Spete pretentii comerciale. Decizia 76/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 76/A-
Ședința publică din 03 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
-, judecător
- -, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, str. - -. nr.50, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.342/C din 14 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC SA, cu sediul în Pitești, B, -.3, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat A, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, pentru lichidatorul judiciar.Civ.Prof. Expert al intimatei- reclamante SC SA, lipsind apelanta- pârâtă AVAS
Procedura legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul intimatei- reclamantei depune la dosar întâmpinare, pe care o califică ca fiind concluzii scrise față de data depunerii și precizează că nu mai are de formulat alte cereri.
Curtea, constatând apelul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra acestuia, punând în discuție și cererea de suspendare a executării sentinței atacate.
Av. având cuvântul pentru intimata- reclamantă, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Cu privire la excepția necompetenței teritoriale și a prescripției dreptului la acțiune, arată că acestea au fost invocate de pârâtă la fond și au fost soluționate prin încheierea din 03.10.2007. În conformitate cu dispozițiile art.282 alin 2 din Codul d e procedură civilă, împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, iar prin apelul formulat, pârâta a înțeles să atace numai sentința 342/2008, fără a formula apel și împotriva încheierii de ședință din 03.10.2007. Pentru aceste considerente, solicită respingerea apelului ca inadmisibil.
Pe fond, precizează că cele două excepții sunt neîntemeiate, solicitând respingerea acestora, arătând că tribunalul în mod corect a reținut că în cauză este vorba de o competență teritorială alternativă, cererea putând fi introdusă la instanța de la locul plății. Astfel, reclamanta a înțeles să aleagă ca instanță competentă din punct de vedere teritorial Tribunalul Comercial Argeș.
În ceea ce privește excepția privind prescripția dreptului la acțiune, în speță este aplicabil Decretul 137/1958, termenul prescripției fiind cel de 3 ani.
Referitor la ultimul motiv de apel, solicită respingerea acestuia având în vedere că prejudiciul suferit de reclamantă nu poate fi limitat de valoarea contabilă, pentru a se repara prejudiciul, restituirea nu poate fi decât integrală, fără cheltuieli de judecată.
Cu privire la cererea de suspendare a executării sentinței, solicită respingerea acesteia ca rămasă fără obiect.
CURTEA
Constată că prin sentința nr.342/C din 14 mai 2008 Tribunalului Comercial Argeșa fost admisă în parte acțiunea formulată de SC SA, prin lichidator Societatea Civilă Prof. EXPERT, și a fost obligată a pârâta Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) la plata sumei de 353.851,11 lei, cu titlu de despăgubiri, și la 2.448 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel,tribunalula constatat că SC SA a solicitat obligarea pârâtei AVAS la plata sumei de 6.000.000 lei, reprezentând contravaloarea activului "Moară" precum și a cheltuielilor efectuate cu demolarea acesteia sub motiv că, după privatizarea societății, (contract de privatizare AG 21/2000), în condițiile OUG nr.88/1997, Legii nr.99/1999 și Legii nr.137/2002, prin sentința civilă nr.1433/2001 a Tribunalului Argeș și decizia civilă nr.377/27.02.2003 a aceluiași tribunal, irevocabile prin decizia civilă nr.1150/R/2003 a Curții de APEL PITEȘTI, reclamanta a fost obligată să restituie activul "Moară"; că reclamanta a notificat-o pe pârâtă, solicitând despăgubiri pentru bunul arătat, însă aceasta nu s-a conformat.
Tribunalul a mai constatat că, în drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.39 din Legea nr.137/2002, art.324din Legea nr.99/1999 și pe Contractul de privatizare AG 21/2000.
De asemenea,tribunalula constatat că pârâta AVAS a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, pe cale de excepție sau pe fond.
1. Pe excepție, pârâta a invocat necompetența teritorială a Tribunalului Argeș, sub motiv că potrivit art.5 teza 1, coroborat cu art.10 pct.1 Cod pr.civilă, competența soluționării cauzei aparține instanței de la domiciliul pârâtului. De asemenea, ea a invocat și excepția prescripția dreptului material la acțiune, invocând termenul de 1 lună prevăzut de art.39 din Legea nr.137/2002 și, în subsidiar, termenul de 3 luni de zile prevăzut de art.3228din OUG nr.88/1999. În fine, pârâta a arătat că și în condițiile în care s-ar admite că în speță se aplică termenul de 3 ani de zile, acesta începe să curgă de la data rămânerii irevocabilă a cererii de restituire în natură a activului "Moară".
2. Pe fond,tribunalula constatat că pârâta a solicitat ca obligația sa de despăgubire să fie limitată la valoarea contabilă de la data încheierii contractului de privatizare a activului arătat, și din acesta doar în proporție de 90,19% din valoarea arătată deoarece, prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni AG 21/2000 AVAS a vândut acțiuni ce reprezintă doar 90,19% din capitalul social al SC SA, diferența urmând a fi suportată de ceilalți acționari ai societății; în acest sens, aceasta a invocat dispozițiile art.3 alin.3 din Legea nr.31/1990, potrivit cărora acționarii răspund numai până la concurența capitalului social subscris.
1.1. Cercetând excepțiile, prin încheierea din 3.10.2007,tribunalulle-a respins sub motiv că textul art.8 Cod pr.civilă îndreptățește pe reclamantă să aleagă instanța de la domiciliul său; iar în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, tribunalul a înlăturat dispozițiile art.39 din Legea nr.137/2002-R, sub motiv că acest text vizează termenul în care se poate ataca o operație sau un act prevăzut în legea arătată, pe când în speță, nu se valorifică un astfel de drept reglementat de lege, ci dreptul de garanție specific dreptului comun pentru care termenul de prescripție este cel general de 3 ani și el curge de la data punerii în executare a hotărârii de obligare la restituirea bunului în litigiu și nu de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de restituire, invocând art.29 alin.1 din Legea nr.137/2002, care prevede că instituția publică implicată în actul de privatizare va asigura cumpărătorilor repararea prejudiciilor cauzate prin executarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile.
2.2. Pe fond,tribunalula constatat că prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni AG 21/15.06.2000 Fondul Proprietății de Stat, în calitate de asociat majoritar al reclamantei, a vândut lui G, reprezentant al reclamantei, pachetul majoritar de acțiuni, adică 317.211, reprezentând 90,19% din valoarea capitalului subscris, iar ulterior, prin hotărâri judecătorești irevocabile, reclamanta a fost obligată să restituie în natură activul "Moară", predat prin procesul-verbal din 12.06.2005 încheiat de executorul judecătoresc, iar prin sentința civilă nr.632 din 9.02.2004 a Judecătoriei Pitești, reclamanta a fost obligată să demoleze de pe terenul proprietatea reclamantului toate construcțiile ridicate de aceasta.
În drept,tribunalula constatat că în speță este incident art.324din OUG nr.88/1997, în varianta aflată în vigoare după modificarea adusă prin Legea nr.99/1989.
Relativ la valoarea despăgubirilor,tribunalula constatat că valoarea de circulație a activului în discuție (Moară și terenul în suprafață de 4.039 ) este de 353.851,11 lei, stabilit prin expertiză și că aceasta trebuie să fie valoarea despăgubirilor acordate reclamantei, în această valoare incluzându-se și lipsa de folosință a terenului ca și contravaloarea clădirilor demolate și a costului demolărilor.
Tribunalulnu și-a însușit teza pârâtei, potrivit căreia valoarea despăgubirilor se stabilește în funcție de valoarea contabilă a activului. În argumentare,tribunalula arătat că dispozițiile legale arătate mai sus nu limitează echivalentul bănesc al prejudiciului la valoarea contabilă a bunurilor.
La 11.07.2008, AVAS a declarat apel, criticând soluția instanței de fond ca nefondată.
1. Greșit a fost respinsă excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtă. Se susține că textul incident în cauză este art.5 teza I Cod pr.civilă și nu dispozițiile art.12 Cod pr.civilă.
2. Greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune. Se susține că instanța a aplicat greșit dispozițiile art.39 din Legea nr.137/2002, ce reglementează termenul de prescripție de 1 lună, deși reclamanta, invocând dreptul special la despăgubire prevăzut în art.324din Legea nr.99/1999, înseamnă că și termenul de prescripție este reglementat în același act normativ, adică cel de 1 lună, invocat de pârâtă și nu termenul general de 3 ani de zile, reținut de instanța de fond.
3. Greșit instanța de fond a reținut că pentru valoarea despăgubirilor acordate criteriul de evaluare este cel al valorii de circulație și nu al valorii contabile. Se susține că textul art.324din Legea nr.99/1999 nu poate conduce la concluzia reținută de instanță cu privire la criteriul arătat mai sus; că interpretând astfel reclamanta a fost îmbogățită fără justă cauză, că valoarea pachetului de acțiuni vândut de AVAS a fost de 793.027,5 lei și nu este rațional ca pentru un singur activ, "Moară", aceasta să fie obligată la plata sume de 353.851,11 lei.
Apelul nu este fondat.
1. Nu este fondată prima critică. Curtea constată că instanța de fond a aplicat corect textul art.8 Cod pr.civilă, potrivit căruiaererile îndreptate împotriva statului, direcțiilor generale, regiilor publice, caselor autonome și administrațiilor comerciale, se pot face la instanțele din capitala țării sau la cele din reședința județului unde își are domiciliul reclamantul.
Apelanta susține că instanța de fond ar fi aplicat textul art.12 Cod pr.civilă. În realitate, curtea constată că prin încheierea din 3 octombrie 2007, instanța de fond, soluționând excepția arată, nu a făcut nicio referire la acest text.
