Spete pretentii comerciale. Decizia 744/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALA, MARITIMA SI FLUVIALA
DECIZIA COMERCIALA NR.744
ȘEDINTA PUBLICA DIN 08.10.2008
PREȘEDINTE: dr.- -
JUDECĂTOR 1: Alexandrina Zaharia
JUDECĂTOR 2: Gina Ignat
GREFIER: - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta - B -, cu sediul în B,-, împotriva sentinței comerciale nr.259//04.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - COM SRL Cugir, cu sediul în Cugir, str.- nr.1A jud.A, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că prezentul recurs este la al doilea termen de judecată, termen acordat pentru a se achita taxa judiciară de timbru, care nu a fost însă depusă la dosar nici până la acest moment procesual.
Curtea, nemaifiind cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
După strigarea cauzei și rămânerea în pronunțare se prezintă în instanță av., în calitate de apărător al recurentei, care depune la dosar împuternicirea avocațială nr.182/07.10.2008 și chitanța seria - nr.- din data de 8.10.2008 precum și timbrul judiciar de 3 lei, și o notă privind cheltuielile de judecată totalizând suma de 7321,57 lei, și solicită totodată reluarea cauzei și acordarea cuvântului în susținerea motivelor de recurs.
Curtea, având în vedere cererea apărătorului recurentei precum și faptul că acesta a depus la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar, admite cererea și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Av. solicită admiterea prezentului recurs considerând că instanța de fond a pronunțat hotărâre nelegală și netemeinică, prima instanță reținând că plata s-a făcut din eroare, dar această eroare funcționează în favoarea creditorului și nu a debitorului pentru a constitui o cauză de exonerare de plată. Reaua -credință putea fi atribuită pârâtei, care deși somată în scris, aceasta nu a efectuat plata decât după ce instanța a mai acordat încă un termen, împrejurare în care se poate reține reaua-credință, recurenta invitând intimata la conciliere pentru plata dobânzilor și a cheltuielilor de judecată, datoria fiind exigibilă, pentru ca în final, instanța să rețină o culpă prea mare în favoarea creditoarei. Solicită deci, admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond și obligarea intimatei la plata sumei de 10.121,89 lei cu titlu de dobândă legală și la plata cheltuielilor de judecată conform notelor depuse astăzi la dosar.
CURTEA:
Instanța asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr- reclamanta - - Bac hemat în judecată pe pârâta - Com SRL Cugir, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 152.217,16 lei și a dobânzii legale de 10.121,89 lei.
Motivându-și în fapt acțiunea, reclamanta a învederat instanței că, la data de 18. 07. 2007, din eroare a virat în contul pârâtei suma de 345.217,16 lei că în data de 30.07.2007 a notificat pârâta despre această împrejurare.
A mai arătat reclamanta că pârâta i-a restituit suma de 252.217,16 lei din întreaga sumă virată.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare arătând că a restituit întreaga sumă virată eronat.
Prin sentința nr. 259/4 iunie 2008 pronunțată în cauză de Tribunalul Galațis -a respins ca nefondată acțiunea restrânsă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
La data de 18.07.2007 reclamanta virează către pârâtă suma de 345.217,16 lei cu 2337/18.07.2007( filele 9, 10).
La data de 30.07.2007 pârâta a fost notificată despre această împrejurare( 6) după care în data de 10.08.2007 restituie parțial suma de 100.000 lei( 7).
În data de 5.10.2007 reclamanta revine la notificarea inițială și în urma acestui demers pârâta restituie suma de 93.000 lei( 5).
Pe parcursul judecății pârâta în data 13.05 2008 restituie suma 130.000 lei, iar în data de 30.05.2008, suma de 22.217,16 lei prin ordin de plată.
Reclamanta și-a restrâns acțiunea la plata dobânzii legale.
Potrivit art. 994 cod civil când cel ce a primit plata a fost de rea credință este dator a restitui atât capitalul cât și dobânzile. a contrario, nu datorează dobânzi cel care a fost de bună credință la primirea plății.
În prezenta cauză este vorba de o plată făcută din eroare.
La aprecierea bunei credințe a pârâtului instanța are în vedere faptul că anterior introducerii cererii pârâta a restituit aproximativ J din suma virată iar pe parcursul judecății aceasta a fost achitată în totalitate.
Nereținându-se că pârâta a fost de rea credință aceasta nu poate fi obligată la plata dobânzii și, întrucât a recunoscut pretențiile reclamantei la prima zi de înfățișare, aceasta nu datorează nici cheltuieli de judecată, dispozițiile art. 275 fiind incidente în cauză.
