Spete pretentii comerciale. Decizia 74/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 74
Ședința Publică de la 08.02.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean I -
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind pronunțarea cererii de apel formulată de apelanta reclamantă REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT B - B, împotriva sentinței comerciale nr.10448 din 30.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 08.02.2010 fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15.02.2010.
CURTEA:
Prin sentința comercială nr. 10448/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială s-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta Regia Autonomă de Transport B în contradictoriu cu pârâta SCM. SA.
În considerentele sentinței au fost reținute următoarele:
Prin acțiune au fost formulate două capete de cerere alternative, în principal solicitându-se obligarea pârâtei să restituie suma de 2.770.312,56 lei, cu titlu de plată nedatorată și dobânda legală aferentă în sumă de 456 238,10 lei și în continuare, până la data plății, și în subsidiar, să se pronunțe nulitatea relativă a art. 4 din contractul de furnizare a energiei electrice, actului adițional B 7 și a anexelor nr. 3 și 4 ale aceluiași contract.
Reclamanta a invocat ca temei de drept dispozițiile art. 948, 953, 960, 992 și 1092 civil, precum și ordonanțele de guvern nr. 89/ 2004 și nr. 29/1994. S-a susținut în esență că pârâta, contrar art. 6. 1 pct.1 și 2 din nr.OG 89/2004 a facturat cu 6% peste prețul total de livrare a energiei electrice și termice, încasând astfel nedatorat suma pretinsă. Se afirmă de către reclamantă că pârâta a săvârșit simultan acte de violență și dol care coexistă cu eroarea intenționată prin folosirea unui limbaj eronat și de rea credință în adresa nr. 397/.29.12.2004 trimisă reclamantei cu doar două zile înainte de intrarea în vigoare a OG nr. 89/2004 (publicată în Of nr. 799/31.08.2004). Se mai susține că decizia de reziliere unilaterală a contractului reprezintă o manifestare a violenței" în timpul sărbătorilor de anul nou când știa că reclamanta nu putea să-și asume riscul întreruperii transportului în comun în B și nici nu putea să demareze procedurile contractuale pentru amânarea aplicării OG nr. 89/2004". Reclamanta consideră că sunt îndeplinite condițiile legale ale plății nedatorate deoarece prestația a avut semnificația juridică a unei plăți conform facturilor și ordinelor de plată depuse, iar datoria suplimentară depusă de 6% peste prețul legal perceput de pârâtă nu există din punct de vedere juridic; plata fiind făcută din eroare, dublată de situația contractuală specifică și de circumstanțele evocate anterior.
Totodată, reclamanta arată că prin participarea la licitația publică pentru achiziția de energie electrică, pârâta și-a însușit dispozițiile OG. nr. 12/19932 și HG nr. 592/1993; că reclamanta a avut statutul consumatorului captiv de facto căruia i s-a interzis accesul la negociere, fiind obligată să accepte oferta financiară a pârâtei din considerente economice și tehnice, cât timp în baza depunerii garanțiilor pârâta a rămas singurul participant la licitația din 2001, iar la din anul 2006 pârâta a avut oferta de preț cea mai scăzută, astfel că în mod automat a fost desemnată ca adjudecatar, prin îndeplinirea criteriului de atribuire.
Prin întâmpinare, pârâta a susținut că a încheiat cele două contracte în calitate de furnizor conform art. 5 din OUG nr. 65/ 1998 și art. 3 pct. 18 și 19 din Legea nr. 318/2003, că a livrat și facturat energia electrică potrivit clauzelor contractuale; tipul de preț și tarif aplicat în cele două contracte încheiate în urma licitației publice au rezultat în urma mecanismului concurențial al pieței de energie electrică contractată de consumatorii eligibili, cum este și reclamanta. Pârâta a mai susținut că facturile emise au fost acceptate la plată, plata s-a făcut în mod real, iar actul Curții de Conturi a ignorat licitația și negocierea contractului potrivit caietului de sarcini, pornind de la premisa falsă că s-ar fi încredințat direct contractul și a fost forțată reclamanta să accepte prețul de furnizare impus.
În ceea ce privește cererea principală, instanța a constatat că este nefondată.
Astfel, s-a reținut că ambele contracte au la bază un contract numit și reglementat ca atare de legislația specială, intitulat"contract de furnizare" care cuprinde clauze imperative specifice contractelor tip elaborate de autoritatea de reglementare. Reclamanta face parte din categoria consumatorilor eligibili, așa cum sunt definiți de art. 3 pct.11, 12 și 13 din Legea nr. 318/ 2003 energiei electrice, calitate în care putea să contracteze direct energia și îi conferea acces la rețelele de transport și de distribuție a energiei electrice. Contractele au fost încheiate în cadrul unei licitații publice deschise, conform normelor metodologice aprobate prin HG nr. 592/1993.Tipul de preț și tariful inclus în ambele contracte a fost prețul rezultat din mecanismul concurențial al pieței electrice contractate de consumatorii eligibili.
În aceste circumstanțe, la care se adaugă acceptarea facturilor și efectuarea plății, reclamanta încearcă să acrediteze ideea că prețul convenit și achitat a fost impus prin dol și violență, săvârșite prin adresa - notificare nr. 397/ 29.12.2004. Dar, primul contract s-a încheiat în anul 2001, cel de al doilea la 31 mai 2006, ambele fiind executate fără să existe perturbații sau încălcări ale obligațiilor contractuale.
Tribunalul a considerat că nu se poate admite că procesul - verbal de constatare din 14.12.2007 încheiat de Curtea de Conturi constituie o probă vitală și de neînlăturat în raport de care să se tragă concluzia că s-a făcut o plată nedatorată. Acest act extrajudiciar face parte din categoria înscrisurilor ca mijloc de probă în procesul civil și comercial în sensul art. 46 cod comercial, are valoare și eficacitate probantă numai în corelare cu clauzele contractuale și normele legale existente. Procesul - verbal nu poate fi reținut ca mijloc de probă convingător în condițiile în care situația reținută nu corespunde realității, respectiv că nu s-a organizat o licitație și contractul s-ar fi încredințat direct, că s-a impus modul de stabilire a prețului de furnizare.
Pentru aceste considerente și în raport de temeiul de drept invocat - art. 993 civil - plata nedatorată, instanța a arătat că se impune cercetarea îndeplinirii cumulative a celor trei condiții prevăzute de text și anume: să existe o plată, datoria a cărei stingere s-a urmărit prin plată să nu existe și plata să fi fost făcută din eroare. Or, reclamanta nu a contestat caracterul valid al contractelor, și nici faptul că în cele două contracte negociate, părțile au stabilit de comun acord un preț total al energiei electrice furnizate, iar obligația esențială a reclamantei de plată a prețului a fost executată de acesta. Reclamanta nu a făcut plata aflându-se într-o eroare substanțială și crezând din eroare că este debitoare, ci și-a îndeplinit obligația contractuală asumată.
Totodată, tribunalul mai reține și inexistența datoriei, constatând că nu pot fi operabile dispozițiile art. 993 cod civil pentru admiterea cererii de restituie sumei pretinse.
În raport de soluția de respingere a cererii principale, instanța a constatat că nu poate examina cel de al doilea capăt de cerere datorită caracterului său alternativ și subsidiar.
Regia Autonomă de Transport B - declarat apel împotriva acestei sentințe și a solicitat în temeiul prevederilor art. 282 proc.civ. admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii criticate și pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, obligarea pârâtei la plata sumei de 2.770.312,56 lei, reprezentând plată nedatorată, precum și la plata dobânzii legale în cuantum de 456.238,10 lei. De asemenea, apelanta a solicitat să se constate nulitatea relativă a Actului adițional B 7 la contractul de furnizare nr. 1/19 02 2001 și a Anexei nr. 3 la contractul de furnizare nr. 65830/ 31 05 2006.
În primul rând, apelanta consideră că hotărârea apelată este nelegală având în vedere că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestită, omițând să soluționeze capetele 2 și 3 ale cererii de chemare în judecată. Instanța a s-a limitat la soluționarea unui singur capăt de cerere din cele trei cu care a fost învestită.
În ceea ce privește soluția dată primului capăt de cerere, apelanta consideră că hotărârea pronunțată nu are legătură cu probele administrate sau cu cererea de chemare în judecată. În dezvoltarea acestui motiv de apel se susțin următoarele:
Prin cererea introductivă s-a arătat și dovedit că încasarea sumei de 2.770.312,56 lei reprezintă o plată nedatorată, întrucât pârâta SA a interpretat într-un mod inedit atât dispozițiile OG nr. 89/2004 privind unele măsuri pentru constituirea și utilizarea eficientă as rezervelor cu destinație specială în sectorul energetic, cât și cele ale nr.OG 29/1994 privind constituirea și utilizarea Fondului special pentru dezvoltarea sistemului energetic. Din interpretarea dată de pârâtă OG nr. 89/2004 a rezultat că, în accepțiunea acesteia, crearea unor rezerve în limita unor cote de până la 6% prevăzute cu caracter de obligativitate în sarcina producătorilor și furnizorilor de energie electrică se constituie pe seama consumatorului. În baza acestui raționament, OG. nr. 89/2004 nu ar face decât să continue politica introdusă prin OG nr. 29/1994, singurele modificări acceptate fiind schimbarea denumirii din taxă de dezvoltare în fond de dezvoltare, și modificarea procentului de la 9% la 6%. Prin această interpretare, pârâta a determinat să inducă și să mențină pe reclamant în eroare, relevantă în acest sens fiind adresa nr. 397/29.12.2004 prin care pârâta comunica reclamantei faptul că începând cu data de 01.01.2005 se modifică tariful pentru livrarea energiei electrice prin constituirea și utilizarea fondului special de la 9% la 6%. În final, reclamanta a plătit peste tariful negociat un procent de 6%.
