Spete pretentii comerciale. Decizia 87/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 87/2009
Ședința publică din data de 25 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chihișan
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare,pentru pronunțare, apelul declarat de pârâta SOCIETATEA DE asigurare SA și SC - SUCURSALA C- N, împotriva sentinței comerciale nr. 4499 din 27.11.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimații G și, având ca obiect pretenții.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 mai 2009, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4499 din 27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, a fost admisă cererea de chemare in judecata precizata introdusa de catre reclamantii G si, împotriva paratei SC SA si in consecinta a fost obligată parata la plata sumei de 222.485 Ron cu titlul de despagubiri rezultate din producerea riscului asigurat.
Totodată a fost obligată parata la plata sumei de 7227 Ron cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut u privire la exceptiile procesuale invocate pe parcursul solutionarii cauzei, urmatoarele: Prin prima intampinare depusa la dosar parata a invocat exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a SC SA - Sucursala C, deoarece aceasta entitate este lipsita de personalitate juridica si in consecinta nu poate sta singura in judecata.
invocarii acestei exceptii, reclamantii si-au precizat actiunea si au chemat in judecata in calitate de parata pe SC SA, renuntand implicit la judecata fata de sucursala Cas ocietatii comerciale enuntate. In aceste conditii exceptia invocata a ramas fara obiect.
Prin intampinarea depusa la data de 17.12.2007, parata a invocat exceptia lipsei procedurii prealabile de conciliere. La termenul din data de 17.12.2007 exceptia lipsei procedurii prealabile de conciliere a fost respinsa ca neintemeiata, deoarece parata a fost notificata prin executor judecatoresc cu privire la pretentiile concrete deduse judecatii. Mai mult, dosarul de daune depus in probatiune confirma ca intre parti au avut loc numeroase discutii si negocieri avand ca obiect temeiul despagubirii, cuantumul daunelor si modul de evaluare al acestora. In consecinta, parata a cunoscut anterior introducerii cererii de chemare in judecata pretentiile reclamantilor si temeiul acestora, motiv pentru care scopul concilierii a fost pe deplin atins. Prezenta cerere de chemare in judecata a fost introdusa tocmai datorita faptului ca partile nu au ajuns la un acord cu privire la cuantumul despagubirilor, astfel ca despagubirea in baza contractului de asigurare va fi acordata in baza unei hotarari judecatoresti. Chiar daca notificarea a fost comunicata suscursalei din C a SC SA, scopul concilierii a fost atins, deoarece angajatii sucursalei C sunt prepusi ai paratei SC SA.
Cu privire la fondul cererii de chemare in judecata, instanta retine urmatoarele: la data de 5 mai 2006 s-a incheiat intre parti un contract de asigurare a bunurilor mobile si imobile proprietatea reclamantilor, situate in localitatea Ciucea,-, jud. Cu aceeasi ocazie s-a intocmit si polita de asigurare completa a locuintei, cu precizarea ca durata asigurarii era cuprinsa intre 20.05.2006 si 19.05.2007. In cuprinsul acestei polite este mentionata atat valoarea de asigurare a bunurilor mobile si a imobilelor asigurate. Astfel, valoarea bunurilor imobile a fost evaluata la suma de 114.300 Euro, iar valoarea bunurilor mobile la suma de 4784, 31 Euro.
La data de 9 iulie 2006, la imobilul proprietatea reclamantilor a izbucnit un incendiu care a distrus in proportie de 80% atat bunurile mobile cat si bunurile imobile asigurate. A fost necesara interventia detasamentului de pompieri H care a intocmit un proces verbal de interventie. Ulterior producerii riscului asigurat reclamantii au inaintat o cerere de despagubire (instiintare de dauna ), si s-a intocmit un proces verbal de constatare. In cadrul dosarului de dauna a fost intocmit un raport de expertiza tehnica in specialitatea,procese pirogene si incendii prin care s-a concluzionat ca,incendiul s-a produs la vreme de noapte, intr-o locuinta in care nu se aflau persoane. C mai sigur este ca la plecare au fost lasat aparate electrice sub tensiune sau becuri aprinse, acestea fiind amplasate in apropierea unor materiale combustibile cu potential termic ridicat si cu temperatura de aprindere scazuta. Potrivit concluziilor aceluiasi expert, cauza incendiului o constituie aparatele electrice uitate sub presiune sau becurile aprinse, uitate nesupravegheate in apropierea unor materiale combustibile cu potential termic ridicat si cu temperatura de aprindere scazuta. a avut amploarea constatata datorita observarii cu intarziere a incendiului si lipsei primei interventii,. In consecinta, expertiza de specialitate efectuata in cadrul dosarului de dauna a confirmat producerea riscului asigurat si nu a identificat nici o cauza exoneratoare de raspundere a asiguratorului.
In mod constant pe parcursul solutionarii cauzei, parata prin aparatorul ales a invocat lipsa planurilor pentru imobilele distruse in incendiu, lipsa cartilor funciare, a autorizatiilor de construire si a certificatelor de urbanism. In opinia instantei, parata isi invoca propria culpa, fapt inadmisibil prin prisma principiului unanim admis,nemo auditur propriam turpitudinem allegans, In concret, parata nu poate invoca in aparare aceste aspecte atat timp cat a acceptat incheierea contractului de asigurare a unui imobil care nu avea situatia juridica si nu era edificat cu respectarea tuturor formalitatilor prevazute de lege. Declaratia martorei, propusa chiar de catre parata este edificatoare in acest sens:,am solicitat reclamantilor acte privind proprietatea imobilului, aceste acte nu au fost prezentate.din cate stiu nu au fost depuse schite ale imobilului, dar acest lucru nu era necesar. Le-am comunicat faptul ca este necesar sa depuna autorizatie de construire, planul privind descrierea imobilului, extras CF, insa aceste acte nu au fost aduse si polita a fost incheiata fara aceste acte,
Prin pozitia procesuala exprimata, parata nu a contestat valabilitatea politei de asigurare si nici nu a investit instanta cu o cerere de constatare a nulitatii contractului de asigurare. In consecinta, fiind dovedita producerea riscului asigurat, singura sarcina a instantei este de a stabili in baza probelor administrate cuantumul despagubirilor necesare pentru acoperirea integrala a prejudiciului, iar acest cuantum poate fi stabilit si in lipsa documentelor invocate de catre asigurator, prin efectuarea unei expertize in specialitatea constructii, adminstrata la solicitarea expresa a reclamantilor.
Prin raportul de expertiza in specialitatea constructii efectuat in cauza, proba relevanta in solutionarea cererii de chemare in judecata, cuantumul despagubirilor datorate de catre parata, egale cu suma necesara readucerii imobilului in starea anterioara producerii riscului asigurat a fost stabilita la 88.848 Euro sau 312.485 Ron. Din aceasta suma, trebuie dedusa suma de 90.000 Ron achitata de catre asigurator anterior introducerii cererii de chemare in judecata. Potrivit expertului, suma este necesara readucerii cladirilor la stadiul initial.
Prin raspunsul la obiectiuni, expertul a detaliat punctul sau de vedere si a precizat ca planurile anexate raportului de expertiza corespund cu componenta si dimensiunile cladirilor inainte de incendiu, iar valoarea rezultata este valoarea de reconstructie a cladirilor sau altfel spus valoarea tehnica actualizata. folosita de catre expert este metoda costurilor, iar la corpul I de cladire nu s-a evaluat refacerea totala a cladirii ci numai a partilor distruse in urma incendiului. Prin al doilea raspuns la obiectiuni expertul a precizat ca evaluarea a fost efectuata pe baza masuratorilor si constatarilor efectuate pe teren, conform situatiei reale. Mai mult, toate evaluarile de acest tip se fac in baza Decretului 256/1984 care este asimilat si constructiilor edificate de catre persoanele fizice, iar metoda de calcul solicitata de catre parata se refera la evaluarea cladirilor intregi si nu la cladirile afectate partial sau total de unele distrugeri.
Expertiza astfel completata prin raspunsurile la obiectiuni reprezinta o proba temeinica, deopotriva utila si necesara solutionarii cauzei, pe deplin susceptibila de a forma convingerea instantei. In aceste conditii efectuarea unei contraexpertize a fost apreciata ca inutila, cu atat mai mult cu cat expertul asistent numit de catre instanta la solicitarea expresa a paratei nu a depus la dosarul cauzei un punct de vedere contrar celui precizat de catre expertul judiciar.
Parata a invocat si dispozitiile art. 27 din Legea 136/1995, conform carora,despăgubirile nu pot depăși valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei și nici suma la care s-a făcut asigurarea, In nici un caz cuantumul stabilit de catre expert nu depaseste suma la care s-a facut asigurarea (evaluarea bunului) anterior enuntata - 114.300 Euro (23), nu depaseste nici valoarea bunului la momentul producerii riscului asigurat, deoarece intre data incheierii asigurarii si momentul producerii incendiului s-a scurs un interval scurt de timp insuficient pentru modificarea semnificativa a valorii imobilului prevazuta in polita de asigurare. Mai mult, evaluarea nu depaseste nici cuantumul pagubei, ci reflecta fidel aceasta valoare, exclusiv in privinta bunurilor imobile. Trebuie enuntat in acest context faptul ca cererea de chemare in judecata are ca obiect doar repararea prejudiciului produs prin distrugerea imobilelor, fara vreo referire la bunurile mobile, desi acestea au facut deasemenea obiectul asigurarii iar o parte au fost inevitabil distruse in incendiu.
In consecinta, cererea de chemare in judecata a fost admisa si in baza art. 27 din Legea 136/1995, parata a fost obligate la plata sumei de 222.485 Ron cu titlul de despagubiri rezultate din producerea riscului asigurat. Aceasta suma reprezinta valoarea calculata de catre expert, de 312.485 Ron din care a fost scazuta suma de 90.000 Ron achitata de catre asigurator anterior introducerii cererii de chemare in judecata, fapt dovedit prin ordinul de plata depus in probatiune.
In baza art. 274 alin. 1. fiind in culpa procesuala parata a fost obligata la plata sumei de 7227 Ron cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat, taxa de timbru si timbru judiciar si onorariu expert.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta societatea de asigurare ABs olicitând admiterea apelului și modificarea în întregime a sentinței comerciale 4499/2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Comercial Cluj în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Apelanta a învederat că pe cale de excepție înțelege să reitereze excepția lipsei procedurii de conciliere prealabilă imperativ prevăzut de art.7201pr.civ.
Astfel din cuprinsul notificării rezultă că aceasta s-a făcut cu Sucursala C, persoana față de care reclamanții au renunțat la judecată. De asemenea procedura de conciliere este viciată și prin nerespectarea termenului de 15 zile imperativ prevăzute de art.7201alin.3 pr.civ. întrucât notificarea a fost comunicată la data de 02.03.2007 iar data concilierii a fost fixată la 16.03.2009.
Instanța de fond a respins în mod greșit cererea în probațiune formulată de subscrisa pentru a se efectua o contraexpertiză, a dat o interpretare greșită probelor administrate și prevederilor legale aplicabile în cauză.
Din actele dosarului rezultă că singurul aspect rămas în divergență între pârâtă și reclamanți era stabilirea corectă și justă a sumelor ce se cuvin reclamanților în baza contractului de asigurare de bunuri, pentru acele clădiri care au fost preluate în asigurare, care sunt proprietatea reclamanților, ținând seama de starea acestora la momentul producerii incendiului.
Așa cum s-a arătat, incendiul din data de 09.07.206 în care au ars o parte din clădirile asigurate aveau instalații electrice improvizate, iar sursa incendiului nu s-a putut stabili cu exactitate; incendiul s-a putut produce datorită unor aparate electrice defecte sau dacă a fost provocat în mod deliberat. Întrucât pârâta nu am putut dovedi în concret faptul că incendiul a fost provocat deliberat, a acceptat să acorde reclamanților despăgubiri, a constituit dosar de daună și a demarat evaluarea despăgubirilor pentru aducerea construcțiilor în starea anterioară producerii incendiului.
Reclamanții au prezentat unele documente justificative pentru materiale și manoperă pentru a stabili valoarea finală a despăgubirilor dar din actele depuse s-a constat că o parte din materialele achiziționate nu se justificau, fie cantitativ, fie calitativ. De asemenea în ceea ce privește manopera, s-a constat că o parte din convențiile făcute de către reclamanți cu diverse persoane fizice, nu au fost confirmate de către acestea din urmă cu privire la cuantumul sumelor pe care reclamanții au pretins că le-au achitat acestora pentru munca depusă.
În baza actelor depuse și a evaluării daunelor făcută de pârâtă, a fost achitată reclamanților suma de 90.000 lei și s-a apreciat că față de documentele prezentate de aceștia paguba efectiv suferită a fost acoperită iar reclamanții pot reconstrui clădirile arse la nivelul avut anterior producerii riscului asigurat cu suma ce le-a fost achitată.
Probele administrate sunt insuficiente pentru a dovedi pretențiile reclamanților la despăgubiri, raportat la faptul că la dosar nu sunt depuse acte din care să rezulte că reclamanții sunt proprietari asupra imobilelor și componenta construcțiilor.
Instanța a reținut că pârâta și-a invocat propria culpă întrucât la încheierea asigurării nu a cerut să le fie prezentate planurile construcțiilor, motiv pentru care s-a apreciat că acestea nu sunt necesare pentru soluționarea cauzei și că și-au invocat propria culpă.
Considerăm că stabilirea existenței și întinderii dreptului la despăgubiri de către instanța judecătorească presupune în primul rând stabilirea legitimării procesuale a părților și identificarea corectă a bunurilor pentru care se solicită despăgubiri. Pârâta nu și-a invocat propria culpă legată de modul de încheiere a contractului; s-ar fi putut reține culpa dacă ar fi solicitat anularea contractului.
Chiar dacă încheierea poliței de asigurare nu s-a făcut în cele mai bune condiții, chiar dacă la încheierea poliței ar fi trebuit reclamanții să își prezinte actele de proprietate, aceasta nu exonerează reclamanții să își dovedească calitatea de proprietari și să identifice exact bunurile/construcțiile pentru care se solicită despăgubiri.
Li se pare inadmisibil să se stabilească costul de refacere a unor construcții fără să fie prezentate planurile de situație, releveele acestor construcții despre care reclamanții susțin că le-ar fi identificat în ultimii ani, iar reclamanții să obțină o despăgubire de 88.000 euro fără să facă dovada proprietății asupra tuturor construcțiilor.
Instanța de fond a respins în mod greșit cererea în probațiune formulată de pârâtă pentru a se efectua o contraexpertiză, având în vedere refuzul expertului numit în cauză de a face evaluarea construcțiilor asigurate și a costului refacerii acestora, raportat la condițiile contractului de asigurare de bunuri încheiat cu reclamanții
Raportul de expertiză efectuat in cauză și pe ale cărui concluzii instanța, în mod exclusiv și nejustificat și-a întemeiat soluția dată în cauză, nu lămurește toate aspectele invocate de către pârâtă.
Pârâta a solicitat expertului ca prin raportul de expertiză să prezinte situația clădirilor anterior incendiului, in conformitate cu autorizațiile de construcție, și să prezinte modul de calcul al suprafețelor construcțiilor asigurate, raportat la situația existență anterior producerii riscului asigurat și la clădirile preluate in asigurare. Expertul a prezentat planuri de situație pentru clădirile indicate de reclamant, fără să aibă in vedere planurile construcțiilor pe care le dețin reclamanții și care trebuiau atașate raportului de expertiză tehnică sau trebuiau întocmite noi planșe, plecând de la planurile in baza cărora s-au ridicat construcțiile. Consideră că expertul nu are de determinat conduita părților la încheierea contractului ci să efectueze o lucrare obiectivă, imparțială în care să răspundă concret la obiective și obiecțiuni.
De asemenea rezultă din raport că expertul a stabilit despăgubirile luând in calcul coeficientul de 7458,642 care este un coeficient ce ține seama și valoarea de piață, ceea ce este incorect pentru că in cauză trebuie determinată valoarea materialelor și costul afectat forței de muncă. Prin răspunsul al obiecțiuni, expertul a arătat că acest coeficient este prevăzut in normative, aspect pe care nu-l contestă, dar susțin că evaluarea indemnizației din asigurare trebuie făcută raportat la costul materialelor și al manoperei, iar prejudiciul suferit printr-un incendiu produs din neglijența reclamanților nu trebuie să se transforme intr-o sursă de îmbogățire a acestora.
Deși pârâta a arătat că se impune stabilirea costurilor necesare pentru refacerea construcțiilor arse pe baza de deviz, nici expertul nici instanța de fond nu au ținut seama de solicitarea subscrisei, cerere care este pe deplin justificată având in vedere faptul că atât pârâta cât și reclamanții au prezentat ca probe în instanță devize de reparație antecalculate prin care au stabilit costul necesar refacerii construcțiilor.
Atât pârâta cât și reclamanții au fost de acord că despăgubirile trebuie determinate și stabilite in acest mod, motiv pentru care s-au întocmit procese - verbale de constatare de daună, reclamanții au prezentat contracte încheiate cu persoanele care au lucrat efectiv la refacerea construcțiilor, facturi privind materialele cumpărate, etc.
Consideră că solicitarea subscrisei pentru determinarea indemnizației din asigurare și în acest mod era absolut necesară și nu există nici o justificare pentru a fi înlăturată.
De asemenea la stabilirea despăgubirilor nu s-a avut în vedere starea construcțiilor anterior producerii incendiului. Practic, in baza raportului de expertiză lacunar s-a ajuns la îmbogățire a reclamanților întrucât stabilirea despăgubirilor s-a făcut fără să se țină seama de vechime a de 57 corpului 1 de clădire, fără să se aibă in vedere finisajele inferioare sau faptul că unele corpuri erau nefinalizate la data producerii incendiului.
De altfel instanța de fond a fost de acord inițial că raportul de expertiză este lacunar sub aceste aspecte, a încuviințat obiecțiunile formulate de pârâtă și cu toate că expertul nu a răspuns concret la nici una din obiecțiunile formulate ci a fost preocupat să evalueze cunoștințele în materie de expertiză tehnică și capacitatea de a citi un raport de expertiză, instanța nu a insistat nici pentru a se răspunde complet la obiecțiuni și a respins fără nici o justificare cererea de efectuare a unei contraexpertize pentru a se răspunde complet la obiectivele încuviințate.
Instanța de fond a dat o interpretare greșită prevederilor art. 27 din Legea 136/1995 și clauzelor contractuale și nu a ținut seama că la stabilirea indemnizației din asigurare cuvenite reclamanțiIor trebuie avută starea clădirilor anterior producerii incendiului întrucât despăgubirea acordată în baza contractului de asigurare nu trebuie să o sursă de îmbogățire și să prevină diminuarea patrimoniului asiguraților în cazul producerii riscului asigurat.
Pentru stabilirea stării clădirilor anterior producerii incendiului au fost audiați martori are au confirmat starea de uzură avută de clădiri, finisajele inferioare avute de către acestea.
Nu s-au avut în vedere probele din care rezulta starea clădirilor anterior producerii incendiului nici de către instanța de fond nici de către expert.
Despăgubirile ce se pot acorda în baza contractului de asigurare nu se determină exclusiv raportat la suma asigurată ci se are în vedere în primul rând valoarea reală a bunului la momentul producerii riscului asigurat și valoarea pagubei. Ori aceste aspecte nu au fost avute în vedere, fapt ce a dus la acordarea unor despăgubiri cu mult mai mari decât prejudiciul suferit.
În mod greșit instanța a considerat că acordând suma de 88.848 euro, adică 312.485 lei sunt respectate prevederile Legii 136/1995. Suma asigurată nu se suprapune peste valoarea bunurilor și nici peste despăgubirile cuvenite din asigurare.
Art. 27 din Legea 136/1995, limitează despăgubirile ce pot fi acordate în baza unei asigurări de bunuri. Limitarea este pe deplin explicabilă întrucât asigurarea bunurilor la o valoare mai mare decât cea reală poate determina interesul asiguratului în producerea riscului asigurat în scopul obținerii unei indemnizații mai mare decât valoarea bunului, iar pe de altă parte ar duce la îmbogățirea asiguratului fără vreo justificare.
Pe de altă parte, în cazul de față, așa cum am arătat, despăgubirile ce pot fi acordate în baza contractului de asigurare reprezintă costul lucrărilor și materialelor necesare în vederea aducerii bunurilor în starea anterioară producerii riscului asigurat, iar acestea trebuie determinate corect prin raport de expertiză tehnică în care să se țină seama de toate aspectele invocate anterior.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel invocate în raport de care se verifică determinarea stării de fapt de către prima instanță și aplicarea dispozițiilor legale potrivit prevederilor art.296 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Reclamanții G și prin acțiunea introductivă de instanță au solicitat obligarea pârâtei A la plata cu titlu de despăgubiri a sumei de 45.000 euro sau echivalentul în lei la data efectuării plății potrivit cursului de referință comunicat de BNR conform obligațiilor asumate de pârâtă prin contractul de asigurare seria - nr.21383 din 5 mai 2006 prin care reclamanții și-au asigurat bunurile mobile și imobile.
Motivarea cererii s-a realizat prin invocarea împrejurării că la data de 5 mai 2006 încheiat cu pârâta un contract de asigurare a bunurilor mobile și imobile situate în comuna Ciucea- jud. C încheindu-se cu aceeași ocazie și polița generală de asigurare completă a locuinței iar subsecvent acestui moment la data de 9 iulie 2006 în locuință a izbucnit un incendiu care a distrus în proporție de 80% atât bunurile mobile cât și pe cele imobile.
Deși anterior promovării cererii reclamanții au formulat cerere de despăgubire iar pârâta a constituit dosarul de daune nr.-/2006 însă ulterior pârâta devenit reticientă în ceea ce privește plata astfel încât la 9 august 2006 s-a întocmit și un raport de expertiză iar după negocieri care au urmat acestui moment s-a convenit pentru plata sumei de 75.000 euro fiind completată o cerere de despăgubiri în acest sens la data de 13 februarie 2007 solicitându-se plata până la 28.02.2007 însă din această sumă s-a primit doar 90.000 lei astfel că reclamanții au procedat la notificarea în vederea concilierii directe la data de 16 martie 2007 și întrucât nici acest demers nu a avut rezultatele dorite s-a promovat acțiunea în instanță.
Procesul verbal de intervenție întocmit de Inspectoratul pentru situații de urgență al județului C Detașamentul de Pompieri H confirmă că în data de 9 iulie 2006 intervenit pentru stingerea incendiului produs la casa și anexele proprietatea lui G situată în localitatea Ciucea jud. C nr.131.
In procesele si cererile in materie comerciala evaluabile in bani, inainte de introducerea cererii de chemare in judecata, reclamantul va incerca solutionarea litigiului prin conciliere directa cu cealalta parte, astfel că reclamantul va convoca partea adversa, comunicandu-i in scris pretentiile sale si temeiul lor legal, precum si toate actele doveditoare pe care se sprijina acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandata cu dovada de primire, prin telegrama, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face si prin inmanarea inscrisurilor sub semnatura de primire.
că obiectul cauzei este evaluabil în bani, iar natura comercială a cauzei este justificată atât prin temeiul juridic al acțiunii, cât și prin împrejurarea că pârâta este o societate comercială al cărei obiect unic de activitate este încheierea și executarea contractelor de asigurare.
Data convocarii pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor communicate, urmând a se întocmi un proces verbal cu rezultatul concilierii, cu aratarea pretentiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului si a punctului de vedere al fiecarei parti.
Dispozițiile legale invocate nu trebuie interpretate într-un mod restrictiv, legiuitorul lăsând la latitudinea părților implicate modalitatea de întocmire a procedurii, însă dovada existenței acestei proceduri trebuie să existe, iar termenele edictate sunt în favoarea debitorului obligației.
Prevederile art. 109 alin.2 pr.civ. statuează că în cazurile anume prevazute de lege, sesizarea instantei competente se poate face numai dupa indeplinirea unei proceduri prealabile, in conditiile stabilite de acea lege. Dovada indeplinirii procedurii prealabile urmând a se anexa la cererea de chemare in judecata, iar în lipsa acesteia acțiunea apărând ca inadmisibilă.
Natura obiectului litigiului se stabilește prin raportare la acțiunea introductivă de instanță astfel cum aceasta a fost formulată în baza principiului disponibilității părții, iar circumscrierea cauzei sferei jurisdicției comerciale se analizează prin raportare la obiectul litigiului la momentul introducerii acțiunii.
Neîndeplinirea întregii proceduri instituite de disp. art.7201pr.civ. atrage sancțiunea dedusă din disp. art.109 al.2 pr.civ. respectiv aceea de calificare a acțiunii astfel introdusă ca fiind prematură, însă în ceea ce privește excepția invocată de apelantă nu se poate reține că ar fi întemeiată sun acest aspect, prima instanță reținând în mod corect că parata a fost notificata prin executor judecatoresc cu privire la pretentiile concrete deduse judecatii. Mai mult, dosarul de daune depus in probatiune confirma ca intre parti au avut loc numeroase discutii si negocieri avand ca obiect temeiul despagubirii, cuantumul daunelor si modul de evaluare al acestora. In consecinta, parata a cunoscut anterior introducerii cererii de chemare in judecata pretentiile reclamantilor si temeiul acestora, motiv pentru care scopul concilierii a fost pe deplin atins.
Legea 136/1995, privind asigurările si reasigurările in România defineste in mod direct contractul de asigurare in art. 9. Potrivit legii, prin contractul de asigurare, asiguratul se obliga sa plătească o prima asiguratorului, iar acesta se obligă ca, la producerea unui anume risc, sa plătească asiguratului sau beneficiarului despagubirea sau suma asigurata, denumita indemnizație, in limitele si in termenele convenite.
Definiția relevă că acest contract de asigurare este un contract care da nastere la drepturi si obligații reciproce si că, prin conținutul său este un act juridic de formatie bilaterală și acesta este un contract consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, aleatoriu, contract generator de drepturi de creanta, cu existenta de sine statatoare.
Contractul de asigurare este un contract sinalagmatic, deoarece esentiala este reciprocitatea drepturilor si obligatiilor, inclusiv interdependenta acestora.
Obligației asiguratului de a plăti prima de asigurare ii corespunde obligația asiguratorului de a plăti indemnizația de asigurare pentru pierderea ce a înregistrat-o ca urmare a producerii evenimentului asigurat, ori în cauză nu a fost negată executarea obligației de către asigurat, astfel căpoziția pârâteia fost apreciată ca fiind greșită.
Așadar asiguratul care a plătit prima de asigurare este îndreptățit să fie indemnizat de asigurator pentru pierderea suferita in urma producerii riscului asigurat, ori probatoriul administrat a relevat prin probe științifice întinderea acestor pierderi.
Caracterul oneros este evident la contractul de asigurare prin reciprocitatea prestațiilor, respectiv, la asigurat, plata primei de asigurare cu scopul de a obține protecție si in final indemnizarea pentru pierderea înregistrată ca urmare a producerii evenimentului asigurat, respectiv, pentru asigurator, primirea de prime de asigurare in schimbul protecției acordate asiguratului si a plății indemnizației de asigurare.
Contractul de asigurare este un contract de tip aleatoriu, deoarece existenta sau întinderea prestației părților depinde de un eveniment incert. Asadar, la incheierea contractului de asigurare nu se poate calcula intinderea prestatiilor, nu se poate cuantifica castigul sau pierderea si uneori nu se stie nici macar daca va exista un castig sau o pierdere, ori în măsura în care s-a dovedit producerea riscului asigurat pârâta este obligată să-și execute obliigațiile asumate.
Contractul de asigurare este un contract afectat de modalitati, atat de termen cat si de conditie. Modalitatea termenului se materializeaza in sensul ca un contract de asigurare este intotdeauna marcat de o data de incepere a raspunderii asiguratorului pentru consecintele producerii riscului subscris iar in ceea ce priveste materializarea conditiei, acesta incepe sa produca efecte numai odata cu indeplinirea conditiei producerii riscului asigurat.
Așadar susținerea pârâtei că a solicitat expertului ca prin raportul de expertiză să prezinte situația clădirilor anterior incendiului, in conformitate cu autorizațiile de construcție, și să prezinte modul de calcul al suprafețelor construcțiilor asigurate, raportat la situația existență anterior producerii riscului asigurat și la clădirile preluate in asigurare nu poate primi valențele dorite de pârâtă și de aceea în mod corect prima a apreciat că aceste aspecte nu au influență asupra soluției, toate elementele fiind necesar a fi fost lămurite sub acest aspect anterior încheierii convenției care este temei al răspunderii.
Asigurătorul dacă a apreciat că imobilul,în raport de starea de fapt a fost supraevaluat avea posibilitatea cunoscută ca in cazul supraasigurării, daca asiguratorul constata supraevaluarea, să recalculeze primele de asigurare si să restituie asiguratului ce a plătit in plus, eventuala indemnizație urmând a fi fost plătită in raport de noua valoare, astfel determinată.
Aserțiunile apelantei nu au fost de natură să demonstreze faptul că prima instanță a determinat greșit starea de fapt din cauză sau ar fi interpretat greșit textele legale incidente astfel că în temeiul art 296 prciv, curtea va espinge apelul declarat de pârâtaSOCIETATEA DE ASIGURARE SAB, împotriva sentinței civile nr. 4499 din 27.11.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Apelanta fiind partea care a căzut în pretenții, în temeiul art 274 pr civ va obligă apelanta să plătească intimaților G și suma de 1904 lei, cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta SOCIETATEA DE ASIGURARE SA B cu sediul în B B-dul dacian 30, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 4499 din 27.11.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Obligă apelanta să plătească intimaților G și ambii cu domiciliul în localitatea Ciucea nr.131, jud. suma de 1904 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- G - - -
Red./
6 ex./27.05.2009
Președinte:Augusta ChihișanJudecători:Augusta Chihișan, Gheorghe Cotuțiu
