Spete pretentii comerciale. Decizia 91/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 91
Ședința publică din data de 03 iunie 2009
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTOR 2: Preda Popescu Florentina
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de pârâta SC SA cu sediul în B, nr. 2, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr. 320 din 17.02.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE OLTENIA SA cu sediul în C, nr. 1, Județ D, intimata chemata în garanție COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE cu sediul în B, sector 3,-, Cod poștal -.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 27 mai 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 03 iunie 2009 când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului de față reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 3673/2008 la Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, reclamanta Societatea de Investiții Financiare Oltenia SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC SA B pronunțarea unei sentințe prin care să fie obligată la plata sumei de 1.676.426,27 lei reprezentând diferență preț pentru pachetul de 273.479 acțiuni reprezentând 17,99% din capitalul social al SC COMERCIAL Argeș, valorificat în cadrul ofertei publice de cumpărare derulată în perioada 5.04.2007 - 25.04.2007 și prețul legal datorat de 10,89 lei/acțiune.
În motivarea de fapt a acțiunii s-a învederat că prin cumpărarea unui număr de 1.099.062 acțiuni reprezentând 72,295 % din capitalul social total, SC SA a devenit acționar majoritar la SC A SA și ca urmare atribuțiilor sale, pârâta avea obligația potrivit art.203(1) din Legea nr.297/2004 să lanseze oferta publică adresată tuturor acționarilor, având ca obiect toate deținerile acestora, cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 2 luni de la momentul atingerii respectivei dețineri, iar prețul oferit trebuia să fie cel puțin egal cu cel mai mare preț plătit de ofertant, în perioada de 12 luni anterioară ofertei.
Arată reclamanta că pârâta nu a inițiat oferta de preluare cu scopul vădit de a ieși de sub incidența acestor dispoziții legale care o obligau la prețul de 10,89 lei/acțiune și să intre sub incidența unor prevederi mai favorabile în detrimentul acționarilor minoritari, culpa pentru nerespectarea acestei obligații a fost stabilit în sarcina pârâtei și a reprezentantului legal al acesteia, care au fost sancționați de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare prin Ordonanțele nr.711 din 22.08.2006 și nr.162/19.02.2007, în drept acțiunea a fost fundamentată pe disp. art.998 cod civil și art.210 alin.2 din Legea nr.297/2004 privind piața de capital.
Pârâta în conformitate cu disp. art.115 - 118 Cod proc.civ. a formulat întâmpinare solicitând prin aceasta respingerea acțiunii motivat de faptul că au fost respectate criteriile de stabilire a prețului de ofertă, chestiune care a făcut obiect de analiză pentru organul special abilitat, care a avizat prospectul de ofertă publică de preluare, prin decizia nr.445/27.03.2007, pârâta formulând totodată și cerere de chemare în garanție a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, fundamentată pe disp. art.60 Cod proc.civ., solicitând obligarea acesteia în ipoteza admiterii acțiunii de chemare în judecată, la plata sumei pretinse, deoarece condițiile ofertei publice de preluare au fost stabilite potrivit dispozițiilor speciale incidente, ea desfășurându-se în condițiile aprobate în mod expres de către
Chemata în garanție a formulat potrivit art.115 -118 Cod proc.civ. întâmpinare solicitând în esență respingerea cererii de chemare în judecată, invocând excepțiile privind neîndeplinirea procedurii prealabile, excepția lipsei calității procesual pasive a în raport de obiectul cauzei și excepția de litispendență.
Prin nota de ședință formulată la 10.02.2009 pârâta SC SA B invocat excepția prescripției dreptului la acțiune.
Prin sentința nr. 320 din 17 februarie 2009, Tribunalul Buzău Secția Contencios Administrativ, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune formulată de pârâta SC SA, a admis excepția lipsei calității procesual pasive a chematei în garanție formulată de COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE, a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile formulata de chemata in garanție COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE, și a respins excepția de litispendență formulată de chemata în garanție COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE.
