Spete pretentii comerciale. Decizia 98/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 98
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 5 MAI 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Nicoleta Țăndăreanu
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Moleanu
GREFIER: - - -
Pe rol, judecarea apelului formulat de apelanta pârâtă SOCIETATEA DE CONSUM D împotriva sentinței nr.27 din 20 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante MARI, MARI și.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta pârâtă SOCIETATEA DE CONSUM D prin consilier juridic și avocat și intimatele reclamante MARI, și MARI toți reprezentați de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul arhivă au fost depuse actele solicitate de instanță reprezentând procuri de reprezentare și citații.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul părților.
Avocat pentru apelanta pârâtă a depus concluzii scrise pe care le-a susținut oral, solicitând instanței cuvântul pe excepția lipsei calității de reprezentare. Susține că procura depusă este o procură în termen generali și nu o procură specială, solicitând să se admită apelul și să se anuleze cererea de chemare în judecată.
Pe fond, solicită să se constate necompetența materială a Secției Comerciale a Tribunalului Dolj întrucât obiectul cauzei îl constituie revendicarea unui imobil preluat abuziv de către stat. În consecință, solicită admiterea apelului, admiterea excepției, anularea sentinței și trimiterea spre rejudecare la Judecătoria Craiova ca instanță civilă. Mai arată că din actele de proprietate depuse de reclamante, rezultă că dețin un imobil în C-, când de fapt cauza privește terenul de la nr.35.
Solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru apelanta pârâtă achiesează la susținerile apărătorului apelantei, învederând că în ce privește excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj - Secția Comercială, este o acțiune în răspundere delictuală și nu privește o faptă de comerț, terenul nefăcând parte din fondul de comerț.
Interpelat de instanță, consilierul juridic a învederat că pe terenul în cauză au fost instalate barăci în care se depozitau materiale și tăiau lemne pentru confecționarea de tîmplărie.
Avocat pentru intimate a solicitat respingerea apelului, învederând că s-au depus procuri speciale pentru dosar, că și au împuternicit-o pe să le reprezinte în acest dosar.
În ce privește excepția necompetenței Tribunalului Dolj, solicită respingerea excepției deoarece prin decizia nr.444 din 25.09.2007 s-a stabilit că litigiul este de natură comercială.
Susține apărătorul reclamantelor că la Judecătoria Craiovas -a depus un set de acte din care rezultă că reclamantele sunt proprietare ale imobilului din C- (fost 29) în suprafață de 825 mp. Terenul a fost intabulat conform Încheierii nr.4269 din 28.03.2003, dovadă fiind că s-a plătit impozit și s-a emis certificat de nomenclatură stradală din care rezultă că nr.29 este actual 35, precum și proces verbal de punere în posesie emis de BEJ. Mai arată că pe terenul respectiv își desfășoară activitatea trei societăți comerciale, iar sumele încasate de din închirierea terenului celor 3 societăți erau mult mai mari decât contravaloarea lipsei de folosință.
Avocat solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin Sentința nr. 27 din 20 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-, s-au respins excepțiile de necompetență materială și a lipsei calității procesuale active invocate de pârâtă ca neîntemeiate. Pe fond, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamantele MARI, MARI și și a fost obligată pârâta SOCIETATEA DE CONSUM D la plata sumei de 65.025 euro, în echivalent lei la data efectuării plății în raport de cursul BNR al monedei, cu titlu de despăgubiri, precum și la 6.765 lei cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut că, urmare a reconstituirii dreptului de proprietatea reclamantelor asupra terenului situat în C- (fost 29) în suprafață de 1665 mp, pârâta a continuat și după retrocedare să dețină abuziv o suprafață de 850 mp din acest teren, cauzând astfel proprietarilor un prejudiciu constând în contravaloarea lipsei de folosință. A mai reținut că pârâta, deși a avut cunoștință în legătură cu retrocedarea terenului anterior notificării din 2005 eliberat terenul abia la 18.04.2008, conform procesului verbal de executare întocmit de executorul judecătoresc.
A mai reținut că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, fapta ilicită constând în deținerea abuzivă terenului și în lipsirea proprietarului de unul din atribuitele esențiale ale dreptului de proprietate - folosința, că prejudiciul reprezintă tocmai echivalentul lipsei folosinței, aceasta fiind calculată de expert la 1,5 euro/lună /mp și că există legătura de cauzalitate și vinovăția pârâtei.
Împotriva sentinței a formulat apel pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
S-a invocat în apel excepția lipsei calității de reprezentant cu motivarea că procura depusă este o procură în termenigenerali și nu o procură specială.
Apelanta pârâtă invoca ca motiv de nelegalitate a sentinței pronunțate necompetența materială a secției comerciale a Tribunalului Dolj. Susține că, față de obiectul acțiunii astfel cum a fost precizat, litigiul este de natură civilă, izvorul obligației fiind răspunderea delictuală, instituție eminamente civilă, izvorul nefiind un fapt sau act de comerț pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 4 și 56 cod comercial. Mai arată că susținerea instanței de fond potrivit căreia competența a fost deja tranșată prin Decizia nr. 444/2007 a Tribunalului Dolj nu are suport câtă vreme după pronunțarea acesteia, reclamantele și-au precizat acțiunea invocând prevederile art. 998-999 cod civil iar competența trebuia analizată potrivit noilor temeiuri invocate. Față de natura și valoarea litigiului, solicită trimiterea cauzei la Judecătoria Craiova ca instanță civilă.
În subsidiar, invocă, drept motiv de netemeinicie faptul că prima instanță nu a analizat și reținut corect, în raport de probele administrate, dacă pentru întreaga perioadă 21.02.2003 - 4.03.2008 sunt îndeplinite condițiile antrenării răspunderii delictuale. Susține că nu există deținere abuzivă și vinovăție raportat la întreaga perioadă deoarece a deținut terenul cu bună credință ca urmare a transmiterii lui în folosință prin 1821/1959 și că sentința 6888/2000 a Judecătoriei Craiova nu-i este opozabilă, singurul act care îi este opozabil fiind notificarea din martie 2005. Ca urmare, consideră că nu datorează contravaloarea lipsei de folosință pe perioada decembrie 2003- martie 2005.
Apelanta invocă și faptul că nu este îndeplinită condiția vinovăției ca element al răspunderii delictuale nici raportat la perioada martie 2005-septembrie 2005, data la care reclamanții și-au precizat acțiunea, deoarece notificarea din martie nu conține elemente clare de identificare a terenului de pe care solicită evacuarea și că nici Sentința 6888/2000 a Judecătoriei Craiova atașată acesteia nu conține astfel de elemente, doar precizarea la acțiune din 22 septembrie 2005 făcând o astfel de individualizare.
Apelanta critică și modul de stabilire a cuantumului prejudiciului. Susține că prejudiciul trebuia calculat în raport de prețul chiriilor terenurilor la data pronunțării hotărârii - ianuarie 2009, dată la care prețul scăzuse, ca efect al crizei, prețul stabilit de expert fiind raportat la o dată anterioară. Ca atare, consideră că se impune efectuarea unei noi expertize care să stabilească prețul actul al folosinței.
La data de 24 martie 2009 apelanta depune o completare a motivelor de apel susținând că terenul pentru care s-a solicitat despăgubiri nu este clar identificat, existând neconcordanțe cu privire la numărul imobilului și la delimitarea acestuia și că în realitate a deținut numai 262 mp din terenul reclamanților, care era aferentă construcțiilor edificate.
Cât privește caracterul ilicit al faptei, susține că atâta timp cât dreptul său de folosință a fost unul legitim, acordat printr-o hotărâre de guvern, nu se poate reține caracterul ilicit al faptei și că statul român trebuia obligat la despăgubiri câtă vreme s-a reținut că acesta a preluat abuziv terenul.
Totodată, invocă lipsa de rol activ a instanței de fond care nu a stăruit prin toate mijloacele pentru aflarea adevărului în condițiile în care probatoriul administrat era neclar și confuz în ce privește identificarea terenului încât se impune administrarea probei cu o expertiză topo cadastrală.
În concluzie, apelanta susține că nu sunt îndeplinite condițiile antrenării răspunderii civile delictuale.
Intimatele reclamante au depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Apelul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Excepția lipsei calității de reprezentant este nefondată. Curtea constată că reclamantele și au dat procură judiciară reclamantei pentru a le reprezenta în dosarul 10129/C/2005 al Judecătoriei Craiova, dosarul în care s-a înregistrat acțiunea de față. Faptul că ulterior, s-a impus schimbarea numărului de dosar ca urmare a stabilirii competenței în favoarea tribunalului ca instanță comercială nu atrage nevalabilitatea procurii, fiind vorba de același proces. Procura este una specială, dată pentru cauza de față încât excepția va fi respinsă.
Curtea apreciază că problema competenței în cauza de față a fost definitiv și irevocabil tranșată prin Decizia nr. 444 din 25 septembrie 2007 Tribunalului Dolj - Secția Civilă care a casat sentința pronunțată de judecătorie și a stabilit natura comercială a litigiului și valoarea, care atrage competența secției comerciale a tribunalului. Tribunalul, prin decizia din 25 septembrie 2007 avut în vedere acțiunea reclamantelor astfel cum a fost precizată la data de 22 septembrie 2005. Prin concluziile scrise depuse în fața tribunalului ca instanță comercială, reclamanții nu au făcut o modificare la acțiune care să schimbe natura litigiului ci au precizat că își mențin acțiunea numai pentru despăgubiri reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului, pârâta eliberând voluntar terenul. În aceste condiții, corect tribunalul comercial, prin sentința nr. 27 din 20 ianuarie 2009, ce face obiectul apelului de față, a respins excepția de necompetență și a apreciat că aceasta nu mai poate fi pusă în discuție, fiind definitiv soluționată. De altfel, chiar cu ocazia concluziilor depuse, reprezentantul a recunoscut afectațiunea terenului ca parte a fondului său de comerț, ce determină natura comercială a litigiului, răspunderea civilă delictuală nefiind o instituție eminamente civilă, dobândind caracter comercial.
Curtea apreciază ca neîntemeiate și motivele de netemeinicie invocate de apelantă.
Analizând probele administrate în cauză, Curtea constată că pârâtei i s-a cerut eliberarea terenului prin cererea înregistrată la la data de 21.02.2003, sub nr. 213, pârâta dând și un răspuns scris la acesta la 6 martie 2003. Chiar dacă inițial au existat neconcordanțe între punctele de vedere ale părților privitor la amplasarea terenului, de a acest moment pârâta a devenit posesor de rea credință, de la același moment începând să fie îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta de deținere abuzivă a bunului altuia care dă naștere la despăgubiri. Notificarea din martie 2005 nu reprezintă decât o revenire la cererea depusă inițial la 21.02.2003 și nu are relevanță faptul că sentința prin care s-a retrocedat terenul nu-i este opozabilă pârâtei, notificarea de eliberare a terenului fiindu-i opozabilă. B credință a pârâtei în deținerea terenului a existat numai până la 21.02.2003, de la acest moment fiind în culpă și tergiversând deținerea terenului, fără a manifesta dorință de cooperare în delimitarea exactă a acestuia. Momentul precizării acțiunii reclamanților nu prezintă relevanță în stabilirea vinovăției ca element al răspunderii. Elementele răspunderii au subzistat de la 21.02.2003 și până la momentul eliberării voluntare a terenului de către pârâtă, pe parcursul procesului.
Nici criticile privitoare la modul de stabilire a cuantumului prejudiciului nu pot fi primite. Valoarea s-a stabilit la momentul efectuării expertizei - octombrie 2008. Faptul că litigiul s-a prelungit încă două-trei luni, interval în care valoarea chiriilor a scăzut, nu poate constitui un motiv de nelegalitate a sentinței câtă vreme nesoluționarea imediată a cauzei după depunerea raportului de expertiză este imputabilă și pârâtei care formulat obiecțiuni la raport. Și, de altfel, expertul luat o valoare medie a chiriilor pentru terenurile din aceeași categorie iar perioada de calcul este până în martie 2008 când criza economică cu efectul scăderii prețului chiriei nu se instalase. O nouă expertiză în calea de atac care să reevalueze valoarea prejudiciului în raport de valoarea chiriilor în ianuarie 2009 nu ar fi fost nici necesară, nici utilă, ducând la tergiversarea nejustificată a procesului.
Referitor la susținerile privind identificarea clară a suprafeței ocupate de pârâtă, Curtea constată că expertizele efectuate la Judecătoria Craiova și la Tribunalul Dolj pe baza actelor prezentate de părți au demonstrat fără dubiu că suprafața ocupată de pârâtă din terenul reclamantelor este de 850 mp, că pe acesta au existat 5 barăci construite de pârâtă care au fost ulterior demolate, probele administrate fiind concordante în stabilirea situației de fapt. Instanțele au manifestat suficient rol activ în aflarea adevărului administrând toate probele necesare și utile, cu înscrisuri, martori și expertiză, inclusiv o expertiză judiciară topo efectuată de expertul.
Nici ultimul motiv de apel invocat nu poate fi primit. Statul român este în culpă pentru preluarea abuzivă a terenului însă, din momentul retrocedării și punerii reclamanților în posesie culpa statului a încetat. Pârâta ca deținător al terenului, a posedat cu bună credință ca urmare a atribuirii lui în folosință până la momentul în care a fost notificată de proprietar, de la acest moment datorând despăgubiri pentru deținerea terenului cu rea credință.
În concluzie, Curtea apreciază sunt îndeplinite condițiile antrenării răspunderii civile delictuale pe întreaga perioadă, sentința apelată fiind temeinică și legală.
Astfel, urmează să respingă apelul ca nefondat.
În temeiul art.274 cod procedură civilă, va fi obligată apelanta, aflată în culpă procesuală, la 1000 lei cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de pârâta SOCIETATEA DE CONSUM cu sediul în C,-, Județul D, împotriva sentinței nr.27 din 20 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante MARI cu domiciliul în B,-, -. A,.8, MARI cu domiciliul în B,-, -. A,.8, și cu domiciliul în B,-, -. A,.8.
Obligă pe apelanta SOCIETATEA DE CONSUM D să plătească intimatelor 1000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.NT 6 ex./22.05.2009/ jud.fond
Președinte:Nicoleta ȚăndăreanuJudecători:Nicoleta Țăndăreanu, Ecaterina Moleanu