Apelanta consideră că dacă ar fi fost analizat raportul de expertiză contabilă încuviințat și administrat ca probă în cauză, instanța ar fi constatat că "rezerva constituită în temeiul OG nr. 89/2004 se constituie și se înregistrează doar de către producătorii și distribuitorii de energie electrică și nu se încasează de la consumatori, așa cum nici rezerva legală constituită de toate societățile comerciale nu se încasează de la clienții acestora". Prin urmare, în mod greșit s-a încasat de către intimata-pârâtă suma de 2.770.312,56 lei de la reclamantă, sumă ce trebuie restituită împreună cu dobânda legală.
Apelanta critică hotărârea primei instanțe și pentru faptul că în motivarea soluției se analizează procesul verbal de constatare din data de 14.12.2007 încheiat de Curtea de Conturi a României, deși instanța nu fusese învestită cu vreo cerere în acest sens.
În continuare, apelanta prezintă considerentele de fapt și de drept care, în opinia sa ar fi trebuit să conducă instanța la admiterea celor două capete de cerere nesoluționate.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, considerând că prima instanță a stabilit corect situația de fapt, prin interpretarea legală a probelor administrate și a aplicat, în mod corespunzător, dispozițiile legale incidente cererii de chemare în judecată și mijloacelor de apărare opuse de pârâtă.
Astfel, intimata afirmă că la dezbaterea în fond a cauzei, reclamanta a precizat expres că, " cele două capete de cerere sunt alternative, se exclud dacă instanța nu consideră că temeiul nu a fost contractul încheiat ca urmare a unui dol". În toate situațiile, acțiunile sancționează drepturi ce decurg din același raport juridic sau drepturi între care există o legătură cu privire la persoane, ori la același temei juridica sau de fapt"(, Tratat teoretic și practic de procedură civilă, I, vol. II, 1941, pag. 247). Termenul "subsidiar" este consacrat în procedura civilă, spre deosebire de noțiunea de "cerere alternativă", deși ambele noțiuni, în sens procesual, au același conținut. Ele desemnează o cerere a cărei soluționare exclude soluționarea unei alte cereri, cu care se află în raport de interdependență. În speță, cererea principală exprimă valorificarea unei pretenții născută din plata nedatorată. Plata nedatorată este un fapt juridic restrâns, respectiv o acțiune licită, săvârșită fără intenția de a produce efecte juridice, efecte care se produc în temeiul legii, independent de voința autorului lor(, - Tratat de drept civil. Teoria generală a obligațiilor, Ed.. B, 1981, pag. 16). Cererea subsidiară vizează injocțiunea judiciară pentru sancționarea parțială a unei convenții de esența cărora este manifestarea de voință în scopul de a da naștere la efecte juridice (, -Tratat de drept civil. Teoria generală a obligațiilor). Cererea subsidiară vizează "să se pronunțe nulitatea relativă a unor părți sau puncte din contracte". Nu se solicită repunerea în situația anterioară, ca efect al declarării nulității parțiale a contractelor încheiate între părți. Pretențiile astfel cum au fost formulate sunt ireconciliabile. Este statuat că pretenția este juridică numai atunci când se referă la un obiect susceptibil de a fi acordat de către judecători, în virtutea dreptului (, Tratat, vol. II, pag.28). În speță, contradicția dintre cererile reclamantei este evidentă și exclude altă soluție decât aceea a tratării exclusive a cererii principale.
Intimata arată în continuare că instanța de fond a stabilit că raporturile dintre părți s-au stabilit pe baze contractuale, conform legislației speciale din domeniul achizițiilor și furnizării de energie electrică. Cele două contracte de furnizare a energiei electrice sunt încheiate pe piața energetică în care nu se aplică prețuri reglementate, deoarece contractele bilaterale negociate între un furnizor și un consumator eligibil permit stabilirea prețului și plata energiei furnizate exclusiv conform prevederilor contractului. Tipul de preț și tarif aplicat în contracte a fost prețul rezultat din mecanismul concurențial al pieței pentru energia electrică ce se contractează de către consumatorii eligibili. Se susține că, în speță nu sunt întrunite condițiile privind: inexistența datoriei și eroarea plătitorului. Este de necontestat că plata făcută de reclamantă nu s-a datorat erorii, atâta timp cât structura prețului este cea însușită convențional de părți și se reflectă în actele subscrise de reprezentanții legali ai părților, fiind în concordanță cu prețul contractual total.
Verificarea făcută de Curtea de Conturi, prin procesul-verbal de constatare din data de 14.12.2007 a denaturat conținutul neîndoielnic al contractelor încheiate între părți și a ignorat legislația specială aplicabilă convențiilor, în baza cărora s-a furnizat energia electrică, pornind de la premisa falsă ca "s-ar fi încredințat direct contractul și s-ar fi impus modul de stabilire a prețului de furnizare". Reclamanta a acționat în calitate de consumator eligibil, iar conduita sa a fost supusă prevederilor unui contract negociat, încheiat pe piața concurențială de energie, fără a fi consumator captiv. speciale invocate de reclamantă și analizate de expert nu au impus obligații reglementate, inapte de a fi negociate.
Analizând sentința apelată în raport de criticile invocate, Curtea a reținut următoarele:
Instanța a fost învestită de către reclamantă cu soluționarea unei acțiuni având două capete de cerere, în principal solicitându-se obligarea pârâtei de a restitui suma de 2.770.312,56 lei cu titlu de plată nedatorată și dobânda legală aferentă și în subsidiar, să se pronunțe nulitatea relativă a art. 4 din contractul de furnizare a energiei electrice a actului adițional B7 și a anexelor nr. 3 și 4 la același contract.
În ceea ce privește cererea principală instanța a constatat că este nefondată pentru considerentele evocate în hotărâre, astfel că "în raport de această soluție a apreciat că nu se poate examina cel de al doilea capăt de cerere datorită caracterului său alternativ și subsidiar"( pag. 5 sentinței).
Cu alte cuvinte, instanța a găsit că este nefondată cererea cu caracter principal și nu a mai cercetat în nici un fel cel de al doilea capăt de cerere cu are a fost învestită prin acțiunea introductivă.
Motivarea instanței de a nu mai analiza cererea cu caracter subsidiar nu poate fi primită.
Instanța a considerat că cererile având caracter alternativ sau subsidiar se exclud și nu pot fi soluționate împreună.
Interpretarea este greșită din punct de vedere al raționamentului logico-juridic.
Astfel, este posibil ca prin aceeași acțiune să fie formulate mai multe cereri prin care se urmărește realizarea drepturilor ce decurg din același raport juridic sau drepturi între care există o legătură cu privire la persoane, ori la același temei juridic sau de fapt.
De exemplu, în principal se solicită executarea contractului, iar în subsidiar (alternativ) când executarea nu este cu putință, rezilierea contractului. Respingerea cererii cu caracter principal impune ca instanța să cerceteze și să se pronunțe pe cel de al doilea capăt de cerere, formulat în subsidiar.
Excluderea cererilor cu caracter alternativ nu poate fi nicicum echivalentă cu soluționarea unei singure cereri, ci presupune ca în situația în care cererea principală primește o soluție negativă ( adică se respinge), instanța va trece la analiza cererii subsidiare. Desigur că, în ipoteza în care cererea formulată în principal este considerată întemeiată și admisă, în mod evident logic, nu se va mai cerceta și pronunța asupra cererii subsidiare.
Totodată, Curtea reține că, în temeiul art. 129 pct.5 Cod procedură civilă, instanța de fond era îndrituită a pune în vedere reclamantei, cu respectarea principiului disponibilității, faptul că succesiunea logico-juridică a cererilor, presupune ca dreptul la restituirea sumei de 2.770.312,56 lei nu poate fi valorificat decât ulterior anulării sau rezolvării contractului.
În concluzie, reținând că prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, în conformitate cu prevederile art. 297 alin.1 proc.civ. Curtea va admite apelul, va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT B - B,cu sediul în B,-, sector 1 împotriva sentinței comerciale nr.10448 din 30.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, cu sediul în B,-, sector 1.
Desființează sentința atacată.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 15 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- I -
GREFIER,
- -
Red.Jud. - 12.03.2010
Tehnored.- 16.03.2010
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Cristina ScheauaJudecători:Cristina Scheaua, Iulia Prelipcean