Totodată prin sentință a respins cererea de chemare în garanție a COMISIEI NAȚIONALE A VALORILOR MOBILIARE formulată de pârâta SC SA B și a admis acțiunea formulată de reclamanta SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE OLTENIA SA, în contradictoriu cu pârâta SC SA și chemata în garanție COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE și a obligat pârâta la plata sumei de 1.676.426,27 lei și la plata sumei de 19.955 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția este neîntemeiată deoarece nu se aplică în cauză dispozițiile art. 182 alin. 2 din Legea nr. 297/2004 cu privire la dreptul la despăgubiri ce trebuie exercitat în termen de 6 luni de la data cunoașterii deficienței prospectului sau documentului, dar nu mai târziu de un an de la închiderea ofertei publice, întrucât reclamanta în calitate de acționar minoritar prejudiciat și-a fundamentat acțiunea pe disp. art.998 cod civil - răspundere civilă delictuală, pretinzând diferența dintre valoarea reală a acțiunilor și valoarea oferită în cadrul procedurii derulate în baza disp. art.206 din Legea nr.297/2004.
Se reține prin sentință că a doua excepție invocată a lipsei procedurii prealabile, de asemenea este neîntemeiată întrucât cererea de chemare în garanție este o cerere subsecventă cererii principale, făcându-se astfel aplicațiunea art.7205Cod proc.civ, a treia excepție invocată de chemata în garanție, respectiv a lipsei calității procesuale pasive, este întemeiată, deoarece este autoritate administrativă, autonomă cu personalitate juridică, care reglementează piața de capital, iar actele emise de în îndeplinirea atribuțiilor sale legale sunt acte administrative ce pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ.
Cât privește ultima excepție invocată aceea a litispendenței, se reține prin sentință că este neîntemeiată deoarece potrivit art.163 al.1 cod proc.civ. pentru litispendență ca și pentru lucru judecat, se cere identitate de obiect, de cauză și de persoane, lucrând în aceeași calitate, a doua cauză unde chemata în garanție este parte, are ca obiect anularea deciziei nr.445/29.03.2007, astfel că obiectul dedus judecății nu este identic cu cel din acțiunea cu care a fost investită prima instanță.
Pe fondul cauzei instanța a constatat că urmare a unei oferte publice secundare de vânzare de acțiuni, pârâta SC SA Bad evenit acționar majoritar la SC A SA prin cumpărarea unui număr de 1.099.062 acțiuni, ceea ce reprezintă 72,295% din capitalul social total și în conformitate cu prevederile art.203 (1) din Legea nr.297/2004 privind piața de capital, pârâta deținând mai mult de 33% din drepturile de vot, era obligată să lanseze oferta publică adresară tuturor acționarilor cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 2 luni de la momentul atingerii respectivei dețineri, iar prețul oferit potrivit art.204 (1) al aceluiași act normativ urma să fie cel puțin egal cu cel mai mare preț plătit de ofertant, sau de alte persoane cu care aceasta acționează în mod concertat în perioada de 12 luni anterioară ofertei.
Se reține prin sentință că pârâta nu s-a conformat acestor dispoziții, ci contrar acestor dispoziții legale pârâta nu a inițiat oferta de preluare a tuturor deținerilor, lansând oferta peste termenul prevăzut de art.203 din Legea nr.297/2004 și alegând prin fraudă la lege o altă metodă de calcul al prețului decât cea legală, în așa fel încât să nu se poată realiza înstrăinarea efectivă a pachetului de acțiuni, fiind sancționată contravențional de către potrivit deciziei nr.1274/1.06.2006 menținută prin sentința civilă nr.3012/16.11.2006 de către Curtea de Apel București - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, astfel încât comportamentul abuziv al pârâtei reprezintă izvorul daunelor suferite de către reclamanta OLTENIA SA și cum daunele solicitate de reclamantă reprezintă rezultatul direct al faptei culpabile a pârâtei, sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art.998 cod civil, considerente pentru care acțiunea a fost admisă.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta SC SA B, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând într-un prim motiv de apel că în mod greșit a fost respinsă excepția prescrierii dreptului la acțiune, solicitând admiterea acestei excepții deoarece în cauză erau incidente disp.art. 182 alin. 3 din Legea nr. 297 /2004 privind piața de capital și respingerea acțiunii ca prescrisă, dreptul la despăgubiri trebuia exercitată în maximum 6 luni de la data deficienței prospectului/documentului, dar nu mai târziu de un an de la închiderea ofertei publice, oferta publică de preluare obligatorie aprobată prin decizia nr. 445/29 martie 2007, s-a derulat în perioada 5 aprilie 2007 - 25 aprilie 2007 și s-a încheiat la 25 aprilie 2007, astfel încât dreptul la acțiune al reclamantei s-a prescris cel mai târziu la 25 aprilie 2008.
Motivarea instanței de fond că reclamanta și-a fundamentat acțiunea pe disp.art. 998 Cod civil, privind răspunderea civilă delictuală nu justifică înlăturarea dispozițiilor art. 182 alin. 3 din Legea nr. 297 /2004 cu privire la exercitarea dreptului la despăgubiri, configurarea tuturor apărărilor invocate sunt din cele care fac trimitere expresă la prevederile legii speciale, astfel încât dreptul reclamantei în calitate de acționar ce se consideră prejudiciată de modalitatea concretă de aplicare a criteriilor legale prestabilite de prospectul de ofertă publică de preluare obligatorie aprobat prin decizia nr. 445/29.03.2007 s-a prescris cel mai târziu la 25 aprilie 2008, astfel încât solicită respingerea acțiunii ca prescrisă.
Printr-un alt motiv de apel arată că, cu privire la pretenția reclamantei există autoritate de lucru judecat, deoarece prin sentința civilă nr. 3196/5.12. 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, s-a stabilit că nu sunt aplicabile dispozițiile invocate de reclamantă respectiv art. 204 alin. 1 din Legea nr. 297/2004, astfel că prețul indicat de reclamantă de 10,89 lei/acțiune nu poate fi luat în considerare, sentință ce este irevocabilă, astfel că există autoritate de lucru judecat.
Mai arată apelanta că excepția de litispendență a fost respinsă nemotivat de către prima instanță, încălcându-se disp.art. 261 alin. 1 pct.5 Cod procedură civilă.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a, arată apelanta, greșit a fost respinsă, are calitate procesuală pasivă pentru că raporturile dintre reclamantă și societatea pârâtă urmează să fie analizate exclusiv prin raportare la dispozițiile speciale, dreptul la despăgubiri solicitat prin acțiune de reclamantă impune angajarea răspunderii tuturor celor implicați în procedura specială.
Pe fondul cauzei, arată apelanta, greșit a fost admisă acțiunea și obligată la plata sumei de 1.676.426,27 lei, deoarece a arătat în mod constat și a dovedit că a respectat întocmai obligațiile impuse, nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 998 Cod civil invocat în cererea de chemare în judecată, singurul temei al cererii sunt dispozițiile Legii nr. 297/2004, privind piața de capital, în mod greșit se reține prin sentință că apelanta nu a inițiat oferta de preluare a tuturor deținerilor și că oferta a fost întocmită în așa fel încât să nu se poată realiza înstrăinarea efectivă a pachetului de acțiuni, în cauză fiind respectate criteriile de stabilire a prețului de ofertă, chestiune care a făcut obiectul de analiză a organului special abilitat,.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței, în sensul celor arătate în motivele de apel.
Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor din apel, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:
Primul motiv de apel cu privire la greșita respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune este nefondată.
In cauză nu erau aplicabile dispozițiile art. 182 alin. 2 din Legea nr. 297/2004, privind piața de capital, care prevede că dreptul la despăgubiri trebuie exercitat în termen de 6 luni de la cunoașterea deficienței prospectului sau documentului, dar nu mai târziu de un an de la închiderea ofertei publice, deoarece prin acțiunea cu care a fost investită prima instanță nu s-a invocat vreun viciu privind oferta, ca să fie aplicabile aceste dispoziții, ci s-a invocat obligația apelantei pârâte ce deriva din dispozițiile art. 203 alin. 1 din Legea nr. 297/2004, cu privire la lansarea ofertei publice adresată tuturor acționarilor, având ca obiect toate deținerile acestora, cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 2 luni de la momentul atingeri respectivei deținerii, iar prețul oferit, potrivit art. 204 alin. 1 din același act normativ, trebuia să fie cel puțin egal cu cel mai mare preț plătit de ofertant, în perioada de 12 luni anterioară ofertei.
Acțiunea formulată de către intimată și cu care a fost investită prima instanță, a fost promovată de către intimată în baza disp.art. 210 alin. 2 din Legea nr. 297/2004, privind piața de capital, pentru prejudiciul încercat de investitori, ca urmare a depășirii intenționate a termenului de 2 luni prevăzut de art. 203 alin. 1 din aceeași lege, de către apelantă, în acțiune intimata invocând și dispozițiile art. 998 Cod civil, referitor la răspunderea civilă delictuală, situație în care termenul de prescripție a dreptului la acțiune este cel prevăzut de disp.art. 3 coroborat cu art. 7 din Decretul nr. 167/1958, privind la prescripția extinctivă, dispoziții față de care intimata reclamantă a formulat acțiunea în termenul legal de prescripție de 3 ani, astfel încât excepția invocată de apelantă cu privire la prescripția dreptului la acțiune nu este fondată, corect și legal a fost respinsă prin sentință de către prima instanță.
C de al doilea motiv de apel cu privire la autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește pretenția reclamantei, nu este fondat.
Pentru a exista autoritate de lucru judecat trebuie îndeplinite condițiile cumulative prev. de disp. art. 1201 Cod civil, și anume să existe identitate de părți, obiect și cauză.
Sentința civilă nr. 3196 din 5 decembrie 2007 a Curții de Apel București, a fost pronunțată într-o cauză având ca obiect anularea deciziei nr. 445 din 29 martie 2007 a, ori prin acțiunea cu care a fost investită instanța de fond s-a solicitat de către intimata reclamantă obligarea apelantei pârâte la diferența de preț pentru pachetul de 273.279 acțiuni, valorificat în cadrul ofertei publice de cumpărare derulat în perioada 5 aprilie 2007 - 25 aprilie 2007 și prețul legal datorat de 10,89 lei/acțiune, deci cu totul altă cauză, având un alt obiect decât cel soluționat prin sentința nr. 3196/2007,astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile cumulative a disp.art. 1201 Cod civil, cu privire la tripla identitate de părți, obiect și cauză, ca să existe autoritatea de lucru judecat.
Critica apelantei că excepția de litispendență a fost respinsă nemotivat de către prima instanță și că s-au încălcat disp.art.261 alin. 1 pct. 5 pr.civilă, este nefondată.
este situația procesuală în care două sau mai multe instanțe de fond, deopotrivă de competente, sunt sesizate cu aceeași pricină.
Aceeași pricină presupune existența celor trei elemente care individualizează acțiunea, specificate în aliniatul 1 al art. 163 Cod procedură civilă și anume: identitate de părți, de obiect și de cauză, elemente ce nu sunt altele decât cele prevăzute de art. 1201 Cod civil, care se ocupă de instituția puterii lucrului judecat, excepția de litispendență anticipând autoritatea de lucru judecat, căutând să prevină pronunțarea a două sau mai multe hotărâri în aceeași pricină.
Ori așa cum s-a arătat și la analiza motivului de apel privind autoritatea de lucru judecat, nu era întrunită tripla identitate de părți obiect și cauză ca să poată să existe litispendență, cea de a doua cauză în care s-a pronunțat sentința nr. 3196/2007 a Curții de Apel București, este o altă cauză având un alt obiect, sentința fiind pronunțată într-o cauză având ca obiect anularea deciziei nr. 445 din 29 martie 2007 a și ca să existe litispendență trebuie să nu existe pronunțată în nici una din cele două cauze vreo hotărâre judecătorească, ci cele două acțiuni să fie pendinte pe rolul instanței de fond și să existe tripla identitate arătată mai sus, or în cea de a doua cauză invocată de către apelantă s-a pronunțat o sentință rămasă irevocabilă, deci nu putea opera litispendența.
Instanța de fond a analizat în sentința apelată și a arătat că excepția de litispendență nu este fondată pentru că nu este îndeplinită tripla identitate de obiect, de cauză și de persoane, în aceeași calitate.
Critica apelantei cu privire la greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție și respingerea cererii de chemare în garanție a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, este nefondată.
Comisia Națională a Valorilor Mobiliare este autoritate administrativă, autonomă cu personalitate juridică, care reglementează piața de capital, iar actele emise de pentru îndeplinirea atribuțiilor sale legale sunt acte administrative ce pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, astfel încât această autoritate nu putea avea calitate procesuală pasivă în acțiunea formulată de intimata reclamantă în temeiul disp.art. 210 din Legea nr. 297/2004, privind piața de capital și nu putea să răspundă în calitate de chemată în garanție pentru despăgubirile solicitate de intimată, acționar minoritar, pentru nerespectarea de către apelantă a dispozițiilor art. 203 și 204 din aceeași lege și corect și legal prin sentință a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție a și respinsă cererea de chemare în garanție a acestei autorități.
Criticile aduse sentinței de apelantă pe fondul cauzei, sunt nefondate.
Potrivit dispozițiilor art. 203 alin. 1 din Legea nr. 297/2004, privind piața de capital, achizițiile de acțiuni ce conduc la depășirea pragului de 33% din drepturile de vot în adunarea generală a acționarilor unui emitent de valori mobiliare ( societatea ale cărei acțiuni sunt tranzacționate pe piața de capital), generează obligația achizitorului de a derula oferta publică de preluare adresată tuturor deținătorilor de valori mobiliare și având ca obiect toate deținerile acestora cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 2 luni de la momentul atingeri respectivei dețineri.
Dispozițiile art. 204 alin. 1 din Legea nr. 297/2004, prevăd că prețul oferit va fi cel puțin egal cu cel mai mare preț plătit de ofertant sau de persoanele cu care acesta acționează în mod concertat în perioada de 12 luni anterioară ofertei.
Scopul unei oferte publice obligatorii prevăzută în aceste dispoziții este acela de a proteja interesele acționarilor minoritari care, urmare formării unei majorități ce deține drepturile de vot, devin captivi într-o societate ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe piața de capital.
In speță, urmare achizițiilor efectuate, apelanta pârâtă a atins pragul de 72,92% din drepturile de vot la SC A SA și în aceste condiții îi erau aplicabile disp.art. 203 alin. 1 și art. 204 alin. 1 din Legea nr. 297/2004, cu privire la obligația lansării ofertei publice adresată tuturor acționarilor, apelanta pârâtă neconformându-se și neîndeplinindu-și această obligație legală, ea a lansat oferta peste termenul prevăzut de art. 203 din lege și condițiile au fost astfel întocmite încât să nu să poată valorifica nicio acțiune și alegând o altă metodă de calcul al prețului decât cea legală, astfel încât oferta de preluare a fost întocmită în așa fel încât să nu se poată realiza înstrăinarea efectivă a pachetului de acțiuni.
Pentru că apelanta pârâtă nu a respectat dispozițiile art. 203 alin. 1 și 204 alin. 1 din Legea nr. 297/2004, apelanta a fost sancționată contravențional de către, potrivit deciziei nr. 1274/1.06.2006, menținută prin sentința civilă nr. 3012 /16.11.2006 a Curții de Apel București - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal și comportamentul abuziv al pârâtei reprezintă și izvorul daunelor suferite de către intimata reclamantă și pentru care aceasta a formulat acțiunea cu care a fost investită prima instanță, astfel că, corect și legal a fost obligată apelanta la plata sumei de 1.676.426, 27 lei, culpa apelantei pârâte fiind stabilită printr-un act administrativ de autoritate, rămas irevocabil prin respingerea contestației formulate împotriva deciziei nr. 1274/2006 a.
Susținerea apelantei pârâte că a respectat întocmai obligațiile impuse și că nu sunt incidente dispozițiile art. 998 Cod civil, că singurul temei al cererii îl reprezintă dispozițiile Legii nr. 297/2004, este nefondată.
Așa cum s-a arătat apelanta pârâtă nu și-a respectat obligația prevăzută în sarcina sa în dispozițiile art. 203 alin. 1 și art. 204 alin. 1 din Legea nr. 297/2004,lansând oferta peste termenul prevăzut de art. 203 alin. 1 din lege și folosind o metodă de calcul alta decât cea prevăzută de disp.art. 204 alin. 1 din lege și anume lansând oferta la prețul de vânzare de 13,09 RON/acțiune, mai mare decât prețul legal datorat de 10,89 lei/acțiune, astfel încât oferta de preluare a fost întocmită în așa fel încât să nu se poată realiza înstrăinarea efectivă a pachetului de acțiuni.
Neîndeplinirea obligațiilor ce-i incumbau și comportamentul abuziv al apelantei a reprezentat izvorul daunelor suferit de reclamanta Oltenia SA, acțiunea formulată de intimată a fost legal bazată pe disp.art. 210 din Legea nr.297/2004, coroborat cu disp.art. 998 Cod civil și corect a fost admisă de primă instanță în baza acestor prevederi legale.
Pentru toate aceste considerente, apelul formulat se privește ca nefondat și în temeiul disp.art. 296 pr.civilă va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
N NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, nr. 2, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr. 320 din 17.02.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE OLTENIA SA cu sediul în C, nr. 1, Județ D, intimata chemata în garanție COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE cu sediul în B, sector 3,-, Cod poștal -.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 03 iunie 2009.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.CE/CMF
5 ex./04 iunie 2009
- - - Tribunal B
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina
