Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 798/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 798/2009
Ședința publică de la 23 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 3: Marius Irimie
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea DGFP H împotriva sentinței nr.436/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal părțile au fost lipsă.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța, având în vedere actele dosarului și faptul că recurenta a solicitat și judecarea în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Constată că prin sentința nr.436/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- a fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar SP Expert Insolvență, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei a SC COM SERV SRL, a fost descărcat lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități, acordându-i-se 2.678,20 lei cheltuieli judiciare și s-a respins cererea de antrenare a răspunderii
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Creditoarea DGFP Haf ormulat cerere la data de 16.07.2008 prin care a solicitat autorizarea pentru introducerea acțiunii în răspundere a administratorului G, cerere care a fost admisă de judecătorul sindic.
În motivarea cererii s-a arătat că pârâtul în calitate de administrator al debitoarei a făcut să dispară actele contabile ale debitoarei care nu au fost predate lichidatorului judiciar.
Prin neîntocmirea actelor contabile sau sustragerea acestora pârâtul a prejudiciat patrimoniul debitoarei și implicit pe creditorul bugetar.
De asemenea a susținut că fostul administrator a dispus în interes personal continuarea activității societății care în mod vădit ducea la încetare de plăți.
În drept s-au invocat disp.art.138 lit c și d din Legea nr.85/2006.
Cu privire la această cerere judecătorul sindic a reținut:
Conform art.138 din Legea nr.85/2006 răspunderea organelor de conducere pentru pasivul societății debitoare se poate antrena în cazul săvârșirii faptelor limitativ prevăzute de textul de lege menționat și numai dacă faptele respective au determinat starea de insolvență a debitoarei.
Aplicarea prev.de art.138 din Legea nr.85/2006 implică îndeplinirea cerințelor art.129 cod pr.civ. și prin urmare dreptul creditorilor sau al lichidatorului judiciar de a cere altor persoane decât societatea debitoare să achite creanțele,trebuie să izvorască dintr-un fapt a cărui comitere se dovedește prin probe administrate nemijlocit în procedura jurisdicțională.
Așa fiind,rezultă că la fel ca în cazul răspunderii delictuale întemeiată pe art.998,999 cod civil și în ipoteza răspunderii delictuale comerciale reglementate de art.138 din Legea nr.85/2006 creditorul sau lichidatorul judiciar este dator să probeze săvârșirea faptei ilicite determinate, raportul de cauzalitate dintre faptă, prejudiciu și cuantumul pagubei produse datoria delictului comercial.
Această concluzie se impune având în vedere că art.998,999 Cod civil și art.138 din Legea nr.85/2006 nu instituie o prezumție de culpă în sarcina administratorului.
Creditoarea s-a limitat la a invoca în susținerea cererii sale, prezumția vinovăției pârâtului întemeiată pe nepredarea actelor și continuarea activității.
Chiar și în această situație, prezumția este relativă și generală și trebuie completată cu probe administrate nemijlocit în instanță care să dovedească raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, cu atât mai mult cu cât lichidatorul judiciar prin rapoartele depuse a arătat că nu se poate reține în sarcina administratorului vreuna din faptele prev.de art.138 din Legea nr.85/2006.
Creditoarea nu a solicitat și nu a propus în instanță în susținerea cererilor lor întemeiată pe prev.art.138.
Judecătorul sindic a apreciat că nu s-a dovedit că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă sau că au făcut să dispară actele contabile ale debitoarei.
Judecătorul sindic apreciat că, în speță, creditoarea DGFP H nu a dovedit săvârșirea de către pârât a faptei delictuale care să conducă nemijlocit la prejudicierea averii debitoarei.
Față de cele dezvoltate mai sus și întrucât creditoarea nu și-a îndeplinit obligația prev.de art.1169 Cod civil, nefăcând dovada îndeplinirii condițiilor prev.de art.138 din Legea nr.85/2006 pentru atragerea răspunderii delictuale a pârâtului, cererea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea DGFP H solicitând modificarea în parte a sentinței recurate. în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere ale debitoarei.
În dezvoltarea motivelor de recurs DGFP H susține că simplul fapt al neținerii de către administratorul debitoarei a contabilității conform legilor contabile atrage răspunderea acestuia, deoarece nu există posibilitatea de a analiza activul patrimonial, modul în care a fost gestionat, modul în care au fost respectate dispozițiile legale, iar raportul de cauzalitate este demonstrat de înscrierea creanței creditorului în tabelul creanțelor.
Recurenta mai învederează că în speță nu sunt aplicabile regulile răspunderii civile delictuale, ci cele de pe temeiul răspunderi contractuale, unde culpa administratorului falitei ar fi prezumată întrucât nepredarea actelor contabile constituie faptă ilicită.
Mai susține că prejudiciul produs constă în însăși creanța care are caracter cert și nefiind recuperată.
În drept se invocă Legea nr.85/2006.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de creditoare raportat la probele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză curtea de apel constată că recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Nu poate fi primită critica recurentei privitoare la faptul că simplul fapt al neținerii contabilității atrage automat angajarea răspunderii administratorului falitei, o atare soluție făcând abstracție de dispozițiile din Capitolul IV al Legii nr.85/2006 ( art.138 - 142) care instituie o răspundere subiectivă limitată la fapte și persoane anume determinate, în condiții expres prevăzute în textul legii.
Curtea nu își poate însuși nici susținerea recurentei că faptele imputate pârâtului pot fi săvârșite cu intenție sau din culpă, cu privire la fiecare dintre aceste fapte necesitatea formei de vinovăție a intenției respectiv a unei intenții de fraudare a legii, fiind evidentă.
Astfel, cu privire la fapta de neținere a contabilității în conformitate cu legea imputată pârâtului în contextul articolului 138 lit.d din Legea nr.85/2006, în legătură cu neregulile contabile semnalate, se impun e constatarea că acestea trebuiau să fi fost provocate, deci săvârșite cu intenția de a eluda obligațiile fiscale prin înscrisuri necorespunzătoare în evidența contabilă, cea ce în cauză nu s-a dovedit.
Nici critica DGFP referitoare la inaplicabilitatea în speță a regulilor răspunderii civile delictuale și instituirea prejudiciului la valoarea tuturor creanțelor nu este întemeiată, în speță art.138 reglementând o răspundere civilă delictuală atipică, iar imposibilitatea recurentei de a recupera creanța nu constituie o premisă suficientă care să determine instanța să îl oblige automat pe fostul administrator social la plata creanței.
Raportat la aceste considerente, curtea de apel constată că sentința atacată este legală și temeinică, la adăpost de criticile formulate de creditoare, urmând ca în baza art.312 Cod pr.civilă, să fie respins recursul declarat de DGFP
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea DGFP H împotriva sentinței nr.436/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.4 ex./ 2.12.2009
Jud.fond
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă, Marius Irimie
