Spete pretentii comerciale. Decizia 73/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 73
Ședința publică de la 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei comerciale privind pe apelanta " I " și pe intimata ASOCIAȚIA PROPRIETARI, având ca obiect pretenții, apel formulat împotriva sentinței civile nr. 1073 com din 14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 31.08.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi 07.09.2009, când:
INSTANȚA
Asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1073/com din 14 aprilie 2009 Tribunalul Iașia admis excepția prescrierii acțiunii, pentru perioada 2002- 8 iunie 2004, respingând cererea reclamantei " I" - în contradictoriu cu pârâta Asociația de proprietari "", având ca obiect plata contravalorii energiei termice consumate și a penalităților de întârziere aferente perioadei noiembrie 2002 -8 iunie 2004. Tribunalul a admis în parte cererea reclamantei, vizând perioada ulterioară lunii iunie 2004, obligând pârâta la plata sumei de 1700 lei, reprezentând contravaloarea energiei termice facturate în perioada iunie 2004 -31 martie 2005 și a sumei de 1044,8 lei, cu titlu de penalități de întârziere, calculate începând cu 31 iulie 2004 până la data de 10 ianuarie 2007.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că - în baza Legii nr. 114/ 1996 - s-a constituit în anul 2004 ASOCIATIA PROPRIETARI, persoană juridică română de drept privat, nonprofit, care s-a desprins din ASOCIATIA DE PROPRIETARI PT 7 II.
Cu această ocazie, s-a încheiat între cele două asociații protocolul din data de 15.04.2004, prin care asociația pârâtă a preluat debitul în sumă de - ROL, reprezentând facturi neachitate din perioada 2002- 2004, și penalități, pentru plăți efectuate cu întârziere, în valoare de - ROL (fila 88 dosar ). Ulterior, la data de 12.07.2004, a fost încheiat un al doilea asemenea protocol, prin care debitul principal recunoscut de pârâtă era de - ROL, iar penalitățile de - lei ( fila 15 dosar ).
Important - a reținut tribunalul - este că primul protocol poartă semnătura președintelui Asociației - și a administratorului G, în timp ce al doilea este semnat doar de administrator.
În raportul de expertiză financiar - contabilă efectuat în cauză s-a arătat că, potrivit explicațiilor administratorului asociației pârâte, suma datoriilor, consemnată în primul protocol are o valoare estimativă, acesta fiind încheiat pentru a se putea înființa noua asociație, debitele reale rezultate din listele de plată fiind cuprinse în cel de-al doilea protocol.
De asemenea, administratorul G precizat că nu a avut mandat - din partea asociației pârâte - pentru a semna al doilea protocol (filele 148 și 149 dosar).
Potrivit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, președintele asociației de proprietari reprezintă asociația în derularea contractelor, precum și în relațiile cu terții, asumându-și obligații în numele acesteia. Aceste atribuții ale președintelui - a constatat instanța - sunt prevăzute și în art. 14 din Statutul asociației pârâte. Având în vedere că doar președintele are atribuții de reprezentare a asociației în relațiile cu terții, rezultă că doar primul protocol reprezintă un act juridic ce creează obligații în sarcina pârâtei.
Prin acest act pârâta, prin reprezentant, a recunoscut - la data de 15.04.2004 - în sarcina sa debitele amintite mai sus.
De la această dată și până la 19.06.2007, când a fost înregistrată cererea reclamantei la Tribunalul Iași, au trecut mai mult de 3 ani, acesta fiind termenul de prescripție aplicabil cauzei de față, potrivit art. 3 din Decretul - Lege nr. 167/ 1958.
Reclamanta s-a apărat împotriva prescripției invocate de pârâtă prin faptul că între părți a fost încheiat, la data de 12.04.2006, un proces - verbal de conciliere directă, cu privire la debitele calculate până în acel moment, pârâta recunoscând datoriile respective, fapt ce ar întrerupe cursul prescripției.
Verificând acest proces - verbal, (fila 19 dosar) instanța a constatat că și acest act a fost semnat doar de administratorul asociației pârâte, care nu are astfel de atribuții și nici nu a făcut dovada mandatării sale în acest sens, astfel încât actul respectiv nu produce obligații în sarcina pârâtei, ea fiind terț față de acesta. Pe cale de consecință, întreruperea cursului prescripției, reglementată de art. 16 lit. a din Decretul - Lege nr. 167/1958, nu operează în această situație, dreptul la acțiune al reclamantei, pentru recuperarea debitelor preluate de pârâtă de la Asociația Proprietari "PT 7 ", fiind prescris.
În ceea ce privește debitele decurgând din contractul încheiat între părți sub nr. 412 din 28.04.2004, instanța a constatat că, pentru datoriile calculate până la data de 8.06.2004, este depășit termenul de prescripție de 3 ani, excepția invocată de pârâtă fiind întemeiată și în acest caz.
Ca urmare, instanța a admis excepția prescrierii acțiunii pentru perioada 2002- 8.06.2004, respingând cererea reclamantei vizând această perioadă.
Referitor la fondul acțiunii, pentru perioada ulterioară, instanța a constatat că pârâta, prin reprezentantul ales, a recunoscut, penalități de întârziere în valoare de 900 lei (fila 62 dosar) și restanță la plata facturilor de energie termică de 1700 lei.
Având în vedere că, pentru perioada cuprinsă între 31.07.2004- 10.01.2007, expertul contabil a calculat, în sarcina pârâtei, penalități de întârziere de 1044, 8 lei (fila 155 dosar), datorate în baza art. 18 din contractul nr. 412/28.04.2004 încheiat între părți (fila 11 dosar), și reținând și recunoașterea pârâtei privind diferența de debit principal de achitat de 1700 lei, instanța a admis în parte cererea reclamantei vizând perioada ulterioară lunii iunie 2004, obligând pârâta la plata sumelor menționate anterior.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, ea arată că tribunalul trebuia să facă aplicațiunea principiului "nemo auditur propriam turpitudinem allegans".
Reclamanta-apelantă învederează că din încheierea nr. 173/27.11.2003 privind acordarea personalității juridice Asociației proprietari "" se poate constata că printre înscrisurile depuse, la punctul 6, se prevede "avize de la furnizori". În acest sens, pentru a încheia Contract de furnizare a energiei termice cu I -, a fost încheiat un proces-verbal, din care reiese că Asociația de Proprietari "" este reprezentată de d-l în calitate de președinte și dl. G, în calitate de administrator, care s-au obligat prin semnătură și ștampilă să plătească restanțele față de creditori, pentru perioada noiembrie 2002 -2003 prin protocolul de predare - primire, cât și eventualele corecții intervenite după încheierea protocolului de predare - primire. Mai mult, dl. G este trecut și în contractul de furnizare a energiei termice, în calitate de reprezentant al Asociației. În această calitate (de reprezentant al Asociației) el semnat contractul de furnizare, protocolul de predare - primire a datoriilor către furnizori, conciliere și a aplicat ștampila în dreptul semnăturii sale, alături de semnătura președintelui.
Apelanta susține că - potrivit legislației care reglementează Asociațiile de proprietari - președintele este cel care deține ștampila; faptul că actele pe care pârâta le-a invocat în apărare sunt semnate și ștampilate numai de administrator, înseamnă că acestuia i s-a dat un mandat tacit, de reprezentare a asociației. Protocolul încheiat în iulie 2004, la momentul desprinderii de Asociația 7 II, este semnat și însușit de ambele asociații și echivalează cu o recunoaștere a sumelor pe care le are de achitat noua asociație către creditori. Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 1 lit. a) din Decretul nr. 167/1958, aceste recunoașteri au ca efect întreruperea prescrierii dreptului la acțiune, astfel că de la data recunoașterii curge un nou termen de prescripție pentru debitele și penalitățile înregistrate în evidențele contabile ale societății. Raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată -19.06.2007 - consideră apelanta că a depus acțiunea în termenul legal prevăzut de lege (3 ani).
În vederea recuperării sumelor datorate, s-a încercat stingerea litigiului pe cale amiabilă, potrivit prevederilor art. 7201Cod procedură civilă, pârâta fiind invitată la conciliere. Precizează apelanta că invitația la conciliere nr. 2841/24.03.2006, prin care au fost indicate sumele restante ale asociației și termenele pentru a soluționa amiabil această situație, a fost comunicată prin scrisoare recomandată cu AR, scrisoare care a fost ridicată de reprezentanții asociației și de care au luat la cunoștință.
În consecință, pretențiile solicitate reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract și protocolul de predare - primire, înscrisuri însușite de părți prin semnătură și ștampila asociației.
La data de 12.04.2006 a fost încheiat cu pârâta, prin administrator G, o eșalonare la plată pe o perioadă de 6 luni, însă aceasta nu a respectat graficul de eșalonare, privind plățile.
Prin acest angajament de plată, pârâta prin reprezentanții legali din contract, deci și administratorul își însușește evident și neîndoielnic creanța datorată societății apelante, angajamentul având - în baza art. 969 cod civil - caracterul unui contract, prin care cele două părți înțeleg să rezolve divergențele apărute ca urmare a derulării unor relații comerciale anterioare.
Față de dispozițiile art. 1169 Cod civil, susține apelanta că în cauză a făcut dovada existenței unei obligații de plată în sarcina pârâtei, a contravalorii serviciilor prestate așa cum s-au obligat prin contract, ce reprezintă manifestarea de voință precum și a sumei reprezentând penalități de întârziere.
Intimata nu a depus întâmpinare.
În apel reclamanta a depus două înscrisuri de care s-a folosit și la instanța de fond.
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că apelul este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
Potrivit articolului 1 din Decretul 167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge - prin prescripție - dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege.
În speță, judicios a reținut tribunalul că termenul de prescripție era de 3 ani și că nu a operat niciuna dintre cauzele de întrerupere a cursului prescripției, expres și limitativ arătate în articolul 16 al Decretului nr. 167/1958.
Curtea de apel constată că - în pofida susținerilor reclamantei - în speță nu este incidentă întreruperea prescripției prin recunoașterea dreptului, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția (în sensul art. 16 litera a din decretul menționat).
Aceasta întrucât, astfel cum corect a reținut tribunalul, administratorul asociației pârâte, care a semnat procesul-verbal de conciliere directă din 12 aprilie 2006 (act întrerupător al cursului prescripției, în opinia reclamantei) nu putea angaja legal asociația de proprietari, recunoașterile administratorului nefiindu-i opozabile persoanei juridice. Apelanta însăși recunoaște că reprezentantul intimatei este președintele asociației de proprietari, aceasta rezultând - fără echivoc - și din art. 31 alineat 1 din Legea nr. 230/2007. Atribuțiile administratorului, conform Legii privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari se limitează la activități de administrare tehnică, de contabilitate și casierie (a se vedea art. 35 și următoarele din Legea nr. 230/2007).
Curtea de apel mai reține că în cauză nu este aplicabil principiul potrivit cu care nimeni nu-și poate invoca propria culpă, atât timp cât pârâta nu a procedat în acest mod în litigiul de față. Preluarea datoriilor de asociația de proprietari nou înființată putea fi urmată de introducerea unei acțiuni, dar înlăuntrul termenului de prescripție.
Instanța de apel constată și că prevederile art. 969 și 1169 Cod civil - invocate de reclamantă - nu sunt incidente, hotărârea tribunalului examinându-se sub aspectul prescripției dreptului la acțiune și nu sub acela al întemeierii pretențiilor reclamantei.
Raportat la considerentele expuse curtea, în aplicarea art. 296 teza I Cod procedură civilă, va respinge apelul, păstrând sentința Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamanta " - I" - împotriva sentinței civile nr. 1073/com din 14 aprilie 2009 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
Grefier
-
Red.
Tehnored.
2 ex.
05.10.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Claudia SusanuJudecători:Claudia Susanu, Anca Ghideanu
