Spete pretentii comerciale. Decizia 82/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.82/A-
Ședința publică din 02 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
- - - președinte secție
- -- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de pârâta - SERV SRL cu sediul în A,-, județul T, împotriva sentinței nr.295/C din 11.03.2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta - SA cu sediul în B, nr.239, sector 1.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru intimata-reclamantă, lipsă fiind apelanta-pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 5 lei potrivit chitanței nr.-/19.03.2009 (fila 11 din dosar) și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul intimatei-reclamante depune la dosar întâmpinare (în două exemplare), precizând că nu are de formulat cereri prealabile.
Instanța, față de momentul depunerii la dosar, califică întâmpinarea ca fiind concluzii scrise.
De asemenea, solicită reprezentantului intimatei-reclamante să precizeze dacă există legătură între pretențiile solicitate prin cererea reconvențională și cele solicitate prin acțiunea principală, în sensul că acestea derivă din același raport juridic, iar dacă nu există acest raport să precizeze dacă pârâta-reclamantă - SERV SRL a realizat procedura concilierii directe anterior formulării cererii reconvenționale din speță.
Reprezentantul intimatei-reclamante precizează că nu există raport unic între cele pretențiile celor două părți, iar concilierea directă inițiată de apelanta-pârâtă nu există.
Instanța, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimata-reclamantă - SA, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței tribunalului ca fiind legală și temeinică, având în vedere precizările din concluziile scrise depuse la dosar.
CURTEA
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 23.05.2008, reclamanta - Bac hemat în judecată pe pârâta SERV -A solicitând obligarea acesteia la plata sumei totale de 170.936,04 lei, din care 91.043,65 lei reprezintă contravaloarea facturilor neachitate de carburanți emise în baza contractului nr. J 6154/04.09.2006 și 75.313,06 lei reprezintă penalități de întârziere calculate până la data de 18.03.2008 în baza clauzelor contractuale, plus cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, în esență, reclamanta a arătat că, în ceea ce privește competența teritorială a Judecătoriei Pitești de a soluționa prezenta cerere, sunt incidente normele competenței teritoriale alternative în domeniul comercial, respectiv cele care se referă la instanța locului plății, iar cât privește procedura prealabilă a concilierii directe, aceasta s-a efectuat în condițiile prevăzute de art.7201Cod proc.civilă și a fost întocmit procesul-verbal care a consemnat punctele de vedere ale ambelor părți.
Cu privire la temeiul juridic al pretențiilor sale, reclamanta a arătat că între părți s-au derulat operațiuni de vânzare-cumpărare de carburant pe bază de carduri, în acest scop încheindu-se Contractul nr.6154/2006, în baza căruia a emis spre plată pârâtei 3 facturi în sumă totală de 91.043,65 lei: factura nr.-/06.07.2006 pentru suma de 13.191,37 lei, factura nr. -/10.09.2006 pentru suma de 78.524,37 lei și factura nr. -/10.10.2006 pentru suma de 1639,80 lei.
Potrivit art.2 din Secțiunea 5 contractului, plata carburanților achiziționați trebuia să se facă în termen de 30 de zile de la emiterea facturilor, însă clientul debitor nu și-a executat această obligație acumulând un debit în sumă de 91.043,65 lei, care a generat și penalități de întârziere în sumă totală de 75.313,71 lei, calculate de la data scadenței facturilor și până la data de 18.03.2008, în procent de 0,15% pe zi întârziere, potrivit Secțiunii nr.5, Secțiunii nr.9 și Secțiunii nr.10.1 din Anexa 1 contractului litigios.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.10 pct.4, art.12 și art..7201Cod proc.civilă, art.35 Cod comercial și art.969, art.970, art.1073, art.1361, art.1363 și art.1294 Cod civil.
Pârâta SERV a invocat nerealizarea concilierii directe în sensul neîncheierii unui act semnat și parafat de ambele părți întrucât, la data când părțile s-au întâlnit, s-a încheiat un proces-verbal în care s-a consemnat că pârâta recunoaște debitul, însă a propus stingerea datoriei prin compensare cu suma de 49.619,68 lei, la care se adaugă dobânda legală datorată până la data efectuării plății, reprezentând contravaloare acciză achitată în plus de pârâtă și nerestituită, provenind din facturile -/08.07.2005 și -/14.07.2005.
La data de 17.09.2008, pârâta a depus la dosarcerere reconvenționalăprin care, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă, a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 49.619,68 lei, reprezentând acciză în plus la care se adaugă dobânda legală datorată până la data efectuării plății, sau compensarea pretențiilor reciproce ale părților.
În motivarea acestei cereri, pârâta-reclamantă a arătat că în baza contractului DJ nr.2078/30.08.2005 privind vânzarea și livrarea de produse petroliere, Sucursala Pitești i-a livrat combustibil lichid ușor ( tip III) în două tranșe facturate la plată cu facturile nr.-/08.07.2005 și nr.-/14.07.2005, pentru care SERV a achitat în plus acciză în sumă totală de 49.619,68 lei.
Cele două facturi au fost emise la o dată ulterioară intrării în vigoare a HG 610/23.06.2005 pentru modificarea și completarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul fiscal, care prevedea în cuprinsul art.I lit.E din Titlul VII - Accize, că pentru combustibilul lichid ușor, utilizat în exclusivitate la producerea energiei termice, se datorează bugetului de stat o acciză la nivelul accizei datorate pentru păcură și nu la nivelul accizei datorate pentru motorină, cum a calculat reclamanta.
Pârâta reclamantă a susținut că a făcut nenumărate demersuri pentru recuperarea diferenței de preț plătită în plus, iar cu adresa nr.2096/12.05.2006 chiar a convocat-o pe reclamanta-pârâtă la concilierea directă prealabilă, punctul de vedere al acesteia exprimat cu acel prilej fiind acela că prevederile HG 610/2005 nu se aplică în cazul deoarece produsul livrat de aceștia se încadrează în categoria uleiurilor grele, cu toate că actul normativ nu face distincție între un sortiment sau altul de combustibil, ci se referă la combustibilul lichid ușor utilizat în exclusivitate pentru producerea energiei termice.
În drept, pârâta-reclamantă și-a întemeiat cererea reconvențională pe prevederile HG 610/2005, precum și pe art.968, 998, 1073, 1075 și urm. și art.1088 Cod civil, fiind depuse în dovedirea ei înscrisurile aflate la filele 95-112.
Reclamanta pârâtă a invocatexcepția prematurității introducerii acțiunipentru neîndeplinirea procedurii concilierii,iar pe de altă parteexcepția prescripției dreptului material la acțiune.
Reclamanta pârâtă a susținut că pârâta reclamantă nu a făcut dovada comunicării adresei 2096/12.05.2006 intitulată "Convocare în vederea concilierii directe", nici a faptului că acestei convocări i-ar fi fost anexate actele doveditoare pe care sprijină pretențiile sale.
În privința prescripției, s-a arătat că pretențiile pârâtei-reclamante sunt prescrise prin trecerea termenului de 3 ani prevăzut de Decretul 167/1958 în raport de data emiterii celor două facturi (08.07.2005 și 14.07.2005) și de ce-a a introducerii cererii pentru recuperarea debitului a fost introdusă (17.09.2008).
Pe fond, reclamanta-pârâtă a arătat că cererea reconvențională nu este întemeiată, iar cota de acciză pentru produsul produs în și vândut exclusiv pentru producerea energiei termice este la același nivel cu cota de acciză pentru motorină, astfel că nu sunt incidente prevederile fiscale ale HG 610/2005.
Prin Sentința comercială nr.5891/15.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Piteștia admis excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei și și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Comercial Argeș, în raport de valoarea sumei pretinse prin acțiune și de dispozițiile art.2 pct.1 Cod proc.civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei din urmă instanțe la data de 27.10.2008, sub nr. de dosar -.
La termenul de judecată din 04 martie 2009 instanța a respins excepția prematurității invocată de ambele părți.
Prin Sentința comercială nr.295/C/11.03.2009 Tribunalul Comercial Argeșa admis cererea reclamantei-pârâte, obligând-o pe pârâta-reclamantă SERV L la plata sumei de 166.356,71 lei, din care 91.043,65 lei reprezintă c/val facturi neachitate și 75.313,06 lei reprezintă penalități de întârziere calculate până la 18.03.2008, precum și la plata sumei de 4.579,33 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Totodată, a respins cererea reconvențională, constatând ca fiind prescris dreptul la acțiune al pârâtei- reclamante.
În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut că, în baza contractului nr. J 6154/20.10.2006, reclamanta a furnizat pârâtei produse petroliere. Întrucât pârâta nu a plătit la scadență valoarea înregistrată în cele trei facturi emise cu ocazia livrării mărfii, reclamanta a aplicat art. 10.1 din contract, calculând penalități de 0,15% pe zi întârziere la debitul principal restant.
Cu ocazia concilierii prealabile directe din data de 31.07.2007, reprezentanții pârâtei au recunoscut debitul pretins - compus din debitul de bază restant în sumă de 91.043,65 lei, conform celor trei facturi emise de reclamantă, și din 43.005,41 lei, penalități de întârziere calculate la acesta până la data concilierii - însă au solicitat compensarea acestor sume cu suma de 49.619,68 lei, reprezentând contravaloarea accizei achitată de pârâtă în plus prin facturile nr.-/08.07.2005 și -/14.07.2005. Părțile nu au convenit cu acel prilej să compenseze debitele.
Excepția prematurității acțiunii reclamantei, invocată de către pârâtă tocmai pentru faptul că la finele procesului-verbal de conciliere se arată că recuperarea debitului pe calea unei eventuale acțiuni în justiție se va amâna până la data acceptării/respingerii compensării, a fost respinsă de către instanță pentru că reclamanta a dovedit că a inițiat și a desfășurat procedura concilierii directe prealabile în condițiile impuse de prevederile art.7201Cod procedură civilă, care nu conține și prevederi referitoare la încheierea unui acord între părți cu prilejul concilierii privind data când se va introduce la instanță acțiunea în pretenții, ci doar acordă părților posibilitatea expunerii punctelor de vedere proprii cu privire la suma pretinsă, acestea putând sau nu să ajungă la un acord privind plata ei fără să se mai ajungă la judecată.
Tribunalul a reținut incidența dispoz. art.969 cod civil (Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și obligă la respectarea lor) și a admis cererea reclamantei pentru debitul în sumă de 91.043,65 lei reprezentând contravaloarea facturilor nr.-/06.07.2006, nr. -/10.09.2006 și nr. -/10.10.2006, cât și pentru penalitățile de întârziere în plată în sumă de 75.313,06 lei, calculate până la data de 18.03.2008 potrivit clauzei penale stipulate în contract.
În privința cererii reconvenționale, Tribunalul a reținut că pârâta reclamantă este scutită de efectuarea procedurii concilierii directe, conform dispozițiilor art.7205alin.1 Cod procedură civilă, câtă vreme pretențiile sale sunt formulate pe calea unei cereri reconvenționale.
Tribunalul a reținut, însă, temeinicia excepției prescripției dreptului material la acțiune al pârâtei-reclamante SERV în raport de termenul de 3 ani prevăzut de dispozițiile art.1 și art.3 din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă și de faptul că pârâta-reclamantă nu a pretins și nici nu a dovedit că prescripția s-ar fi întrerupt în vreuna din modalitățile prevăzute de art.16 din același act normativ.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta reclamantă - SERV SRL care, invocând dispoz. art. 282 și următ. proc.civ. a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul soluționării cererii reconvenționale.
Astfel, se susține că în mod greșit a reținut prima instanță incidența termenului prescripției extinctive de 3 ani prev. de Decretul nr. 167/1958, iar nu incidența termenului de 5 ani, având în vedere că acciza este o plată datorată bugetului de stat.
Pe de altă parte, chiar dacă ar fi reținut termenul de 3 ani, cursul prescripției a fost întrerupt, potrivit art. 16 din Decret, prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie.
Astfel, în urma solicitării - prin adresa nr. 3764/16.09.2005 - a accizei plătite suplimentar pentru combustibilul lichid ușor achiziționat de la SA în perioada 08.07.-16.09.2005, apelantei pârâte i-a fost restituită, la data de 06.10.2005, de către Sucursala A, suma de 58.804,08 lei. În acest fel, intimata reclamantă a recunoscut dreptul apelantei pârâte de a obține și restituirea sumelor plătite cu titlu de acciză prin facturile arătate în cererea reconvențională.
Examinând apelul prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate de către apelantă, precum și în raport de dispoz. art. 292 și 294 și următ. proc.civ. Curtea constată că apelul nu este fondat.
Potrivit art. art.7205alin.1 proc.civ. "Dacă pârâtul are pretenții împotriva reclamantului derivând din același raport juridic, el poate face cerere reconvențională. În cazul litigiilor prevăzute de art. 7201nu este necesară o altă încercare de conciliere".
În speță, pretențiile reclamantei-pârâte rezultă din contractul comercial nr. J 6154/20.10.2006, iar cele ale pârâtei-reclamante din contractul DJ nr. 2078/30.08.2005.
Prin urmare, pretențiile reciproce ale părților nu au același izvor juridic. Cum pretențiile pârâtei-reclamante se înscriu în dispoz. art. 7201.proc.civ. - fiind comerciale și evaluabile în bani - și nu se încadrează în excepția prev. de art. 7205alin.1, rezultă că, pentru acestea și înainte de formularea cererii reconvenționale, pârâta trebuia să parcurgă procedura concilierii directe cu reclamanta, fapt care nu s-a realizat și care, astfel, atrage inadmisibilitatea cererii în temeiul art. 109 alin. 2.proc.civ.
În fapt, pârâta reclamantă a depus la dosar o cerere de conciliere directă, emisă către reclamantă la data de 12.05.2006 pentru data de 29.05.2006 (fila 102 dosar judecătorie), fără însă a face dovada comunicării acesteia către reclamantă, precum și dovada rezultatului concilierii conf. art. 7201alin. 4 și 5.proc.civ. ori răspunsul emis de către reclamantă și pe care pârâta îl invocă în considerentele cererii reconvenționale. În aceste condiții, procedura concilierii directe apare ca nefiind realizată.
Pe de altă parte, în mod corect a reținut prima instanță incidența termenului de prescripție extinctivă de 3 ani prev. de art. 3 teza I-a din Decretul nr. 167/1958, întrucât pretențiile pârâtei nu sunt unele fiscale, ci comerciale, supuse acestui termen general de prescripție. Ca atare, chiar dacă în raportul dintre reclamanta pârâtă și organele fiscale poate opera un alt termen de prescripție dat de natura fiscală a taxei pe care reclamanta trebuie să o depună la bugetul de stat, acest termen nu este aplicabil relației strict comerciale născute între părțile cauzei și constând în vânzarea-cumpărarea de produse accizabile.
În final, Curtea constată că restituirea unei sume plătită suplimentar cu titlu de acciză nu este de natură a întrerupe cursul prescripției, întrucât acciza restituită nu a fost plătită în temeiul contractului DJ nr. 2078/30.08.2005 (în discuție în cauză pe cererea reconvențională), ci în temeiul altor raporturi juridice anterioare menționatului contract. Prin urmare, restituirea altor accize "suplimentare" fără legătură cu cele rezultate din contractul de mai sus nu are valoarea de "recunoaștere a dreptului a cărui acțiune se prescrie" și, ca atare, nu poate întrerupe cursul prescripției pretențiilor rezultate din acest contract.
Pentru cele expuse, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta-reclamantă - SERV SRL cu sediul în A,-, județul T, împotriva sentinței nr.295/C din 11.03.2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta-pârâtă - SA cu sediul în B, nr.239, sector 1.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 septembrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red. /4 ex./07.09.2009
Jud.fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Fabiola