De altfel, pârâta a achitat integral debitul, iar notificările ce i-au fost adresate nu s-au făcut în condițiile art. 1079 Cod procedură civilă.
În cauză nu își găsește aplicarea regulii curgerii de drept a dobânzilor, apreciindu-se că obligația este comercială doar pentru reclamantă nefiind vorba de o plată propriu-zisă, fiind prin urmare necesară punerea în întârziere.
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Deși litigiul dedus judecății este de natură comercială, fiind delimitat de însăși calitatea de comercianți a părților, în mod greșit sau respins pretențiile prin invocarea dispozițiilor art. 1079 Cod civil, fiind ignorate astfel dispozițiile art. 1 din Cod comercial.
Fiind aplicabile în cauză dispozițiile 1079 alin. 2 pct. 1 Cod civil, instanța trebuia să constate că pârâta a fost de drept în întârziere.
Greșit s-a apreciat în sensul bunei credințe a pârâtei de vreme ce aceasta a restituit fracționat și în timp datoria.
Nici solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată nu a primit o soluție justă, în condițiile în care pârâta era de drept în întârziere, a fost invitată la conciliere și a făcut plăți în timpul judecății.
În drept, recurenta-reclamantă și-a subsumat criticile temeiurilor de reformare prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7,8,9 Cod procedură civilă.
Pentru motivele expuse succint mai sus, reclamanta a solicitat admiterea recursului, reformarea hotărârii criticate în sensul admiterii acțiunii sale restrânse, cu obligarea pârâtei plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta a formulat întâmpinare în cauză solicitând respingerea recursului, precizând că nu a avut raporturi comerciale cu reclamanta și că imediat ce a descoperit proveniența sumei virate în contul său și la solicitarea recurentei a început în măsura posibilităților restituirea acesteia.
Recursul de față este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Articolul 992-994 Cod civil reglementează plata nedatorată și restituirea ei, făcând distincție între situația în care cel care a primit-o a fost de rea-credință și situația în care a fost de bună-credință.
Desigur, recurenta a făcut din eroare o plată nedatorată, dar cel care a primit-o nu putea fi de bună credință câtă vreme a avut reprezentarea că plata nu i se cuvine.
Potrivit art. 994 Cod civil cel care a primit plata cu bună-credință este ținut numai la restituirea echivalentului îmbogățirii realizate, fără dobânzi sau fructele capitalului.
a contrario, reaua credință a lui accipiens reclamă obligarea sa la restituirea echivalentului îmbogățirii realizate, adică a sumei intrate în contul său pe nedrept, dar și a fructelor acestui capital, constând în dobânzi, calitatea de comercianți a părților nereclamând o punere în întârziere.
Faptul juridic al plății nedatorate a generat un raport juridic între cele două subiecte de drept, raport care a devenit litigios prin nelichidarea integrală a debitului de către pârâtă anterior sesizării instanței, așa încât nu poate fi primită apărarea pârâtei în sensul că buna sa credință rezultă din inexistența unui raport comercial cu reclamanta.
În condițiile în care pârâta a achitat eșalonat suma datorată, lichidând în totalitate debitul abia după acționarea sa în judecată, mai precis după aproape un an de la semnalarea de către pârâtă a erorii, este evidentă prejudicierea reclamantei, dar și poziția procesuală a pârâtei care nu poate fi, nicidecum, echivalată cu o încuviințare a pretențiilor deduse judecății care să determine exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată.
Așa fiind, curtea constată că judecătorul fondului a dat o interpretare greșită dispozițiilor legale incidente în cauză și a evaluat greșit materialul probator asimilat cauzei, împrejurare ce reclamă admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii restrânse derivând din plata nedatorată, pârâta urmând a fi obligată, ca parte căzută în pretenții, și la suportarea cheltuielilor de judecată, conform art. 274. Cod procedură civilă, dând astfel eficiență dispozițiilor art. 312 alin.3 teza I în referire la art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - B -, cu sediul în B,-, împotriva sentinței comerciale nr.259//04.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Modifică sentința comercială nr.259/4.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în sensul că:
Admite acțiunea restrânsă formulată de reclamanta - B - și obligă pe pârâta - COM SRL Cugir la plata sumei de 10.121,89 lei cu titlu de dobândă legală și la plata sumei de 7221,57 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (la fond și în recurs).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 08.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Elena Romila
Dr.- - - - - -
Grefier,
- -
Fond:
Red.
Tehnored.//20.11.2008/2 ex.
Președinte:Alexandrina ZahariaJudecători:Alexandrina Zaharia, Gina Ignat, Elena Romila
