Spete pretentii comerciale. Decizia 73/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 73/A-
Ședința publică din 1 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
JUDECĂTOR 2: Andreea Tabacu
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanta - TRANS SRL, cu sediul în B de, jud.G, și pârâta SA, cu sediul în B,--76, sector 1, împotriva sentinței nr.530 din 6 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială și contencios administrativ Fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul pârâtei legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 1.782,00 lei, achitată cu chitanța nr.10516/2009 emisă de Primăria Mun. Pitești, și timbru judiciar de 5 lei.
Apelul reclamantei legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 1302,00 lei, achitată cu chitanța nr.-/23.06.2009.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Constatând ca dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 24 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, Curtea a reținut cauza spre soluționare.
CURTEA:
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 31.03.2008, sub nr-, pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanta - TRANS SRL B de, jud. G, a chemat în judecată pe pârâta - SA-Sucursala Muntenia, din B, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 283.348 lei cu titlu de daune interese, cu posibilitatea măririi sau micșorării câtimii acestora în funcție de rezultatul expertizei contabile ce va stabili prejudiciul încercat de societatea reclamantă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul nr. 5/20.- prin care acesta din urmă s-a obligat să fabrice furnir estetic prin prelucrarea materialului lemnos adus de reclamantă. Durata contractului a fost stabilită până la data de 31 dec. 2005.
Prin adresa nr. 471/13.04.2005 pârâta a comunicat reclamantei că, începând cu data de 1 mai 2005, reziliază contractul de procesare.
Datorită rezilierii contractului înainte de termen, reclamanta a suferit un prejudiciu prin aceea că nu a mai putut onora contractele cu clienții săi, fiind nevoită să-și restrângă activitatea și să concedieze salariați; cifra de afaceri a scăzut, astfel, sub nivelul anului precedent.
Ulterior rezilierii reclamanta a continuat procesarea materialul lemnos cu un alt agent economic, - D, cu costuri mai mari datorită prețului de procesare mai ridicat și măririi cheltuielilor de transport.
Prin sentința nr. 530/6.04.2009, Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal a admis în parte cererea reclamantei si a obligat-o pe pârâtă să îi plătească acesteia suma de 115.873 lei cu titlu de despăgubiri, precum și suma de 7364 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
In motivarea sentinței, prima instanță a reținut că, prin contractul nr. 5/20.12.2004, părțile au convenit ca pârâta să fabrice furnir estetic prin prelucrarea materialului lemnos proprietatea reclamantei, durata contractului fiind până la 31.12.2005. Prin adresa nr. 471/13.04.2005 pârâta a făcut cunoscut reclamantei că, urmare a deciziei președintelui societății, începând cu data de 01.05.2005, sistează fabricarea de furnir estetic și reziliază contractul de prestări servicii.
Este adevărat că părțile nu au stabilit o cantitate minimă lunară de procesat, prin art. 2 din contract prevăzând o producție lunară în funcție de programul propriu de fabricație al pârâtei.
Pârâta susține că, din moment ce în contract nu s-a stabilit o cantitate minimă de procesat, avea posibilitatea să sisteze oricând procesarea. Însă, aceasta echivalează cu o clauza de reziliere unilaterală, care nu a fost inserată în contract. Dispoziția contractuală de stabilire în comun a cantității de furnir estetic trebuie interpretată în sensul în care ar produce efecte, iar nu în sens de încetare a colaborării la inițiativa discreționară a pârâtei.
Pe de altă parte, adresa de încetare a colaborării nu este motivată de vreo imposibilitate obiectivă de executare, ci numai prin decizia președintelui societății pârâte.
După încetarea colaborării, reclamanta a continuat procesarea cu o societate comercială din D, ceea ce a determinat cheltuieli suplimentare prin aceea că prețul de procesare si cheltuielile de transport de la locul de procesare la clienți au fost mai mari.
Potrivit expertizei contabile efectuate în cauză, reclamanta a suferit un prejudiciul este de 101.648 lei, pornind de la profitul mediu net lunar calculat pe perioada ianuarie-aprilie 2005 și raportat la perioada rămasă din contract, respectiv mai-decembrie 2005.
Prima instanța a reținut, însă, concluziile expertizei realizate de expertul propus de către reclamantă, care a caracterizat si individualizat mai bine prejudiciul, arătând ca acesta se compune din diferența de preț de procesare de 39.673 lei, pierderea datorată măririi cheltuielilor de transport de 76.200 lei, precum și profitul nerealizat datorită diminuării veniturilor din vânzarea furnirului procesat. Găsind un nou procesator reclamanta a fost pusă în situația anterioară rezilierii contractului cu pârâta, cu deosebirea că cheltuielile de procesare și de transport au fost mai mari.
În drept, prima instanța a reținut incidenta dispoz. art. 1073 si art. 1084 Cod civil.
Totodată, în ce privește eventualul beneficiu de care reclamanta ar fi fost lipsită, prima instanța a constat că reclamanta nu a făcut dovada că putea procesa o cantitate mai mare de furnir și nici că ar fi avut comenzi neonorate.
Împotriva sentinței au formulat apel, în termenul legal, atât reclamanta - TRANS SRL, cât și pârâta - SA-Sucursala Muntenia.
Apelanta reclamanta a susținut următoarele:
Instanța de fond a făcut o apreciere greșită asupra faptului că reclamantei nu i se cuvin și sumele cerute cu titlu de beneficiu nerealizat. Concluzia instanței nu are în vedere contractele încheiate de către reclamantă, pentru vânzarea furnirului procesat, cu mai multe societăți comerciale cu care a avut contracte ferme, printre care - SA Tg. M, Studio SRL, Mobila SA R, etc. Pe lângă aceștia, reclamanta a mai livrat furnir procesat către alți parteneri cu care nu a avut contracte ferme. Prin urmare reclamanta a avut clienți și comenzi din partea acestora, chiar dacă respectivele comenzi nu au fost consemnate pe suporturi materiale. Ele însă au fost realizate în raport de specificul relațiilor comerciale derulate cu respectivii parteneri comerciali, după cum rezultă chiar din declarațiile martorilor audiați de instanță.
Pretențiile reclamantei nu au fost exagerate și au avut ca punct de referință media lunară a cantităților livrate de pârâtă către reclamantă în perioada de derulare a contractului.
În mod greșit a apreciat prima instanță că, prin sentința pronunțată de aceasta privind acordarea cheltuielilor suplimentare, reclamanta ar fi pusă în situația anterioară încetării contractului, întrucât situația imediat următoare rezilierii contractului a atras anumite greutăți pentru a căror depășire reclamanta a făcut compromisuri. Astfel, contractul încheiat de reclamantă cu - SRL a cuprins anumite condiții în favoarea acestei din urmă societății de natură să diminueze veniturile reclamantei (procesare buștenilor pentru obținerea de furnir a fost condiționată de vânzarea către SRL de material lemnos în vederea prelucrării acesteia exclusiv în favoarea societății respective).
De asemenea, după rezilierea contractului cu pârâta, situația în care a fost adusă reclamanta, de imposibilitatea onorării comenzilor a dus la încetarea contractului acesteia cu - SA Tg.
Toate acestea au fost reflectate în contabilitatea reclamantei și au influențat scăderea cifrei de afaceri a acesteia rezultată din vânzarea furnirului procesat, din totalul cifrei de afaceri, de la 69,96% în perioada ianuarie -aprilie la 35,05% în perioada mai-decembrie.
Instanța de fond trebuia să se raporteze la prejudiciul determinat de expertul. Apelanta reclamantă a mai arătat că a solicitat primei instanțe, însă aceasta nu s-a pronunțat, plata daunelor interese compensatorii, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective în raport cu luna ianuarie 2006.
Apelanta-reclamantă a solicitat și cheltuieli de judecată.
II. Apelanta - pârâtă a criticat sentința, arătând că prima instanță a interpretat greșit clauzele contractului nr.5/2004 în sensul că nu a observat că părțile nu au convenit nici o cantitate lunară garantată de bușteni pe care reclamanta ar fi trebuit să o furnizeze pârâtei, și nici o cantitate de furnir pe care pârâta ar fi trebuit să o proceseze și să o livreze lunar reclamantei. Obligația pârâtei a fost una afectată de o condiție potestativă simplă rezolutorie. Contractul nu a fost unul ferm, iar "rezilierea" a fost doar o înștiințare a reclamantei în legătură cu îndeplinirea condiției potestative simple rezolutorii, inserate în art.2 din contract.
Apelanta - pârâtă a mai arătat că și în ipoteza în care s-ar reține o denunțare unilaterală din partea sa, probele cauzei nu indică producerea unui prejudiciu în defavoarea reclamantei. Din raportul de expertiză întocmit de expertul titular și însușit în mare parte de expertul pârâtei, rezultă că patrimoniul reclamantei nu a cunoscut pierderi sau declin financiar, dimpotrivă, în perioada mai-decembrie 2005, profitul reclamantei crescând cu 30,16% față de perioada aprilie 2005, când contractul părților a fost în ființă. Ca atare, în mod greșit a apreciat instanța de fond că reclamanta a suportat un preț de procesare mai mare și a avut cheltuieli de transport suplimentare. Instanța de fond a acționat arbitrar și părtinitor reținând expertiza expertului cu motivația că prejudiciul a fost mai bine caracterizat și individualizat de către acesta. Raportul respectivului expert a fost combătut cu argumente și documente contabile de expertul contabil titular În plus, expertul contabil titular a reținut că documentele contabile nu exprimă cheltuieli suplimentare de transport și nici diferențe de costuri de procesare furnir cu - SRL.
Apelanta - pârâtă a mai criticat sentința și pentru faptul că instanța a acordat reclamantei cheltuieli de procesare fără ca aceasta să le fi solicitat prin cererea de chemare în judecată sau printr-o cerere de completare ulterioară.
Apelanta-pârâtă a solicitat cheltuieli de judecată.
Examinând sentința prin prisma motivelor de apel invocate de cele două părți, în raport de dispoz. art.294 și următoarele Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul reclamantei nu este fondat, iar apelul pârâtei este fondat.
Contractul părților nu a vizat, într-adevăr, o cantitate de producție fix determinată în sarcina pârâtei, lăsând-o raportată la comanda lunară făcută de reclamantă, dar și la "condițiile impuse de programul propriu de fabricație" al pârâtei.
Astfel de clauze instituie, deci, condițiile de derulare a contractului.
Având in vedere dispoz. art. 1004 si 1006.civil, clauza din urmă, referitoare la programul de fabricație al pârâtei, apare ca o condiție potestativă simplă, a cărei realizare depinde de cantitatea comenzilor pe care pârâta le putea primi și care, astfel, îi influențează programul, cât și de propria sa apreciere în stabilirea programului de lucru.
Această condiție, însă, nu poate fi folosită drept pretext pentru încetarea "programului propriu de fabricație". În speță, încetarea fabricației nu a fost argumentată de motive de ordin obiectiv, așa cum a reținut corect și prima instanță. Prin urmare, orice modificare discreționară, unilaterală a contractului, așa cum a fost cea a pârâtei, echivalează cu o neexecutare culpabilă a contractului și atrage răspunderea contractuală.
Reclamanta a pretins că, după desființarea contractului cu pârâta, a cunoscut un declin financiar și o cifra de faceri mai mică.
Raportul de expertiza întocmit de expertul titular (desemnat de către instanță) (154 dosar fond), în urma analizării documentelor economico-financiare puse la dispoziție de către reclamantă cu privire la activitatea sa ( 155 dos. fond) a concluzionat că, din punctul de vedere al profitului net realizat de reclamantă, acesta a fost mai mare în semestrul II 2005 (după rezilierea contractului cu pârâta), decât în semestrul I al aceluiași an. Prin urmare, în ansamblu, reclamanta nu a cunoscut declin financiar, ci a reușit valorificarea unor oportunitatea care, în final, i-au asigurat un profit.
Sub acest aspect si experții asistenți și (139) au aceeași concluzie.
De asemenea, la finele anului 2005 comparativ cu anul 2004, reclamanta a avut rezultate financiare foarte bune (160 verso).
Reclamanta a pretins ca a pierdut clienți si a suportat, astfel, un prejudiciu constând în beneficiul nerealizat. Din expertiza expertului titular, având în vedere lipsa dovezilor în acest sens, precum și declarația reprezentantei reclamantei înseși, rezultă contrariul ( 159 -160).
În ce privește cifra de afaceri rezultată strict din activitatea de furnire, expertul titular (156 verso), precum și cel care l-a înlocuit ulterior, G (fila 385 dosar fond) au arătat că reclamanta nu a ținut o evidență contabilă separată și corectă pentru activitatea de furnire care să dea posibilitatea identificării și evaluării prejudiciului la dimensiunea pretinsă de către aceasta. Ca atare, evaluarea s-a făcut prin estimare.
Ori, estimarea nu poate fi o metoda de determinare a cuantumului unui prejudiciu pretins a fi în mod cert suferit. Acesta, în măsura în care ar exista, ar fi identificabil din datele contabile ale societății.
Sub acest aspect expertul nu da detalii asupra documentelor din care a reușit să calculeze cuantumul exact al prejudiciului menționat anterior ( 139), iar expertul orice prejudiciu de acest fel ( 160).
Reclamanta a invocat suportarea unui prejudiciu prin mărirea costurilor de procesare a materialului lemnos la - SA D față de pârâtă, precum si adăugarea unor cheltuieli de transport - costuri solicitate prin cererea de chemare în judecata ( 3 dosar fond), contrar celor invocate de către pârâtă în apelul său.
Sub aspectul costurilor de procesare, expertul titular, și cel al pârâtei, având în vedere "datele furnizate de reclamantă" - anexa 3 la raport (157 verso si 167 dosar fond) rețin că nu exista diferențe in defavoarea reclamantei. Curtea constată, însă, că în Anexa 3 sunt evidențiate diferențe între costul de procesare a buștenilor practicat de pârâtă (0.96) si cel practicat de către SA (1.20), în defavoarea reclamantei. De asemenea, exista diferențe si intre costul total de intrare a buștenilor (care include si procesarea) ( 167 dosar fond).
Expertul titular G constată că nu există niciun cost suplimentar impus de procesare sau de transport ( 385-386 dosar fond).
Expertul a invocat și enumerat, însă, facturile ce atesta raportul comercial al reclamantei cu pârâta, respectiv cel cu SA, din calcule reieșind faptul că în ultimul raport comercial reclamanta a suportat un cost suplimentar de 0,238 lei/mp. Ca atare, Curtea apreciază ca reclamantei i se cuvine suma totala de 39.678 lei cu titlu de despăgubiri din costuri suplimentare de procesare.
Insa, in mod greșit a apreciat prima instanța că expertul, propus de reclamantă, a individualizat mai bine prejudiciul sub aspectul costurilor suplimentare de transport. Astfel, expertul a făcut referire la prețurile practicate de doi transportatori, însă la dosar nu există dovezi ca reclamanta a folosit serviciile de transport ale celor doua societăți respective ( 141, 151, 152 dosar fond), iar declarațiile acestora cu privire la prețul fix sau aproximativ practicat pentru transport marfă în anul 2005 sunt nerelevante dacă nu pot fi coroborate cu alte probe din care să rezulte raporturile lor comerciale cu reclamanta din cauza de față.
Pe de alta parte, ceilalți experți nu rețin astfel de costuri evidențiate separat de totalul cheltuielilor ce au fost luate în considerare la determinarea profitului net final al societății. Ca atare, aceste cheltuieli vor fi înlăturate din sentința apelată în cauză.
Pentru cele expuse, Curtea va respinge ca nefondat apelul reclamantei și va admite apelul pârâtei, schimbând sentința în sensul că o va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 39678 lei - cu titlu de despăgubiri - și a sumei de 6341 lei - cheltuieli de judecată, în urma dozării acestora drept consecință a diminuării cuantumului despăgubirilor acordate.
Văzând și dispoz. art. 274.proc.civ. Curtea va dispune obligarea intimatei reclamante să plătească apelantei pârâte suma de 2020 lei cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta - TRANS SRL, cu sediul în B de, jud. G, împotriva sentinței nr.530 din 6 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ Fiscal în dosarul nr-.
Admite apelul declarat de pârâta SA, cu sediul în B,--76, sector 1, împotriva aceleiași sentințe.
Schimbă sentința în sensul că obligă pe pârâtă la plata sumei de 39.678 lei către reclamantă, cu titlu de despăgubiri, și la plata sumei de 6.341 lei - cheltuieli de judecată.
Obligă pe intimată reclamantă - TRANS SRL la plata sumei de 2.020 lei, cheltuieli de judecată în apel, către apelanta pârâtă - SA.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 iulie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Pentru,
aflat în semnează,
Președinte instanță,
Grefier,
Red.
/4 ex. 15.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Andreea Tabacu
