Spete pretentii comerciale. Decizia 98/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 98
Ședința publică din 20 mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
GREFIER: -
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanții Municipiul T, prin Primar, Primăria Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T, precum și de pârâta SUPERMARKET SRL împotriva sentinței civile nr. 73 din 1 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă consilier juridic, pentru reclamanții apelanți Municipiul T, prin Primar, Primăria Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T, lipsă fiind pârâta apelantă SUPERMARKET SRL
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, nemaifiind formulate alte cereri se acordă cuvântul asupra apelurilor de față.
Reprezentanta reclamanților apelanți, consilier juridic solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată constând în taxele judiciare de timbru, pentru motivele detaliate în scris. Cu privire la apelul declarat de pârâta SUPERMARKET SRL T pune concluzii de respingerea acestuia pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 73 din 1 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea formulată de reclamanții Municipiul T, reprezentat prin Primar, Consiliul Local al Municipiului T și Primăria Municipiului T, în contradictoriu cu pârâta SUPERMARKET T, având ca obiect obligația de a face.
A obligat pârâta la plata sumei de 36.568 lei reprezentând chirie restantă și la 219,4 lei penalități de întârziere, respingând în rest pretențiile.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între reclamanta Primăria Municipiului T și societatea pârâtă s-au încheiat două contracte de închiriere cu nr.585/1999 și nr.586/1999 prin care i se închiriau pârâtei spații cu altă destinație, în suprafață de 28,41 mp și 146,40 mp, pe termen de 10 ani, de la data începerii executării contractului de închiriere 19.01.1999.
S-a menționat că la art.4 din contractul de închiriere s-a inserat clauza prin care chiria lunară pentru folosirea suprafețelor închiriate era stabilită prin fișa de calcul a chiriei ce face poarte integrantă din contract, calculată pe baza CL. nr.84/27.05.1997, chiria lunară urmând a fi reactualizată(modificată) pe durata derulării contractului prin Hotărâri ale Consiliului Local al Municipiului S-a apreciat că prin urmare, pârâta a acceptat prin chiar contractele de închiriere posibilitatea modificării chiriei pe parcursul derulării contractului.
Prin Hotărârea nr.42/2000 Consiliul Local al Municipiului Taî nțeles să modifice tarifele de bază pentru chiriile achitate, aferente spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință, hotărâre ce a fost atacată în instanță, cererea având ca obiect anularea acestei hotărâri.
Pe parcursul judecării cererii aplicarea hotărârii atacate a fost suspendată, litigiul fiind soluționat în mod irevocabil la data de 1.10.2002.
Tribunalul a considerat că raportat la dispozițiile Hotărârii nr. 13/27.01.2004, dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut la data de 31 decembrie 2004, întrucât față de prevederile hotărârii respective în cazul în care s-ar fi adresat instanței de judecată, cererea acestora putea fi considerată ca fiind prematură.
S-a motivat de către instanță că acțiunea reclamanților de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 2194 lei pentru perioada 1.01.2005-31.12.2005 nu are suport legal în condițiile în care părțile de comun acord au limitat plata penalităților de întârziere la o perioadă de maximum 30 de zile după care contractul era reziliat de drept.
Instanța a apreciat ca nefiind întemeiată cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata majorărilor de întârziere în sumă de 189.057 lei pentru perioada 1.01.2005-31.10.2007, dată fiind calitatea de parte contractantă a Primăriei într-un contract de închiriere în baza căruia s-a născut raportul juridic între părțile aflate în litigiu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal reclamanții Municipiul T, prin Primar, Primăria Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T și pârâta SUPERMARKET SRL
Prin apelul formulat reclamanții Municipiul T, prin Primar, Primăria Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulate ca temeinică și legală.
S-a menționat că în perioada derulării contractului de închiriere, Consiliul Local al Municipiului T, în calitate de administrator al fondului locativ, în baza prevederilor Legii 215/2001 privind administrația publică locală, a hotărât majorarea tarifelor de închiriere pentru spațiile cu altă destinație decât cea de locuință, fiind adoptată în acest sens nr. 42/2000.
