Spete pretentii comerciale. Decizia 97/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr-DECIZIE Nr. 97/2008
Ședința publică de la data de 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Popescu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Saftiuc
Grefier - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta "", împotriva sentinței civile nr.88 din 28 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.
-DELIBERÂND-
Asupra apelului comercial d e față, declarat în termen și legal timbrat de S, împotriva sentinței civile nr. 88/28 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, reține următoarele:
Prin sentința de mai sus a fost respinsă excepția prematurității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâta ON M FURNIZARE
Acțiunea formulată de reclamanta, S, a fost admisă în parte, pârâta fiind obligată să achite reclamantei suma de 253,54 lei, cu titlu de penalități de întârziere și 24,75 lei, cheltuieli de judecată.
Cererea de chemare în garanție Companiei Naționale "Poșta Română" B, formulată de pârâta ON M FURNIZARE B, a fost anulată ca netimbrată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâta a dat curs concilierii directe inițiate de către reclamantă, potrivit art. 720 (1) al. 2 din Codul d e procedură civilă, astfel că excepția prematurității cererii de chemare în judecată nu este întemeiată.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că între părți s-a încheiat contractele de vânzare - cumpărare a energiei electrice, nr. 11872 și 11873/2005, prin care vânzătoarea s-a obligat să livreze pârâtei ON. M FURNIZARE B energie electrică.
Potrivit dispozițiilor art. 13 din contractele menționate, pârâta are obligația de a plăti facturile în termen de 10 zile de la primirea lor, iar potrivit art. 15, în cazul neîndeplinirii obligației în termen de 30 de zile de la data scadenței, se va aplica o penalitate, corespunzătoare ca procent dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligației către bugetul de stat, pentru fiecare zi de întârziere, valoarea penalităților neputând depăși valoarea sumei datorate.
Pentru energia electrică livrată, reclamanta a emis mai multe facturi fiscale, care fiind achitate cu întârziere, au fost calculate penalități.
Pârâta a fost de acord cu plata acestor penalități în sumă de 253,54 lei, mai puțin penalitățile în sumă de 200.298,30 lei, calculate la factura fiscală nr. -/28 februarie 2006.
Acest lucru a fost determinat de faptul că pârâta nu primit originalul facturii fiscale, care deși a fost predat la Oficiul Poștal nr. 1 S, la data de 03 martie 2006, pe data de 07 martie 2006, scrisoarea recomandată, a fost predată Prefecturii B, care a restituit- ulterior pârâtei, abia la data de 22 2006.
Pârâta, deși nu a primit originalul facturii, a achitat prețul acesteia la data de 27 aprilie 2006, deși scadența era la data de 21 martie 2006, pe baza unei copii fax a facturii, transmisă de către reclamantă, deși plata și înregistrarea în contabilitate a facturilor fiscale se face numai pe bază de documente originale, conform Ministerului Finanțelor Publice nr. 1850, pct. 27.
În raport de această situație tribunalul a reținut că pârâta nu are culpă în achitarea cu întârziere a facturii fiscale, astfel că în baza art. 969 - 970 Cod procedură civilă, acțiunea a fost admisă în parte, doar pentru suma de 253,54 lei, așa cum s-a arătat mai sus.
Cererea de chemare în garanție a fost anulată ca netimbrată, în temeiul art. 20 al. 3 din Legea nr. 146/1997.
Împotriva sentinței a declarat apel societatea - reclamantă, care a susținut că este nefondată, fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.
Privitor la factura fiscală nr. -/28 februarie 2006, conform dispozițiilor imperative din Codul civil - art. 1079și art. 43 din Codul comercial, în raporturile juridice comerciale, debitorul este de drept în întârziere, nemaifiind nevoie de alte formalități (notificare, conciliere, facturare etc.).
Dacă însă, un Ordin al Ministerului Finanțelor Publice nr. 1850/2004, dispune ca plata și înregistrarea în contabilitate se face numai pe baza documentelor originale, este de observat că plata făcută după copia facturii nr. -/28 februarie 2008, este bine făcută și nerestituibilă legal.
Plata însă, a arătat apelanta s-a făcut cu întârziere de 33 de zile, neavând relevanță o anumită necorelare dispozițiilor ministeriale de natură fiscală, care nu le sunt opozabile.
Neexistând așadar în actul normativ invocat partea sancționatorie, restituirea sumei achitate, apelanta arătat că plata prețului fiind un fapt ireversibil, generează și obligația achitării penalităților de întârziere.
Drept urmare, culpa aparține pârâtei, pentru plata unei facturi în copie și astfel generarea exigibilității dreptului la penalități de întârziere.
Apelanta a mai arătat că a avut reprezentarea că facturarea în discuție a ajuns la pârâtă, deși confirmarea de primire era datată și semnată indescifrabil.
De aceea termenul de 6 luni pentru reclamația administrativă prevăzut de Legea nr. 31/2002, nu îi este opozabil, solicitând introducerea în cauză COMPANIEI NAȚIONALE POȘTA ROMÂNĂ și Prefectura B, pentru neglijență culpabilă, generatoare de prejudicii.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, aceasta a fost anulată ca netimbrată, însă din considerentele sentinței rezultă că judecata s- făcut și față de chemata în garanție.
Instanța în baza rolului activ trebuia să introducă în cauză atâta Poșta Română cât și Prefectura B, pentru executarea greșită a contractului de prestări servicii poștale și respectiv pasivitate și neglijență în a nu restitui timp de 8 luni o corespondență care nu-i aparținea.
Pentru aceste motive apelanta a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței cu admiterea integrală pretențiilor sale.
Intimata - pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei (filele 15 - 17) a arătat că nu are culpă în situația creată, dimpotrivă a dat dovadă de bună - credință și a achitat prețul, după copia facturii.
La rândul său, Compania Națională "Poșta Română) B, a solicitat respingerea apelului, sentința apelată fiind temeinică și legală, pe cale de excepție invocând netimbrarea cererii de chemare în garanție, (filele 19 - 20).
Prin concluziile scrise (filele 32 - 35), apelanta a solicitat a se reține o culpă comună și să se facă aplicarea principiului răspunderii în funcție de procentul de vinovăție al fiecărei părți.
De vreme ce atât reclamanta cât și intimata avea deopotrivă dreptul de a formula reclamații prealabile în maxim 6 luni, potrivit Ordonanței nr. 31/2002, atunci procentul de culpă este de 50 - 50 % pentru fiecare, urmând ca intimata să fie obligată la plata sumei de 100.149,15 lei.
Criticile aduse sentinței nu sunt întemeiate.
Prima instanță a analizat judicios actele și lucrările dosarului, reținând în mod corect că intimata - pârâtă nu are culpă în plata cu întârziere a facturii nr. -/28 februarie 2006.
Potrivit art. 969 și 970 din Codul civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și trebuiesc executate cu bună credință.
În speță, factura de mai sus a fost primită de către intimata - pârâtăabia la data de 22 2006,deși prima ștampilă a Oficiului Poștal B 1, este datată 07 martie 2006.
Intimata - pârâtă văzând că nu primește factura în cauză, având în vedere dispozițiile contractuale, art. 13 și 15, care prevedeau plata prețului în termen de 10 zile de la primirea acesteia în original, la data de 27 aprilie 2006, pe baza unei copii fax, transmisă de reclamantă, achită prețul prevăzut.
În aceste împrejurări, este de observat că într-adevăr, intimata - pârâtă nu are nicio culpă în situația creată, astfel că cererea ulterioară formulată de către apelantă, de a se reține o culpă comună, nu este întemeiată.
De asemeni, cererea formulată de aceasta de a introduce în cauză Compania Națională Poșta Română și Prefectura B, în calitate de pârâte, invocând lipsa de rol activ a instanței, este nelegală, fiind făcută cu încălcarea dispozițiilor art. 294(1) din Codul d e procedură civilă, care prevăd că în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nicinu se pot face cereri noi.
În plus, procesul civil este guvernat și de principiul disponibilității părților, astfel că era la latitudinea apelantei pe cine cheamă în judecată, pentru recuperarea prejudiciului înregistrat, din culpa uneia sau mai multor persoane.
Neexistând așadar motive care să ducă la schimbarea în tot sau în parte sentinței, curtea de apel urmează respinge apelul declarat ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Respinge apelul declarat de apelanta - reclamantă""cu sediul în municipiul S,-, județul S, împotriva sentinței civile nr. 88 din 28 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă ON M FURNIZARE. cu sediul în municipiul B,-, județul B și intimata - chemată în garanțieCOMPANIA NAȚIONALĂ "POȘTA ROMÂNĂ". cu sediul în municipiul B, nr.6, -.3.A, ca nefondat.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi,25 2008.
Președinte, Pt - - - PREȘEDINTE INSTANȚĂ | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Red.
tehnored. 5 ex. 19 dec.2008
Președinte:Claudia PopescuJudecători:Claudia Popescu, Aurelia Saftiuc
