Spete pretentii comerciale. Decizia 9/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 9/
Ședința publică de la 13 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de pârâta - SRL D împotriva Sentinței nr. 605/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru pârâta apelantă, lipsă fiind reclamanta intimată - -Plus SRL - prin administrator judiciar Activ Grup.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Mandatara pârâtei apelante arată că renunță la celelalte cereri în probațiune formulate: interogatoriul și audierea de martori.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Mandatara - SRL solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat cu desființarea sentinței atacate ca netemeinică și nelegală.
Referitor la cele șapte facturi, susține că marfa nu le-a parvenit niciodată, că nu au existat avize, bonuri de cântar sau foi de parcurs, că pentru a putea fi vândută șina, care are un regim special de vânzare, trebuia să existe un proces-verbal de casare.
Susține în continuare că aceste facturi au fost semnate de alte persoane, șoferii societății nelucrând în acea perioadă, fapt dovedit prin declarații autentificate la notar din partea acestora, precum și faptul că în acea perioadă una dintre mașinile firmei era defectă.
Referitor la compensare, arată că, în mod eronat, - SRL a fost decăzută din dreptul de aom ai solicita, întrucât s-a dat curs concilierii, d-l administrator s-a prezentat, chiar dacă neînsoțit de contabilă, prezența acesteia nefiind obligatorie. Notificările au fost trimise în alb. Puteau să solicite repunerea în termen, dar au dorit invocarea compensării.
Invocă prevederile Legii nr.64/1995 și ale art.1144 civ.
Arată că, așa cum rezultă și din raportul întocmit în cauză, între inventarul faptic și soldul scriptic există o diferență de 70.630 lei la societate, reprezentând contravaloarea facturilor de care s-a făcut vorbire. Acestea sunt înregistrate în contabilitate, dar marfa nu le-a parvenit niciodată, astfel că nu pot fi ținuți la plata unei mărfi pe care nu au primit-
Solicită cheltuieli de judecată contravaloarea taxei judiciare de timbru.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față,
Constată că prin Sentința nr. 605/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- a fost admisă ca fondată acțiunea introdusă de reclamanta - -PLUS SRL A împotriva pârâtei - SRL D și obligată pârâta la plata sumei de 121.385,06 RON reprezentând contravaloare deșeuri fier vechi livrate pârâtei și neachitate.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâta a cumpărat de la reclamantă deșeuri de fier vechi și . dar pe care nu le-a achitat integral, rămânând un rest de plată de 121.385,06 lei.
Cum reclamanta a intrat în procedura prevăzută de Legea 85/2006, lichidatorul a întocmit situația debitorilor și creditorilor față de societatea în insolvență, reclamanta în speță. Astfel că, pentru creanțele avute și recunoscute de reclamantă, pârâta a fost notificată pentru a-și depune declarații de creanță, însă aceasta nu s-a conformat, fiind decăzută din dreptul de a mai solicita compensarea, pârâta nefiind înscrisă în tabelul creanțelor - -PLUS SRL A, așa cum rezultă din notificările și borderourile de primire. Deși invitată la conciliere, pârâta nu s-a prezentat la data stabilită.
Ulterior, administratorul acesteia, s-a prezentat la sediul administratorului judiciar, fără a fi în măsură să formuleze un punct de vedere nefiind însoțit de o persoană de specialitate economică, ocazie cu care i-au fost comunicate acestuia facturile pe care nu le avea înregistrate în contabilitate, urmând să se prezinte din nou la sediul administratorului judiciar pentru a realiza concilierea propriu-zisă, fapt ce nu s-a întâmplat, motiv pentru care s-a depus acțiunea în speță.
Deși notificată de administratorul judiciar la data de 20.07.2006, după cum rezultă din confirmarea de primire semnată de administratorul pârâtei, aceasta din urmă nu a depus declarație de creanță conform art. 65 din Legea nr. 85/2006, ocazie cu care se putea solicita compensarea între debit și credit.
Cum pârâta nu a depus declarație de creanță în termenul legal și nici nu a solicitat judecătorului sindic repunerea în termen a fost decăzută din dreptul de a participa la distribuirile de sume din cadrul procedurii. Deși pârâta nu a recunoscut că a primit marfa livrată, a semnat de primire facturile emise și le-a înregistrat în contabilitatea proprie.
Deși au fost acordate mai multe termene de judecată, pârâta nu a produs dovezi suficiente care să probeze susținerile sale, declarând prin reprezentanta sa în fața instanței la data de 31.01.2008 în ședința publică, că nu avea alte cereri de formulat, situație în care Tribunalul a dat o soluție pe baza actelor de la dosar, considerând acțiunea fondată și pe cale de consecință a admis-o obligând pârâta la plata sumei de 121.385,06 lei în baza art. 46.com. obligațiunile comerciale fiind probate cu facturi acceptate prin corespondență.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta - SRL D, solicitând desființarea ei ca netemeinică și nelegală și respingerea cererii reclamantei.
În dezvoltarea motivelor de apel pârâta susține că neînscrierea la masa credală nu o decade din dreptul de a invoca compensarea legală, care operează de drept, iar în conformitate cu facturile fiscale înregistrate în contabilitate debitul ar fi de 118.274,9 lei.
Apelanta învederează că, pentru un număr de 7 facturi, marfa nu a fost livrată, iar înregistrarea facturilor în contabilitate nu obligă la plată în lipsa avizelor de însoțire a mărfii, bonurile de cântar și foile de parcurs.
Apelanta mai arată că din declarațiile șoferilor, trecuți la rubrica delegat în facturi, rezultă că în intervalul 29.03.2006-5.04.2006 aceștia nu au efectuat niciun transport de marfă de la reclamantă, iar conform fișei clienți, reclamanta are o datorie față de pârâtă în sumă de 49.760,66 lei, reprezentând facturi neachitate.
Apelul a fost legal timbrat (fila 9).
Pârâta a solicitat prin întâmpinare (fila 16) respingerea apelului și menținerea sentinței atacate.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate de pârâtă, raportat la probele dosarului, curtea de apel constată că apelul formulat de pârâtă este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
La cererea pârâtei apelante instanța de apel a dispus efectuarea în cauză a unei expertize contabile în vederea verificării din punct de vedere contabil a achiziției cantității de 167 tone deșeuri înscrise în cele 7 facturi contestate de pârâtă. Din concluziile raportului de expertiză rezultă că, după efectuarea inventarului faptic la gestiunea feroase, reiese, la finele anului 2006, o diferență în minus față de soldul scriptic de 70.630 lei, care reprezintă valoarea celor 167 tone deșeuri care n-au fost recepționate.
Expertul a identificat în lista de inventar datată 31.12.2005 a reclamantei în depozitul - cantitatea de 52,4 tone șină și 645 tone fier vechi - cuprinse în cantitatea de 167 tone deșeuri fier vechi înscrisă în cele 7 facturi, însă arată că lista nu poartă semnătura gestionarului și a compartimentului contabilitate, iar în jurnalul mișcărilor întocmit de reclamantă există operațiuni de intrări și ieșiri în lunile martie-aprilie 2006.
Împrejurarea că expertul nu a găsit în arhiva reclamantei avize de însoțire pentru cele 167 tone deșeuri, nu probează nelivrarea mărfii către pârâtă în condițiile în care aceasta și-a înscris în propria contabilitate facturile, iar cantitatea de deșeuri exista în stocul faptic al reclamantei la data livrării.
Susținerea expertului că din soldul scriptic al pârâtei lipsește o cantitate de deșeuri în valoare de 70.630 lei nu conduce la concluzia că marfa nu a intrat faptic în societate, pârâta având posibilitatea să se îndrepte împotriva persoanelor care au semnat facturile și le-au înregistrat în contabilitate.
În consecință, nici compensarea invocată de apelantă, întemeiată pe art. 1144.civil și art. 54 din Legea nr. 64/1995, nu poate opera în absența probării unei creanțe certe, lichide și exigibile a pârâtei împotriva reclamantei.
Raportat la aceste considerente, curtea de apel constată că sentința atacată este legală și temeinică, la adăpost de criticile formulate de pârâtă, urmând ca, în baza art. 296 Cod pr. civilă, să fie respins ca nefondat apelul pârâtei.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta - SRL D împotriva Sentinței nr. 605/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13.02.2009.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 4/20.03.2009
Jud. fond:
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
