Spete pretentii comerciale. Decizia 99/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 99/
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eugenia Florescu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de pârâta AGENT DE asigurare B împotriva Sentinței civile nr. 962/C din 29 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr- în contradictoriu cu reclamanta
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se constată că la dosar s-a depus din partea reclamantei SC S cerere prin care solicită un nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Curtea lasă cauza spre o nouă strigare pentru a da posibilitate părților să se prezinte în fața instanței.
La a doua strigare a cauzei, părțile lipsesc.
Cu privire la cererea de amânare, Curtea constată că intimata reclamantă nu a arătat, conform obligației prevăzute de art. 156 Cod pr.civilă, motivele temeinice care au împiedicat-o să angajeze un apărător, în condițiile în care citația pentru termenul din 17 2008 s-a primit la 28 august 2008 (fila 7 dosar).
Așa fiind, cererea de amânare va fi respinsă și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față;
Prin Sentința comercială nr. 962/29 mai 2008, Tribunalul Sibiua admis în partea acțiunea reclamantei SA. S și a obligat pârâta SRL Agent de Asigurare B să restituie reclamantei 12.003 imprimate cu regim special, sau contravaloarea acestora de 432.210 lei
Pentru a pronunța sentința arătată, judecătorul s-a întemeiat pe dispozițiile art.969 și 1073 din Codul civil, reținând în esență că, în vederea executării contractului de mandat, reclamanta a predat pârâtei polițe de asigurare și chitanțiere, iar la 6 martie 2007 reclamanta a comunicat încetarea de drept a contractului solicitându-i predarea sumelor încasate și a documentelor neîntrebuințate, obligație pe care pârâta nu a onorat-o astfel cum rezultă din actele și acțiunea reclamantei.
Pârâta a apelat sentința solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii.
Examinând actele și lucrările dosarului se reține că sentința este nelegală și netemeinică pentru considerentele ce urmează.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta opune pârâtei obligația de a preda un număr de 12037 imprimate cu regim special, invocând ca izvor juridic al obligației, contractul de mandat nr.1875/15 noiembrie 2005.
Conform cuprinsului filei 10 din dosarul de fond, la 6 martie 2007, reclamanta invocând art.19 alin.4 din contract, notifică pârâta asupra încetării de drept a contractului de mandat și îi cere acesteia să-i predea în termenul prevăzut de art. 23 al contractului, sumele încasate, documentele și materialele încredințate la încheierea contractului.
Aceeași reclamantă, transmite Nota aflată la fila 46 în dosar, prin care cere directorului sucursalei C ca "astăzi 13 martie 2007", să declare nule într-u ziar de circulație toate imprimatele cu regim special care nu au fost prezentate de pârâtă spre a fi inventariate.
Din filele nr. 138 și 144 rezultă că reclamanta a dat publicității declararea ca pierdute a polițelor RCA într-un număr considerabil, iar din cuprinsul filelor 153-158, rezultă că pârâta a dat publicității pierderea altor numeroase polițe de asigurare emise de reclamantă.
Pe de altă parte, din Borderourile de depunere, Bonurile de consum și bonurile de restituire aflate la dosar rezultă că părțile au predat, respectiv, au primit o altă parte din documente, că altele au fost anulate, și că s-au desocotit cu privire la documentele de asigurare.
În aceste condiții, reclamanta ave obligația să concretizeze obligația pe care o opune pârâtei, prin arătarea datelor de identificare a fiecărui document care, având un regim special, nu intră în categoria bunurilor de gen, spre a fi determinate cantitativ, prin arătarea numărului lor.
Odată cu înaintarea cererii de chemare în judecată, reclamanta era ținută, conform art.1169 Cod civil, să probeze cauza obligației opuse pârâtei.
Cum în speță, obiectul material al obligației de predare îl constituiau bunuri cu regim special, dovada la care era ținută reclamanta consta în prezentarea actelor primare, a documentelor și registrelor de evidență contabilă care atestau conform Legii nr.82/1991, că în patrimoniul reclamantei au intrat documentele cu regim special, că în listele de inventar faptic, și în fișele de evidență s-a înregistrat lipsa acestor înscrisuri, și că obligația de restituire în sarcina pârâtei rezultă fără echivoc din aceeași evidență contabilă a reclamantei.
Mijloacele de dovadă specifice a obligației pe care reclamanta o opune pârâtei, se deduc implicit din prevederile nr.HG831/2 decembrie 1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă și a normelor metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora, hotărâre dată în baza art.4 și art.42 din Legea nr.82/1991.
Conform art.1 alin.7 din hotărârea arătată, "Evidenta operativă a formularelor tipizate cu regim special se ține cu ajutorul de magazie a formularelor cu regim special cod 14-3-8/b".
În fișa de magazie care se întocmește separat pentru fiecare fel de formular, se trec date de identificare a formularelor respective, denumirea și formatul formularului, Codul, prețul și unitatea de măsură,și seriile de la.pnă la
În cuprinsul de magazie se înregistrază data, felul și numărul formularului la primire sau la eliberare, cantitatea primită și cea eliberată, stocul, numerele (seria) de la. până lanumele și prenumele primitorului, formulare neutilizabile (numărul și seria), data și semnătura persoanei care predă formularele neutilizabile.
În același document este ținută și evidența formularelor anulate.
Așadar, fișa de magazie este documentul de evidență a intrărilor, ieșirilor și stocurilor de fomulare care au regim special, de înseriere, numerotare, evidență și urmărire. Fiind înregistrate toate mișcările acestor bunuri speciale, fișa de magazie constiuie o sursă de informații pentru controlul operativ curent și contabil, al stocurilor și al exemplarelor anulate.
Aceste mijloace de dovadă nu pot fi substituite prin alte probe, dat fiind principiul prevalenței economicului față de juridic consacrat prin Directiva CEE. IV și transpus în Legea nr.82/1991 care instituie obligația comerciantului de a ține și organiza sistematic și cronologic evidența contabilă, adică de a înregistra în contabilitate toate operațiunile patrimoniale. îndeplinirii acestei obligații legale se naște dreptul comerciantului de a se prevala de propria evidență contabilă care, dacă este ținută conform legii, devine opozabilă celuilalt comerciant, adversar în litigiu, iar judecătorul este ținut să-i dea efect juridic.
În speță, reclamanta nu și-a dovedit cererea, în modul specific raportului comercial și calității sale de comerciant, pe baza actelor și documentelor contabile la care s-au făcut referirile de mai sus.
Se reține că profită pârâtei și dubiul privind existența obligației de restituire a documentelor, dubiu generat de activitatea reclamantei care a dispus publicarea declarării nule a tuturor documentelor de asigurare și a celor din care rezulta executarea contractului de către pârâtă, astfel cum însăși reclamanta a pretins și a acceptat chiar și pe durata procesului la fond.
Prin urmare, reclamanta s-a mărginit să afirme obligația pârâtei de a restitui un număr "imprimate cu regim special" fără a individualiza aceste bunuri conform legii contabilității și fără a dovedi că pârâta le deține și refuză nejustificat să le restituie.
Or, simplele alegațiuni ale părții nu pot constitui izvor juridic al obligației impusă altuia, și nici temei pentru admiterea cererii părții.
Raportat la considerentele ce preced, apelul pârâtei va fi admis, sentința se va modifica în sensul că va fi respins și capătul de cerere privitor la obligarea pârâtei de a restitui reclamantei, 12.003 imprimate cu regim special sau c/valoarea acestora.
Se va menține dispoziția sentinței prin care tribunalul a respins capătul de cerere privitor la daune.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr.146/1997, se va statua și asupra obligației de plată a taxei de timbru.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelul pârâtei Agent de Asigurare SRL B împotriva Sentinței comerciale nr. 962/29 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Modifică sentința atacată în sensul că respinge și capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la restituirea a 12.003 imprimate cu regim special sau la c/val acestora de 432.210 lei către reclamantă.
Înlătură și obligația pârâtei de a plăti reclamantei 7500 lei cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor din sentința apelată.
apelanta Agent de Asigurare SRL B înmatric la ORC B sub nr. J 08/2535/19 dec 2003, CUI - și cont -R- la Banca SA B, cu 3757 lei noi taxă de timbru și 5,15 lei noi timbru judiciar.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi 17 sept 2008 în ședință publică.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier
- -
Red.și thred.
Ex.4/01.10.2008
Jud fondR A
Președinte:Eugenia FlorescuJudecători:Eugenia Florescu, Gilica Popescu
