținut seama de împrejurarea că fapta ilicită imputată pârâților, respectiv nedepunerea actelor prevăzute de lege l-a pus pe lichidator în imposibilitate de a analiza cauzele care au determinat starea de insolvență a debitoarei. Se consideră că nedepunerea acestor documente nu este o simplă neglijență sau necunoaștere a legii, ci se poate înțelege intenția vădită de fraudare a legii cu scopul de a sustrage controlului firesc al statului activitatea societății generatoare de venituri, precum și de a ascunde patrimoniul societății față de creditori și că prezumția legală relativă instituită prin art.138 privind legătura de cauzalitate dintre faptele enumerate și starea de insolvență a debitoarei nu a fost răsturnată.
Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința comercială atacată prin prisma criticilor invocate și ținând seama de prevederile legale aplicabile în cauză, Curtea constată recursul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Răspunderea persoanelor prevăzute la art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 este instituită pentru fapte enumerate limitativ de alin 1.
.d) a art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 invocată ca temei al cererii, prevede că JUDECĂTOR 3: Vernoca l-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, dacă au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea și dacă prin această faptă, societatea a ajuns în stare de insolvență.
Angajarea răspunderii civile în temeiul art.138 presupune așadar îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:săvârșirea unei fapte ilicite enumerate de lege, existența prejudiciului și legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și producerea prejudiciului, culpa făptuitoruluCele patru condiții ale răspunderii civile trebuie îndeplinite indiferent de natura răspunderii, delictuală sau contractuală.
Desigur, în cazul răspunderii civile contractuale, culpa este prezumată dacă se dovedește că persoana în cauză nu a îndeplinit o obligație contractuală.A extinde prezumția și cu privire la legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, așa cum se pretinde de către recurentă nu are nici un suport legal. Dimpotrivă, textul legal în temeiul căruia se solicită atragerea răspunderiiimpune dovedirea celor patru condiții enumerate mai înainte.
Potrivit art.1169 civil, sarcina probei incumbă celui care face o afirmație în fața instanței, în speță recurentei. În mod just se consideră de către instanța de fond că nu s-a dovedit cum anume sau în ce modalitate, neîndeplinirea obligației legale a administratorului de a depune declarațiile de impunere la bugetul de stat și nici bilanțurile contabile a generat sau a contribuit la ajungerea societății în incapacitate de plată.
Nu s-a făcut proba acestui raport de cauzalitate nici în fața instanței de recurs.
În consecință, Curtea constată că instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, a făcut o interpretare justă și în conformitate cu legea a dispozițiilor în materie, astfel că motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 proc.civ. este neîntemeiat.
Față de considerentele evocate mai sus, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B, împotriva sentinței comerciale nr.996/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, ȘI SC SRL prin lichidator ADMINISTRARE LICHIDARE, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.05.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
I
Grefier,
Red.Jud. - 15.05.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Cosmin Horia MihăianuJudecători:Cosmin Horia Mihăianu, Iulia Prelipcean, Vernoca
