Spete pretentii comerciale. Decizia 85/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 85/A/2009

Ședința publică de la 23 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Marius Irimie

JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan

Grefier - -

Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta A împotriva Sentinței comerciale nr. 356/COM din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosar nr- (nr. în format vechi 2210/2006).

Se constată că la dosar s-au depus din partea reclamantei intimate A concluzii scrise, iar din partea pârâtei apelante A concluzii scrise și copia conformă cu originalul a Contractului de colaborare nr. 03/01.07.2003.

dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 16 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Asupra apelului de față:

Constată că prin sentința comercială nr. 356/COM/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- a fost obligată pârâta "" A să plătească reclamantei " " A suma de 18.148 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. -/13.02.2006 în valoare de 13761,66 lei și diferență neachitată din factura nr. -/29.08.2003 de 4387,07 lei, cu dobânda legală aferentă de la scadența fiecărei creanțe și până la plata integrală a debitului.

Prin aceeași sentință a fost respinsă acțiunea reclamantei formulată împotriva pârâtei "" din localitatea, jud. I ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că la data de 1.07.2003 între pârâta "" și reclamanta " " s-a încheiat contractul de colaborare nr. 3/2003 având ca obiect lucrări de abilitare, respectiv execuție la următoarele obiective: Școala Generală clasele I-VIII B de și Grădinița B de, respectiv Grădinița, jud. A, valoarea lucrărilor fiind de 191.000 USD pentru primul obiectiv și 90.000 USD pentru Grădinița.

Conform acestui contract, atât cheltuielile pentru executarea lucrărilor, respectiv materiale, manopere, utilaje, cât și profitul și cota de impozitare se vor împărți în mod egal între contractanți.

În temeiul contractului, reclamanta a emis factura nr. -/29.08.2003 reprezentând fier beton în valoare de 103.870.762 ROL, factură acceptată prin semnare și achitată parțial, respectiv în privința sumei de 60.000.000 ROL.

Raportat la cea de-a doua factură invocată de reclamantă, nr. -/13.02.2006 în valoare de 13761,66 lei reprezentând contravaloare lucrări executate la reabilitarea obiectivelor contractuale, prima instanță a apreciat că deși nu a fost acceptată de către pârâta "", temeinicia pretențiilor reclamantei este dovedită prin probele administrate în cauză. Din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de către doamna expert cât și martorii, instanța a reținut că acestea confirmă executarea lucrărilor de către reclamantă, contravaloarea acestora, menționată în cuprinsul expertizei, depășind cuantumul solicitat de către reclamantă.

Instanța a mai apreciat că în condițiile în care după data de 1.07.2003, moment al rezilierii contractului încheiat între pârâta " " în calitate de antreprenor general și pârâta "" în calitate de subantreprenor, lucrările au fost contractate de către reclamantă în temeiul contractului de subantrepriză nr. 920/11.11.2003, obiectivele fiind recepționate și date în folosință, nu se poate contesta calitatea corespunzătoare al lucrărilor executate.

S-a apreciat, în concluzie, că pârâta "" L nu și-a respectat obligația comercială rezultată din acordul de voință probat în cauză, astfel că, în temeiul art. 969 și 1073.civ. a fost obligată să achite reclamantei suma de 18.148 lei valoare rotunjită în cuprinsul concluziilor scrise din care 13761,66 lei reprezintă contravaloarea facturii nr. -/13.02.2006, iar suma de 4387,07 lei reprezintă contravaloarea parțială a facturii nr. -/29.08.2003.

În baza art. 43.com. pârâta a fost obligată inclusiv la plata dobânzilor legale aferente debitului de la data scadenței fiecăreia dintre facturile menționate și până la plata integrală a debitului.

Cât privește acțiunea reclamantei formulată împotriva pârâtei "" s-a constatat că în urma divizării antreprenorului general " " L înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J-, drepturile și obligațiile rezultate din Contractele de subantrepriză nr. 16/30.06.2003 încheiate cu subantreprenorul "" L și, respectiv, nr. 918/10.11.2003 și nr. 920/10.11.2003 încheiate cu reclamanta " " au fost preluate de către "" iar nu de către pârâta "", așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar.

Împotriva acestei soluții a declarat apel pârâta "" LAs olicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

În motivarea apelului se arată, în esență, faptul că factura nr. -/13.02.2006 invocată de reclamantă nu i-a fost niciodată comunicată, nefiindu-i înregistrată în contabilitate, nefiindu-i, prin urmare, opozabilă.

Cât privește, pe fond, pretențiile reclamantei care se prevalează de contractul de colaborare dintre părți, se solicită a se observa că reclamanta a încălcat în mod esențial acest contract convenind, în luna noiembrie 2003, să o elimine pe apelantă din relația de afaceri convenită prin respectivul contract, astfel încât să continue ea singură lucrările angajate. Acest aspect, se apreciază că rezultă în mod evident din împrejurarea că la data de 3 noiembrie, când s-a hotărât eliminarea sa, reclamanta a facturat către "" suma de 150.000 lei, această din urmă societate împreună cu reclamanta refuzând să efectueze la această dată un inventar al stadiului fizic al lucrărilor executate pentru a ști cu exactitate ce anume s-a executat până în acel moment.

Se mai susține că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile din contractul de colaborare și prin aceea că nu a fost capabilă să angajeze personalul necesar executării lucrărilor (aprovizionarea cu materiale revenind apelantei), motiv pentru care apelanta a fost nevoită să apeleze Penitenciarul Aiud cu care a executat lucrările de la de, plătind toate lucrările și manoperele necesare, inclusiv lucrările de săpături de fundații care au fost plătite de apelantă precum și lucrările de zidărie, executate de " " precum și lucrările metalice de către "", ambele plătite de apelantă.

Tot astfel, se susține că la momentul la care a fost eliminată de către reclamantă i-au rămas acesteia o serie de materiale și echipamente, aprovizionate de apelantă dar folosite ulterior de către reclamantă.

Cât privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată este criticat faptul că a fost obligată la plata totalității cheltuielilor de judecată deși cea mai mare parte a pretențiilor au fost formulate față de "" L, față de care acțiunea a fost respinsă.

Prin întâmpinare, reclamanta solicită respingerea apelului, invocând culpa exclusivă a apelantei în derularea relațiilor contractuale și a executării lucrărilor angajate.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată următoarele:

În mod întemeiat prima instanță a reținut, pe baza contractului de colaborare nr. 3/01.07.2003, a recunoașterii pârâtei și a declarațiilor martorilor audiați în cauză, precum și a celorlalte acte specifice depuse la dosar și expertizate în cauză, că, pe de o parte, cele două părți s-au obligat să execute o serie de lucrări de reabilitare la unele obiective, reprezentând construcții de interes public: școală, grădinițe, urmând a suporta în mod egal atât cheltuielile (materiale, manopere, utilaje) cât și eventualele beneficii (cota de impozitare, profitul) iar pe de altă parte, că aceste lucrări s-au executat în mod efectiv, prețul fiind încasat de către pârâtă de la antreprenorul general (singură această societate având o relație directă, contabilă și financiară cu " " L în calitate de antreprenor general al lucrărilor).

În aceste condiții, în care s-a dovedit în cauză realitatea lucrărilor executate și contribuția egală a celor două părți din prezenta cauză cu privire la suportarea cheltuielilor de execuție, este lipsită de relevanță împrejurarea că pârâta nu a acceptat una dintre facturile emise de către reclamantă respectiv, factura nr. -/13.02.2006 în valoare de 13761,66 lei reprezentând contravaloarea unora din lucrările de reabilitare executate și cu atât mai mult factura nr. -/29.08.2003 reprezentând fier beton în valoare de 103.870.762 lei vechi, plătită parțial.

Cât privește celelalte critici invocate de apelantă, se observă că acestea se referă la modul în care s-au derulat între părți relațiile pe baza contractului de colaborare, apelanta apreciind că aparține reclamantei intimate culpa pentru rezilierea respectivului contract, în principal datorită unei atitudini neloiale, ce a determinat pe antreprenorul general să întrerupă colaborarea cu apelanta, iar ulterior să continue doar cu pârâta intimată, cât și datorită neexecutării obligațiilor reciproce de colaborare. Cu toate acestea, pârâta apelantă nu a formulat o cerere reconvențională în sensul constatării unui eventual prejudiciu cauzat de atitudinea culpabilă a intimatei în vederea unei eventuale diminuări, prin compensare, a pretențiilor reclamantei. Oricum, chiar în lipsa unei cereri reconvenționale se constată că aceste pretenții nu sunt dovedite și nici determinate în sens material, astfel că nici indirect nu se poate realiza compensarea lor.

Cât privește cheltuielile de judecată, în mod întemeiat au fost stabilite în sarcina pârâtei apelante câtă vreme, fiind în majoritate cheltuieli cu expertiza, au fost făcute în vederea dovedirii pretențiilor față de pârâtă.

Față de cele menționate, se constată că apelul de față este nefondat, urmând a fi respins de atare.

În temeiul art. 274.pr.civ. apelanta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 2000 lei, reprezentând onorariu de avocat al intimatei.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE

Respinge apelul declarat de pârâta "" A împotriva sentinței nr. 356/COM/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.

Obligă apelanta să plătească intimatei " " A suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 23.10.2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red.

Th.

Ex.5/03.11.2009

Jud fond

Președinte:Marius Irimie
Judecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 85/2009. Curtea de Apel Alba Iulia