Spete pretentii comerciale. Decizia 93/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALA, MARITIMA SI FLUVIALA
DECIZIA NR.93/
ȘEDINȚA PUBLICA DIN 22.10.2008
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
GREFIER: - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea apelului declarat de pârâta - SRL G, cu sediul în mun.G, str.-.- nr.4, -, împotriva sentinței comerciale nr.35/com/31.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în contradictoriu cu intimata - B -, cu sediul în mun.B,-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal a răspuns pentru apelanta-reclamantă av. și pentru intimata-pârâtă av..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Av. arată că la dosar a fost depus protocolul din data de 22.09.2005 încheiat între apelantă și intimată, conform cu originalul și semnat corespunzător.
Curtea, pune în discuție, ca motiv de ordine publică, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brăila în soluționarea prezentei cauze, motivat de faptul că, competența materială s-a fixat la valoarea capătului de cerere cumulat cu capătul de cerere principal.
Av. arată că ambele capete de cerere nu depășeau un miliard, dar că lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția sus arătată. De asemenea solicită amânarea pronunțării, până la sfârșitul ședinței de judecată, pentru a depune concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Brăila la nr.13272/13.12.2005 reclamanta - B - B a chemat în judecată pe pârâta - SRL G pentru obligarea acesteia la plata sumei de 92827,35 lei RON reprezentând rest plată a facturii fiscale -/21.10.2005 la plata penalităților în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere aplicate asupra restului de plată de 92827,35 lei începând cu data de 21.11.2005 și până la data achitării efective, la plata sumei de 4497,75 lei RON penalități la plata avansului stabilit la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că a efectuat lucrări de reparații la nava aparținând pârâtei în baza contractului nr.12R, lucrări în valoare inițială de 115.489.07 lei RON fără TVA întocmindu-se factura în avans pentru suma de 41229,60 lei RON. Ca urmare descoperirii unor defecțiuni după andocarea navei s-a încheiat actul adițional nr.1/11.07.2005 și s-a întocmit un deviz final la data de 22.09.2005 și un proces-verbal de recepție la data de 6.10.2005 cu obiecțiuni.
Reclamanta arată că a fost de acord cu stabilirea în sarcina sa a unor penalități de întârziere de 3240,54 lei RON, însă pârâta a refuzat să plătească suma de 92827,35 lei RON. Reclamanta mai arată că lucrările de înlocuire a 612 kg table s-au datorat unor deformații în bordul tribord cauzate de unele lovituri suferite de nava și nu ca urmare culpei salariaților săi, ca operațiunea de matagonire s-a realizat pe o suprafață de 75%, dar s-a consemnat în devizul final numai 50%, iar plata sumei privind pregătirea suprafețelor metalice ofertele au fost negociate și acceptate de părți, că nu s-au calculat zilele de staționare.
Reclamanta arată că potrivit contractului neplata sumei datorate atrage penalități de întârziere de 0,1% pe zi. Se mai susține că pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale privind plata avansului, astfel că solicită și plata penalităților de întârziere.
Pârâta a depus întâmpinare și cerere reconvențională arătând că suma pretinsă reprezintă contravaloarea unor lucrări de reparații datorate propriei sale culpe și lucrări la care nu a consimțit. Înlocuirea celor 612 kg table s-a datorat deformării tablei din zona adiacentă lucrărilor de înlocuire a tablei de punte și a fost cauzată de demontarea concomitentă a elementelor de rezistență din corpul navei. Se mai susține că lucrările de pregătire a suprafețelor metalice pentru vopsire nu erau necesare și nici nu au fost executate, ca nu a consimțit la efectuarea operațiunilor de matagonire, ci numai la sablare, ca sunt cuprinse în suma pretinsă și cheltuieli pentru perioada cât nava a întârziat pe cală.
Se mai susține că avansul a fost plătit și că nu există nici o clauză contractuală de a plăti 30% din prețul unor lucrări suplimentare.
