Spete pretentii comerciale. Decizia 81/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 81/
Ședința publică din 13 Octombrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de reclamanta ""SRL, j/-, cu sediul în Reghin,-, județul M, împotriva Sentinței comerciale nr. 258/12.03.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților în litigiu s-au consemnat în Încheierea ședinței publice din o6 octombrie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi, 13 octombrie 2008.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 258 din 12 martie 2008, Tribunalul Comercial Mureșa admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta Asigurarea Românească SA și în consecință a respins cererea de chemare în judecată înaintată de reclamanta SRL Reghin împotriva pârâtei asigurare Românească "" SA - Sucursala
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta a soslicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 840.035 lei cu titlu de diferență de plată față de valoarea asigurată conform contractului de asigurare seria - de Apel Târgu -M nr. 00/11979/2005, contract care a avut ca obiect asigurarea facultativă a culturii de pomi fructiferi(meri) amplasată în Ferma nr. 4 Reghin, pentru perioada 16 aprilie 2005 - 30 octombrie 2005, producția asigurată fiind de 3477 tone, în valoare de 1.390.800 lei, codul d e risc stabilit fiind O3, adică grindină, ploaie torențială, efecte directe și risc de îngheți târziu de primăvară.
De asemenea, s-a avut în vedere că, cererea de chemare în judecată a fost depusă la oficiul poștal la data de 28 decembrie 2007 și că, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, în raporturile ce izvorăsc din asigurări, termenul de prescripție este de 2 ani. Întrucât pârâta a invocat acest termen, instanța, văzând prevederile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, a analizat mai întâi această excepție, luând în considerare momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție de 2 ani și anume, de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită. Astfel, a reținut că dreptul invocat de reclamantă este dreptul la despăgubiri, care se naște din momentul producerii riscului asigurat. Întrucât dreptul la acțiune s-a născut la 28 aprilie 2005, data la care cultura de măr a fost calamitată ca urmare a unei ploi torențiale cu căderi de grindină, instanța a admis excepția constatând că termenul de prescripție de 2 ani era deja împlinit la data formulării cererii de chemare în judecată.
Instanța a înlăturat apărarea reclamantei potrivit căreia dreptul său la acțiune s-ar fi născut în momentul în care pârâta i-a comunicat răspunsul negativ la cererea sa de despăgubiri, adică la data de 28 decembrie 2005, pe considerentul că nașterea dreptului la despăgubiri nu este condiționată de vreun accept din partea asiguratorului ci de producerea riscului asigurat.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu apel d e către reclamanta SRL Reghin, care a solicitat desființarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, motivând că, instanța trebuia într-o primă etapă să analizeze starea de fapt și raportat la textul legal, să clarifice care este momentul în care s-a născut dreptul la acțiune, în condițiile în care art. 3 alin. 2 din decretul nr. 167/1958 care reglementează termenul special de prescripție de 2 ani în raporturile ce izvorăsc din asigurare, nu precizează și momentul de la care începe să curgă acest termen.
Apelanta a mai învederat faptul că instanța, în mod nelegal, a invocat o prevedere generală - art. 9 din Legea nr. 136/1995, care stipulează că la producerea riscului asigurat, asiguratorul se obligă să plătească asiguratului despăgubiri, deoarece, în opinia apelantei, nu era suficient să aibă loc un fenomen meteorologic pentru a se și produce riscul asigurat, fiind esențială și obligatorie analizarea clauzelor contractuale pentru determinarea momentului nașterii dreptului la acțiune.
În motivarea apelului s-a mai precizat că reclamantei i s-a comunicat la 28 decembrie 2005 că nu i se datorează despăgubiri deoarece din actele de la dosarul de daună AG 002/05 și din procesul verbal de constatare a rezultat că dauna s-a produs în perioada premergătoare terminării înfloritului și conform art. 7.2. lit."c" din contract, asiguratorul nu avea răspundere, deci nu datorează despăgubiri. S-a precizat că, faptul că asiguratorul a amânat comunicarea poziției sale până când a încetat contractul, pentru ca apoi să îl rezilieze și să invoce prescripția, constituie dovezi de rea-credință, de culpă procesuală, care nu pot fi invocate în apărare. S-a mai făcut trimitere la clauzele contractuale 1.7; 1.8; 12.3; 12.8; 15.1 și 16.12, referitoare la etapele procedurale contractuale ce se impun a fi parcurse din momentul producerii riscului asigurat, începând cu înștiințarea asiguratorului și continuând cu stabilirea cuantumului despăgubirilor. S-a subliniat că plata despăgubirilor, conform contractului, trebuie făcută în 15 zile de la constatarea definitivă a daunei.
Apelanta a mai subliniat faptul că a achitat integral și în termen primele de asigurare, unica obligație corelativă a pârâtei fiind aceea de despăgubire.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate în calea de atac devolutivă a apelului, instanța apreciază că argumentele apelantei nu pot duce la modificarea datei ce reprezintă momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție, special în materia asigurărilor de 2 ani.
Contractul de asigurare nr. - încheiat între părțile litigante la 11 aprilie 2005, prevede la Cap. "" 1.7. că la producerea riscului asigurat, asiguratorul își asumă răspunderea de a plăti despăgubiri.
Potrivit actului de la fila 10 dosar fond, reclamanta a înștiințat asiguratorul despre fenomenul meteorologic (ploaie torențială cu căderi de grindină) din data de 28 aprilie 2005, dată la care cultura de măr i-a fost calamitată.
S-a întocmit raportul inspecției de risc (filele 11-12) după care, reclamanta a trimis noi înștiințări asiguratorului cu privire la fenomenele meteorologice (ploi torențiale cu căderi de grindină) din 6 mai 2005 și 5 iunie 2005 (filele 13-15). S-a întocmit procesul-verbal preliminar la data de 11 mai 2005 (filele 17-18) iar la 28 decembrie 2005, asiguratorul răspunde cu privire la dauna produsă pomilor fructiferi din 28 aprilie 2005 că nu datorează despăgubiri.
În procesul verbal de conciliere de la fila 24 dosar fond, se menționează punctul de vedere al reprezentanților cu precizarea că, nu a fost efectuat calculul despăgubirilor întrucât asiguratorul nu datorează despăgubiri, primele de asigurare fiind restituite asiguratului în luna ianuarie 2006.
În condițiile în care prima instanță a soluționat cererea pe excepția prescripției, nu pe fondul acesteia, instanța de apel nu poate analiza modul în care s-au îndeplinit etapele procedurale prevăzute în contract sau incidența clauzei care exonerează asiguratul de răspundere. doar dacă s-a îndeplinit termenul de prescripție de 2 ani în raport de momentul de la care începe să curgă acest termen.
Așa cum a statuat și - Supremă de Justiție, potrivit art. 7 alin. 3 din Decretul 167/1958, art. 947 alin. 2 și art. 1057 Cod civil, dreptul la acțiune al asiguratului se naște la data producerii riscului asigurat, iar dispozițiile menționate sunt aplicabile asiguratului în cazul acțiunii sale pentru despăgubiri. Cum data producerii riscului asigurat în cazul dedus judecății este 28 aprilie 2005, chiar și în raport de fenomenele meteorologice ulterioare care au avut loc la 6 mai 2005 și 5 iunie 2005, dreptul la acțiune în despăgubiri al asiguratului s-a prescris la o dată cu mult interioară celei la care s-a formulat cererea de chemare în judecată și anume: 28 decembrie 2007.
Asiguratul nu avea nici motiv să aștepte un accept de plată din partea asiguratorului, el trebuind să solicite acestuia plata despăgubirilor în cadrul termenului de 2 ani de la data producerii riscului asigurat, cu atât mai mult cu cât de la data întocmirii procesului-verbal preliminar, 10 mai 2005, asiguratorul nu a mai procedat la evaluarea pagubelor și stabilirea despăgubirilor și a manifestat pasivitate față de adresele reclamantei din 1 septembrie 2005 și 26 octombrie 2005 prin care anunța începerea recoltei la măr, respectiv încheierea recoltării fructelor (filele 19,20).
Prima instanță în mod corect a înlăturat apărarea reclamantei față de excepția prescripției dreptului la acțiune legată de data refuzului plății despăgubirilor, deoarece într-adevăr legiuitorul nu a condiționat plata despăgubirilor de acceptul asiguratorului. Asiguratorul datorează despăgubiri în baza Legii nr. 136/1995 și a contractului de asigurare în condițiile respectării clauzelor contractuale și nu poate să refuze plata decât în limitele cadrului legal și contractual, astfel că nu se justifică faptul că asiguratul a așteptat "un mod de soluționare a daunelor", deși știa, conform legii, că împotriva sa curge termenul de prescripție de 2 ani.
Pentru considerentele arătate, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta "" SRL, cu sediul în Reghin,-, județul M, împotriva sentinței comerciale nr. 258 din 12 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/4ex
Jud.fond:
-12.11.2008-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
din
DECIZIA nr. 81/
Ședința publică din 13 Octombrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pentru considerentele de fapt și de drept ce vor rezulta din cuprinsul deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta "" SRL, cu sediul în Reghin,-, jud.M, împotriva sentinței comerciale nr. 258 din 12 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2008.
PREȘEDINTE /ss/semnătura indescifrabil
JUDECATOR/ss/semnătura indescifrabil
JUDECATOR/ss/semnătura indescifrabil
GREFIER
Pe rol judecarea apelului formulat de reclamanta ""SRL, j/-, cu sediul în Reghin,-, județul M, împotriva Sentinței comerciale nr. 258/12.03.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
