Spete procedura insolventei. Decizia 1200/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA | Operator date - 2928 |
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA | |
SECȚIA COMERCIALĂ | Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ -. 1200/
Ședința publică de la data de 20 octombrie 2009 |
Curtea compusă din: |
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz |
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu |
Judecător: - - |
Grefier: |
Pe rol judecarea recursurilor declarate de creditoarele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L, AVAS împotriva Sentinței civile nr. 803/ 14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- având ca obiect - procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată, în contradictoriu cu intimata SC SRL PRIN LICHIDATOR, intimați pârâți,.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns:
- Intimații pârâți, prin avocat, care depune delegație la dosar, lipsind
- Recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE;
- Recurenta creditoare AVAS B;
- Intimata debitoare SC SRL PRIN LICHIDATOR.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, prin serviciul registratură, la data de 19.10.2009 s-a depus întâmpinare de către lichidator, după care:
Intimații pârâți, prin avocat învederează că nu solicită amânarea judecății și depun concluzii scrise.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la recursuri.
Intimații pârâți, prin avocat solicită respingerea recursurilor, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată:
Prin Sentința civilă nr. 803/ 14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC SRL, precum și radierea acesteia din evidențele registrului comerțului, descărcându-l totodată pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, asociați. Totodată, tribunalul a notificat sentința debitoarei, creditorilor, direcției teritoriale a finanțelor publice și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul TIMIȘ, pentru efectuarea mențiunii de radiere și publicarea ei în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care niciunul dintre creditori nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii și acoperirii cheltuielilor administrative.
Prin recursul declarat, în temeiul art. 304 ind. 1.proc.civ. 304 pct. 7 și 9.proc.civ. creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii propunerii de închidere a procedurii și continuării procedurii insolvenței, admițându-se cererea de autorizare a creditorilor pentru introducerea acțiunii prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
A apreciat creditoarea recurentă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE că în mod greșit s-a respins cererea de autorizare a Comitetului creditorilor în baza art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, deși aceste dispoziții sunt aplicabile exclusiv în cazul cererii formulate de lichidator, or cererea creditorilor se întemeiază pe prevederile art. 138 alin. 3 din lege; aceste dispoziții condiționează autorizarea creditorilor exclusiv de omisiunea lichidatorului de a indica persoanele responsabile sau de omisiunea de a introduce acțiunea, condiții ce sunt îndeplinite în speță, interpretarea în sens contrar a judecătorului-sindic lipsind de conținut prevederile art. 138 alin. 3 din Legea insolvenței.
Prin cererea de recurs formulată de creditoarea AVAS B s-a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
A apreciat recurenta AVAS B că judecătorul fondului a refuzat să judece o cerere cu care a fost legal învestit, încălcând normele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2.proc.civ.; astfel, lichidatorul judiciar a formulat o cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere, cerere pe care judecătorul-sindic era obligat să o analizeze în fond, nu să o respingă ca inadmisibilă, vătămarea fiind evidentă în sensul art. 304 pct. 5.proc.civ.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 19.10.2009 lichidatorul a solicitat respingerea recursurilor, având în vedere că recurentele nu au calitate procesuală activă, art. 138 din Legea nr. 85/2006 limitând sfera persoanelor ce au calitate procesuală în acțiunea de atragere a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere în sensul că aceasta poate fi formulată doar de administratorul judiciar, respectiv lichidatorul judiciar. Dispozițiile art. 138 alin. 3 recunosc într-adevăr dreptul creditorului care deține mai mult de J din valoarea tuturor creanțelor ori comitetului creditorilor să formuleze acțiunea, însă numai dacă lichidatorul a omis să indice cauzele insolvenței și persoanele culpabile ori dacă a omis să formuleze acțiunea prevăzută la art. 138 alin. 1; niciuna din condițiile acestea nu sunt îndeplinite, lichidatorul exprimându-și motivat poziția față de formularea unei astfel de acțiuni, atât în raportul privind cauzele insolvenței cât și în raportul final, arătându-se că starea de insolvență a fost determinată de scăderea volumului de vânzări, ca urmare a creșterii concurenței în zonă, ajungându-se astfel la imposibilitatea de a acoperi cheltuielile cu chiriile, cheltuielile cu întreținerea spațiilor, precum și obligațiile față de bugetul de stat; în această situație organele de conducere ale societății debitoare au încercat salvarea societății prin contractarea unor credite, însă dobânzile mari practicate de bănci au sufocat și această încercare de redresare, la data de 08.09.1999 adunarea generală a asociaților hotărând lichidarea societății conform Legii nr.31/1990; deși începută procedura de lichidare, băncile și organele fiscale au procedat la executarea silită a societății, fiind valorificate toate bunurile debitoarei în vederea acoperirii datoriilor avute către acestea.
Examinând recursurile declarate, în baza art. 304 ind. 1 și art. 312 din Codul d e procedură civilă, prin prisma motivelor arătate, a apărărilor practicianului, precum și din oficiu cu privire la aspectele de ordine publică, Curtea reține:
Prin Decizia civilă nr.843/14.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția comercială s-a admis recursul AVAS B, cu consecința casării hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, reținându-se că judecătorul-sindic nu s-a pronunțat asupra cererii creditoarei recurente de autorizare a Comitetului creditorilor în vederea introducerii cererii prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Conformându-se deciziei de casare, judecătorul-sindic s-a pronunțat asupra acestei cereri, soluția fiind de respingere a cererii de autorizare a creditorilor pentru introducerea acțiunii în răspunderea membrilor organelor de conducere ale societății debitoare, reținându-se de către judecătorul-sindic faptul că:
"nu sunt întrunite condițiile pentru a cere autorizarea în vederea formulării unei cereri de antrenare a răspunderii patrimoniale, astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea insolvenței modificat prin OUG 173/2008 publicat în Monitorul Oficial Partea I nr.792/26.11.2008, în sensul că lichidatorul judiciar nu a identificat și nominalizat în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, persoane care să fi săvârșit fapte de natura celor prevăzute la art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006."
Într-adevăr, astfel cum rezultă din practicaua sentinței recurate, cererea de autorizare a fost respinsă ca inadmisibilă, însă nu în sensul refuzului de soluționare a unei cereri, astfel cum a susținut recurenta AVAS, ci apreciindu-se că nu se impune autorizarea, raportat la dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, astfel cum rezultă din considerentele soluției pronunțate în ședința publică de la data de 14.05.2009, redate mai sus.
Dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006 în forma în vigoare la data închiderii procedurii sunt în sensul următor:
" În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat."
Reținând teza creditoarelor în sensul că, în cazul prevăzut de art. 131 este necesar a se stabili în prealabil dacă creanțele nu pot fi acoperite prin antrenarea răspunderii persoanelor din conducerea societății debitoare, Curtea observă că în raportul de activitate depus la dosarul de fond la data de 5 septembrie 2007, lichidatorul a arătat că societatea debitoare a intrat în lichidare voluntară în anul 1999, lichidatorul desemnat valorificând bunurile imobile și mobile ale societății exclusiv în beneficiul creditorilor, pentru ca în anul 2005 creditoarea BRD să solicite deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, în procedura lichidării voluntare această creditoare omițând să calculeze dobânzile aferente creditului acordat societății. Lichidatorul a afirmat că nu înțelege să formuleze vreo acțiune în răspundere întemeiată pe dispozițiile art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006, organele de conducere a SC SRL necontribuind la aducerea debitoarei în stare de insolvență (29-30, ds. Trib T -).
În ședința adunării creditorilor din data de 12.05.2009 s-a solicitat, de către creditoarele AVAS și L, antrenarea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere "pentru motivele invocate de recurs de creditoarea AVAS B" - în speță, conform art. 138 alin. 1 lit. d (7, ds. Curtea de Apel Timișoara -), creditoarea BRD considerând că se impune atragerea răspunderii în temeiul art. 138 alin. 1 lit. c și f - astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat la aceeași dată (21-22, ds. Trib T -). Lichidatorul s-a opus antrenării răspunderii, "deoarece niciuna din cauzele ajungerii în stare de faliment prezentate în raportul final nu se încadrează în prevederile art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006".
Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea insolvenței:
"În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a)au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b)au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c)au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
d)au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
e)au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
f)au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți;
g)în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori."
Principiul celerității procedurii insolvenței, prevăzut de art. 5 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, se opune autorizării creditorilor în formularea acțiunii în antrenarea răspunderii patrimoniale a unui terț exclusiv în considerarea stării de insolvență și a "omisiunii" lichidatorului, fără a fi indicate faptele concrete ale persoanei pretins a fi cauzat starea de insolvență; o astfel de interpretare a art. 138 alin. 3 ar lipsi de conținut atribuția judecătorului-sindic de a verifica aparența de drept și pe cale de consecință a autoriza comitetul creditorilor în condițiile art. 138 alin. 3.
Or, în speță, deși creditorii au apreciat că este posibilă angajarea răspunderii, nu au indicat nicio faptă concretă a asociaților ce s-ar circumscrie ipotezelor limitativ prevăzute de art. 138 alin. 1, astfel cum în mod corect a reținut judecătorul-sindic.
Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea judecătorului-sindic este temeinică și legală, în conformitate cu prevederile art. 312.proc.civ. urmează a se respinge ca nefondate recursurile creditoarelor ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de creditoarele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, AVAS împotriva Sentinței civile nr. 803/ 14.05.2009 pronunțată de TRIBUNALUL TIMIȘ în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea SC SRL, cu sediul în L, STR. - -.6, JUD. T, PRIN LICHIDATOR, intimați pârâți ,.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
GREFIER, |
Red. RS - 13.11.2009
Thred. AL -2 ex - PRINTDATE @ "dd.MM.yyyy" * MERGEFORMAT 18.11.2009
Primă instanță - TRIBUNALUL TIMIȘ
Judecător-sindic DIDONA LUNGULESCU
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu
