Spete pretentii comerciale. Decizia 97/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- (Număr în format vechi 125/2005)
DECIZIA nr. 97/
Ședința publică din 24 noiembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanta, cu domiciliul în Reghin-.1 județul M, împotriva sentinței civile nr.1857/01.octombrie.2004, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr.6767/2003.
La apelul nominal se constată lipsa reclamantei-apelante și a pârâtei-intimate SC SRL Reghin.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că apelul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 563.00 lei ROL și cu un timbru judiciar în valoare de 15.00 lei ROL.
Se constată că dosarul nr.1113/2004 al Judecătoriei Reghin, în raport de care a fost suspendată judecarea prezentului apel, a fost soluționată prin sentința civilă nr.606/28.05.2008, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
Instanța închide faza cercetării judecătorești și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr.1857/01.10.2004 pronunțată în dosarul nr.6767/2003 Tribunalul Mureșa respins excepția privind lipsa calității procesuale active a reclamantei și admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, a constatat încetat contractul de închiriere încheiat cu SC""SRL și a respins petitele privind evacuarea necondiționată a pârâtei din atelierul de mecanică fină și cel privind plata chiriei.
A admis acțiunea reconvențională și a constatat dobândirea de către pârâtă a unui drept real de superficie asupra terenului în suprafață de 155 mp pe care se află construit atelierul.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că între părțile în cauză s-au încheiat contracte de închiriere începând din anul 1992, ultimul fiind până în 07.06.2002. După această perioadă părțile nu au mai prelungit contractul de închiriere.
S-a reținut că pârâta a și evacuat imobilul, fapt care duce la respingerea petitelor privind evacuarea și plata chiriei. În ce privește dreptul de superficie s-a reținut că pârâta a edificat construcția pe terenul reclamantei cu acordul dat de proprietarul terenului.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta în dosarul nr.125/2005 al Curții de Apel Tg-M, dosar în care judecata a fost suspendată de la data de 31 mai 2005, până la data de 24.11.2008, când a fost repus pe rol și a primit un nou număr în sistemul informatizat Ecris, respectiv nr-.
Motivul suspendării a fost existența pe rolul Judecătoriei Reghina dosarului nr.1113/2004 având ca obiect rectificarea înscrierii în CF, obiect în legătură cu imobilele aflate în litigiu.
Prin apel reclamanta a solicitat admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentinței atacate și respingerea acțiunii reconvenționale.
În motivarea apelului s-a arătat că potrivit art.492 Cod civil, orice construcție este prezumată a fi fost făcută de către proprietarul terenului pe care s-a construit și că pârâta nu a dovedit îndeplinirea condițiilor pentru constatarea existenței unui drept de superficie.
În ce privește chiria a menționat că intimata nu a eliberat imobilul, deoarece nu a predat cheile.
Cu privire la cheltuielile de judecată s-a arătat că în mod greșit s-a stabilit culpa procesuală doar în sarcina reclamantei.
Analizând cererea formulată, prin prisma motivelor de apel și a disp. art.295 pr.civ. curtea de apel reține următoarele:
Reclamanta este proprietara unui teren dobândit prin moștenire, înscris în CF 960/1 Reghin.
Pe acest teren a fost construit un atelier de către pârâta SC""SRL. Această construcție nu a făcut obiectul succesiunii în urma căreia reclamanta a devenit proprietara terenului și mai mult, prin sentința nr.853/2001 a Judecătoriei Reghin, se reține că această construcție aparține SC""SRL, dovadă fiind extrasul CF nr.960/1/2 Reghin (fila 4 dosar fond).
Fostul proprietar al terenului și-a dat acordul autentificat la notariatul de Stat Județean M în vederea edificării terenului, prin declarația nr.7296 din 15.04.1993.
Reclamanta a încheiat în anul 1999 un contract de închiriere cu privire la terenul aferent atelierului valabil până la data de 07.06.2002.
De altfel, și proprietarul anterior a avut încheiate astfel de contracte începând cu anul 1992, părțile recunoscându-și calitatea de proprietari asupra construcției, respectiv asupra terenului.
Având în vedere aceste aspecte în mod corect prima instanță a stabilit că reclamanta are calitate procesuală activă, fiind proprietara terenului pe care se află edificat atelierul.
În ce privește încetarea contractului de închiriere încheiat între părți în anul 1999, având în vedere că în cuprinsul acestuia termenul închirierii a fost stabilit până la 07.06.2002, iar reclamanta și-a exprimat expres intenția de a refuza prelungirea contractului, sunt aplicabile astfel dispozițiile art.1438 Cod civil.
În urma somației de evacuare pârâta a și evacuat imobilul, situație de fapt necontestată de reclamantă și confirmată de martor.
Singurul argument invocat de apelantă pentru plata chiriei este acela că pârâta nu ar fi predat cheile imobilului.
Câtă vreme însă s-a dovedit faptul că spațiul nu a mai fost efectiv folosit, acest argument nu poate fi luat în seamă, cu atât mai mult cu cât reclamanta este doar proprietara terenului.
Prin sentința nr.606 din 28 mai 2008 pronunțată în dosarul nr.1113/2004 al Judecătoriei Reghins -a luat act de tranzacția încheiată între și SC""SRL. Una dintre prevederile tranzacției este aceea că recunoaște dreptul de proprietate al SC""SRL cu privire la atelierul de mecanică fină.
Reclamanta nu a adus nicio altă probă prin care să dovedească folosirea spațiului după data la care expira contractul, astfel că petitul privind plata chiriei este nedovedit. Același argument este valabil și pentru petitul privind evacuarea, spațiul ne mai fiind folosit de către pârâtă de la data expirării contractului.
Cu privire la dreptul de superficie, menționăm că acesta presupune un drept de folosință al proprietarului unei construcții aflată pe terenul unui terț, cu privire la acel teren.
În mod corect prima instanță a reținut că a fost sesizată doar cu constatarea existenței dreptului real de superficie, nu și cu stabilirea vreunei despăgubiri, astfel în cât în mod corect acțiunea reconvențională a fost admisă. Invocarea contractului de închiriere asupra terenului în apel este lipsită de eficiență, câtă vreme însăși reclamanta a solicitat constatarea încetării acestui contract.
În ce privește cheltuielile de judecată, prima instanță le-a stabilit în mod corect în culpa reclamantei, care are și calitatea de pârâtă reconvențională, deoarece din acțiunea formulată de aceasta a admis un singur petit, respectiv acela al constatării încetării contractului.
Contractul a încetat la termenul stabilit, nu s-a dovedit nicio folosință ulterioară a obiectului contractului, astfel constatarea instanței cu privire la încetarea contractului fiind o simplă formalitate.
Contractul a încetat de drept prin expirarea termenului, nefiind necesară intervenția instanței.
În aceste condiții nu se poate vorbi de un real "câștig de cauză" în favoarea reclamantei, ceea ce a dus la stabilirea obligațiilor procesuale în favoarea reclamantei reconvenționale, în considerarea admiterii acțiunii reconvenționale.
Față de cele mai sus, în baza dispozițiilor legale invocate și a disp. art.296 pr.civ. instanța va respinge recursul ca nefondat.
În cauză intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta, domiciliată în Reghin,-.1, județul M, împotriva sentinței nr. 1857/01.10.2004 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr.6767/2003.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat
JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnored.
4 exp.
08.01.2009.
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
