Spete pretentii comerciale. Decizia 84/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA NR.84/
Ședința publică de la 09 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE- dr. - -
JUDECĂTOR 1: Sarmisegetuza Tulbure dr.- -
Grefier -- -
-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată judecarea apelului declarat de pârâta C " " A, cu sediul în comuna, judetul G, împotriva sentinței civile nr.3052 din 31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata C "" SA G, având ca obiect- pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 30 septembrie 2009 și consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 9 octombrie 2009, când a pronunțat următoarea hotărâre;
CURTEA
Asupra apelului de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați sub nr-, reclamanta C "" A prin administrator judiciar C "Gradual" Las olicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta C " " SA să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 302.338,07 lei din care suma de 122.011,14 lei cu titlu de preț, suma de 180.056,07 lei cu titlu de penalități și suma de 270,86 lei cu titlu de dobândă legală.
În motivarea cererii, a arătat că în baza raporturilor comerciale derulate între părți, a livrat pârâtei marfă, a executat diferite lucrări și a prestat de servicii (lucrări de reparații) pentru care s-au emis facturi fiscale în valoare de 122.011,14 lei care nu au fost achitate. A mai arătat că a respectat procedura de conciliere prevăzută de art.7201proc.civ.
Judecătoria Galați, prin sentința civilă nr.277 din 16 ianuarie 2007 declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, secția comercială, motivat de faptul că valoarea obiectului cererii de chemare în judecată este în cuantum de 302.338,07 lei și că în temeiul art.2 pct.1 lit.a proc.civ. competența materială în soluționarea cauzei aparține tribunalului.
Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința comercială nr.3052 din 31 octombrie 2008 admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C "" A G și obligat-o pe pârâta C " " A, județul G la plata sumelor de 122.011,14 lei cu titlu de pretenții, 270,86 lei reprezentând dobânda legală și 122.011,14 lei cu titlu de penalități de întârziere. Totodată, a fost respins ca nefondat restul pretențiilor reprezentând penalități de întârziere.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că părțile în litigiu au încheiat în luna octombrie 2003 un contract de prestări servicii având ca obiect reparații și punerea în funcțiune a sistemului de irigații și lucrări de întreținere a drumurilor de exploatare și a altor căi de acces; că beneficiarul a semnat facturile emise pentru încasarea sumei totale de 119.687,35 lei, ceea ce conduce la concluzia că lucrările au fost executate; că la facturile la care nu au clauză penală pârâta a calculat dobânda legală conform Ordonanței nr.9/2000, aceasta însumând 270,86 lei: că penalitățile de întârziere solicitate de reclamantă sunt întemeiate doar în parte, raportat la textul art.4 alin.3 din Legea nr.469/2009, conform căruia totalul penalităților pentru întârziere în decontare, nu poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepția cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul.
Împotriva menționatei hotărâri, în termen legal, pârâta C " " Aad eclarat apel invocând următoarele motive:
- expertiza efectuată în cauză a arătat că nu există niciun act în evidența reclamantei din care să rezulte realizarea efectivă a lucrărilor asupra sistemului de irigații;
- nu există în evidența reclamantei procesul-verbal de recepție a lucrărilor;
- factura nr.-/decembrie 2003 fost emisă cu încălcarea textului art. 68(4) din Norma din 2002 de aplicare a Legii nr.345/2002, conform căruia: " pentru prestările de servicii decontate pe bază de situații de lucrări, cum sunt lucrările de construcții-montaj, facturarea se face la data confirmării situațiilor de lucrări de către beneficiarii acestora. În situația în care se încasează avansuri, se aplică și prevederile alin.(5).În dezvoltarea acestui motiv de apel s-a susținut că nu există situația de lucrări la momentul finalizării acestora, confirmată de pârâta beneficiară.
- reclamanta nu a dovedit realizarea condiției de la art.5 din contract pentru nașterea obligației de plată, respectiv existența unor "lucrări realizate". Factura nr.-/decembrie 2003 fost înregistrată în evidențele apelantei pârâte în contul 231- investiții în curs, ceea ce demonstrează faptul că la momentul emiterii facturilor și comunicării acestora către beneficiar, lucrările nu erau executate.
- în mod greșit a reținut prima instanță că simplul fapt al semnării de primirea facturii înseamnă recunoașterea efectuării lucrărilor. În mod nejustificat prima instanță a reținut că factura este semnată de reprezentantul legal al societății noastre. Din nicio probă nu rezultă identitatea și calitatea persoanei ce a semnat factura și nici calitatea de reprezentant al societății, factura fiind documentul financiar-contabil prin care se solicită efectuarea unei plăți și nicidecum izvorul obligației de plată.
- principiul înscris în art.969 civ. trebuie aplicat deopotrivă ambelor părți contractante nu numai reclamantei.
- criticile de mai sus aduse sentinței apelate sunt valabile și cu privire la soluționarea cererii reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 387.915.910 lei, exclusiv TVA, reprezentând contravaloarea unor lucrări de întreținere a drumurilor și căilor de acces pentru care a fost emisă factura nr.-/28 noiembrie 2003.
- nici în ceea ce privește suma de 1.323,88 lei reclamanta nu a produs dovezi. Nu toate avizele de expediție poartă semnături, iar cele semnate nu individualizează persoana și calitatea în care aceasta a semnat. La fel și facturile poartă semnături indescifrabile.
- cererea de obligare la plata penalităților este lipsită de obiect.
- prima instanță a obligat-o pe pârâtă la plata unei valori mai mari decât cea rezultată din actele dosarului și din cele reținute de instanță.
În ședința publică din 30 septembrie 2009 apelanta a susținut că mențiunile din procesul verbal de conciliere nu echivalează cu o recunoaștere a pretențiilor de către, care la 14 noiembrie 2006 fost revocat din funcție. În concluziile scrise de la fila 46 dosar fond apelanta a susținut că acest proces-verbal încheiat la data de 27 ianuarie 2006, chiar dacă s-ar aprecia că ar cuprinde o recunoaștere, este lipsit de orice forță juridică, întrucât, contrar art.1189 civ. nu cuprinde obiectul și cauza datoriei preexistente și nici data titlului primordial. Datoria recunoscută de este una nedeterminată și neindividualizată în ceea ce privește izvorul, cauza, obiectul și mai ales cuantumul său.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă C ""A G, a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat și menținerea sentinței apelante ca fiind temeinică și legală. Intimata reclamantă a susținut că prima instanță a analizat și a interpretat corect contractul încheiat de părți în luna octombrie 2003 și că o dovadă că lucrările au fost executate este procesul verbal de conciliere din 27 ianuarie 2006, în care reprezentantul apelantei pârâte a precizat că: "cunoaște de datoria cu care C " " Aar ămas neachitată și proveniența acesteia. și după ce va analiza cu directorul economic posibilitățile de plată, va aduce propunerea de eșalonare la "Gradual" Apreciază că într-un an va reuși să plătească cei 122.011,14 lei". S-a mai susținut că în contractul încheiat părțile în litigiu nu au inserat o clauză care să oblige la întocmirea procesului-verbal de recepție a lucrărilor; că executarea lucrărilor este confirmată de beneficiar prin înregistrarea facturilor ulterior executării (realizării lucrărilor); cele două situații de lucrări care poartă semnătura și ștampila părților contractante (contract încheiat în luna octombrie 2003) confirmă executarea efectivă a obiectului acestui contract de prestări servicii; că facturile acceptate la plată fac dovada împotriva destinatarului; ca o dovadă în plus că emitentul facturii și-a respectat obligațiile contractuale contestate de către apelanta pârâtă este și aceea că factura fiscală nr.-/28 noiembrie 2003 în valoare de 46.161,90 lei a fost achitată în parte rămânând de achitat o diferență de 45.309,13 lei, situație în care factura fiind acceptată la plată reprezintă un real izvor de obligații; chiar expertiza efectuată în cauză a reținut că în legătură cu facturile emise de către intimata reclamantă nu s-a purtat nici o corespondență legată de refuzul de plată, dimpotrivă acestea au fost înregistrate în evidența contabilă a apelantei pârâte; că se poate observa cu ușurință că atât contractul, cât și facturile emise pentru încasarea contravalorii serviciilor prestate au fost semnate de reprezentantul legal al apelantei pârâtei, respectiv, director general al C " " A; că apelanta nu a declanșat procedura de verificare de scripte, ceea ce face ca aceste facturi să producă toate efectele probatorii; că suma de 2.323,79 lei reprezintă contravaloare marfă și alte lucrări și prestații decât cele aferente contractului de prestări servicii din octombrie 2003, după cum urmează:
1. factura fiscală nr.- din 30.04.2004 în valoare de 11.90 lei,
2. factura fiscală nr.- din iunie 2004 în valoare de 886,98 lei,
3. factura fiscală nr.- din iunie 2004 în valoare de 25,59,
4. factura fiscală nr.- din 1.07.2004 în valoare de 35.70 lei,
5. factura fiscală nr.- din 21.07.2004 în valoare de 50 lei,
6. factura fiscală nr.- din 29.07.2004 în valoare de 23.80 lei,
7. factura fiscală nr.- din 1.10.2004 în valoare de 107.55 lei,
8. factura fiscală nr.- din 30.09.2005 în valoare de 1000 lei.
Total: 2323.79 lei.
Că penalitățile au fost calculate în temeiul clauzei penale înscrisă în contract, iar dobânda legală a fost calculată potrivit Ordonanței nr.9/2000.
Apelul nu este fondat;
Verificând sentința apelată prin prisma motivelor de apel și din oficiu, Curtea constată că prima instanță a făcut o interpretare și apreciere corectă a probelor administrate în cauză, a dispozițiilor art.969 civ. și a prevederilor Ordonanței nr.9/2000 și a textului art.4 alin.3 din Legea nr.469/2002 și că a pronunțat o hotărâre temeinică și legală care va fi menținută.
Este de necontestat că părțile în litigiu au încheiat contractul din octombrie 2003 (fila 5 dosar nr- al Judecătoriei Galați ) având ca obiect: "1. reparații și punere în funcțiune a sistemului de irigații- 6254.027,071 lei, exclusiv TVA; 2. lucrări de întreținere a drumurilor de exploatare și a altor căi de acces- 387.915.910 lei, exclusiv TVA".
Critica apelantei din primul motiv de apel nu poate fi reținută, întrucât la obiectivul nr.5 din raportul de expertiză contabilă, expertul a ajuns la concluzia că "facturile emise de C "" A ce fac obiectul cauzei au fost înregistrate în evidența contabilă a pârâtei " " A "(fila 104 dosar fond).
Nici următoarele două motive de apel nu sunt întemeiate, față de recunoașterea debitului cu ocazia efectuării concilierii directe, astfel cum rezultă din procesul-verbal din 27 ianuarie 2006 (fila 16 dosar) din conținutul căruia rezultă că reprezentantul apelantei pârâte, numita Aap recizat următoarele: "cunoaște de datoria cu care SC " " SA a rămas neachitată și proveniența acesteia. și după ce va analiza cu directorul economic posibilitățile de plată, va aduce propunerea de eșalonare la "Gradual" Apreciază că într-un an va reuși să plătească cei 122.011,14 lei". La momentul concilierii prealabile reprezentantul apelantei pârâte nu numai că nu a contestat debitul sau proveniența lui, ci s-a angajat, evident, în numele societății, să-l achite. În atare situație, nici motivul de apel referitor la nerealizarea condiției de la art.5 din contract nu este întemeiată, după cum după acceptarea la plată a facturilor, prin semnarea acestora, fără obiecțiuni sau refuzul la plată și înregistrarea lor în contabilitate, echivalează cu recunoașterea efectuării lucrărilor. Semnarea facturilor echivalează cu acceptarea lor și face dovada împotriva beneficiarului, respectiv a apelantei pârâte. De altfel, faptul că lucrările au fost efectuate rezultă și din plata parțială a facturii nr.- din 28 noiembrie 2003 în valoare de 46.161,90 lei, rămânând de achitat suma de 45.309,13 lei. Chiar în raportul de expertiză se reține că între părțile în litigiu nu s-a purtat nici o corespondență referitoare la refuzul la plata facturilor.
Nici critica referitoare la semnăturile indescifrabile de pe avizele de execuție nu este întemeiată. Curtea constată că apelanta pârâtă nu a făcut asemenea obiecțiuni nici la acceptarea la plată a facturilor și nici cu ocazia concilierii directe. În ceea ce privește, identificarea persoanei care a semnat avizele și facturile, nici în fața primei instanțe și nici în apel, apelanta nu a solicitat proba cu verificare de scripte și declanșarea acestei proceduri.
Curtea mai reține că revocarea din funcție a administratorului a avut loc la data de 14 noiembrie 2006, participarea acestuia la concilierea directă a avut loc la data de 27 ianuarie 2006, când acesta avea puteri depline să reprezinte societatea, fără vreo altă împuternicire, cum eronat pretinde apelanta.
În ceea ce privește, capătul de cerere privind plata penalităților, corect prima instanță a făcut aplicarea art.4 alin.3 din Legea nr.469/2002, cum tot corect la calculul dobânzii au fost avute în vedere prevederile Ordonanței nr.9/2000.
În raport de cele expuse mai sus, apelul declarat de pârâtă, nefiind fondat, urmează ca în temeiul art.296 proc.civ. să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâta C " " A, cu sediul în comuna, judetul G, împotriva sentinței civile nr.3052 din 31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 09 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Sarmisegetuza Tulbure dr.- - | JUDECĂTOR 2: Alexandrina Zaharia dr.- - |
Grefier, - - |
Red.
Tehno.O/19.10.2009/4 ex.
Fond-
Președinte:Sarmisegetuza TulbureJudecători:Sarmisegetuza Tulbure, Alexandrina Zaharia