Legalitatea nr. 42/2000 a fost contestată, pe rolul instanțelor judecătorești, derulându-se mai multe procese, în urma soluționării, definitiv și irevocabil, s-a stabilit că respectiva hotărâre este legală.
Chiria restantă pe care au solicitat-o reclamanții reprezintă diferența de chirie pentru perioada 01.01.2001-28.02.2003, rezultată ca urmare a aplicării tarifelor stabilite prin nr. 42/2000, în vigoare prin decizia civilă nr. 471/2002 a Curții de APEL TIMIȘOARA pronunțată în dosar nr. 2564/CA/2001, precum și Decizia Curții Constituționale publicată în nr. 409/13.06.2002.
Având în vedere că prin contract părțile au convenit în privința reactualizării chiriei iar nr. 42/2000 a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor legale, s-a susținut că SUPERMARKET, nu a fost vătămată sub nici o formă în drepturile sale.
S-a arătat că instituția sa a înștiințat societatea pârâtă despre diferența de chirie pe perioada 01.01.2001-28.02.2003, majorările și penalitățile de întârziere solicitate prin numeroase adrese, respectiv -4576/07.07.2005 și -7572/30.03.2007, însă societatea pârâtă nu s-a conformat, nu a dat curs invitațiilor formulate de serviciul de specialitate din cadrul instituției sale în vederea soluționării pe cale amiabilă a prezentului litigiu, dar nici nu a atacat adresele mai sus menționate, acceptând tacit sumele înscrise în acestea.
Începând cu data de 01.03.2003 pârâta a achitat chiria aferentă spațiului închiriat, calculată conform nr. 42/2000, adică în cuantum reactualizat, arătându-se că aceasta fiind și data la care pârâta a luat cunoștință de intenția locatorului.
În ceea ce privește temeiul de drept al calcului majorărilor și penalităților de întârziere s-a arătat că acesta este nr.OG 92/24.12.2003 privind Codul d e Procedură Fiscală. Potrivit dispozițiilor acestei ordonanțe de guvern, pentru neplata la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează dobânzi și penalități de întârziere.
S-a menționat că deoarece din anul 2006 ordonanța în cauză nu mai prevede perceperea penalităților de întârziere, instituția sa a solicitat penalități de întârziere pentru suma datorată cu titlu de diferență de chirie pentru perioada 01.01.2005-31.12.2005, iar majorările de întârziere începând cu data de 01.01.2005 și până în momentul plății.
S-a arătat faptul că, prin nr. 182/2001 se modifică art. 6 din contract, procentul de penalizare fiind de 0,5%/zi de întârziere, fără a fi precizată perioada de 30 de zile pentru care urmează să fie percepute penalitățile și majorările de întârziere, astfel deși contractele de închiriere vor fi reziliate după 30 de zile de la data datorării chiriei restante, penalitățile și majorările de întârziere vor fi datorate până în ziua plății.
Prin apelul formulat pârâta apelantă SUPERMARKET a criticat hotărârea atacată ca netemeinică și nelegală.
Pârâta apelantă a susținut că în mod greșit reclamanta a inclus prestațiile lunare datorate în baza contractului de închiriere în cadrul creanțelor bugetare, susținând că temeiul juridic al acțiunii ar fi nr.OG 92/2003, fără a preciza un anume articol. Contractul de închiriere existent având putere de lege între părți, prin acesta se stabilește o cu totul altă modalitate de calcul a chiriei și stabilirea a datei scadente, aplicabile în speță.
În speță este vorba despre diferențele de chirie pentru perioada 01.01.2000-28-02.2003, pentru fiecare lună curgând un termen distinct de prescripție, termen de 3 ani care s-a împlinit pentru fiecare lună în cauză.
Reclamanta susține că termenul de plată fără penalități de întârziere și dobânzi, a fost la data de 31.05.2004, termen prelungit ulterior până la 30.06.2004 și apoi până la 31.12.2004.
Însă nu aceasta este termenul de pornire al calculului termenului de prescripție, aceste termene acordate reprezentând doar o scutire de penalități, o derogare specială.
Pârâta apelantă a ridicat excepția de prematuritate a acțiunii cu motivarea că înainte de introducerea acțiunii, reclamanta nu a efectuat procedura concilierii directe prevăzute de art. 7201Cod procedură civilă.
S-a susținut că dovada neîndeplinirii acestei proceduri este făcută chiar de către reclamantă, care în data de 28.01.2008 îi permite un extras de cont prin care solicită plata sumei de 227.819 lei reprezentând:
- chirie 36.568 lei
- majorări de întârziere 191.251 lei.
suma ce reprezintă obiectul prezentului dosar, soluționat prin sentința civilă nr. 73/01.02.2008.
În respectivul de cont se precizează "prezentul de cont constituie conciliere conform procedurii arbitrale"
S-a arătat de către pârâta apelantă că a răspuns la această solicitare, precizând că pretențiile solicitate au făcut obiectul dosarului -, soluționat în data de 01.02.2008.
S-a ridicat în apel excepția de tardivitate a acțiunii cu mențiunea că a dobândit proprietatea spațiilor în cauză prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 86 și Contractul de vânzare-cumpărare nr. 87, care au fost încheiate în data de 02.09.2003.
În speță, este vorba despre diferențele de chirie pentru perioada 01.01.2000-28.02.2003, pentru fiecare lună curgând un termen distinct de prescripție, termen de 3 ani care s-a împlinit pentru fiecare lună în cauză.
S-a considerat că dreptul la acțiune al reclamantei (și deci și cel de prescripție) nu s-a născut în nici un caz la data de 31.12.2004, ci cel mai târziu la data la care au semnat angajamentele de plată, adică 02.09.2003, pentru că de la această dată reclamanta își putea valorifica deja pretențiile.
În aceste condiții termenul de promovare a acțiunii pentru aceste pretenții a fost cel mai târziu data de 03.09.2006, adică 3 ani după semnarea respectivelor anexe.
Acțiunea reclamantei fiind introdusă în noiembrie 2007, s-a susținut că este tardivă, raportat în primul rând la data la care s-a născut efectiv obligația de plată a chiriei, adică succesiv pentru fiecare lună în parte, cât și raportat- la Contractele de vânzare-cumpărare nr. 86 și 87 din 02.09.2003.
Pârâta apelantă a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței civile nr. 73 din 1 februarie 2008 și respingerea în totalitate a acțiunii reclamantei.
Prin întâmpinarea formulată, reclamanții Municipiul T, prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T au solicitat respingerea apelului declarat de apelanta SUPERMARKET ca nefondat și nelegal.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta SUPERMARKET a solicitat respingerea apelului declarat de reclamanta Primăria Municipiului T, prin Primar împotriva sentinței civile nr. 73 din 1 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Examinând apelul declarat reclamanții Municipiul T, prin Primar, Primăria Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T, prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, cât și din oficiu se reține că este neîntemeiat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
În mod legal prima instanță a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții Municipiul T, prin Primar, Consiliul Local al Municipiului T și Primăria Municipiului T obligând pârâta SUPERMARKET la plata sumei de 36.568 lei reprezentând chirie restantă și la plata sumei de 219,4 lei penalități de întârziere, respingând în rest pretențiile reclamațiilor.
Se reține că potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 2 din contractele de închiriere încheiate între părți, s-a prevăzut posibilitatea reactualizării chiriei lunare pe durata derulării contractului prin hotărâri ale Consiliului Local al Municipiului
În acest condiții nr. 42/2000 a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor contractuale.
Se constată că în baza Hotărârii nr. 13/27.01.2004 emisă de Consiliul Local al Municipiului T s-a prevăzut posibilitatea chiriașilor de a achita diferența de chirie pentru perioada 2001-28 februarie 2003 fără majorări și penalități de întârziere în cazul în care își îndeplinesc obligația respectivă până la data de 31 decembrie 2004.
Ca atare, în mod legal tribunalul a constatat că dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut în situația de față la data de 31 decembrie 2004.
Referitor la cererea reclamanților apelanți de obligare a pârâtei la plata sumei solicitate cu titlu de diferență penalități de întârziere față de suma acordată de prima instanță cât și la cea a majorărilor de întârziere, se reține că este neîntemeiată.
Astfel, conform dispozițiilor art. 6 din contractele de închiriere încheiate între părți "Nerespectarea termenului de plată, respectiv ultima zi a lunii pentru care se face plata, se penalizează cu 5%/zi de întârziere din suma datorată pentru maxim 30 de zile calendaristice. După această perioadă de 30 de zile calendaristice, contractul de închiriere este reziliat de drept. În termen de 7 zile chiriașul se obligă să pună la dispoziția locatorului spațiul în cauză."
În consecință pretențiile reclamanților privind plata penalităților de întârziere cât și a majorărilor de întârziere sânt limitate la perioada prevăzută în art. 6 din contractele de închiriere încheiate și sânt determinate de calitate de parte contractantă a reclamantei Primăria Municipiului
Față de cele reținute în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă apelul declarat reclamanții Municipiul T, prin Primar, Primăria Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T împotriva sentinței civile nr. 73 din 1 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În ceea ce privește apelul declarat de pârâta SUPERMARKET, se reține că este neîntemeiat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
Luând în discuție în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă excepția tardivității acțiunii invocată în cauză de pârâta apelantă SUPERMARKET, se reține că este neîntemeiată urmând să fie respinsă.
În mod corect prima instanță a reținut că raportat la prevederile Hotărârii Consiliului Local al Municipiului T nr. 13/27.01.2004 s-a acordat posibilitatea chiriașilor de a achita diferența de chirie pentru perioada 2001- 28.02.2003, fără majorări și penalități de întârziere, dacă își îndeplinesc respectiva obligație până la data de 31 decembrie 2004.
În consecință dreptul la acțiune al reclamațiilor s-a născut la această dată.
Față de data înregistrării cererii de chemare în judecată 20 noiembrie 2007, acțiunea reclamațiilor Municipiul T, prin Primar, Consiliul Local al Municipiului T și Primăria Municipiului Taf ost formulată în termen legal.
În ceea ce privește excepția de prematuritate a acțiunii reclamanților invocată de pârâta SUPERMARKET în conformitate cu dispozițiile art. 7201Cod procedură civilă, se reține că este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.
Se constată că prin adresa -7572/30.03.2007 de la fila 37 dosar fond, reclamanta Primăria Municipiului Taf ăcut dovada respectării dispozițiilor art. 7201alin. 1-3 Cod procedură civilă, comunicându-i pârâtei pretențiile sale cât și invitația la conciliere directă în termenul de 15 zile prevăzut de articolul menționat.
În ceea ce privește fondul cauzei se reține că la pronunțarea hotărârii s-a avut în vedere prevederile nr. 13/27.01.2004 față de care dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut la data de 31 decembrie 2004 cât și dispozițiile art. 4 alin. 2 și art. 6 din contractul încheiat între părți.
Potrivit dispozițiilor art. 969 cod civil "Convențiile legal făcute cu putere de lege între părțile contractante".
Pentru aceste motive în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă apelul declarat de pârâta SUPERMARKET împotriva sentinței civile nr. 73 din 1 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanții Municipiul T, prin Primar, Primăria Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T, cu sediul în T, Bv., nr. 1, împotriva sentinței civile nr. 73 din 1 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Respinge apelul declarat de pârâta SUPERMARKET, cu sediul procedural ales în T, P-ța - -, nr. 3,. B,. 10 împotriva aceleiași sentințe.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red. /16.06.2008
Dact. /17.06.2008 - 6 ex.
Emis 4 com.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Csaba Bela Nasz
