Spete pretentii comerciale. Decizia 73/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 73
Ședința publică din data de 2 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTOR 2: Preda Popescu Florentina
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de pârâta - T SA cu sediul în Târgoviște, șos. -, nr. 9-11, jud. împotriva sentintei nr.1980 din 13.12.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL cu sediul în Târgoviște,-,. 7,. 42, jud.
Recurs timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 778 conform nr. 108/2008 și timbru judiciar de 5 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta pârâtă - Târgoviste SA reprezentată de consilier juridic, lipsind intiamta reclamantă - SRL.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședintă, care învederează că s-a depus la dosar prin serviciul registratură întâmpinare din partea intimatei reclamante și cerere de amânare din partea intimatei prin care solicită amânarea cauzei pentru administrarea probei cu înscrisuri.
Consilier juridic pentru apelantă, arată că se opune la cererea de amânare pentru adminsitrarea probei cu înscrisuri, ca neîntemeiată.
Curtea, respinge cererea de de amânare formulată de intimata reclamantă, ca nefiind temeinic motivată potrivit disp. art. 156 civ.
Consilier juridic pentru apelantă invocă excepția lipsei procedurii prealabile a concilierii directe pentru dobânzile legale solicitate de reclamantă prin precizarea la acțiune, aceasta nu a facut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prev. de art 720/1 civ. solicitând respingerea acțiunii ca prematur introdusă.
Invocă excepția necompetentei materiale a Tribunalului Dâmbovița, aratând că reclamanta nu a timbrat corespunzator primul capăt de cerere, reprezentând contravaloare marfă în valoare de 873.169,26 lei, astfel că nu era competent tribunalul, ci Judecătoria Târgoviste. Solicită admiterea excepției, iar potrivit art. 297 al. 2 civ. anularea sentintei și trimiterea cauzei spre rejudecare instantrei competente.
Pe fondul cauzei arată că, instanța de fond în mod nelegal a admis cererea reclamantei pentru cheltuielile de judecata în sumă de 91.585 lei, constând taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat, trebuind să facă aplicarea disp. art. 274 al. 3
civ. Reclamanta nu a făcut dovada achitării onorariului de avocat, facturile depuse la dosar constituie doar o dovada că s-au facturat onorariile și nu că s-au plătit efectiv.
Solicită diminuarea onorariului de avocat la 2.706,17 lei reprezentând 10% din valoarea dobânzilor legale admis, așa cum este prevazut in tabelul cu onorairii percepute de Baroul Dâmbovita.
Solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentintei in sensul reducerii cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele;
Prin acțiunea comercială înregistrată la ribunalul Dâmbovița la nr-, reclamanta - SRL Târgoviște, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța, pârâta - Târgoviște SA, să fie obligată să-i plătească suma de 873.169,26 lei, reprezentând c/val. furnitură, plus cu dobânda legală aferentă acesteia.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în executarea contractului de vânzare cumpărare nr. 500/1.10.2006 încheiat cu pârâta, a livrat acesteia mai multe cantități de materiale refolosibile feroase, pe care le-a facturat în termenul contractual, potrivit clauzelor înscrise la capitolul 6 și 9 din contract, însă pârâta cumpărătoare nu și-a îndeplinit obligația de a plăti marfa livrată în perioada martie - aprilie 2007, astfel că reclamanta prejudiciată a fost nevoită să se adreseze instanței de judecată, întemeiată pe art. 1361-1363, 969-970 și 1088 Cod civil.
La primul termen de judecată din 27.09.2007 reclamanta a recunoscut că pârâta a achitat suma datorată de 873.169,26 lei cu ordinul de plată nr. 5180 din 26.09.2007, solicitând a se constata că primul capăt de cerere din acțiune a rămas fără obiect și a se continua judecata, în privința dobânzii legale în valoare de 27.128,38 lei, conform tabelului de calcul depus ulterior la 24.10.2007 și a cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Pârâta prin întâmpinarea formulată în temeiul art. 115.pr.civ. a ridicat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dâmbovița, față de valoarea dobânzilor solicitate de reclamantă, la care a achiesat în parte, recunoscând că datorează reclamantei suma de 27.061,65 lei, potrivit propriului calcul rezultat din tabelul anexat întâmpinării.
Prin sentința nr. 1980 din 13 decembrie 2007, Tribunalul Dâmbovițaa respins excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă și a admis în parte acțiunea reclamantei, obligând pârâta să plătească acesteia 27.061,65 lei dobândă legală și 91.585 lei cheltuieli de judecată, respingând acțiunea ca rămasă fără obiect pentru primul capăt de cerere privind contravaloarea furniturilor.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a constatat că este competentă material să soluționeze cauza, ținând cont că dispozițiile legale de competență materială se verifică la data investirii instanței, iar potrivit obiectului cererii de chemare în judecată, Tribunalul Dâmbovița era competent conform art. 2 pct. 1 lit. a pr.civ și a rămas competent să judece cauza față de prev. art. 181.pr.civ. modificarea ulterioară a cuantumului pretențiilor neafectând competența instanței legal investită.
S-a stabilit că la data de 26.09.2007, anterior primului termen de judecată din 27.09.2007, pârâta a achitat suma de 873.169,26 lei prin ordinul de plată nr. 5180/26.09.2007, rămând în litigiu în continuare numai dobânda legală și cheltuielile de judecată, astfel că în baza art. 18 pct.1 pr.civ și art. 158 pr.civ, tribunalul a respins excepția de necompetentă materială ridicată de pârâtă prin întâmpinare.
Tribunalul, a admis în parte acțiunea reclamantei pentru dobânda legală în valoare de 27,061,65 lei, rezultată din calculele pârâtei menționată în tabelul anexă întâmpinării, la care a achiesat și reclamanta, potrivit concluziilor scrise de la fila 92 dosar.
S-a admis și capătul de cerere din acțiunea introductivă privind obligarea pârâtei la plata cheltuielor de judecată în valoare de 91.585 lei, în baza disp.art. 275 pr.civ. deoarece pârâta chiar dacă a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantei, a fost pusă în întârziere înaintea introducerii acțiunii, așa încât aceasta urmează să suporte cheltuielile de judecată reprezentând taxă de timbru și onorariu de avocat.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel - Târgoviște SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând excepția lipsei procedurii prealabile a concilierii directe pentru dobânzile legale solicitate de reclamantă prin precizarea acțiunii, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dâmbovița, față de valoarea dobânzilor solicitate de reclamantă, care nu a înțeles să timbreze primul capăt de cerere din acțiune, privind contravaloare marfă de 873.169,26 lei, astfel încât Tribunalul Dâmbovița nu trebuia să se investească cu această cerere.
Apelanta a mai susținut că în mod nelegal s-a admis cererea reclamantei privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 91.585 lei, în condițiile în care intimata reclamantă a dovedit numai plata taxei de timbru de 1556 lei și a timbrului judiciar de 1 leu, fără a dovedi achitarea onorariului de avocat, facturile nr. 4 din 14.09.2007 și nr. 5 din 25.10.2007 nefăcând dovada plății onorariilor cuprinse în acestea, în condițiile în care nu s-au depus la dosar chitanțele de încasare a sumelor respective.
A mai arătat apelanta că prima factură s-a emis după data introducerii acțiunii - 22.08.2007, fiind nelegală obligarea apelantei pârâte la plata onorariului de avocat în valoare de 87.316 lei, care privește capătul de cerere constând în contravaloare marfă care nu a fost timbrat, debitul achitându-se de bună voie înaintatea primului termen de judecată, onorariul de avocat pe care a fost obligată să-l plătească fiind exagerat de mare în raport de valoarea pretențiilor pentru care s-a admis acțiunea, fiind evident abuzul de drept al intimatei reclamante, care trebuia cenzurat de instanță, conform art. 274 alin. 3 pr.civ, solicitându-se reducerea onorariului de avocat la un cuantum de 10% din valoarea pretențiilor admise, respectiv la 2.706,17 lei.
Intimata - SRL, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că la dosar există dovada încercării sale de a soluționa litigiul prin concilierii directe, că Tribunalul Dâmbovițaa fost competent după valoare conform art. 181.pr.civ, iar cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat s-au stabilit potrivit valorii minimale a onorariului omologată de Baroul Dâmbovița.
La termenul de judecată din 2.04.2008, Curtea a respins cererea de amânare a soluționării cauzei formulată de - SRL, ca nefiind temeinic motivată, față de dispozițiile art. 156.pr.civ.și ale art. 7206.pr.civ. privind procedura urgentă de soluționare a litigiilor comerciale, intimata primind citația pentru acest termen la data de 5.03.2008, potrivit dovezii de la fila 16 dosar, cu mai mult de 15 zile înaintea termenului de judecată, fiind respectate dispozițiile art. 291.pr.civ.coroborat cu art. 1141(3) pr.civ.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de apel, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale indicente, Curtea constată următoarele:
Excepția lipsei concilierii directe ridicată de apelantă în temeiul art. 7201pr.civ, cu privire la cel de al doilea capăt de cerere din acțiunea introductivă privind dobândă comercială datorată de intimată este nefondată, întrucât intimata reclamantă a încercat concilierea directă cu apelanta pârâtă, potrivit dovezii de la filele 5,6 dosar, iar pârâta a achitat contravaloarea furniturii înaintea primului termen de judecată, prin întâmpinarea depusă la filele 83 dosar recunoscând în parte pretențiile reclamantei în privința dobânzii legale, astfel că nu mai poate invoca în apel excepția lipsei concilierii directe cu privire la aceast capăt de cerere.
Nefondat este și motivul de apel care privește necompetența materială a Tribunalului Dâmbovița de a soluționa cauza, deoarece acesta a fost legal investit în raport cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a pr.civ. ținând cont de valoarea obiectului pretențiilor intimatei reclamante și a rămas competent să soluționaze cauza, chiar după achitarea parțială a sumei datorate de către apelanta pârâtă, prima instanță aplicând corect prevederile art. 181.pr.civ.
Este în schimb întemeiată critica apelantei pârâte care vizează cheltuielile de judecată acordate intimatei reclamante cu titlu de onorariu de avocat.
Astfel, din cuprinsul facturilor depuse la filele 94 și 95 dosar fond, rezultă că intimata reclamantă a achitat onorariu de avocat în valoare de 87.316 lei menționată în factura nr. 4 din 19.09.2007, reprezentând 10% din valoarea obiectului acțiunii, după înregistrarea cererii de chemare în judecată la instanță - 22.08.2007, fără a se timbra însă corespunzător pretențiile privind contravaloarea furniturilor.
Pârâta a achitat suma datorată reclamantei cu acest titlu cu ordinul de plată nr. 5180/26.09.2007, înaintea primului termen de judecată stabilit la 27.09.2007, motiv pentru care reclamanta și-a precizat acțiunea - fila 75 dosar fond, solicitând a se constata ca rămas fără obiect capătul principal de cerere, privind contravaloarea furnitură de 873.169,26 lei, solicitând continuarea judecății numai în privința dobânzilor al căror cuantum l-a precizat la termenul de judecată din 25.10.2007, când a depus și tabelul de calcul al acestora, pentru suma de 27.128,38 lei - filele 79 și 81 dosar.
Pârâta a contestat scadența unor facturi și a refăcut calculul dobânzilor - filele 86, 87 dosar, care a și fost omologat de instanță, ca urmare a achiesării reclamantei la acest mod de calcul, prin concluziile scrise de la fila 92 dosar fond.
In mod nejustificat instanța a înlăturat aplicarea disp.art. 275 pr.civ. privind neachitarea cheltuielilor de către pârâtul, care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului, pe motiv că pârâta din proces a fost pusă în întârziere, deoarece acțiunea intimatei reclamante era informă în privința primului capăt de cerere, care nu a fost timbrat și trebuia anulat de instanță pentru acest motiv, astfel că nu se justifică acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat stabilit în cuantum de 10% în raport de valoarea acestui capăt de cerere.
Apelanta pârâtă nu a solicitat schimbarea sentinței sub acest aspect, astfel încât, curtea nu se poate pronunța decât în raport de motivele de apel cu care a fost investită.
Pe de altă parte, indiferent de modul de soluționare a acestui capăt de cerere, care ar fi trebuit anulat pentru netimbrare, dar a fost respins ca rămas fără obiect, ca urmare a plății făcute de apelanta pârâtă, înaintea primului termen de judecată, Tribunalul Dâmbovița ar fi trebuit să aplice dispozițiile art. 276.pr.civ. și să aprecieze cheltuielile de judecată în funcție de cuantumul pretențiilor admise.
Constatând că, onorariul de avocat în valoare de 90.109 lei la care a fost obligată apelanta pârâtă prin sentința atacată, la care se adaugă cheltuielile de judecată reprezentând taxa de timbru în valoare de 1556 lei, aferentă celui de al doilea capăt de cerere privind dobânda comercială, este disproporționat de mare în raport de valoarea pretențiilor admise, în temeiul art. 296 pr.civ, Curtea va admite apelul pârâtei și ținând cont și de dispozițiile art. 274 (3) pr.civ. urmează a schimba în parte sentința în sensul că va reduce cheltuielile de judecată la care a fost obligată pârâta, în privința onorariului de avocat, la 2.706 lei.
La pronunțarea acestei soluții s-a avut în vedere și jurisprindeța, care s-a pronunțat în sensul că onorariul de avocat se recuperează de la plata căzută în pretenții numai în măsura în care contituie cheltuieli necesare care au fost făcute în mod real, în limita unui cuantum rezonabil.
Pe cale de consecință, apelanta pârâtă datorează intimatei reclamante în primul ciclu procesual 2.706 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat și 1.557 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, în total 4.263 lei.
Apelanta pârâtă nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta - T SA cu sediul în Târgoviște, șos. -, nr. 9-11, jud. împotriva sentintei nr.1980 din 13.12.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL cu sediul în Târgoviște,-,. 7,. 42, jud.D,și în consecință:
Schimbă în parte sentința în sensul că reduce cheltuielile de judecată la care a fost obligată pârâta la 2.706 lei, pentru onorariu de avocat, la care se adaugă 1.557 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, pârâta datorând reclamantei 4.263 lei cheltuieli de judecată la instanța de fond.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi,2 aprilie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
red.
Tehnored.
4.ex/4.04.2008
dos.fond. - -
jud.fond.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina
