Spete procedura insolventei. Decizia 1387/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1387
Ședința publică din 3 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: -
S-a luat în examinare pronunțarea asupra recursului declarat de debitoarea C Europas nr. 1 Nouă împotriva încheierii nr. 731 din 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu lichidatorul judiciar T având ca obiect deschiderea procedurii enței.
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din 27 octombrie 2009, cele declarate fiind consemnate în încheierea de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 731 din 7 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Timișa admis cererea formulată de lichidatorul T și a dispus, în temeiul art. 32 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, deschiderea procedurii simplificate de ență față de debitoarea C Europas nr. 1 Nouă, cu toate consecințele care rezultă din adoptarea unei asemenea măsuri, în calitate de lichidator judiciar desemnând același practician.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că la data de 24 septembrie 2008 lichidatorul desemnat de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timișa solicitat ca debitoarea C Europas nr. 1 Nouă să fie supusă procedurii simplificate de ență.
Societatea debitoare, prin întâmpinarea, intitulată note de ședință, a invocat dispozițiile art. 260 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, apreciind că lichidarea persoanei juridice trebuia făcută până la data de 13 aprilie 2008, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind tardivă, reclamantului lipsindu-i calitatea de a mai cere lichidarea societății.
Din analiza cererii de chemare în judecată, raportat la dispozițiile legale incidente, judecătorul-sindic a constatat că față de data desemnării, 13 octombrie 2005, lichidatorul se încadrează în cei trei ani prevăzuți de art. 260 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, și cum societatea debitoare se află în stare de ență, acumulând datorii pe care nu are posiblitatea să le achite, în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 1 alin. 2 lit. e) din Legea enței.
Împotriva încheierii de ședință de mai sus, în termen legal, a declarat recurs debitoarea C Europas nr. 1 Nouă, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii cereri de deschidere a procedurii enței, pentru următoarele motive:
Prin hotărârea atacată tribunalul în mod nelegal a admis cererea lichidatorului judiciar având ca obiect deschiderea procedurii simplificate, întrucât la data la care s-a solicitat declanșarea procedurii de ență acesta nu mai avea calitatea de a cere lichidarea societății, intervenind tardivitatea. Recurenta precizează că, întrucât dizolvarea persoanei juridice s-a dispus la data de 13 aprilie 2005, prin încheierea nr. 4557 judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, iar potrivit art. 260 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, modificată, lichidarea societății trebuia făcută în 3 ani de la data dizolvării, se poate observa că acest termen a expirat la 13 aprilie 2008. Or, cererea de declanșare a procedurii enței a fost formulată de lichidator la data de 24 septembrie 2008, cu depășirea termenului legal menționat. În aceste condiții, lichidarea și radierea societății urmează a se face în temeiul art. 31 alin. 5-7 din Legea nr. 359/2004.
Lichidatorul judiciar, deși legal citat, nu s-a prezentat la dezbateri și nici nu a depus întâmpinare.
Examinând recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9, în care se încadrează, potrivit art. 306 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, motivele invocate, și a art. 3041din același cod, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând să-l respingă ca atare, având în vedere următoarele considerente:
În primul rând, trebuie avut în vedere faptul că, deși dizolvarea societății recurente C Europas nr. 1 Nouă a fost dispusă de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, prin încheierea nr. 4557 din 13 aprilie 2005, ca urmare a faptului că persoana juridică nu și-a preschimbat certificatul de înmatriculare și cel de înregistrare fiscală cu noul certificat de înregistrare conținând codul unic de înregistrare, până la 31 decembrie 2004, numirea lichidatorului a avut loc abia prin încheierea nr. 13250 din 13 octombrie 2005, la cererea petentei Administrația Finanțelor Publice T, în condițiile alin. 4 al art. 31 din Legea nr. 359/2004, care statuează că, acă nu există reprezentant legal ori acesta nu procedează la numirea lichidatorului în termenul prevăzut la alin. 3 (respectiv, în 6 luni de la data pronunțării încheierii de dizolvare sau, după caz, de la data respingerii recursului formulat împotriva acesteia, perioadă în care reprezentantul legal al persoanei juridice avea obligația numirii și înregistrării în registrul comerțului a lichidatorului, lucru care nu s-a întâmplat), la cererea oricărei persoane interesate, formulată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut la alin. 1, judecătorul delegat numește un lichidator de pe lista practicienilor în ență, remunerarea acestuia urmând a fi făcută din patrimoniul persoanei juridice dizolvate sau, în cazul lipsei acestuia, din fondul de lichidare constituit în temeiul Legii nr. 85/2006 privind procedura enței. Ca atare, este lesne de observat că în speță nu poate fi primită critica recurentei întemeiată pe tardivitatea cererii de deschidere a procedurii enței, care a fost depusă la tribunal la data de 24 septembrie 2008.
În al doilea rând, trebuie menționat că art. 260 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, potrivit căruia ichidarea societății trebuie terminată în cel mult 3 ani de la data dizolvării, pentru motive temeinice, tribunalul putând prelungi acest termen cu cel mult 2 ani, nu se aplică decât în procedura lichidării voluntare, reglementată de acest act normativ. Lichidarea societăților comerciale reprezintă a doua fază a procesului de dispariție a personalității juridice a acestor entități, ea constituind ansamblul de operațiuni necesare încheierii afacerilor aflate în curs în momentul în care survine dizolvarea, operațiuni necesare pentru stabilirea, identificarea și cuantificarea activelor, iar ulterior transformarea lor în numerar, stabilirea pasivului, plata creditorilor sociali și împărțirea rezultatelor lichidării între asociați. Intrarea societății în faza de lichidare presupune obligatoriu numirea sau desemnarea unor lichidatori. Lichidarea voluntară se deosebește, în principiu, de procedura falimentului (care este o lichidare judiciară), prin următoarele caracteristici: în timp ce falimentul este dispus de judecătorul-sindic, lichidarea reglementată în Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, este decisă de asociați, ea intervenind ca urmare a dizolvării, voluntare sau forțate; falimentul survine în situația în care societatea este în ență, pe când lichidarea voluntară poate interveni și în cazul activității normale a societății; lichidarea voluntară se desfășoară, în principiu, în interesul asociaților, în timp ce falimentul se desfășoară în interesul comun al creditorilor. Dacă lichidarea reprezintă procedura obișnuită de încetare a existenței persoanei juridice, procedura enței, în cadrul căreia falimentul este una din modalitățile procedurii de executare colectivă, are în vedere o modalitate specifică de dispariție a persoanei juridice, adică lichidarea bunurilor debitorului pentru cauză de ență. Legea societăților comerciale este, din acest punct de vedere, lege generală față de Legea enței, fiind înlăturată de la aplicare în cazul în care societatea, chiar aflată în curs de lichidare, este în ență. De altfel, Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, dispune expres, în art. 260 alin. 4, că lichidarea voluntară nu împiedică trecerea la faliment, dacă societatea este în incapacitate de plată, iar potrivit art. 2701teza a II-a, n condițiile legislației enței, creditorii vor putea cere deschiderea procedurii enței față de societatea aflată în curs de lichidare.
Deschiderea procedurii enței, chiar și în cursul perioadei de lichidare, poate fi cerută nu numai de creditorii sociali, ci și de lichidatorul desemnat de judecătorul delegat la oficiul registrului comerțului, în temeiul art. 2701teza I, care statuează că, în cazul în care societatea aflată în lichidare este în stare de ență, lichidatorul este obligat să ceară deschiderea procedurii enței. Se poate observa, așadar, că lichidatorul, în calitate de reprezentant legal al societății, este obligat să ceară deschiderea acestei proceduri, pentru a nu fi făcut culpabil de nedeclararea enței (caz în care este posibilă o acțiune în răspundere civilă pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de nedeclararea în termen a enței), el având, deci, calitatea de a solicita acest lucru, contrar celor afirmate de recurentă. Pe de altă parte, cum în mod corect s-a arătat în cererea introductivă, prin declanșarea procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, modificată, este posibil să se realizeze acoperirea, măcar parțială, a creanțelor declarate la masa credală, știut fiind faptul că vantajele procedurii de executare colectivă sunt numeroase, amintind aici doar pe acelea că procedura enței permite reîntregirea averii debitorului prin anularea transferurilor patrimoniale frauduloase, antrenarea răspunderii personale a celor care se fac vinovați de ajungerea debitorului, persoană juridică, în stare de ență prin săvârșirea vreuneia dintre faptele expres și limitativ prevăzute de lege, distribuirea sumelor realizate în cadrul procedurii în conformitate cu ordinea de preferință a creanțelor stabilită de art. 121 și 123 din lege etc.
Ca atare, doar lichidarea voluntară a societății nu poate mai mult de trei ani, pentru motive temeinice, lichidarea putând fi prelungită de tribunal cu cel mult doi ani, impunerea unui asemenea termen justificându-se atât datorită situației în care se află persoana juridică (capacitatea de folosință limitată la necesitățile lichidării; înlocuirea organelor sociale cu lichidatorul), cât și necesității de a clarifica cât mai rapid raporturile cu creditorii sociali. În cazul în care s-a deschis împotriva societății comerciale aflată în lichidare procedura enței, termenul maxim al lichidării se va prelungi cu durata procedurii concusuale.
Nu în ultimul rând, susținerile recurentei în sensul că lichidarea și radierea societății trebuie să se facă în temeiul art. 31 alin. 5-7 din Legea nr. 359/2004 nu au fundament, aceste norme juridice aplicându-se doar în cazul în care, până la expirarea termenului prevăzut la alin. 4 (6 luni de la expirarea termenului prevăzut la alin. 1, respectiv 6 luni de la data pronunțării încheierii de dizolvare) nu a fost înregistrată nicio cerere pentru numirea unui lichidator, persoana juridică urmând să fie radiată din registrul comerțului, prin încheiere a judecătorului delegat, pronunțată la cererea Oficiului Național al Registrului Comerțului, bunurile rămase în patrimoniul persoanei juridice după radiere revenind asociaților.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de debitoarea C Europas nr. 1 Nouă împotriva încheierii nr. 731 din 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu lichidatorul judiciar
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /18.11.2009
Dact. /19.11.2009 - 2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător-sindic -
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Csaba Bela Nasz