Pe calea cererii reconvenționale pârâta solicită obligarea la plata sumei de 313.702,85 lei RON reprezentând prejudiciul rezultat din reținerea navei peste termenul prevăzut în contractul de reparații cu consecința nerealizării venitului din exploatarea navei și a sumei de 8.199,719 lei penalități de întârziere conform art.8.2 din contract.
Pârâta susține că reparațiile navei au fost finalizate la 6.10.2005, peste termenul de 23 zile lucrătoare stabilit în contract.
Depășirea acestui termen, arată pârâta, a avut ca efect nerealizarea venitului din exploatarea navei calculat la suma de 4514,45 lei RON pe zi raportat la profitul net obținut pe primul trimestru al anului 2005.
La cererea reconvențională reclamanta a depus întâmpinare invocând necompetența materială a Judecătoriei Brăila ținând seama de cuantumul pretențiilor. Se mai arată că în contract s-a stabilit o clauză penală prin care părțile determină întinderea prejudiciului, astfel că pârâta nu poate solicita stabilirea prejudiciului suferit. Depășirea termenului de predare a navei s-a datorat descoperirii altor defecțiuni, astfel că s-a mărit durata de execuție, stabilindu-se data de 15.09.2005 și că lucrările suplimentare au fost impuse de societatea de clasificare fără de care nava nu putea fi dată la apă.
La data de 28.02.2006 reclamanta a depus precizări la cel de-al doilea capăt de cerere arătând că penalitățile de întârziere la data de 28.02.2006 au un cuantum de 9189,91 lei RON.
Judecătoria Brăila prin sentința nr. 1437/7.03.2006, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că reclamanta a solicitat, prin cererea introductivă de instanță, obligarea pârâtei la plata următoarelor sume: 92.827,35 lei contravaloare lucrări,suma de 4.497,75 lei penalități pentru plata cu întârziere a avansului și suma de 9.189,91 lei penalități pentru întârzierea plății debitului principal, de 92.827,35 lei.
sumele cuprinse în petitul cererii instanța a constatat că valoarea obiectului cererii este de 105.516,66 lei, astfel că, în speță competența materială aparține tribunalului, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă.
La Tribunalul Brăila, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Prin sentința nr. 35//31 ianuarie 2008 Tribunalul Brăilaa admis în parte acțiunea formulată de reclamanta B împotriva pârâtei SRL
A obligat pârâta să plătească reclamantei 92.825 lei contravaloare lucrări, 9.189,91 lei penalități de întârziere și 3.737 lei, cheltuieli de judecată.
A respins, ca nefondată, cererea reconvențională.
Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, următoarele:
La data de 17.06.2005 între - B -, în calitate de executant și - Trans SRL G în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul nr.12R, având ca obiect efectuarea lucrărilor de reparații la nava aparținând beneficiarului - conform comenzilor acestuia și a actelor adiționale ce se vor întocmi pentru comanda beneficiarului.
Astfel, reclamanta a efectuat lucrări de reparații inițiale la, conform actului Anexa 1 în urma comenzii 77/25.05.2005, termenul de finalizare pentru lucrările de reparații fiind stabilit, conform contractului, pentru 23 de zile lucrătoare.
Ca urmare a descoperii altor defecțiuni după andocarea navei și începerea primelor lucrări de reparații în urma comenzii 256/29.06.2005 a fost încheiat actul adițional nr.1/11.07.2005, situație în care părțile au convenit, așa cum prevede și art.3.2, mărirea duratei de execuție pentru lucrările suplimentare la data de 08.08.2005. În același sens și în temeiul acelorași prevederi contractuale s-a procedat și în cazul lucrărilor suplimentare descoperite ulterior și acceptate de către reprezentantul beneficiarului în urma ofertelor de preț înaintate de reclamantă.
Ca urmare a numeroaselor lucrări suplimentare apărute, așa cum se prevede în unele oferte de lucrări cum ar fi 2641 sau 2645, precum și în conformitate cu protocolul încheiat la 22.09.2005, părțile, de comun acord, au acceptat ca dată finală de execuție a lucrărilor data de 15.09.2005.
La finalizarea lucrărilor de reparații s-a întocmit devizul final din 22.09.2005, iar la data de 06.10.2005 a fost încheiat procesul verbal de recepție finală nr.44, semnat de către pârâtă cu anumite obiecțiuni.
Se reține de către instanță că data de 15.09.2005 a fost agreată de părți, conform ofertei devenite act adițional 2641/02.09.2005 precum și protocolul /22.09.2005, ca dată de finalizare a lucrărilor, întrucât a fost stabilit ca ultim termen de execuție 10 zile de la data semnării ofertei (fila 44 de la dosar).
Pârâta a refuzat la plată suma de 92827,35 lei compusă din următoarele sume: 2723,40 lei contravaloare a 612 Kg ce a fost înlocuită la tribordul navei; 21.150 lei contravaloare operațiuni matagonire a tancurilor de balast; 8.205,29 lei pregătirea suprafețelor metalice pentru vopsirea la tabla schimbată; 21.600,00 lei cheltuieli pentru staționarea navei pe cală: total 53.678,69 lei la care se adaugă TVA în valoare de 10.198,95 lei și rezultă suma de 63.877,64 lei.
La aceasta se adaugă suma de 28.948,18 lei ce constituie penalități de întârziere a lucrărilor de reparații, calculate inițial de pârâtă la suma de 32.188,72 lei din care reclamanta - Bas uportat 3240,54 lei, rămânând suma de 28.948,18 lei solicitată prin factura -/28.10.2005 de către pârâtă așa cum rezultă din Raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză de expert contabil, aflat la filele 60 - 64 de la dosar.
Cu privire la lucrarea de înlocuire a tablei în cantitatea de 612 Kg la tribordul navei instanța a reținut din concluziile Raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert tehnic că necesitatea acestei lucrări a apărut ulterior încheierii contractului dintre părți.
În același timp expertul a reținut că a existat o uzură înaintată (peste 10 ani de exploatare) în zona interioară a tancurilor de balast - zona 45 - 68 generată de apă și impuritățile cu care a venit în contact nava în timpul operațiunilor de balastare - debalansare precum și poziția navei în momentul executării operațiunilor de reparații în această zonă a corpului lucru accentuat și de uzura filelor de bordaj.
Ca urmare s-a constatat de către instanță că înlocuirea tablei a fost cauzată atât de uzura navei cât și de culpa reclamantului care nu a luat măsuri preventive astfel încât culpa este egală și ca urmare pretenția reclamantei - pârâte să achite 50% din valoarea totală a lucrărilor este justificată.
Cu privire la operațiunea de matagonire din concluziile Raportului de expertiză tehnică s-a reținut de către instanță că matagonirea a devenit necesară deoarece cea de sablare nu a dat randament. A precizat expertul că reclamanta a executat operațiunea de matagonire a tancurilor peste operațiunea de sablare, deoarece prima nu a obținut o suprafață curată. Rezultatul a fost obținut prin complementarea operațiunilor de matagonire și sablare.
De altfel în Anexa nr.1 (pag 93-96) la Contractul de reparații nave 12R/17.06.2005 pentru vopsit s-a stabilit de către părțile contractante că pregătirea suprafețelor metalice în vederea vopsirii se face prin curățire, prin matagonirea părților centrale ale tancurilor de balast și curățirea prin sablare a părților laterale aproximativ de 1330 mp. Prin actul adițional la contractul nr.1/11.07.2005 s-a convenit matagonirea tancurilor de balast pe o suprafață de 75% din suprafața totală.
Expertul a constatat că inițial s-a solicitat suma de 31.725 RON pentru matagonire dar ulterior, în Devizul final din 22.09.2005 reclamanta a solicitat numai suma de 21.150 lei RON. În Obiecțiunile la Raportul de expertiză contabilă judiciară (fila 110 de la dosar) expertul contabil a precizat că deși prin actul adițional la contractul nr.1/11.07.2005 executantul a solicitat suma de 31.725 lei reprezentând 75%din suprafața totală a tancurilor, ulterior a solicitat doar 21.150 lei și 8.205,29 lei pregătirea totală a navei.
Cu privire la suma de 21.600 lei constând în cheltuieli pentru 54 zile de staționare a navei pe cală, instanța a constatat că sunt datorate de către pârâtă, deoarece aceasta a solicitat lucrări suplimentare contractului inițial încheiat și a fost de acord cu efectuarea unor alte lucrări a căror necesitate a apărut după data de 17.06.2005 când s-a perfectat contractul, astfel încât nava a staționat pe cală încă 54 zile, conform calculului efectuat de expert (fila 112 de la dosar).
Referitor la capătul de cerere privind suma de 9189,91 lei reprezentând penalități de întârziere s-a reținut de către instanță că suma de 2.827,32 lei RON a fost scadentă la data de 28.02.2006.
Având în vedere dispozițiile art.8.1 din contractul de reparații nave 12R/17.06.2005 potrivit cu care pentru nerespectarea termenelor de plată beneficiarul va plăti o penalitate de 0,1% pe zi de întârziere calculată asupra sumei de plată rămasă neachitată, a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de mai sus calculată pe o perioadă de 99 zile de la data scadenței.
Cât privește cererea de obligare la plata unor penalități pentru neplata avansului de 30% instanța a constatat că este nefondată deoarece prin contract la art.4 s-a prevăzut obligația plății unui avans de 30% din prețul stabilit prin contract la data de 17.06.2005, iar pârâta a efectuat această plată, fapt necontestat de către reclamantă.
În cazul lucrărilor suplimentare ofertate în lunile august - septembrie pentru care reclamanta a solicitat plata penalităților pentru neplata avansului de 30% părțile nu au convenit o atare obligație astfel încât cererea reclamantei este nefondată.
În ceea ce privește cererea reconvențională a reținut instanța că pârâta - Trans SRL a solicitat să fie obligată reclamanta la plata penalităților de întârziere a executării lucrărilor convenite față de termenul stabilit prin contract de 18.07.2005 și data recepției finale de 06.10.2005, în sumă de 9.239,12 lei.
Sub acest aspect, instanța a reținut că părțile au convenit prin "Protocolul din 22.09.2005 că se consideră 15.09.2005 data de finalizare a reparației în raport de care se determină toate sumele raportate la data de finalizare și datorate de părți conform contractului.
Ca atare prin protocol s-a stabilit o altă dată de finalizare și până la această dată reclamanta nu datorează penalități de întârziere. Penalitățile pentru zilele următoare până la predarea navei au fost recunoscute de reclamantă și deduse din sumele datorate de pârâtă.
Faptul că Protocolul a fost semnat din partea pârâtei de către care era supraveghetor și care nu a avut mandat pentru a semna în raport cu reclamanta, nu este de natură a conduce la nulitatea actului, atât timp cât toate situațiile de lucrări și celelalte acte au fost semnate din partea pârâtei de către.
Fiind supraveghetor, este conform art.329 Cod comercial prepus al pârâților și conform art.395 Cod comercial față de terți mandatul tacit al prepusului se socotește general.
Cea de a doua cerere a pârâtei privește obligarea reclamantei la plata daunelor cauzate prin indisponibilizarea navei peste termenul prevăzut în contract în sumă de 1.323.080 lei.
navei este consecința întârzierii finalizării lucrărilor, iar prejudiciul suferit prin nefolosirea navei se acoperă prin penalitățile de întârziere prevăzute în clauza finală din contract.
Potrivit art.1069 cod civil "clauza penală este o compensație a daunelor interese,ce creditorul suferă din neexecutarea obligației principale".
Așa fiind prin această clauză părțile, au consimțit de comun acord asupra întinderii prejudiciului ce va fi reparat mai înainte ca el să se producă.
În consecință, majorarea despăgubirii sau micșorarea penalităților nu se poate stabili decât printr-o convenție ulterioară.
Cum în cauză părțile nu au modificat clauza penală, instanța a respins ca nefondate pretențiile pârâtei ce exced obligațiile asumate prin contract.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legala declarat apel pârâta SRL înregistrat sub nr- pe rolul Curții de APEL GALAȚI - secția comercială, maritimă și fluvială.
Sentința apelată a fost criticată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, pentru următoarele motive:
În mod greșit a fost obligată pârâta la plata sumei de 2.732,40 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de înlocuire la tribordul navei a unei cantități de 612 Kg..
A reținut instanța de fond, în mod greșit că înlocuirea acestei cantități de s-ar fi datorat și culpei concurente a pârâtei constând în uzura înaintată a navei.
Or, folosirea navei timp de 10 ani nu poate fi asimilată culpei, câtă vreme, potrivit codului d e clasificare 2331 din catalogul privind duratele normale de funcționare a mijloacele fixe, pentru astfel de nave durata normală de funcționare este de 16-24 ani.
Deși instanța de fond a reținut, în considerente, că își fundamentează soluția pe concluziile raportului de expertiză, în realitate, din această lucrare rezultă că deformarea tablei și necesitatea înlocuirii acesteia a fost determinată de neglijența reclamantei, care nu a luat măsurile preventive necesare la executarea unor astfel de lucrări.
Greșit a reținut, de asemenea, instanța de fond că suma solicitată de reclamantă reprezintă doar 50% din valoarea a 612 kg., de vreme ce, din expertiza contabilă rezultă că reclamanta a solicitat contravaloarea întregii cantități de înlocuită.
O altă critică vizează greșita obligare a pârâtei la plata sumei de 21.150 lei, reprezentând contravaloarea operațiunilor suplimentare de matagonire a tancurilor de balast.
Instanța a reținut că, potrivit anexei 1 la contractul de reparații, părțile au convenit curățirea prin matagonire părților centrale ale tancurilor de balast și sablare pe părțile laterale.
Deși a reținut,ca fundament al soluției concluziile raportului de expertiză, în realitate, din această lucrare rezultă că cele două operațiuni de curățare se exclud reciproc, iar reclamanta, peste operațiunea de sablare a folosit matagonirea, fără a exista un acord în acest sens al pârâtei.
Procedând astfel, instanța de fond a încălcat forța obligatorie a contractului, stabilită prin art. 969 Cod civil.
Cât privește acordarea de către instanță a sumei de 8.205,29 lei, sumă solicitată de reclamantă cu titlul de contravaloare operațiuni de pregătire a suprafețelor metalice pentru vopsire, a susținut că, sub acest aspect, hotărârea este nemotivată.
Mai mult, este vorba de o operațiune neexecutată, atâta vreme cât vizează suprafețe de nouă care nu necesită operațiuni de pregătire prealabilă vopsirii.
A mai susținut apelanta că, în mod greșit a fost obligată pârâta la plata sumei de 21.600 lei cu titlu de contravaloare a staționării suplimentare a navei pe cală.
Aceasta, întrucât staționarea navei pe cală, peste termenul prevăzut în contract, s-a datorat culpei reclamantei, care a întârziat executarea lucrărilor prevăzute în contractul inițial.
Cât privește lucrările suplimentare, convenite de părți, acestea nu necesitau, prin natura lor, staționarea pe cală, putând fi executate și cu nava la apă.
Apelanta a susținut că în mod greșit s-a respins cererea reconvențională reținându-se că termenul de execuție a lucrărilor ar fi fost modificat prin protocolul din 22.09.2005.
Or, pentru modificarea clauzelor unui contract era necesară manifestarea de voință a reprezentanților legali ai pârâtei sau cel puțin ca supraveghetorul să fi avut o procură specială în acest sens.
Considerentele instanței referitoare la existența unui mandat tacit dat supraveghetorului potrivit art. 392 și art. 395 Cod comercial, contravin dispozițiilor art. 393 Cod comercial.
Astfel, pârâta, prin adresa nr. 233/27.09.2005a făcut cunoscut reclamantei că semnarea protocolului de către prepusul său contravine voinței societății.
În mod nelegal a reținut instanța de fond că reclamanta-pârâtă nu poate fi obligată la plata daunelor provocate prin indisponibilizarea navei, întrucât convenția părților cuprinde o clauză penală ( art. 8 din contract).
Or, prin clauza penală a fost cuantificat doar prejudiciul cauzat prin simpla întârziere.
Cauza prejudiciului a cărui acoperire a fost solicitată prin cererea reconvențională este alta și se referă la împiedicarea plecării navei în cursă.
Prin întâmpinare, reclamanta - intimată a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, întrucât hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
A reiterat apărările și susținerile formulate la judecata fondului.
La termenul din 22.10.2008, instanța de apel, din oficiu, a pus în dezbaterea părților un motiv de ordine publică și anume, încălcarea de către instanța de fond, a competenței materiale a altei instanțe, respectiv a judecătoriei.
Atât apelanta-pârâtă cât și intimata-reclamantă au fost de acord cu motivul invocat.
Apelul declarat de pârâta - reclamantă este fondat și va fi admis, însă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 295 alin. 1 teza II Cod procedură civilă, motivele de apel d e ordine publică pot fi invocate și din oficiu.
Astfel, prin cererea introductivă de instanță, reclamanta B - a solicitat obligarea pârâtei la plata următoarelor sume: 92.827,35 lei, contravaloare lucrări, 4.497,75 lei, penalități de întârziere la plata avansului și 9.189,91 lei, penalități de întârziere la plata debitului principal.
Se constată că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă, legiuitorul folosește criteriul valoric în delimitarea competenței de primă instanță a tribunalului, de cea a judecătoriei. Astfel, tribunalul judecă în primă instanță, procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei (RON).
Valoarea obiectului litigiului se stabilește de către reclamant, la momentul introducerii cererii de chemare în judecată.
În situația în care reclamantul formulează un capăt de cerere principal și unul sau mai multe capete de cerere accesorii, apreciem că valoarea capătului de cerere principal este cea care determină competența, iar nu suma valorii tuturor capetelor de cerere, cum greșit s-a procedat, în cauză.
Astfel, valoarea obiectului capătului de cerere principal este de 92.827,35 RON (deci sub 100.000 RON) iar celelalte capete de cerere, reprezentând penalități de întârziere, sunt în mod evident, capete de cerere accesorii.
Așa fiind, competența materială aparținea, în mod evident, judecătoriei, potrivit art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
Sub acest aspect, este lipsită de relevanță valoarea obiectului cererii reconvențională, întrucât, potrivit art. 17 Cod procedură civilă, cererile incidentale sunt în competența instanței competente să judece cererea principală.
Față de incidența acestui motiv de ordine publică, a devenit de prisos a analiza și celelalte motive de apel.
Așa fiind, potrivit art. 297 alin. 2 teza I Cod procedură civilă, va admite apelul și va anula hotărârea apelată, cu consecința trimiterii cauzei, spre competentă soluționate, Judecătoriei Brăila.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de declarat de pârâta - SRL G, cu sediul în mun.G, str.-.- nr.4, -, împotriva sentinței comerciale nr.35/com/31.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- și, în consecință;
Anulează sentința apelată și dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare, Judecătoriei Brăila.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 octombrie 2008.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- -
Red.
Tehno: 4 ex./28.11.2008
Fond:
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin
