Spete pretentii comerciale. Decizia 92/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 2126/2009)
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 92
Ședința publică de la 19 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
GREFIER ---
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta 96 împotriva sentinței comerciale nr.929 din data de 9 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.-/2009, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Apelanta, prin avocat, în baza art. 295 alin. 2. proc.civilă solicită încuviințarea completării probatoriului cu efectuarea unei expertize contabile care să stabilească cheltuielile efectuate de 96 cu privire la amenajarea unui nou sediu social datorită faptului că sediul a fost adjudecat nelegal, lipsa de folosință și cheltuielile cu suportarea proceselor suportate în prezenta cauză.
Curtea, deliberând, respinge cererea solicitată, având în vedere motivele de apel și soluția instanței de fond, apreciind că nu este concludentă cauzei de față în această fază procesuală.
La interpelarea instanței apărătorul apelantei învederează aspectul că executarea silită a fost desființată dar este nemulțumită de suma primită ca urmare a desființării acestei faze procesuale, motiv pentru care, dorește o reactualizare a acestei sume la prețul de piață al apartamentului respectiv valoarea comercială, fiind vorba de o întoarcere a executării silite.
Curtea, față de această precizare a apelantei pune în discuție competența instanței de judecată pe cererea de întoarcere a executării silite față de dispozițiile art.400 proc.civilă raportat la dispoz. art. 401. proc. civilă competența de soluționare revine instanței de executare care este judecătoria.
Apelanta, prin avocat, solicită admiterea excepției și trimiterea dosarului la instanța de executare.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași la data 27.02.2009, reclamanta 96 a chemat în judecată pe pârâta,solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 206.889 lei, cu dobândă legală aferentă de la data rămânerii definitive a hotărârii, sumă ce reprezintă: 110.000 lei, diferența sumă de adjudecare nelegală a sediului reclamantei; 36.000 lei, lipsă de folosință a sediului adjudecat nelegal; 23.083 lei, cheltuieli cu amenajarea unui nou sediu social; 32.895 lei, onorarii plătite avocaților în procesele cu pârâta; 3.840 lei, cheltuieli judiciare și 1.071 lei cheltuielile de executare, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Tribunalul a încuviințat reclamantei proba cu înscrisuri și expertiză tehnică imobiliară de evaluare a imobilului adjudecat de pârâtă.
La termenul din data de 09.07.2009, reclamanta și-a precizat cuantumul pretențiilor solicitate, arătând că reduce creanța la valoarea de 124.071 lei cu titlu de daune.
Prin sentința comercială nr. 929/09.07.2009, Tribunalul Călărașia respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta nu poate cere diferența dintre prețul de adjudecare a imobilului și valoarea de piață a acestuia, întrucât apartamentul a făcut obiectul unei executări silite nefondate, valoarea de executare fiind stabilită de comun acord cu debitoarea, în speță, reclamanta, astfel încât aceasta nu-și poate invoca propria culpă. În plus, reclamanta ar fi trebuit să exercite altă cale procedurală, în speță, contestația la executare, neputând să solicite pe calea dreptului comun despăgubiri, conform art. 998-999 Cod civil.
Instanța de fond a apreciat că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justă cauză, întrucât evaluarea apartamentului s-a făcut chiar de către debitoare.
Cât privește cheltuielile judiciare, tribunalul a arătat că reclamanta trebuia să precizeze aceste cheltuieli în mod defalcat, pentru fiecare proces în parte.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, reclamanta, apel înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VI-a Comercială la data de 27.08.2009.
În motivarea apelului declarat, apelanta-reclamantă a arătat că motivările instanței de fond sunt vădit nefondate, astfel:
Motivarea că executarea silită este desființată este nefondată, întrucât s-a admis contestația la executare silită a apelantei din prezenta cauză și s-a anulat executarea silită începută de intimată, conform probelor de la dosar.
Apelanta-reclamantă a arătat că și motivarea instanței de fond privind invocarea propriei culpe de către reclamantă este nefondată, întrucât, în speță, intimata este cea care a încălcat legea, făcând din reclamantă un debitor aparent și deposedându-l de sediul social.
Motivarea instanței de fond în sensul că apelanta-reclamantă nu poate cere daune pe cale separată, ci doar pe calea contestației la executare, vizează, în fapt, inadmisibilitatea cererii, care, conform art. 137 clin. 1 Cod procedură civilă, trebuia pusă în discuția părților, în caz contrar fiind încălcat dreptul reclamantei la un proces echitabil, conform art. 6 alin. 1 CEDO.
Apelanta-reclamantă a arătat că, în speță, a dovedit și culpa intimatei-pârâte care a falsificat factura fiscală în care a specificat că a livrat apelantei-reclamante 151 tone de -soarelui, în valoare de 1.541.000 lei, factură în baza căreia a fost pusă în executare fila CEC emisă de apelantă cu titlu de garanție.
La termenul de astăzi, față de precizarea făcută de apelanta-reclamantă în sensul că solicită reactualizarea creanței rezultată din desființarea executării silite demarată de intimata-pârâtă, Curtea a pus în discuție necompetența materială a instanței de fond, conform art. 4041Cod procedură civilă.
Examinând motivul învederat relativ la competența instanței de executare, în speță, judecătoria, având în vedere că în cauză este vorba despre o întoarcere a executării silite, văzând și dispozițiile art. 297 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 4041Cod procedură civilă:" În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesatare dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia", iar potrivit art. 4042Cod procedură civilă:"În cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării -. Dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. 1) și 2)cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente potrivit legii".
Analizând aceste texte de lege prin raportare la acțiunea de față, având în vedere și precizările făcute de apelanta-reclamantă, Curtea apreciază că, în speță, apelanta-reclamantă a solicitat întoarcerea executării silite desființată prin admiterea contestației la executare a apelantei, în sensul prevăzut de art. 4041Cod procedură civilă, respectiv prin restabilirea situației anterioare acestei executări, legea, în speță, art. 4041Cod procedură civilă permițând inclusiv reactualizarea creanțelor cu indicele de inflație.
În speță, Curtea apreciază că, respingând acțiunea de fond pe motiv că reclamanta nu are deschisă această cale conform art. 998-999 Cod civil, instanța de fond a adus atingere dreptului părții implicate la un proces echitabil potrivit art. 6 alin. 1 CEDO, atâta timp cât, pe de o parte, potrivit dreptului procesual civil, în speță art. 84 Cod procedură civilă, calificarea în drept a cererilor de chemare în judecată o face instanța judecătorească, iar pe de altă parte, în cauză, calea procedurală era cea reglementată de art. 4041Cod procedură civilă, instanța de judecată fiind obligată să facă o atare încadrare juridică, conform art. 129 Cod procedură civilă privind principiului rolului activ al judecătorului în procesul civil.
Față de cele arătate anterior relative la calificarea acțiunii de fond drept o cerere de întoarcere a executării silite, Curtea, în baza art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. art. 4042alin. 3 Cod procedură civilă, reține că, în speță, competența de judecată în primă instanță a cauzei revine judecătoriei, ca instanță de executare, iar nu tribunalului.
Sub acest aspect, Curtea reține că, potrivit art. 373 alin. 2 Cod procedură civilă:"Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."
Din coroborarea acestui text de lege cu dispozițiile 4042alin. 3 Cod procedură civilă, care face trimitere, în materie de întoarcere a executării silite,la instanța judecătorească competentă potrivit legii,având în vedere că acest ultim text de lege este plasat în cartea a V-a a Codului d procedură civilă, intitulată "Despre executarea silită", Curtea apreciază că trimiterea din partea finală a textului 4042alin. 3 Cod procedură civilă la instanța competentă potrivit legii, nu poate viza dispozițiile art. 2 Cod procedură civilă, ci dispozițiile art. 373 alin. 2 Cod procedură civilă, respectiv,instanța competentă în materie de executare silită.
O atare interpretare este impusă și de faptul că întoarcerea executării este reglementată în codul d e procedură civilă ca o fază a executării silite însăși, executare care este tratată drept o procedură specială, în care plenitudinea de competență revine instanței de executare astfel cum aceasta este definită de textul art. 373 alin. 2 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele mai sus arătate, în baza art. 297 alin. 2 Cod procedură civilă raportat la art. 4041Cod procedură civilă și 4042Cod procedură civilă, văzând și dispozițiile art. 373 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul, va anula sentința atacată și va trimite cauza spre competență soluționare Judecătoriei Călărași
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta 96, cu sediul în C,-, - 33, parter,. 3, județul C împotriva sentinței comerciale nr. 929 din data de 9 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata, cu sediul în comuna, județul
Anulează sentința atacată și trimite cauza spre competență soluționare Judecătoriei Călărași.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică de la 19 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
DR. I-- - - -
GREFIER,
---
Red.Jud.C - 03.03.2010
Tehnored. - 03.03.2010
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul Călărași
Președinte:
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu
