Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 73/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.73
Ședința Publică de la 15.02.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean I -
GREFIER - - -
Pe rol fiind pronunțarea cererii de apel formulată de apelanta reclamantă - AUTO SRL, împotriva sentinței comerciale nr.4932 din 26.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SRL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 08.02.2010 fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie când, Curtea pentru a da posibilitate apelantei reclamante să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15.02.2010.
CURTEA:
Asupra apelului de față, deliberând reține următoarele:
Prin cererea, înregistrată sub nr-, reclamanta - AUTO SRL a chemat în judecată pârâta - SRL, solicitând instanței constatarea nulității contractului nr. 1209 din 22.06.2006 și repunerea în situația anterioară încheierii contractului, în sensul obligării la plata sumei de 124.818,9 lei, prejudiciu evaluat provizoriu.
In motivarea cererii, s-a arătat ca părtile au încheiat contractul menționat, prin care pârâta în calitate de importator, s-a obligat să pună la dispoziția reclamantei, în calitate de dealer, autoturisme marca MOTORS, în scopul comercializării.
Reclamanta, ulterior perfectării contractului a constatat că marca autoturismelor nu era cea avută în vedere la contractare, ci o altă marca, din corespondența părților rezultând că aceasta este o marcă înregistrată a firmei MOTORS.
S-a mai arătat că în procesul prezentării, exploatării și comercializării, reclamanta a întâmpinat reale dificultăți, ceea ce a determinat notificarea rezilierii contractului ca urmare a erorii asupra obiectului acestuia.
S-a susținut că la contractare consimțământul reclamantei a fost viciat, în sensul unei false reprezentări asupra obiectului contractului; s-a invocat și dolul susținându-se că în modul de prezentare a termenilor contractului, pârâta a urmărit inducerea în eroare, prin mijloace viclene și dolozive, în scopul determinării încheierii contractului, deși cunoștea faptul că nu se vor putea comercializa autorurismele sub marca reală, dolul purtând astfel asupra unor elemente determinate la încheiarea contractului.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect despăgubiri, s-a arătat că acestea reprezintă cheltuieli cu investiții showroom, contract de publicitate, chirii, dobânzi leasing, salarii, cheltuieli impuse de executarea contractului.
In drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 969, art. 953, art. 954 art. 960 și art. 961 cod civil.
Prin întâmpinarea formulată la termenul din 13.04.2008, pârâta - SRL a solcitat respingerea cererii ca netemeinică și nelegală, susținând că reclamanta a cunoscut la contractare faptul că denumirea MOTORS reprezintă brand-ul de piață al autoturismelor model produse de AUTO, întrucât reclamanta, în calitate de dealer auto este o persoană avizată în domeniul comercializării autovehiculelor, având pregătirea necesară practicării acestui gen de activitate; prin contract s-a menționat că dealerul este îndreptățit să execute lucrări de garanție și post garanție conform prescripțiilor tehnice ale producătorului, cu autorizarea scrisă a acestuia; cărțile de identitate ale autovehiculelor cuprind mențiuni evidente cu privire la producător, de asemenea, în documentele vamale este mentionată țara de origine și producătorul.
S-a mai arătat că reclamanta, în temeiul contractului, a încasat comisionul pentru trei autovehicule livrate de pârâtă, înainte de a fi înstrăinate către terți beneficiari, fără a ridica obiecțiuni cu privire la producător.
S-a prevalat pârâta și de faptul notificării rezilierii contractului, în temeiul cap. IX art. 1 din contract, cu începere de la 22.10.2007, rezilierea producându-și efecte de la 22.11.2007.
Cu privire la cel de al doilea capăt de cerere, având ca obiect repunerea părților în situația anterioară, s-a solicitat că acesta ar presupune restituirea prestațiilor reciproce, inclusiv restituirea celor trei autovehicule livrate și a comisionului încasat necuvenit, în condițiile probării neînstrăinării acestora terților beneficiari.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 115 pr.civ.
Prin cerere precizatoare, formulată la termenul din 13.06.2008, fila 52 dosar, reclamanta a învederat că solicită constatarea nulității absolute a contractului de dealer nr. 1209/22.06.2006, pentru inexistența obiectului, autoturismul contractat nu a existat și nu există pe piață, în temeiul art. 948 pct. 3 cod civil; pentru capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata daunelor în cunatum de 124.812,90 lei s-au invocat dispozițiile art. 998 cod civil.
Prin încheierea de la 23.10.2009, instanța a respins excepția lipsei de interes a reclamantei în promovare acțiunii.
Prin cererea precizatoare, înregistrată la termenul din 22.01.2009, reclamanta a depus cerere prin care și-a majorat pretențiile de la suma de 124.818 lei la suma de 136.224,24 lei, conform situației cheltuielilor efectuate în executarea contractului de dealer.
In cauză s-au administrat probele cu înscrisuri și interogatoruiu.
Prin sentința comercială nr. 4932/26.03.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bar espins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat întrunite condițiile esențiale ale actului juridic, așa cum acestea sunt impuse prin art. 948 cod civil, inclusiv cu privire la existența obiectului determinat.
Raportat la susținerile reclamantei privind inexistența obiectului, în sensul că nu există și nu a existat pe piață marca Motors, cu țara de origine, în definiția dată noțiunii de marca de legiuitor prin art. 3 lit. a - e Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, s-a constatat că din documentele autovehiculelor, declarațiile vamale, fișa de omologare confirmă existența pe piață a autorurismelor marca MOTORS, produse AUTO, tip, denumirea fiind unul din brand-urile producătorului chinez.
S-a mai reținut și faptul, că în cuprinsul contractului s-a facut referire la producător distinct de importator, astfel că reclamanta cu minime diligențe avea posibilitatea să efectueze propriile verificări.
Impotriva acestei sentinte a formulat apel reclamanta criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Au fost reluate argumentele invocate în cererea introductivă referitoare la nulitatea contractului pentru lipsa obiectului.
Cu încălcarea dispozițiilor art. 294 alin. 1 pr.civ. apelanta a invocat motive noi de nulitate învederând că deși, inserat formal în clauzele contractului obiectul nu există, întrucât bunul individual determinat autoturism marca MOTORS nu exista în realitate, marca și tipul de autoturism nu întrunesc condițiile prevăzute de Legea nr. 84/1998, nefiind înregistrate la OSIM și în evidențele.
S-a susținut ca nerespectarea condițiilor impuse de lege cu privire la omologare și înregistrare are drept consecință excluderea din circuitul civil, obiectul fiind imposibil și ilicit fapt ce atrage nulitatea contractului.
In raport cu acestea, împrejurările de fapt învederate de pârâta, privind executarea contractului, reținute ca relevante de instanța nu au înrâurire asupra nulității actului.
S-a mai susținut, că documentele emise ulterior încheierii contractului, respectiv declarațiile vamale privesc producătorul și nu fac referire la marcă, care nu a facut obiectul unei certificări pe teritoriul țării.
S-a mai arătat că în cuprinsul contractului nu s-a precizat numele producătorului de autorurisme marca MOTORS, singura menționată în contract.
In drept s-au invocat dispozițiile art. 282 pr.civ.
Prin întâmpinarea înregistrată la 22.10.2009, cu precizările formulate la 12.11.2009, intimata pârâta a invocat excepția tardivității apelului; pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
In esență, au fost reiterate apărările formulate în prima instanță cu privire la menționarea atât în contract cât și în documentele de identificare și în cele vamale ale autovehiculeleor a tuturor datelor cu privire la marcă și producător, la cunoștintele de specialitate ale reclamantei în calitate de dealer autorizat pe piața de autovehicule, precum și cu privire la faptul executării contractului fără obiecțiuni din partea reclamantei.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 115 - 119 pr.civ.
Prin încheierea de la 07.12.2009, instanța a respins excepția tardivității declarării apelului.
In cauză s-au încuviințat și administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Intre reclamanta AUTO SRL, în calitate de dealer și - SRL, în calitate de importator a intervenit contractul nr. 1209/22.06.2006, având ca obiect vânzarea de autorurisme marca MOTORS, piese de schimb și accesorii; activități de service auto aferente autoturismelor precum și orice alte activități necesare și complementare realizării activităților menționate.
In cuprinsul contractului, în clauzele inserate, părțile au făcut referire la producător fără a preciza denumirea acestuia, însă cu sensul evident ca acesta nu se identifica cu marca produsului.
Reclamanta, prin cererea de chemare în judecată așa cum aceasta a fost precizată, a solicitat constatarea nulității contractului pentru lipsa obiectului, în temeiul art. 948 pct. 3 pr.civ.
In ceea ce privește obiectul actului juridic, acesta constă în conduita la care este indrituit subiectul activ și de care este ținut subiectul pasiv, din contractul părților rezultând că acesta a constat în ceea ce privește importatorul în obligația de a asigura comercializarea autovehicolelor marca MOTORS în conformitate cu solicitările dealer-ului, pe baza comenzii ferme a acestuia, de a furniza toate datele și informațiile apreciate utile de către acesta referitor la comercializarea produselor, să sprijine activitatea dealer-ului în vederea realizării în condiții optime a obiectului de activitate, să asigure instruirea personalului pentru activități specifice de vânzare a autoturismelor; la rândul său, dealer-ul s-a obligat să asigure pe cheltuiala sa și conform recomandărilor importatorului un magazin de prezentare autorurisme, accesorii și piese de schimb, să dispună de personal de specialitate pregătit pentru comercializarea produselor marca MOTORS.
Din cuprinsul acestor obligații rezultă că obiectul contractului l-a constituit intermedierea vânzării autoturismelor marca MOTORS.
In ceea ce privește obiectul contractului, în sensul de lucru asupra căruia părțile au convenit intermedierea comercializării, apreciază, de asemenea, că acesta există, în sensul art. 948 pct. 3 cod civil, așa cum a rezultat din înscrisurile administrate, declarații vamale de import, cărțile de identitate ale autovehiculelor, și de asemenea, din faptul necontestat al livrării unui număr de trei autovehicule.
Susținerile apelantei referitoare la neconcordanțele existente în contract cu privire la marca MOTORS - producătorul fiind, conform mențiunilor înscrise în declarațiile, vamale nu pot constitui argumente în sprijinul motivului de nulitate astfel cum a fost invocat.
A rezultat că apelanta avea dreptul corelativ obligației importatorului de a furniza la cerere informații art. II pct. 1 din contract, de a se informa cu privire la produsele a căror comercializare urma să o asigure, cu atât mai mult cu cât in calitatea pe care și-a declinat-o la încheierea contractului, acesta trebuia să dispună de experiența și cunoștințele necesare intermedierii vânzării de autovehicule.
O minimă diligență din partea apelantei impunea verificarea producătorului, cu atât mai mult cu cât, în cuprinsul clauzelor contractului, acesta a fost menționat distinct de marcă, rezultând cu certitudine că autoturismul marca MOTORS reprezenta doar unul din brandu-rile producătorului.
Față de cele reținute apreciază că apelanta nu se poate prevala de propria culpă constând în neglijența manifestată la încheirea contractului, de a nu fi procedat la o verificare atentă a tuturor elementelor și caracteristicilor produsului a cărei comercializare urma să o intermedieze.
În cauză, condiția de valabilitate impusă de art. 948 pct. 3 cod civil este întrunită, contractul părților a purtat, în principiu, asupra unui obiect existent.
Motivul de nulitate invocat a privit exclusiv existența obiectului raportat la art. 948 pct.3, nu și condițiile derivând din art. 5 cod civil, de a fi licit precum și de a se afla în circuitul civil conform art. 963 cod civil, și în limitele investirii, cu respectarea principiului disponibilității, văzând și dispozițiile art. 294 alin. 1 pr.civ. prin care este reglementat principiul dublului grad de jurisdicție, aceste condiții nu au fost supuse cenzurii.
Pentru acest motiv, instanța apreciază că nerespectarea dispozițiilor art. 3 lit. a-e din Legea nr. 84/1998 excede analizei, întrucât nu se subsumează prevederilor art. 948 pct. 3 cod civil.
Mai mult, motivul a fost invocat în cererea de apel cu înclcarea dispozițiilor art. 294 alin. 1 pr.civ, eludând principiul dublului grad de jurisdicție.
In consecință, apreciind legală și temeinică sentința atacată, în conformitate cu art. 296 pr. civ. va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta reclamantă - AUTO SRL, cu sediul în B,-,. A,. 28, județul B împotriva sentinței comerciale nr. 4932 din 26.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SRL, cu sediul în B,-, sector 3.
Obligă apelanta la plata cheltuielilor de judecată, onorariu de avocat 1.500 lei.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică de la 15 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- I -
GREFIER,
- -
Red.Jud. - 12.03.2010
Tehnored. - 12.03.2010
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Cristina ScheauaJudecători:Cristina Scheaua, Iulia Prelipcean
