Spete procedura insolventei. Decizia 1250/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1250/R-COM
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
- - - JUDECĂTOR 3: Dumitru
- - JUDECĂTOR 4: Magdalena
- - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta - SRL, cu sediul în Rm. V,-, județul V, împotriva sentinței comerciale nr. 671/13.05.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială, în dosarul nr-, intimați fiind - SRL, cu sediul în B,--574, sector 6, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI RM. V - DIRECȚIA ECONOMICO FINANCIARĂ, cu sediul în Rm.V,--5, județul V și lichidator judiciar GRUP, cu sediul în Rm.V,-, - județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru, potrivit chitanței nr. 16132/18.09.2009 și timbru judiciar de 0,3 lei.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 13 noiembrie 2009, dezbateri ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat la data de 19 noiembrie 2009, când s-a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data de 26.09.2008, creditoarea - SRL Bas olicitat deschiderea procedurii insolvenței, față de debitoarea - SRL Rm.V, pentru valorificarea unei creanțe în sumă de 28.991 lei.
În motivare se arată că între părți au intervenit contractele de leasing financiar nr. 6596/2004 și 7134/2004, cu privire la autovehiculele PEUGEOT Partner FT 800 și PEUGEOT 407 SR Confort.
Deoarece debitoarea nu și-a respectat obligațiile contractuale, în sensul că nu a achitat ratele de leasing, conform facturilor fiscale emise de creditoare, se solicită admiterea cererii, urmând a fi achitate și penalități de întârziere așa cum au fost prevăzute în cele două contracte.
Cererea a fost precizată la fila 110 din dosar, în sensul că s-a arătat cuantumul penalităților de 13.720, 52 lei și modalitatea de calcul a acestora față de data scadenței.
Debitoarea a formulat contestație împotriva cererii creditoarei, arătând că nu datorează sumele solicitate, deoarece prin ridicarea autovehiculului PEUGEOT 407 SR Confort de către creditoare, aceasta își poate valorifica întreaga creanță, având în vedere că valoarea autoturismului este de 13.000 EURO, la care se adaugă instalația de gaz în valoare de 2.200 lei, care a fost montată de debitoare.
Cu privire la penalitățile de întârziere, debitoarea arată că nu i s-au comunicat facturile fiscale potrivit clauzelor contractuale, condiții în care nu a putu efectua plata ratelor, necunoscând data scadenței.
În ceea ce privește starea de insolvență, debitoarea arată că aceasta efectuează plăți către furnizori, potrivit ordinelor de plată și extraselor de cont, acte pe care înțelege să le depună la dosar.
Prin întâmpinare-fila 108 din dosar, creditoarea arată că ridicarea autoturismului a avut loc ca urmare a rezilierii de drept a contractului, autovehicul care a fost și este în proprietatea creditoarei.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, se arată că facturile fiscale au fost comunicate debitoarei, iar în plus, data scadenței fiecărei rate a fost menționată în anexele la contractele de leasing, anexe care cuprind și cuantumul fiecărei rate.
Referitor la starea de insolvență a debitoarei, creditoarea a depus la filele 160-162 din dosar, înscrisuri din care rezultă că în cadrul executării silite pornită pe calea dreptului comun nu au fost identificate sume de bani în conturile debitoarei, deținute la Banca și, iar cu privire la contul deținut de există un concurs de popriri înființate de către V, pentru suma totală de 15.518 lei.
Prin sentința nr.671 din 13 mai 2009, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Vâlcea - Secția comercială, a respins contestația formulată de debitoarea - SRL, a admis cererea formulată de creditoarea - SRL și a dispus, în temeiul art.33 alin 4 din Legea privind procedura insolvenței, deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - SRL; în temeiul art.34 din lege, a numit administrator judiciar pe GRUP, care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art.20 din lege, cu o retribuție lunară de 300 lei; în temeiul art.61 din lege, a dispus notificarea deschiderii procedurii debitoarei, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, în vederea efectuării mențiunii, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență; în temeiulart.62din lege, a fixat termenul limită pentru înregistrarea cererilor pentru admiterea creanțelor, la data de 13.07.2009, termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor, la data de 13.08.2009, termenul pentru soluționarea eventualelor contestații, la data de 02.09.2009 și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor, la data de 13.09.2009. S-a fixat data ședinței adunării creditorilor, la data de 19.08.2009 și s-a dispus convocarea creditorilor debitoarei.
S-a dispus trimiterea notificărilor către toți creditorii, de către administratorul judiciar precum și deschiderea de către debitoare a unui cont bancar din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii; în caz de neîndeplinire a atribuției, contul va fi deschis de către administratorul judiciar.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Între părți s-au încheiat două contracte de leasing financiar, care au avut ca obiect dreptul de folosință al debitoarei asupra autovehiculelor PEUGEOT Partner FT 800 și PEUGEOT 407 SR Confort, proprietatea creditoarei.
Prin cele două contracte, au fost stabilite ratele de leasing și data scadenței fiecărei rate, mențiuni cuprinse în anexele depuse la filele 17 și respectiv 30 din dosar, anexe ce fac parte din contractele încheiate între părți și însușite prin semnătură de debitoare.
Creditoarea a emis facturi fiscale pentru fiecare scadentă, facturi depuse la filele 33 - 53 din dosar și care au fost comunicate debitoarei, conform clauzelor contractuale, așa cum rezultă din avizele de însoțire și borderourile depuse la filele 112-141 din dosar.
Deoarece debitoarea nu și-a achitat obligațiile contractuale, a intervenit rezilierea de drept a contractelor, pact comisoriu cuprins în art.4.7.3. din contracte.
În aceste condiții, a fost ridicat autoturismul PEUGEOT 407 SR Confort, conform procesului-verbal depus la fila 104 din dosar.
După rezilierea contractelor, creditoarea a procedat la executarea silită a celor două contracte prin executor judecătoresc, iar din actele depuse la filele 160-162, rezultă că nu au fost identificate sume de bani în conturile bancare deținute de debitoare, cu excepția contului, unde a fost identificat un concurs de popriri înființate de către V, pentru suma totală de 15.518 lei.
Debitoarea a depus la dosar înscrisuri, din care rezultă că în perioada septembrie - noiembrie 2008, efectuat plăți în numerar, în cuantumul cuprins între 33,31 lei și 800 lei, filele 145-146 din dosar, iar în cursul lunii aprilie 2009, efectuat de asemenea plăți în numerar și a depus în contul BANK, sume cuprinse între 100 - 4.606,49 lei, acte depuse în ședința publică din 13 mai 2009.
Față de cele expuse mai sus, instanța a constatat ca neîntemeiată contestația debitoarei, pentru considerentele expuse în continuare:
Conform art.10.2 din contractele de leasing încheiate de părți, în situația în care contractul se reziliază pe parcurs, din inițiativa utilizatorului sau din culpa sa, sau acesta nu își îndeplinește în întregime obligațiile prevăzute de art. 9.2, transferul de proprietate nu se poate realiza, iar utilizatorul nu va mai avea dreptul de a revendica ratele de leasing plătite până atunci, acestea considerându-se convențional că reprezintă contravaloarea dreptului de folosință a autovehiculului.
În speță, debitoarea în calitate de utilizator, nu și-a achitat ratele de leasing stabilite prin contract și comunicate prin facturi fiscale de către proprietarul bunurilor, care este creditoarea - SRL, aspect necontestat de către debitoare.
În aceste condiții, cele două contracte au fost reziliate, astfel că sunt incidente prevederile art.10.2 sus citate.
Prin urmare, apărarea debitoarei în ceea ce privește valorificarea bunului ridicat de către creditoare și în acest fel stingerea debitului principal, apare ca neîntemeiată.
Referitor la penalitățile de întârziere, așa cum au fost calculate de către creditoare, potrivit art.4.7.2 din contracte, se observă că ratele de leasing au devenit scadente la datele convenite prin anexe de către ambele părți, astfel că acestea sunt datorate, ca urmare a neîndeplinirii culpabile a obligației de plată de către debitoare.
În plus, creditoarea a făcut și dovada comunicării facturilor fiscale pentru fiecare scadentă către debitoare, conform actelor depuse la filele 112-141 din dosar.
În consecință, s-a reținut că debitoarea datorează creditoarei atât suma de 15.270,48 lei, contravaloare rate leasing, cât și suma de 13.720,52 lei, penalități de întârziere, potrivit fișei de calcul depuse la dosar.
În ceea ce privește starea de insolvență a debitoarei, s-a reținut că aceasta trebuie raportată la definiția cuprinsă în art.3 pct.1 lit.a din Legea nr.85/2006, în care se arată că insolvența este aceea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, insolvență ce este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
În speță, debitoarea a făcut dovada că a efectuat plăți în numerar într-un cuantum modic în două perioade scurte de timp, iar o parte din aceste plăți au fost făcute de către.
În ceea ce privește sumele aflate în contul deținut de debitoare la banca BANK, s-a reținut că în contul curent al debitoarei, soldul este zero la data de 29.12.2008, iar în plus, au fost înființate popriri de către executorul judecătoresc, în limita sumei totale de 15.518 lei.
Toate aceste aspecte conduc la ideea că debitoarea se află în stare de insolvență, deoarece jena financiară nu a fost depășită prin efectuarea unor plăți în sume considerabile, raportat la cuantumul creanței ce constituie obiectul prezentului dosar.
Pe de altă parte, debitoarea nu a făcut dovada existenței unor disponibilități bancare suficiente pentru acoperirea creanței deținute de creditoarea - SRL.
Reținând ca fiind îndeplinite condițiile legii, s-a respins contestația debitoarei, s-a admis cererea creditoarei și, în temeiul art. 33 alin 4 din Legea privind procedura insolvenței, s-a constatat că debitoarea este în stare de insolvență și s-a deschis procedura insolvenței împotriva acesteia. În consecință, au fost dispuse și măsurile imediate prevăzute de lege.
Referitor la desemnarea administratorului judiciar, față de ofertele depuse la dosar de către practicieni în insolvență, în baza criteriilor prevăzute de art. 19 alin.1 din Legea nr.85/2006, a fost desemnat GRUP Rm.
Împotriva sentinței nr.671/13.05.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială, în termen legal, a formulat recurs debitoarea - SRL Rm. V, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând analizarea cauzei sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, recursul fiind declarat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel.
Recurenta - debitoare arată, în motivarea recursului, că în mod greșit instanța de fond a reținut că se află în stare de insolvență, deoarece nu datorează sume de bani creditoarei - SRL, datoriile către aceasta fiind achitate în totalitate, iar în situația în care ar fi datorat sume de bani, creditoarea avea la îndemână cererea de chemare în judecată pe dreptul comun.
Recurenta - debitoare susține că singurul creditor este - SRL, la masa credală neînscriindu-se alți creditori; arată că nu se află în stare de insolvență, chiar dacă nu au fost achitate toate datoriile către ceilalți furnizori - creditori, care nu sunt înscriși la masa credală, dar aceasta este o altă chestiune care ține de blocajul financiar actual.
De asemenea, susține că nu-i poate fi imputată nici împrejurarea că o parte din datorii au fost achitate de către administratorul, deoarece a fost nevoită să apeleze la această modalitate, în caz contrar, riscând ca toate sumele intrate în contul firmei să fie virate numai către creditoarea - SRL, care a înființat poprire pe cont, în defavoarea celorlalți creditori; împotriva executării silite demarate de - SRL, a formulat contestație la executare, ce a format obiectul dosarului nr-, aflat pe rolul Judecătoriei Rm. V, contestație ce a fost admisă, dar judecătorul sindic nu a ținut cont de acest aspect.
Recurenta - debitoare revine și arată că nu datorează creditoarei suma de 28.991 lei, reprezentând contravaloarea rate leasing, întrucât autovehiculul ce a făcut obiectul contractului de leasing financiar nr.7134/08.07.2008, conform procesului-verbal de predare primire încheiat la 08.09.2008, a fost ridicat de către creditoare, valora cel puțin 13.000 euro, la prețul de piață, sumă la care se adaugă și contravaloarea instalației de gaz plătită și montată de către debitoare în sumă de 2.200 lei; susține că din suma obținută în urma vânzării lui, cel puțin 12.000 de euro, pe lângă faptul că au fost acoperite toate debitele datorate a mai rămas în contul creditoarei o sumă importantă de bani de aproximativ 3.667 lei, ce nu i-a fost restituită; susținerea instanței de fond, în sensul că nu avea dreptul de a revendica ratele de leasing plătite până la rezilierea contractului, pentru că reprezintă contravaloarea folosinței autovehiculului, nu este întemeiată, câtă vreme autovehiculul a fost preluat de creditoare, iar debitoarea nu poate plăti de două ori, adică și ratele lunare și contravaloarea autovehiculului ce a fost preluat. În plus, susține că penalitățile de întârziere calculate și solicitate de creditoare, în sumă de 13.720, 52 lei, nu le datorează pentru că întârzierile la plată nu au fost din vina sa, deoarece creditoarea nu i-a comunicat lunar factura, la data scadenței, separat pentru fiecare contract de leasing.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, iar pe fond, respingerea cererii de deschidere a procedurii de insolvență față de ea.
În subsidiar, solicită casarea cu trimitere la instanța de fond, pentru suplimentarea probatoriului cu o expertiză contabilă, prin care să facă dovada că nu datorează sume de bani, creditoarei.
Recursul formulat de debitoare nu este fondat.
În mod legal, prin hotărârea atacată, s-a respins contestația formulată de debitoare, s-a admis cererea formulată de creditoare și s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei, reținându-se că sunt îndeplinite cerințele art.33 alin.4 din Legea privind procedura insolvenței.
Referitor la starea de insolvență a debitoarei, s-a reținut corect că aceasta nu a făcut dovada existenței unor disponibilități bancare pentru acoperirea creanței creditoarei, în contul deținut de debitoare la banca BANK, soldul fiind zero la data de 29.12.2008; mai mult, pe acest cont au fost înființate și popriri de către executorul judecătoresc, în limita sumei totale de 15.518 lei, în favoarea creditoarei DGFP
Celelalte susțineri ale recurentei - debitoare nu pot fi primite, deoarece:
- - SRL nu este singurul creditor al debitoarei, la masa credală fiind înscriși și alți creditori. DGFP V, Primăria mun. Rm. V și BANK;
- prin efectuarea unor plăți sporadice, chiar în sume considerabile, către alți furnizori-creditori, debitoarea nu a reușit să-și achite toate datoriile, iar blocajul financiar nu constituie o scuză pentru neplata creanțelor;
- referitor la creanța creditoarei - SRL, judecătorul-sindic a reținut corect că debitoarea datorează acesteia suma de 15.270,48 lei, contravaloare rate leasing, cât și suma de 13.720,52 lei, penalități de întârziere, potrivit fișei de calcul depuse la dosar; debitoarea, în calitate de utilizator, nu și-a achitat ratele de leasing stabilite prin cele două contracte și comunicate prin facturi fiscale de către proprietarul bunurilor, care este creditoarea - SRL; în aceste condiții, cele două contracte au fost reziliate; apărarea debitoarei cu privire la valorificarea bunului ridicat de către creditoare și stingerea debitului principal, nu este întemeiată, deoarece potrivit art.10.2 din contractele de leasing încheiate de părți, în situația în care contractul se reziliază pe parcurs, din inițiativa utilizatorului sau din culpa sa, sau acesta nu își îndeplinește în întregime obligațiile prevăzute de art. 9.2, transferul de proprietate nu se poate realiza, iar utilizatorul nu va mai avea dreptul de a revendica ratele de leasing plătite până atunci, acestea considerându-se convențional că reprezintă contravaloarea dreptului de folosință a autovehiculului. Astfel, recurenta-debitoare nu poate pretinde că plătește de două ori dreptul de folosință, respectiv ratele lunare și contravaloarea autovehiculului ce a fost preluat;
- referitor la penalitățile de întârziere, așa cum au fost calculate de către creditoare, potrivit art.4.7.2 din contracte, prima instanță a reținut corect că ratele de leasing au devenit scadente la datele convenite prin anexe de către ambele părți, astfel că acestea sunt datorate, ca urmare a neîndeplinirii culpabile a obligației de plată de către debitoare; creditoarea a făcut și dovada comunicării facturilor fiscale pentru fiecare scadentă către debitoare, conform actelor depuse la filele 112-141 din dosarul de fond.
Față de aceste considerente, urmează ca în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, să se respingă ca nefondat recursul formulat de debitoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de debitoarea - SRL, cu sediul în Rm. V,-, județul V, împotriva sentinței comerciale nr. 671/13.05.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială, în dosarul nr-, intimați fiind - SRL, cu sediul în B,--574, sector 6, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI RM. V - DIRECȚIA ECONOMICO FINANCIARĂ, cu sediul în Rm.V,--5, județul V și lichidator judiciar GRUP, cu sediul în Rm.V,-, - județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 noiembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - -
Grefier,
-
Red.
/6 ex./ 03.12.2009
Jud sindic
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Dumitru, Magdalena