Curtea constată că ipoteza prevăzută de textul art.8 Cod pr.civilă, adică litigiul născut între o autoritate de stat și un particular, se aplică în speță, deoarece acest litigiu este născut între o autoritate (AVAS) și un particular (SC SA).
2. Nu este fondată nici a doua critică.
Nu poate fi reținută teza apelantei, potrivit căreia în speță s-ar aplica termenul de prescripție prevăzut de art.39 din Legea nr.137/2002 și nu termenul de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1960.
Curtea constată că potrivit art.39 din Legea nr.137/2002termenul de prescripție pentru introducerea cererii prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut de prezenta lege, deOrdonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările și completările ulterioare, precum și de celelalte legi speciale din domeniul privatizării ori se valorifică un drept conferit de acestea este de o lună de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască existența operațiunii sau actul atacat ori de la data nașterii dreptului, cu excepția cererilor privind executarea obligațiilor prevăzute în contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni ale societăților comerciale privatizate, precum și a celor în desființarea acestor contracte cărora li se aplică termenul general de prescripție. Termenul prevăzut de acest text nu se aplică în cauză, deoarece, chiar în teza a II-a a acestui text se arată că sunt exceptate de la această regulă obligațiile prevăzute în contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni. Curtea, constată că obligația de despăgubire prevăzută de art.324din Legea nr.99/1999, este o aplicare particulară a regulii generale de garanție pentru evicțiune, specifică contractelor translative de proprietate, regulă a cărei aplicare o regăsim în textul art.1337 Cod civil, ce prevede obligația vânzătorului de a garanta pe cumpărător pentru evicțiune. Privatizarea nu a însemnat doar vânzarea activelor, ci și garanția că bunurile trecute din proprietatea publică în cea privată, este conformă cu conținutul contractului.
În concluzie, termenul de prescripție a acțiunii în despăgubire prevăzută de art.324din Legea nr.137/2002, este de 3 ani, termenul general, și nu termenul de 1 lună de zile, prevăzut de art.39 arătat mai sus.
3. Nici a treia critică nu este fondată.
Apelanta susține în esență că, textul art.324din Legea nr.99/1999 nu poate fi interpretat în sensul că despăgubirile acordate societăților privatizate, pentru cazul în care acestea au fost obligate să restituie un bun, trebuie să fie evaluate la valoarea de circulație.
Curtea constată că, dimpotrivă, acest text consacră regula despăgubirii integrale a societății aflată în situația arătată mai sus. Astfel, potrivit alin.5 din art.324al OUG nr.88/1997, modificat prin Legea nr.99/1999,în cazul în care prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă societățile comerciale sunt obligate la plata echivalentului bănesc al imobilelor, instituțiile publice implicate vor plăti direct fostului proprietar suma prevăzută în hotărâre.
Așa cum se observă, legiuitorul admite că instituția publică implicată în privatizare va plăti despăgubirile legate de bunul aflat în patrimoniul societății privatizate și care nu a putut fi restituit, la valoarea lui, stabilită prin hotărâre judecătorească. Se știe că Legea nr.247/2005 obligă Comisia centrală la despăgubiri pentru imobilele preluate de stat, evaluarea imobilelor fiind făcută la valoarea de circulație a acestora.
De asemenea, din interpretarea alin.2 al aceluiași text rezultă că despăgubirea se stabilește la valoarea de circulație a imobilului, căci potrivit acestui text:instituțiile publice implicate vor plăti societăților comerciale prevăzute la alin. (1) o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deținute de societatea comercială către foștii proprietari prin efectul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Așa cum se observă, textul prevede că despăgubirea trebuie să reprezintă echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituire, fără nicio precizare. Dacă legiuitorul dorea să prevadă condiția despăgubirii la valoarea contabilă a bunului, atunci ar fi făcut această precizare.
În concluzie, soluția instanței de fond de a acorda despăgubiri calculate la valoarea de circulație a imobilelor moară și teren, în suprafață de 40,39, ca și pentru imobilele pe care reclamanta a trebuit să le demoleze precum și pentru cheltuielile de demolare, toate însumând 353.151,11 lei, este legală.
Cum apelanta a criticat doar modul de evaluare a bunurilor, nu și evaluarea în sine, curtea își limitează verificarea legalității sentinței atacate doar la chestiunea de drept, anume criteriul de evaluarea prejudiciului suferit de societatea comercială privatizată care a fost obligată să restituie bunuri intrate în patrimoniul său prin privatizare.
Văzând și dispozițiile art.296 Cod pr.civilă, se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, str. - -. nr.50, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.342/C din 14 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC SA, cu sediul în Pitești, B, -.3, județul A și cererea de suspendare, ca fiid fără obiect.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
10.09.2008
Red.DV
EM/4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Polixenia Mincă
